Forma a raspunderii juridice care se fundamenteaza pe obligatia celui ce a pagubit pe altul de a repara prejudicial produs.
Ca si in cazul tuturor formelor de raspundere juridica, raspunderea civila este guvernata de principiul legalitatii. De regula, fapta ilicita generatoare de prejudiciu conduce la obligarea repararii lui numai in cazul cand este culpabila, in sensul savarsirii ei cu intentia de a pagubi sau din cauza lipsei unei atitudini diligente a faptuitorului. Repararea prejudiciului se face in natura sau prin echivalent, prin plata despagubirilor, care trebuie sa cuprinda atat valoarea pagubei efective, damnum emergens, cat si a castigului de care persoana a fost lipsita ca urmare a faptei ilicite, lucrum cessans. Raspunderea civila poate avea doua forme, intre care exista numeroase elemente commune, fiecare din ele prezentand insa si unele particularitati: raspunderea delictuala, extracontractuala si raspunderea contractuala. Normele juridice privind raspunderea delictuala formeaza regula in materia raspundere civila. Raspunderea delictuala este urmarea prejudiciului creat, printr-o fapta ilicita care constituie, in afara unei legaturi juridice preexistente intre victima si autor, nesocotirea obligatiei generale de a nu pagubi pe altul. Raspunderea poate fi stabilita pentru faptele proprii: pentru faptele ilicite si prejudiciabile comise de cei aflati sub supraveghere, pentru pagubele cauzate de animalele sau lucrurile pe care persoana le are in paza, pentru paguba produsa prin ruina unui edificiu. Raspunderea contractuala intervine in cazul cand debitorul nu a executat ori a executat necorespunzator obligatia pe care o avea in baza unui contract. In cazul raspunderii contractuale, intinderea obligatiei este stabilita in contractul incheiat de parti, legea permitand marirea sau restrangerea cuantumului despagubirilor prin prevederea unor sanctiuni, cum sunt clauzele penale, sau a unor clause de neresponsabilitate ori de limitare a raspunderii debitorului.
