Expunere partiala a faptelor ce au constituit abatere disciplinara

Prin Sentinta civila nr. 1330 din 5.11.2015 a Tribunalului M., cu opinie separata, s-au respins exceptia lipsei calitatii procesuale active a reclamantului si exceptia tardivitatii, iar, pe fond, s-a respins actiunea civila formulata de reclamantul S. A. - C. Tirgu M. � S. Sighisoara, in numele si pe seama membrului de sindicat Feier D., in contradictoriu cu parata S. C. C. A. S. A.

In considerentele hotararii judecatoresti atacate s-a retinut ca exceptia lipsei calitatii procesuale active a reclamantului, in raport de cererea formulata si de prevederile art. 28 alin. 2 din Legea nr. 62/2011, este neintemeiata.

Exceptia tardivitatii a fost, de asemenea, respinsa avandu-se in vedere prevederile art. 52 alin. 2 din Codul muncii.

Referitor la fondul cauzei, s-a apreciat ca din coroborarea continutului convocatorului trimis reclamantului si a anexelor atasate acestui convocator, exigentele articolului 251 alin. 2 din Codul muncii sunt indeplinite.

Tribunalul a apreciat ca reclamantul, pana in ziua cercetarii, a avut acces la toate documentele atasate convocatorului si la decizia de suspendare, astfel incat a cunoscut acuzatiile aduse.

Tribunalul a apreciat ca decizia atacata este temeinica, sanctiunea aplicata fiind in concordanta cu fapta, iar criticile de nelegalitate a deciziei s-au apreciat a fi nefondate si, in consecinta, s-a respins actiunea formulata de reclamant.

Impotriva acestei hotarari judecatoresti a declarat apel reclamantul, solicitand admiterea caii de atac formulate, cu consecinta admiterii actiunii deduse judecatii, cu cheltuieli de judecata .

In memoriul de apel se arata, in esenta, urmatoarele:

In convocator nu sunt mentionate toate faptele pentru care a fost sanctionat reclamantul, adica obiectul cercetarii disciplinare este prevazut doar partial, lipsind reclamantul de posibilitatea exercitarii dreptului la aparare in cunostinta de cauza.

Faptele in virtutea carora a fost sanctionat reclamantul sunt insuficient descrise, lipsind astfel temeiul faptic al deciziei de sanctionare disciplinara. Astfel, nu se arata in concret care sunt pretinsele diferente de consum, nefiind indicata in concret nici data savarsirii pretinselor abateri disciplinare.

Se arata ca nu se poate verifica sub toate aspectele daca faptele sunt savarsite in termenul de prescriptie a raspunderii disciplinare, desi, cel putin pentru faptele anterioare datei de 21.12.2014, a intervenit prescriptia raspunderii disciplinare.

Nu exista faptele potrivit carora reclamantul nu a sesizat si nici nu s-a preocupat de identificarea unui consum realist si aceea ca nu a verificat, incepand cu data de 02. 06. 2014, daca indexul inregistrat de contorul identic cu cel trecut in dreptul datelor din fisa de citire, avand in vedere ca aceste obligatii nu sunt trecute in fisa postului acestuia.

Faptele imputate reclamantului nu sunt dovedite, desi, potrivit art. 272 din Codul muncii, sarcina probei revine angajatorului.

In fine, se arata ca in decizie nu sunt aratate motivele pentru care au fost inlaturate apararile formulate de salariat in timpul cercetarii disciplinare (art. 252 alin. 2 lit. c din Codul muncii) si nu sunt descrise faptele constand in nesesizarea si neidentificarea unui consum realist.

Referitor la critica privind necuprinderea in convocator a tuturor faptelor pentru care reclamantul a fost cercetat disciplinar si sanctionat se arata ca Tribunalul a analizat superficial atat prevederile legale aplicabile, cat si situatia de fapt .

In apelul formulat se dezvolta in detaliu criticile aduse hotararii atacate, atat sub aspectul legalitatii deciziei de sanctionare, cat si cele referitoare la temeinicia deciziei atacate, prin raportare la considerentele hotararii instantei de fond .

In intampinarea depusa se solicita respingerea apelului declarat si mentinerea hotararii atacate, ca temeinica si legala.

Examinand apelul declarat, prin prisma motivelor invocate si a prevederilor art. 480 Cod procedura civila, se constata ca este fondat, urmand a se admite avandu-se in vedere urmatoarele considerente:

In ce priveste exceptiile lipsei calitatii procesuale pasive si a tardivitatii se va proceda la mentinerea acestor dispozitii avandu-se in vedere ca nu s-au adus critici sub acest aspect hotararii atacate.

Referitor la fondul cauzei, se apreciaza ca sunt intemeiate in parte criticile aduse hotararii atacate referitoare la legalitatea deciziei de sanctionare, mai exact referitoare la faptul ca este consemnat chiar si in convocatorul emis la 4. 05. 2015 faptul ca are atasate anexe, dar, asa cum s-a mentionat si in opinia separata, decizia de sanctionare este lovita de nulitate absoluta pentru ca a fost emisa cu incalcarea prevederilor art. 251 alin. 1 si 2 raportat la art. 247 din Codul muncii.

Sustinerea referitoare la faptul ca la convocatorul pentru cercetarea disciplinara a reclamantului erau atasate anexele nu dovedeste indeplinirea conditiilor prevazute de art. 251 Codul muncii, intrucat prevederile legale ale art. 251 pct. 2 din Codul muncii sunt unanim interpretate in sensul ca convocatorul trebuie sa cuprinda obiectul, data, ora si locul intrevederii, fara a se face referire la inscrisurile atasate acestui convocator, invocate de catre instanta de fond .

In speta dedusa judecatii se constata ca in convocatorul din 4. 05. 2015, aflat la fila 11 dosar fond, nu se mentioneaza obiectul cercetarii disciplinare, simpla mentionare a dispozitiilor incalcate, fara mentionarea presupuselor fapte ce constituie abatere disciplinara, perioada savarsirii, nu acopera exigentele legale privind mentionarea obiectului convocarii, conducand astfel la admiterea criticilor formulate sub acest aspect in apelul declarat.

Art. 251 alin. 1 din Codul muncii prevede sub sanctiunea nulitatii absolute - cu exceptia avertismentului scris - ca nicio masura nu poate fi dispusa inainte de efectuarea unei cercetari prealabile.

Referitor la cercetarea prealabila este necesar a se mentiona faptul ca efectuarea cercetarii este o conditie imperativa a legii, intrucat ea reprezinta singura concretizare a garantiei de respectare a dreptului de aparare pe toata durata desfasurarii actiunii disciplinare de catre cei investiti cu dreptul de a aplica sanctiunea.

Intrucat in convocatul emis la 4 mai 2015, aflat la fila 11 dosar fond, nu sunt descrise faptele cuprinse in decizia de concediere, se apreciaza, in teoria si practica juridica, in sensul ca salariatul a fost lipsit de un drept fundamental si anume de a sti pentru ce fapte este cercetat, precum si de dreptul la aparare in sensul de a se apara fata de faptele imputate.

Sustinerea instantei de fond conform careia din inscrisurile atasate la convocator salariatul putea lua la cunostinta despre faptele imputate nu complinesc conditia statuata de legiuitor in sensul art. 251 alin. 2 din Codul muncii, in sensul ca in convocator sa fie precizat obiectul cercetarii prealabile.

O decizie de sanctionare trebuie sa indeplineasca simultan si cumulativ atat conditiile de legalitate, cat si cele de temeinicie, iar analizarea cerintelor de legalitate prevaleaza celor referitoare la temeinicia masurii.

Coroborand prevederile art. 251 din Codul muncii cu prevederile art. 78 din acelasi cod, care prevad nulitatea absoluta pentru sanctiunile dispuse cu nerespectarea procedurii prevazute de lege, se va proceda la aplicarea prevederilor art. 80 din Codul muncii si la anularea deciziei de sanctionare disciplinara a reclamantului Feier D. in speta dedusa judecatii.

Este necesar a se preciza ca, in speta dedusa judecatii, pentru faptele mentionate in decizia de concediere atacata si savarsite anterior datei de 21.11.2014, s-a depasit termenul de 6 luni stipulat de art. 252 alin. 1 din Codul muncii, articol invocat, de altfel, si in apararea formulata de reclamantul apelant in memoriul de apel.

Textul legal invocat prevede ca angajatorul poate dispune aplicarea sanctiunii disciplinare in termen de 30 de zile de la data luarii la cunostinta despre savarsirea abaterii disciplinare, dar nu mai tarziu de 6 luni de la savarsirea faptei, or, in decizia atacata, s-au mentionat date anterioare datei de 21.11.2014, respectiv s-a mentionat data de 2. 06. 2014, data la care reclamantul apelant a facut parte din echipele de citire de la agentul economic >

In ce priveste acordarea despagubirilor si pentru perioada de timp in care a fost dispusa suspendarea contractului individual de munca si avand in vedere prevederile art. 52 alin. 2 din Codul muncii, care prevede conditia nevinovatiei pentru acordarea drepturilor salariale pentru perioada de timp in care a fost suspendat contractul individual de munca, se va proceda la schimbarea in parte a hotararii atacate in sensul respingerii petitului privind acordarea despagubirilor pentru perioada suspendarii contractului individual de munca pentru ca in speta dedusa judecatii nu s-a constatat nevinovatia reclamantului, ci existenta unor vicii de forma care au atras anularea deciziei de sanctionare.

O decizie de sanctionare disciplinara trebuie sa indeplineasca simultan si cumulativ atat conditiile de legalitate, cat si cele de temeinicie, iar analizarea cerintelor de legalitate prevaleaza celor referitoare la temeinicia masurii.

Conform art. 80 din Codul muncii, se va dispune obligarea paratei sa restituie retinerile din salariu efectuate in temeiul deciziei anulate.

Aplicand prevederile art. 453 pct. 2 Cod procedura civila, actiunea fiind admisa in parte, se va obliga parata la plata cheltuielilor de judecata partiale, de 1000 lei in ambele instante, conform chitantelor de 800 lei (fila 27 dosar apel) si 1200 lei (fila 119, 120 dosar fond).

Ca urmare, se vor mentine celelalte dispozitii din hotararea atacata.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

IN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Admite apelul declarat de S. A. C. A. Tg. M. - S. Sighisoara, cu sediul procesual ales in Targu M., . 22/22, judetul M., impotriva sentintei civile 1330 din 5.11.2015 a Tribunalului M., pronuntata in dosarul XXXXXXXXXXXXX.

Schimba in parte hotararea atacata in sensul ca:

- Admite in parte actiunea civila formulata de reclamantul S. A. C. A. Tg. M. - S. Sighisoara, in numele si pentru membru de sindicat Feier D., cu domiciliul in comuna Hodac,, judetul M. si sediu procesual ales la Cabinet de avocat M. R. I. din Tg. M., . 22/22, judetul M., in contradictoriu cu parata . A. cu sediul in Targu M., . 1, judetul M. . .

- Anuleaza Decizia 179 din 21. 05. 2015 emisa de parata.

- Obliga parata sa restituie retinerile din salariu efectuate in temeiul deciziei anulate.

- Respinge petitul privind despagubirile si drepturile solicitate de reclamant pe perioada suspendarii contractului individual de munca .

- Obliga intimata sa plateasca apelantului suma de 1000 lei reprezentand cheltuieli de judecata in ambele instante.

Mentine celelalte dispozitii.

Definitiva.

Pronuntata in sedinta publica azi, 15.03.2016