Drept de autor. Actiune in raspundere civila contractuala. Inaplicabilitatea clauzei compromisorii

In cazul in care raspunderea reclamantului nu se intemeiaza pe o raspundere contractuala, derivand din nerespectarea unor contracte in care este stipulat ca solutionarea litigiilor ivite ca urmare neexecutarii contractelor se va face de catre Arbitrajul Federatiei Ruse,

ci ca temei al actiunii s-a retinut raspunderea civila delictuala pentru fapte savarsite intr-o perioada ulterioara expirarii contractului, clauza compromisorie inserata in contract nu opereaza in cauza, pentru a exclude competenta instantelor judecatoresti in solutionarea litigiului, conform 343³ alin. (1) C. pr. civ.

Prin sentinta civila nr.725 din 18 aprilie 2007, Tribunalul Bacau - sectia civila a admis in parte actiunea formulata de reclamantul S.N.L. impotriva paratelor S.C. Rovimed Publishers S.R.L. si S.C. Vladimed Trading S.R.L., a obligat-o pe parata S.C. Rovimed Publisher S.R.L. sa plateasca reclamantului suma de 10.000 dolari SUA drepturi de autor si dobanda legala de 6% pe an aferenta acestei sume pana la efectuarea platii integrale, le-a obligat pe ambele parate sa inceteze publicarea si distribuirea cartii a��Diagnosticul Karmei" si, totodata, sa plateasca reclamantului suma de 2.998 lei cheltuieli de judecata .

Pentru a pronunta aceasta hotarare, tribunalul a retinut urmatoarele:

Referitor la competenta de solutionare a cauzei, tribunalul a stabilit ca este competent sa solutioneze pricina conform art.2 lit.e si art.5 Cod procedura civila si, ca atare, exceptia de necompetenta materiala invocata de cele doua parate este nefondata.

Astfel, s-a retinut ca, desi prin contractele de editare incheiate cu reclamantul s-a stipulat ca orice conflict ce va aparea in legatura cu executarea acestora va fi solutionat de o instanta arbitrala din Federatia Rusa, respectivele clauze nu se aplica in speta, deoarece sumele pretinse prin cererea de chemare in judecata nu au ca fundament existenta vreunui contract incheiat intre parti, ci pretinsele fapte ilicite ale societatilor parate care, ulterior expirarii duratei ultimului contract, au incalcat dreptul de autor al reclamantului.

In ceea ce priveste fondul cauzei, tribunalul a retinut urmatoarea situatie de fapt:

La data de 9 septembrie 2000, intre reclamant si parata S.C. Rovimed Publishers S.R.L. s-a incheiat un contract de editare avand ca obiect editarea in Romania a cartii "Diagnosticul Karmei" al carei autor este reclamantul.

La data de 3 aprilie 2003, intre parti s-a incheiat un al doilea contract de editare in aceleasi conditii ca si primul, valabil pana la 31 decembrie 2003.

In perioada 2004-2005 partile nu au mai incheiat un nou contract, dar paratele au continuat editarea si distribuirea cartii; de asemenea, au convenit verbal ca reclamantului sa i se plateasca suma de 5000 dolari SUA pe an, dar acesta nu a primit suma de 10000 dolari SUA cuvenita pentru cei doi ani. In ceea ce priveste pretentiile reclamantului pentru anul 2006, tribunalul a retinut ca nu s-au administrat probe din care sa rezulte ca parata S.C. Rovimed Publisher S.R.L. a continuat sa editeze cartea sau ca cele doua parate mai detin carti cu acest titlu in reteaua de distributie .

Referitor la daunele morale solicitate de reclamant, tribunalul a aratat ca, potrivit art.139 alin.2 lit.a din Legea nr.8/1996 privind dreptul de autor si drepturile conexe, acestea au un caracter subsidiar, pentru situatia in care nu pot fi acordate daune materiale.

Prin decizia nr.9 din 28 ianuarie 2008, Curtea de Apel Bacau, sectia civila, cauze cu minori, familie, conflicte de munca, asigurari sociale a respins ca nefondate apelurile declarate de cele doua parate impotriva sentintei, obligandu-le totodata sa plateasca reclamantului intimat suma de 510 lei, cheltuieli de judecata reprezentand onorariul de avocat.

Pentru a decide astfel, curtea de apel a avut in vedere urmatoarele considerente:

In mod corect prima instanta a constatat ca este competenta in solutionarea cauzei, de vreme ce litigiul nu s-a ivit ca urmare a nerespectarii clauzelor contractuale, ci se intemeiaza pe faptele pretins ilicite prin care reclamantul a fost prejudiciat.

Pe fond, curtea a retinut ca nu se poate pronunta asupra pretinsei intentii de eludare a obligatiilor fiscale din partea autorului pe teritoriul Federatiei Ruse, nefiind investita cu o actiune avand un atare obiect .

In ceea ce priveste intinderea prejudiciului cauzat reclamantului prin editarea fara drept a operei, curtea a stabilit ca tocmai pe baza recunoasterii la interogatoriu a sumei convenite a fi platita pentru anii 2004-2005, inca e posibila obligarea paratei S.C. Rovimed Publisher S.R.L. la plata a 10.000 dolari SUA catre reclamant.

Astfel, printr-o conventie verbala recunoscuta de parate s-a evaluat prejudiciul produs reclamantului la suma de 10.000 dolari SUA, la plata careia prima parata a si fost obligata.

In ceea ce priveste distribuirea operei efectuata ulterior anului 2005, ca urmare a neepuizarii volumelor editate in perioada cand ultimul contract a fost in vigoare, s-a constatat ca nu exista temei pentru obligarea paratelor la plata unei alte sume de bani, suplimentara celei stabilite prin contract .

Impotriva deciziei au declarat recurs cele doua parate, invocand in drept dispozitiile art.304 pct.3, pct. 7, pct. 8 si pct. 9 Cod procedura civila.

In dezvoltarea motivului de recurs intemeiat pe dispozitiile art.304 pct.3 Cod procedura civila, recurentele sustin ca decizia a fost pronuntata cu incalcarea competentei altei instante, deoarece prin contractele incheiate la 1 septembrie 2000 si 3 aprilie 2003, reclamantul si parata S.C. Rovimed Publisher S.R.L. au convenit ca orice litigiu intervenit intre parti sa fie solutionat prin arbitraj, de catre Arbitrajul Federatiei Ruse din orasul Sankt Petersburg, conform normelor din Federatia Rusa.

Pentru acest considerent, paratele au solicitat ambelor instante anterioare ca, in baza art.343³ alin. (1) si art. 343⁴ alin.(3) Cod procedura civila, sa se declare necompetente in solutionarea actiunii.

In ceea ce priveste motivele de recurs intemeiate pe dispozitiile art.304 pct.7, pct. 8 si pct. 9 Cod procedura civila, recurentele s-au limitat la a reda dispozitiile procedurale invocate, fara a dezvolta critici care sa se circumscrie acestor dispozitii.

Desi au aratat in finalul cererii de recurs ca vor dezvolta motivele printr-un memoriu separat, nu au depus la dosar in termenul de 15 zile de la data comunicarii deciziei un astfel de memoriu, conform art.303 cu referire la art.301 C.pr.civ.

Intimatul reclamant a depus la dosar intampinare, solicitand respingerea recursului ca nefondat.

Recursul este, intr-adevar, nefondat si va fi respins pentru urmatoarele considerente:

Critica referitoare la necompetenta nu se incadreaza in dispozitiile art.304 pct.3 Cod procedura civila, deoarece nu se contesta competenta Curtii de Apel Bacau, ca instanta imediat superioara Tribunalului Bacau, de a solutiona apelul, conform dispozitiilor art.3 pct.2 si 282 alin. (1) teza a II-a Cod procedura civila.

Ceea ce se contesta este modul de solutionare a motivului de apel prin care paratele s-au plans de solutia data de tribunal exceptiei de necompetenta invocata in fata acestei instante.

Aceasta critica ce vizeaza nelegalitatea deciziei se incadreaza in dispozitiile art.304 pct.9 Cod procedura civila si este nefondata.

Astfel, s-a retinut ca actiunea reclamantului nu se intemeiaza pe o raspundere civila contractuala derivand din nerespectarea clauzelor celor doua contracte incheiate la data de 1 septembrie 2001 si respectiv la 3 aprilie 2003, in care s-a stipulat, printre altele, ca solutionarea litigiilor ivite intre parti in legatura cu executarea contractelor se va face de catre Arbitrajul Federatiei Ruse din orasul Sankt Petersburg.

Ca temei al actiunii s-a retinut raspunderea civila delictuala pentru fapte savarsite de parate intr-o perioada ulterioara expirarii ultimului contract, aspect necontestat prin motivele de recurs.

In atare situatie, clauza compromisorie inserata in cele doua contracte conform art.343 si urmatoarele C.pr.civ. nu opereaza in cauza pentru a exclude competenta instantelor judecatoresti in solutionarea litigiului, conform art.343³ alin.(1) C.pr.civ.

In mod legal curtea de apel a validat solutia tribunalului referitoare la exceptia de necompetenta invocata de parate si a stabilit ca pentru solutionarea litigiului, competenta revine instantei judecatoresti, respectiv Tribunalului Bacau.

In baza art.312 Cod procedura civila, Inalta Curte a mentinut decizia curtii de apel si a respins ca nefondat recursul declarat de parate.