Un text de lege, 5 interpretari ale instantelor de judecata

Procurorul General al Romaniei a promovat Recurs in interesul legii in vederea stabilirii calitatii procesuale a Fondului pentru protectia victimelor strazii (art.251 din Legea nr.32/2000) si a posibilitatii obligarii acestuia, in cadrul procesului penal, la despagubiri civile catre persoanele pagubite prin accidente de vehicule neasigurate pentru raspundere civila.

Jurisprudenta actuala in aceasta materie este diferita in functie de optiunea instantelor de a achiesa la una dintre urmatoarele orientari :

1. Unele instante au considerat Fondul ca fiind un garant si l-au obligat, cu sau fara mentionarea expresa a acestei calitati, in solidar (alaturi, impreuna) cu inculpatul la plata despagubirilor. Temeiul in drept al acestei obligari l-au constituit dispozitiile art.998 si urm. din Codul civil (anexele 1, 2), ale art.998 si urm. din Codul civil alaturi de dispozitiile art.61 din Legea nr.136/1995, art.251 din Legea nr.32/2000, dispozitiile din Normele privind Fondul de protectie a victimelor strazii (anexele 3 a€“ 8) si chiar dispozitiile art.1003 din Codul civil (anexa 9).

2. Alte instante au considerat Fondul, de asemenea, ca si garant si au motivat expres lipsa calitatii acestuia de persoana responsabila civilmente, obligandu-l, cu invocarea dispozitiilor art.61 din Legea nr.136/1995 sau a Normelor privind Fondul de protectie a victimelor strazii, la plata despagubirilor in solidar cu inculpatul (anexa 10) sau singur (anexa 11) ori au obligat numai inculpatul, Fondului constatandu-i, atat in motivare, cat si in dispozitiv, a€žcalitatea de garant al obligatiei de despagubiri in cauzaa€ť (anexa 12).

3. S-a considerat si ca Fondul are calitatea de asigurator, fiind obligat in solidar (alaturi) cu inculpatul la plata despagubirilor, invocandu-se dispozitiile art.54 alin. 4 si art.57 din Legea nr.136/1995 si decizia Sectiilor Unite nr.I/2005 (anexa 13).

4. In fine, o alta orientare jurisprudentiala a considerat Fondul garant al obligatiei de despagubire, mentionand expres acest aspect, obligand numai inculpatul la plata despagubirilor (anexele 14 a€“ 18). O parte a acestei jurisprudente a motivat introducerea in cauza a Fondului numai pentru motive de opozabilitate a hotararii (anexa 14).

5. S-a considerat si ca Fondul nu poate avea doar o simpla obligatie de garantare a despagubirii, nefiind un simplu garant, ci a€žun obligat principala€ť la despagubirea persoanei pagubite. S-a motivat aratandu-se ca, in procesul penal, nu exista decat partile definite de dispozitiile art.23 a€“ 24 din Codul de procedura penala, aceea de garant nefiind una dintre ele; printr-un ordin al Comisiei de Supraveghere a Asigurarilor nu se poate crea parti / participanti in procesul penal si, pentru acest motiv, nu se poate vorbi de un garant ca participant in procesul penal (anexa 19).

Textul integral al RIL-ului AICI