Anularea printr-o hotarare judecatoreasca a actului in baza caruia s-a facut plata. Prescriptie

In acest caz, termenul de prescriptie curge nu de la momentul efectuarii platii, potrivit regulilor generale, ci de la data la care platitorul (solvens) a aflat ca plata efectuata a devenit nedatorata, iar acest moment este cel in care hotararea judecatoreasca de anulare a actului, in temeiul careia a fost facuta plata, a devenit definitiva.

*Nota : Au fost avute in vedere dispozitiile Codului civil, astfel cum erau in vigoare la data sesizarii instantei de judecata .

Prin cererea inregistrata pe rolul Tribunalului Bucuresti la data de 08.11.2010, reclamanta S.C. E. Bucuresti S.A. prin Sucursala E. Bucuresti, a formulat cerere in restituirea platii nedatorate impotriva paratului I.A., solicitand sa fie obligat paratul la plata sumei de 550.793 lei, reprezentand plata nedatorata; plata sumei de 366.442,58 lei, reprezentand actualizarea creantei cu indicele total de inflatie de la data 16.07.2003, data de la care suma a fost transferata catre parat, urmare a executarii silite prin poprire pana la data de 31.08.2010; actualizarea sumei de 550.793 lei, de la data introducerii cererii de chemare in judecata pana la data executarii efective a obligatiei, cu indicele total de inflatie comunicat de Institutul National de Statistica.

In motivare, s-a aratat ca prin sentinta civila nr. 662 din 28.09.2001, s-a dispus admiterea actiunii formulata de I.A., obligarea Sucursalei E. Bucuresti la plata sumei de 4.689.750.000 ROL (468.975 lei noi) reprezentand drepturi banesti cuvenite inventatorului, rezultate din utilizarea brevetului de catre Sucursala E. Bucuresti.

Impotriva acestei sentinte Sucursala E. Bucuresti a formulat apel, apel respins prin decizia civila nr. 164A/2002, iar in termenul legal s-a formulat recurs de catre Sucursala E. Bucuresti si, urmare a respingerii acestuia, sentinta civila nr. 662/2001 a devenit definitiva si irevocabila, fiind ulterior investita cu formula executorie si pusa in executare de catre reclamantul I.A.

Prin incheierea de sedinta din data de 14.05.2003, Judecatoria sector 6 a admis cererea de incuviintare a executarii, pentru suma de 5.507.920.700 ROL (550.793 lei noi), reprezentand creanta constatata prin sentinta civila nr.662/2001, actualizata cu indicele total de inflatie.

Urmare a incuviintarii executarii silite, Banca B., in calitate de tert poprit, la solicitarea executorului, a procedat la consemnarea sumei conform procesului verbal intocmit de executor si, ulterior, in data 16.07.2003, la virarea acesteia catre debitorul I.A.

Conform conventiei de functionare depozit din 06.06.2003, notelor contabile ale Bancii B., suma incasata prin poprire de catre I.A. este de 5.507.920.700 ROL (550.793 lei noi), suma care este plata nedatorata ca urmare a faptului ca brevetul care a stat la baza litigiului care a determinat plata acestei sume, a fost anulat. Astfel, brevetul de inventie nr. 113185 CI cu titlul Procedeu si instalatie de preincalzire a apei de adaos, avand ca titular pe I.A., a fost anulat prin sentinta civila nr. 193/2006 de Tribunalul Municipiului Bucuresti.

Conform art. 54 pct. 3 din Legea nr. 64/1991, ``anularea brevetului va avea efect retroactiv, incepand cu data de depozit".

De asemenea, potrivit principiului retroactivitatii efectelor nulitatii reglementat in dreptul civil, anularea unui act juridic are efect retroactiv. Totodata conform principiului repunerii in situatia anterioara, in situatia in care anularea a intervenit dupa executarea actului, nu presupune numai desfiintarea retroactiva a actului, ci si restituirea prestatiilor efectuate in temeiul actului anulat, motiv pentru care plata drepturilor patrimoniale catre I.A., in aceste conditii reprezinta o plata nedatorata si impune restituirea acesteia.

In drept, cererea a fost intemeiata pe dispozitiile Legii nr. 64/1991 privind brevetele de inventie, precum si pe dispozitiile art. 992-994 si 1092 din C.civ.

Prin intampinare, paratul a invocat prescriptia dreptului material la actiune, afirmand ca pentru recuperarea sumei pretinse s-a implinit termenul general de prescriptie de 3 ani, prevazut de Decretul nr. 167/1958.

Prin sentinta civila nr. 1303 din 28.06.2011, pronuntata de Tribunalul Bucuresti, Sectia a IV-a civila, a fost admisa exceptia prescriptiei dreptului material la actiune si a fost respinsa cererea ca fiind prescrisa.

Pentru a hotari astfel, prima instanta a retinut urmatoarele:

Art.8 din Decretul nr. 167/1958 prevede ca dreptul material la actiune pentru repararea pagubei, dar si pentru imbogatirea fara justa cauza, incepe sa curga de la data la care cel indreptatit a cunoscut, sau putea sa cunoasca paguba, precum si persoana responsabila.

Din probele administrate in cauza rezulta ca reclamanta a cunoscut cauza de anulabilitate a brevetului si persoana paratului, careia i-a efectuat plata in anul 2003, avand in vedere ca, in litigiul privind obligatia sa la incheierea unui contract de exploatare pentru utilizarea solutiei tehnice si totodata a platii drepturilor banesti cuvenite inventatorului pentru utilizarea brevetului, a invocat nulitatea brevetului pentru lipsa conditiei noutatii.

Prin urmare, momentul de inceput al calcularii termenului de prescriptie il constituie momentul platii situat in lunile iunie si iulie 2003, moment fata de care introducerea actiunii, la data de 21.12.2010, depaseste termenul general de prescriptie de 3 ani.

Impotriva acestei sentinte a declarat apel reclamanta.

Prin decizia civila nr. 56A din 20 martie 2012, Curtea de Apel Bucuresti, Sectia a IX-a civila si pentru cauze privind proprietatea intelectuala a admis apelul, a anulat sentinta apelata si a trimis cauza spre rejudecare aceleiasi instante.

In motivarea acestei solutii, instanta de apel a retinut ca momentul la care plata realizata pe cale silita a dobandit caracter nedatorat a fost momentul la care a ramas definitiva hotararea prin care a fost anulat brevetul, pana la acel moment plata avand caracter datorat.

Impotriva mentionatei decizii a formulat recurs, intimatul-parat pentru motive de nelegalitate intemeiate pe dispozitiile art. 304 pct. 9 C.proc.civ.

In dezvoltarea acestora, s-a aratat ca in mod gresit a considerat ca termenul de prescriptie incepe sa curga la data de 23.10.2008, odata cu pronuntarea deciziei civile 235A de catre Curtea de Apel Bucuresti, intrucat art. 8 din Decretul nr.167/1958 prevede imperativ ca dreptul material la actiune pentru repararea pagubei, dar si pentru imbogatirea fara justa cauza, incepe sa curga de la data la care cel indreptatit a cunoscut sau putea sa cunoasca paguba precum si persoana responsabila.

Reclamanta a cunoscut cauza de anulabilitate a brevetului si persoana paratului caruia i-a efectuat plata in anul 2003, avand in vedere ca litigiul privind obligarea sa la incheierea unui contract de exploatare pentru utilizarea solutiei tehnice si totodata a platii drepturilor banesti cuvenite inventatorului pentru utilizarea brevetului, a invocat lipsa caracterului de noutate a inventiei brevetate, aceasta fiind singura aparare in fond a pricinii.

Astfel, momentul de inceput al calcularii termenului de prescriptie il constituie momentul platii, mai precis iunie-iulie 2003, moment fata de care introducea actiunii la data de 21.11.2010, depaseste termenul general de prescriptie de 3 ani.

Asa cum recunoaste apelanta prin cererea de chemare in judecata, sumele achitate de catre aceasta au avut la baza existenta unui brevet de inventie, precum si ca urmare a unei hotarari judecatoresti irevocabile de obligare a acesteia la plata drepturilor cuvenite pentru folosirea elementelor din brevetul de inventie .

Plata s-a realizat doar ca urmare a unei executari silite si nicidecum prin grija reclamantei de a respecta drepturile izvorate din brevet, in anul 2003.

Decretul nr. 167/1958 prevede imperativ ca dreptul la actiune avand un obiect patrimonial se prescrie intr-un termen general de prescriptie de trei ani.

De altfel chiar si in cadrul dosarului prin care a fost obligata la plata, astazi nedatorata, a invocat ca aparare de fond lipsa noutatii brevetului de inventie, ca si cauza de nevalabilitate a acesteia. Deci, inca de la data platii aceasta a cunoscut paguba precum si pe cel indreptatit la restituire . Chiar si dupa acest moment, respectiv la data introducerii actiunii de anulare a brevetului de inventie, solutionata definitiv prin decizia civila nr. 235A de catre Curtea de Apel Bucuresti, invocata de catre instanta de apel, reclamanta nu a inteles sa-si valorifice dreptul material la actiune in sensul repararii pagubei pricinuite prin eliberarea brevetului de inventie atacat.

Este cat se poate de firesc si evident ca reclamanta, in sensul art. 8 din Decretul nr. 167/1958, la data introducerii actiunii de anulare a brevetului de inventie avea cunostinta de motivele de anulabilitate a brevetului si totodata de persoana ce a primit plata nedatorata.

Acest moment, al formularii actiunii de anulare a brevetului, este datat 16.03.2004.

Nimeni si nimic nu au impiedicat pe reclamanta sa solicite restituirea prestatiei, in cadrul actiunii de anulare amintita sau separat.

Actiunea in anulare nu a intrerupt cursul prescriptiei, intrucat prin petit nu s-a formulat un capat de cerere in legatura cu prezenta cauza.

Fata de cele invederate instanta de apel a facuta o gresita aplicare a legii, respectiv a prevederilor art. 8 din Decretul nr. 167/1958, in sensul ca a nesocotit aceasta norma cu privire la momentul inceperii cursului prescriptiei extinctive.

Analizand recursul formulat, in raport de criticile mentionate, Inalta Curte a apreciat ca acesta este nefondat pentru urmatoarele considerente:

Actiunea de fata are natura juridica a unei actiuni in repetitiune, deoarece ne aflam in prezenta executarii unei obligatii de care partea reclamanta nu mai este tinuta.

Conform art. 1092 Cod civil ``ceea ce s-a platit fara a fi debit este supus repetitiunii".

Astfel, reclamanta a fost obligata la plata unei sume prin hotarare judecatoreasca, iar executarea acesteia s-a realizat silit asupra intregii sume. Intrucat tot printr-o hotarare judecatoreasca irevocabila s-a stabilit ca actul care a stat la baza emiterii titlului executoriu este nul, cel care plateste in temeiul acestui act nul are dreptul la restituire deoarece nulitatea are efect retroactiv, deci obligatia apare ca si cand nu a existat niciodata, iar partile urmeaza a fi repuse in situatia anterioara.

Actiunea in repetitiune este o actiune patrimoniala, astfel ca ea va putea fi intentata in termenele de prescriptie de drept comun, care incep sa curga de la momentul efectuarii platii.

In cazul de fata, aceasta regula nu este aplicabila, intrucat la momentul la care se efectuase plata, aceasta nu avea caracter de plata nedatorata, fiind efectuata in temeiului unui titlu executoriu valabil, care a fost pus in executare pe cale silita.

Potrivit art. 8 al Decretului-lege nr. 167/1958 ``Prescriptia dreptului la actiune in repararea pagubei pricinuite prin fapta ilicita, incepe sa curga de la data cand pagubitul a cunoscut sau trebuia sa cunoasca, atat paguba cat si pe cel care raspunde de ea.``

Desi in speta nu este vorba despre savarsirea unei fapte ilicite, ci despre o paguba constand in plata unei sume devenita nedatorata prin anularea actului care a stat la baza pronuntarii hotararii judecatoresti care a constituit titlul executoriu, termenul de prescriptie va incepe sa curga de la data cand pagubitul a cunoscut sau trebuia sa cunoasca, atat paguba, cat si pe cel care raspunde de ea.

Or, acest moment nu poate fi decat acela in care platitorul (solvens) a aflat ca plata efectuata a devenit nedatorata, iar acest moment este cel in care hotararea judecatoreasca de anulare a brevetului de inventie a devenit definitiva, respectiv la data de 23.10.2008, odata cu pronuntarea deciziei civile 235A de catre Curtea de Apel Bucuresti.

In determinarea momentului la care pagubitul a cunoscut sau trebuia sa cunoasca, atat paguba cat si pe cel care raspunde de ea, nu poate fi avuta in vedere atitudinea subiectiva a pagubitului, respectiv data la care acesta a invocat in instanta lipsa noutatii brevetului de inventie, ca si cauza de nevalabilitate a acesteia sau alte cauze de nulitate a brevetului invederate ulterior, in actiunea de constatare a nulitatii brevetului, intrucat acestea constituiau simple sustineri asupra carora numai instanta de judecata, dupa solutionarea caii de atac a apelului, cand decizia a devenit definitiva, putea sa aprecieze asupra justetii acestor sustineri, astfel incat paguba sa poata fi determinata cu certitudine.

Pentru argumentele mentionate anterior, Inalta Curte a considerat ca instanta de apel a facut o corecta interpretare si aplicare a dispozitiilor art. 8 al Decretului-lege nr. 167/1958, motivul de recurs invocat nefiind incident in cauza astfel incat, in temeiul art. 312 alin.(1) C.proc.civ., a respins recursul ca nefondat.