Efectele hotararii de suspendare fata de succesorii partii decedate. Implinirea termenului de perimare

Din pozitia de succesor, partea nu poate invoca inopozabilitatea procedurii judiciare desfasurata in contradictoriu cu autorul sau, dupa cum nu poate pretinde ca n-ar fi avut legitimarea sa atace incheierea de suspendare a judecatii, pe motivul ca instanta nu se pronuntase inca asupra calitatii sale procesuale si nu dispusese introducerea sa in cauza, intrucat nefiind tert fata de judecata, ci un avand-cauza al uneia dintre parti, este asimilata acesteia in privinta modalitatii in care se repercuteaza efectele incheierii de suspendare a judecatii pronuntate in conditiile art. 244 alin. (1) pct. 1 C.pr.civ.

Prin sentinta civila nr.210 din 27.02.2001, Tribunalul Bucuresti, Sectia a III-a civila a admis cererea formulata de reclamantul C.E.I., impotriva paratilor Municipiul Bucuresti prin Primarul General, V.V. si G.V. si, in consecinta, a obligat pe parati sa lase reclamantului in deplina proprietate si pasnica posesie, imobilul din Bucuresti.

Impotriva acestei sentinte au formulat apel paratii.

La termenul din 20.05.2009, Curtea de Apel Bucuresti, Sectia a III-a civila si pentru cauze cu minori si de familie, in baza art.244 alin. (1) pct. 1 C.pr.civ., a dispus suspendarea judecarii cererilor de apel pana la solutionarea irevocabila a dosarului nr. xxx67/3/2008 aflat pe rolul Tribunalului Bucuresti. Prin decizia civila nr. 1295R din 19.06.2012 Curtea de Apel Bucuresti, Sectia a IV-a civila a solutionat irevocabil dosarul nr. xxx67/3/2008.

La data de 13.07.2013, S.T.F., in calitate de mostenitoare a apelantului V.V., a solicitat repunerea cauzei pe rol, aratand in sustinerea acestei cereri, ca este o revenire la o cerere de repunere pe rol formulata anterior, in cursul lunii iunie 2013, transmisa instantei pe fax, dar care nu a fost inregistrata, precizand ca nu cunoaste motivele pentru care nu ar fi fost inregistrata cererea .

A mai aratat ca, in calitate de mostenitoare a tatalui sau (apelantul V.V.), a formulat mai multe cereri adresate instantei, din care rezulta ca nu a lasat dosarul in nelucrare din culpa sa.

Aceste sustineri au fost inlaturate de Curtea de Apel, Sectia a III-a civila si pentru cauze cu minori si de familie, care a pronuntat decizia nr. 254/A din 30.10.2013, prin care a constatat perimate apelurile declarate in cauza.

Pentru a decide astfel, instanta a retinut ca, printr-o prima cerere formulata in data de 7.06.2012, apelanta S.T.F. a depus certificatul de mostenitor de pe urma autorului, apelantul V.V., si a solicitat eliberarea unui certificat de grefa, iar la data de 11.06.20102, a solicitat introducerea sa in cauza, ca mostenitoare a apelantului, in caz de repunere pe rol a dosarului. Ulterior, prin cererile formulate la 24.09.2012, 28.09.2012, 1.10.2012, 8.10.2012 a solicitat consultarea dosarului si eliberarea copiilor xerox de pe diferite file.

Abia in data de 13.07.2013 a solicitat repunerea cauzei pe rol, aratand, in cuprinsul acestei cereri, ca este o revenire la o solicitare anterioara in acest sens, formulata in cursul lunii iunie 2013, transmisa prin fax si care nu ar fi fost inregistrata din motive care nu ii sunt imputabile.

S-a retinut ca la termenul acordat de Curte pentru discutarea exceptiei perimarii, apelanta a depus la dosar un inscris, fara nicio data mentionata pe el si despre care pretinde ca l-ar fi transmis prin fax la 13.06.2013, aratand ca dovedeste aceasta transmitere cu un alt inscris.

Instanta de apel a constatat ca acest inscris nu confirma sustinerile apelantei, neputandu-se verifica faptul ca ar reprezenta transmiterea pretinsei cereri de repunere pe rol.

Astfel fiind, Curtea a retinut ca toate cererile formulate de apelanta, indicate de aceasta, nu justifica repunerea pe rol a cauzei si nu constituie, in sine, acte de procedura facute in vederea judecatii, de natura a intrerupe termenul de perimare.

Constatand ca in cauza a trecut mai mult de un an de la data incetarii motivelor care au justificat suspendarea judecarii pricinii, respectiv de la data solutionarii irevocabile a dosarului nr. xxx67/3/2008 (19.06.2012), timp in care niciuna din partile procesului nu a solicitat reluarea judecatii, la data de 16.07.2013 Curtea a pus in discutia partilor exceptia perimarii.

Fata de elementele anterior mentionate, si avand in vedere dispozitiile art. 248-254 C.pr.civ., s-au constatat perimate apelurile.

Impotriva acestei decizii a declarat recurs apelanta S.T.F., care a formulat critici sub urmatoarele aspecte:

Instanta a incalcat formele de procedura prevazute sub sanctiunea nulitatii de art. 105 alin. (2) C.pr.civ. (motiv de recurs prevazut de art. 304 pct. 5 C.pr.civ.).

Astfel, decizia recurata poarta mentiunea, in dispozitiv, ca a fost pronuntata in sedinta publica, ceea ce corespunde realitatii, dar este legal inadmisibil, atat timp cat nu s-a dispus repunerea cauzei pe rol, asa cum rezulta din chiar continutul deciziei. Gresit a retinut instanta de apel ca ar fi repus cauza pe rol la 16.07.2013, fata de continutul clar al rezolutiei anterioare a acesteia.

Intrucat, in realitate, nu s-a dispus repunerea cauzei pe rol, instanta nu putea pune in discutia partilor, decat in camera de consiliu, repunerea pricinii pe rol.

Apelanta-parata G.V. nu a fost citata la domiciliul sau procesual ales - adica, la sediul cabinetului avocatului care o reprezenta in cauza - desi a adus la cunostinta instantei schimbarea adresei, ceea ce inseamna ca procedura de citare cu aceasta nu a fost legal indeplinita pentru termenul cand instanta a pus in discutie exceptia perimarii.

In felul acesta, au fost incalcate normele de procedura si nesocotite principiile care guverneaza procesul civil.

Decizia a fost pronuntata cu incalcarea si aplicarea gresita a legii (art. 304 pct. 9 C.pr.civ.).

Mai intai, contrar cerintelor imperative ale art. 261 alin. (1) pct. 5 C.pr.civ., instanta nu a expus, nici macar sintetic, motivele pentru care a inlaturat apararile apelantei, formulate in scris si sustinute in sedinta publica de la termenul la care s-a dezbatut exceptia perimarii - referitoare la faptul ca recurenta, neavand calitatea de parte in faza procesuala anterioara, nu avea obligatia si nici dreptul de a obtine repunerea cauzei pe rol, nu putea promova recurs impotriva incheierii de suspendare, ceea ce denota lipsa oricarei culpe a acesteia in lasarea cauzei in nelucrare si deci, in suportarea efectelor juridice ale unei sanctiuni (perimarea) destinata partilor din proces.

In decizie se retine o singura apreciere, in sensul ca toate cererile formulate de apelanta nu constituie, in sine, acte de procedura facute in vederea judecatii, de natura a intrerupe termenul de perimare.

Instanta nu arata insa, cum a ajuns la aceasta concluzie, care au fost motivele de fapt si de drept care i-au format convingerea, asa cum impune art. 261 alin. (1) pct. 5 C.pr.civ., ceea ce face imposibila si exercitarea controlului judiciar in cadrul recursului.

Cu gresita aplicare a dispozitiilor art. 248 alin. (1), art. 249 si 250 alin. (1) si (3) C.pr.civ., instanta a considerat ca toate cererile depuse la dosar de catre apelanta, incepand cu data de 7.06.2012, nu ar fi acte de procedura facute in vederea judecatii, de natura a intrerupe termenul perimarii.

In speta, suspendarea judecarii apelului a incetat la data de 19.06.2012, cand s-a pronuntat decizia civila nr. 1295/R din 19.06.2012, irevocabila, a Curtii de Apel Bucuresti, Sectia a IV-a civila, nici apelanta si nici autorul acesteia nefiind parti in acea cauza.

De la aceasta data, in principiu, ar fi putut incepe sa curga termenul de perimare.

Or, cursul perimarii trebuie considerat suspendat, intrucat recurenta nu a avut calitate de parte in

cauza, ceea ce inseamna ca in mod obiectiv nu i se pot impune sanctiuni pentru inactiuni aplicabile doar partilor. Din practicaua deciziei recurate rezulta ca abia in sedinta publica de la 30.10.2013 s-a dispus introducerea in cauza a recurentei, in calitate de mostenitoare a tatalui sau, defunctul V.V., astfel incat abia din acest moment putea incepe sa curga impotriva sa cursul perimarii.

Pe de alta parte, intrucat suspendarea judecarii cauzei a fost pusa in discutie din oficiu de instanta de judecata si dispusa in temeiul art. 244 alin. (1) pct. 1 C.pr.civ., era obligatia instantei sa verifice periodic incetarea cauzei de suspendare si sa dispuna repunerea cauzei pe rol, ceea ce inlatura vina partii pentru ramanerea in nelucrare a cauzei.

Analizand criticile deduse judecatii prin intermediul recursului, Inalta Curte a constatat caracterul nefondat al acestora, potrivit urmatoarelor considerente:

Sustinerea recurentei, potrivit careia decizia ar fi fost pronuntata cu incalcarea formelor de procedura prevazute de art. 105 alin. (2) C.pr.civ., ceea ce ar fi de natura sa atraga incidenta motivului de recurs reglementat de art. 304 pct. 5 C.pr.civ., este lipsita de temei.

In cadrul acestei critici, recurenta pretinde ca mentiunea pronuntarii in sedinta publica a hotararii - desi corespunde realitatii - este legal inadmisibila, cat timp, anterior, nu se dispusese repunerea cauzei pe rol (ceea ce ar fi avut drept consecinta posibilitatea dezbaterii exceptiei perimarii doar in camera de consiliu).

Sub acest aspect, Inalta Curte constata ca, desi din punct de vedere formal, lipseste intr-adevar, o rezolutie a instantei, anterioara datei de 30.10.2013, vizand repunerea cauzei pe rol - prin cea din 16.07.2013 dispunandu-se citarea partilor in vederea discutarii repunerii pe rol si a exceptiei perimarii - o asemenea omisiune este lipsita de consecintele juridice pretinse de catre recurenta.

Astfel, recurenta nu precizeaza in ce fel i-au fost prejudiciate drepturile procesuale si in ce modalitate ar fi fost afectate formele procedurii judiciare, avand in vedere ca la termenul acordat pentru discutarea repunerii pe rol au avut loc dezbateri contradictorii cu privire la incidentul perimarii (asa cum partile fusesera avizate, conform mentiunii de pe citatie).

Or, trecerea la faza dezbaterilor nu era posibila fara ca pricina sa fi fost repusa pe rol, masura implicita a instantei, rezultata din modalitatea de desfasurare a sedintei.

Apelanta-parata S.T. a fost prezenta, prin avocatul sau, la termenul din 30.10.2013, in sedinta publica, si a pus concluzii asupra exceptiei perimarii, neputand pretinde, asa cum o face prin motivele de recurs, ca, lipsind o mentiune expresa a instantei in sensul ca a dispus repunerea cauzei pe rol, inseamna ca sedinta nu se putea desfasura decat in camera de consiliu .

Pe de o parte, recurenta ignora faptul ca solutiile instantei pot fi si implicite, atunci cand nu lasa nicio indoiala asupra vointei judecatorului de a statua in legatura cu aspecte necesare dezlegarii pricinii (chiar daca dezlegarea asupra acestora nu se regaseste ca atare in dispozitivul hotararii).

Pe de alta parte, este nesocotita regula desfasurarii sedintelor de judecata - aplicabila procesului, din perspectiva vechii reglementari, incidente spetei - care este aceea a publicitatii (art. 121 alin. (1) C.pr.civ.).

O derogare de la aceasta regula, pentru a o imputa apoi instantei de judecata, este dedusa de recurenta, in mod eronat, din simpla absenta a mentiunii referitoare la repunerea pricinii pe rol, ceea ce e contrazis de modalitatea concreta a desfasurarii procedurii judiciare in speta.

Tot cu referire la motivul de recurs prevazut de art. 304 pct. 5 C.pr.civ., recurenta pretinde ca ar fi fost incalcate normele referitoare la corecta indeplinire a procedurii de citare fata de parata G.V., care nu ar fi fost citata la domiciliul sau procesual ales.

La fel ca in situatia anterioara, recurenta-parata nu indica si nu demonstreaza interesul invocarii unui pretins viciu de procedura care a vizat o alta parte din proces.

Or, normele procedurale, a caror nesocotire o sustine recurenta, sunt de ordin privat asa incat, pentru a se valorifica o nulitate determinata de incalcarea lor, este necesar ca partea vatamata, prejudiciata sa invoce neregularitatea (la primul termen dupa savarsirea acesteia sau in calea de atac), iar nu o alta parte din proces.

Este lipsita de fundament si critica de nelegalitate formulata in termenii art. 304 pct. 9 C.pr.civ.

Mai intai, in mod eronat pretinde recurenta ca nesocotirea, in redactarea considerentelor deciziei, a prevederilor art. 261 alin. (1) pct. 5 C.pr.civ. ar fi subsumabila motivului de recurs prevazut de art. 304 pct. 9 C.pr.civ.

In realitate, nemotivarea unei hotarari cu respectarea exigentelor procedurale - lipsindu-i motivele sau pe baza unor motive contradictorii ori straine naturii pricinii - este sanctionabila in recurs, pentru motivul prevazut de art. 304 pct. 7 C.pr.civ.

Retinandu-se din dezvoltarea argumentelor partii, cu referire la dispozitiile art. 306 alin. (3) C.pr.civ., ca este posibila incadrarea criticilor in motivul de recurs mentionat anterior, acesta va face obiectul analizei instantei, avand insa caracter nefondat.

Astfel, recurenta pretinde, nejustificat, ca decizia atacata nu contine motivele pe care se sprijina si nu indica, punctual, raspunsul la toate apararile pe care si le-a facut in legatura cu exceptia perimarii.

Contrar sustinerii recurentei, decizia din apel contine considerentele justificative ale solutiei.

Intr-o argumentare care interesa incidentul perimarii - pe baza caruia s-a finalizat judecata in apel - instanta motiveaza de ce actele procedurale indeplinite de catre apelanta nu pot avea semnificatia unor acte intrerupatoare a termenului de perimare.

S-a retinut corect, pe acest aspect, ca, in conditiile in care ramasese irevocabila judecata in dosarul care a ocazionat suspendarea, la 19.06.2012 (conform deciziei nr. 1295/R a Curtii de Apel Bucuresti), apelanta-parata nu a procedat, anterior acestui moment, la diligente care sa aiba drept consecinta repunerea cauzei pe rol.

Aceasta, avand in vedere ca la data de 11.06.2012, apelanta a solicitat introducerea sa in cauza, ca mostenitoare a autorului V.V., dar pentru ipoteza in care dosarul va fi repus pe rol, iar, anterior, prin cereri formulate la 24.09.2012, 28.09.2012, 1.10.2012, 8.10.2012 a solicitat doar consultarea dosarului si eliberarea copiilor xerox de pe diferite file.

Or, asemenea cereri si solicitari nu puteau concretiza, cum corect s-a apreciat de catre instanta, intentia partii de a relua judecata si de a intrerupe cursul perimarii, in sensul art. 249 C.pr.civ., ci reprezinta mai degraba, o atitudine de expectativa a partii, care isi manifesta disponibilitatea de a fi introdusa in proces ``in caz de repunere a cauzei pe rol".

In realitate, recurenta-parata s-a manifestat procesual, solicitand reluarea judecatii, abia prin cererea depusa la 13.07.2013, cand a cerut repunerea dosarului pe rol, cu precizarea ca o asemenea solicitare ar reprezenta o revenire la o cerere transmisa prin fax anterior, la 13.06.2013, fara sa produca insa dovezi in acest sens (avand in vedere absenta elementelor care sa confirme transmiterea cererii la numarul de fax al instantei).

Imprejurarea ca in considerentele deciziei nu se regaseste raspunsul instantei, la toate apararile invocate de parte in concluziile scrise, pentru a obtine respingerea exceptiei perimarii nu este de natura sa demonstreze nelegalitatea solutiei, cata vreme aceasta a facut o corecta aplicare a normelor incidente raportat la elementele cauzei.

Astfel, sustinerea recurentei potrivit careia nu avea nici obligatia si nici dreptul sa solicite repunerea cauzei pe rol, pentru ca nu avea calitatea de parte in proces, ci doar pe aceea de mostenitor al autorului sau decedat in cursul procesului, ignora modalitatea in care efectele unei judecati se repercuteaza asupra succesorilor partilor.

Recurenta nu era, cum pretinde, doar o mostenitoare care nu dobandise calitatea de parte intrucat nu fusese introdusa in proces si, de aceea, nu putea ataca in justitie incheierea de suspendare a judecatii.

De fapt, din pozitia acesteia de succesor - certificatul de mostenitor pe numele sau fiind eliberat inca din 28.09.2011 - parata nu poate invoca inopozabilitatea procedurii judiciare desfasurate in contradictoriu cu autorul sau (care beneficiase, in calitate de parte, de toate garantiile procesuale), dupa cum nu poate pretinde ca n-ar fi avut legitimarea sa atace incheierea de suspendare. Tocmai pentru ca a preluat drepturile si obligatiile procesuale ale autorului, a carui personalitate (chiar daca fictional-juridic) o continua, recurenta putea sa indeplineasca toate actele de procedura aflate la dispozitia partii (menite, in speta, sa influenteze desfasurarea favorabila a judecatii, prin intreruperea cursului perimarii).

De aceea, recurenta nu poate pretinde ca ar fi contrar legii sa suporte consecintele unei sanctiuni (perimarea) care este destinata doar partilor ``improcesuate", tocmai pentru ca, nefiind tert fata de judecata, ci un avand-cauza al uneia dintre parti, este asimilata acesteia in privinta modalitatii in care se repercuteaza efectele judecatii.

De altfel, aceasta a inteles ca poate actiona in cadrul dosarului prevalandu-se de calitatea sa de mostenitor, dovada in acest sens fiind cererile pe care le-a formulat (vizand consultarea si eliberarea de copii de pe filele din dosar), numai ca acestea, prin continutul lor, n-au putut avea finalitatea intreruperii cursului perimarii.

Asadar, imprejurarea ca nu s-a raspuns si acestei aparari a paratei nu este apta ca demonstreze nelegalitatea solutiei, bazandu-se pe confuzia pe care o face recurenta intre calitatea de tert (strain de procedura judiciara) si cea de avand-cauza (in speta, succesor universal) caruia i se opune rezultatul judecatii, tocmai pentru ca este considerat ca are aceeasi situatie juridica (habens causam) cu a autorului.

Chiar si in situatia in care parata nu ar fi intervenit deloc in cursul procesului, aceasta n-ar fi putut ignora rezultatul judecatii intrucat, in pofida sustinerilor sale, hotararile judecatoresti se opun si trebuie respectate, cu forta relativitatii efectelor si succesorilor partilor.

Pentru ca succede in toate drepturile si obligatiile defunctului, succesorul universal (cum este parata),

data fiind legatura juridica speciala in care s-a aflat cu autorul parte in proces, va fi tinut de drepturile si obligatiile acestuia pe plan procesual.

Or, sustinerile recurentei, potrivit carora n-ar avea nicio culpa in lasarea cauzei in nelucrare, vin sa nesocoteasca aceasta pozitie (cu drepturile si obligatiile pe care le implica) transmisa partii pe cale succesorala.

Pretinzand, in cadrul motivului de nelegalitate prevazut de art. 304 pct. 9 C.pr.civ., ca instanta ar fi facut o gresita aplicare in cauza a dispozitiilor art. 248 alin. (1), art. 249 si art. 250 alin. (1) si (3) C.pr.civ., recurenta a aratat ca nici aceasta si nici autorul ei nu au fost parti in dosarul finalizat cu decizia nr. 1295R din 19.06.2012, care ocazionase suspendarea judecatii.

O astfel de sustinere a partii nu este apta sa demonstreze aplicarea eronata a normelor din materia perimarii, intrucat ceea ce interesa in speta era calitatea de parti in dosarul al carui curs s-a intrerupt, iar nu in cel care a determinat aceasta masura .

Recurenta, fiind, pentru motivele aratate anterior (in legatura cu calitatea de avand-cauza), tinuta sa cunoasca si sa respecte masurile dispuse de instanta, nu se poate prevala de necunoasterea incheierii suspendarii judecatii pronuntate in conditiile art. 244 alin. (1) pct. 1 C.pr.civ.

Or, efectele acestei incheieri se impuneau recurentei si o obligau la urmarirea desfasurarii judecatii in celalalt dosar, iar nu calitatea de parte in acel proces.

In acelasi sens este neintemeiata sustinerea recurentei potrivit careia n-ar fi putut sa solicite repunerea cauzei pe rol, deoarece ii lipsea legitimarea procesuala.

Pentru argumentele expuse deja, recurenta se putea si trebuia sa se prevaleze de calitatea sa de mostenitoare a partii din proces pentru a solicita, in conditiile art. 244 alin. (2) C.pr.civ., repunerea dosarului pe rol.

Pretinzand ca nu are nicio culpa in ramanerea pricinii in nelucrare, pentru ca instanta nu se pronuntase inca asupra calitatii sale procesuale si nu dispusese introducerea in cauza, recurenta este din nou

in eroare asupra modalitatii in care se repercuteaza efectele judecatii asupra succesorilor partilor din proces.

De asemenea, in mod nejustificat pretinde recurenta ca obligatia verificarii periodice a subzistentei ori incetarii cauzei de suspendare revenea instantei de judecata - cea care dispusese suspendarea in pofida opunerii partilor, asa incat acestea din urma trebuie considerate exonerate de orice culpa in ramanerea cauzei in nelucrare.

Separat de faptul ca instanta a efectuat asemenea verificari (conform adresei emise la 20.07.2010), recurenta ignora faptul ca partile au nu numai drepturi procesuale, ci ca lor le incumba deopotriva si obligatii pe plan procesual.

Astfel, potrivit art. 129 alin. (1) C.pr.civ., ``partile au indatorirea ca, in conditiile legii, sa urmareasca desfasurarea si finalizarea procesului" si, de aceea, nu pot transfera in sarcina instantei obligatia intreruperii cursului perimarii.

Pentru toate aceste considerente, criticile deduse judecatii au fost gasite nefondate, recursul fiind respins in consecinta.