Solicitarea drepturilor salariale neacordate. Nedovedirea compensarii in bani

Prin cererea inregistrata pe rolul Tribunalului Iasi sub nr. XXXXXXXXXXXX, reclamantii C. V. si L. V. au chemat in judecata parata Negresti pentru a fi obligata la plata drepturilor salariale neacordate in perioada 15 decembrie 2014-21 martie 2015, a sporurilor aferente, contravaloarea bonurilor de masa, contravaloarea concediilor de odihna, sume actualizate cu rata inflatiei la momentul platii si obligarea la plata dobanzii legale, precum si cheltuieli de judecat.

In fapt arata ca la data de 22.10.2012 au incheiat contracte individuale de munca pe durata nedeterminata.

La data de 21.03.2015, parata a emis decizii de incetare a contractului individual de munca insa fara sa achite drepturile salariale, contravaloarea concediilor de odihna si a bonurilor de masa aferente perioadei 15.12.xxxxxxxxxxxxxxxx15.

In drept au fost invocate disp. art. 166, 167 din Codul muncii si art. 1489 Cod Civil privitor la dobanda legala.

Parata, legal citata, nu a formulat intampinare si nu a depus probe.

Prin sentinta civila nr. 2031/30.09.2015 Tribunalul Iasi a admis, in parte, actiunea formulata de reclamantii C. V. avand CNP xxxxxxxxxxxxx, domiciliat in P.,, si L. V. avand CNP xxxxxxxxxxxxx, domiciliat in P.,, , , jud. Iasi in contradictoriu cu parata S. C. M. F. S. A. NEGRESTI cu sediul in Negresti,, jud. V., avand J XXXXXXXXXXX si cod fiscal xxxxxx.

A obligat parata sa achite reclamantilor drepturile banesti, reprezentand salariile si sporurile aferente, precum si compensarea in bani a concediului de odihna, pentru perioada 15.12.xxxxxxxxxxxxx15, actualizate cu indicele de inflatie si dobanda legala de la data nasterii drepturilor si pana la data platii efective.

A respins cererea reclamantilor privind plata contravalorii bonurilor de masa .

Pentru a se pronunta astfel, prima instanta a retinut urmatoarele:

Reclamantii C. V. si L. V. au fost salariatii paratei. Reclamantul C. V. a fost angajat pe functia de lucrator gestionar cu un salariu de 1269 lei pe luna, durata concediului de odihna anual fiind de 27 de zile lucratoare conform contractului individual de munca inregistrat in REVISAL sub nr. 792/02.10.2012.

Reclamantul L. V. a fost angajat pe functia de inginer electronist cu un salariu de 2850lei pe luna, durata concediului de odihna anual fiind de 27 de zile lucratoare conform contractului individual de munca inregistrat in REVISAL sub nr. 714/09.11.2012.

Conform contractelor individuale de munca la litera J, pct. 4 angajatorul si-a asumat obligatia de plata a salariului pe data de 25 ale fiecarei luni.

Prin prezenta cerere reclamantii au solicitat drepturilor salariale neacordate in perioada 15 decembrie 2014-21 martie 2015, sporurile aferente, contravaloarea bonurilor de masa, contravaloarea concediilor de odihna, sume actualizate cu rata inflatiei la momentul platii si obligarea la plata dobanzii legale, precum si cheltuieli de judecat.

Conform art. 39 alin. 1 lit. c din Codul muncii salariatul are dreptul la salarizare pentru munca depusa iar conform art. 40 alin. 2 lit. c Codul muncii angajatorul are obligatia sa acorde salariatilor toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de munca si din contractele individuale de munca .

Potrivit dispozitiilor art. 159 alin. 1 din Codul muncii, salariul reprezinta contraprestatia muncii depuse de salariat in baza contractului individual de munca, iar pentru munca prestata in baza contractului individual de munca fiecare salariat are dreptul la un salariu exprimat in bani si potrivit art. 161 Codul muncii, salariile se platesc inaintea oricaror alte obligatii banesti ale angajatorilor.

Dreptul la salariu este considerat corolarul dreptului la munca; el este afirmat in Declaratia Universala a Drepturilor Omului, potrivit careia "cel care munceste are dreptul la un salariu echitabil si suficient care sa-i asigure lui si familiei sale o existenta conforma cu demnitatea umana``.

Potrivit art. 166 Codul Muncii, salariul se plateste in bani cel putin o data pe luna, la data stabilita in contractul individual de munca .

Intarzierea nejustificata a platii salariului, sau neplata acestuia poate determina obligarea angajatorului la plata de daune interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului.

Prin urmare angajatorul, in speta parata, avea obligatia de a plati in totalitate drepturile salariale cuvenite salariatului.

Cum cauza dedusa judecatii este un litigiu de munca, sarcina probei revine unitatii angajatoare, conform art. 272 din Codul muncii.

Or, in speta, se retine de catre instanta ca parata, careia ii revenea sarcina probei conform art. 272 Codul muncii, nu a facut dovada achitarii catre reclamanti a drepturilor salariale restante .

De asemenea, potrivit dispozitiilor art. 168 alin 1 Codul muncii, plata salariului se dovedeste prin semnarea statelor de plata, precum si prin orice alte documente justificative care demonstreaza efectuarea platii catre salariatul indreptatit.

Parata nu a depus nici un inscris la dosarul cauzei.

Fata de aceste considerente, raportat la dispozitiile legale invocate si avand in vedere pozitia procesuala de pasivitate a paratei, instanta constata ca solicitarea reclamantilor referitoare la obligarea paratei la plata drepturilor salariale si a sporurilor prevazute de contractul individual de munca,aferente perioadei 15 12. xxxxxxxxxxxxxx15 este intemeiata si, in consecinta, o va admite.

Potrivit art. 145 din Codul muncii durata minima a concediului de odihna este de 20 de zile lucratoare iar potrivit contractelor individuale de munca ale reclamantilor durata concediului de odihna este de 27 de zile lucratoare in raport de durata muncii.

Compensarea in bani a concediului de odihna este permisa in cazul incetarii contractului de munca potrivit art. 146 din acelasi act normativ.

Reclamantilor le-a incetat raportul de munca la data de 21.03.2015 in baza art. 65. alin 1 din Codul muncii conform deciziilor de incetare depuse la dosarul cauzei.

Fata de aceste considerente, raportat la dispozitiile legale invocate si avand in vedere pozitia procesuala a paratei, instanta constata ca solicitarea reclamantilor referitoare la obligarea paratei la plata contravalorii concediului de odihna aferent perioadei 15 12. xxxxxxxxxxxxxx15 corespunzator perioadei efectiv lucrate este intemeiata si, in consecinta, o va admite.

In ceea ce priveste cererea de obligare la actualizarea drepturilor salariale cu rata inflatiei pana la data platii efective, instanta a admis-o retinand ca actualizarea drepturilor salariale cu indicele inflatiei reprezinta o despagubire pentru devalorizarea monedei nationale, indicele de inflatie reprezentand un calcul matematic aplicabil in cazul unui fenomen specific economiei de piata, prin intermediul caruia se masoara gradul de depreciere a valorii banilor aflati in circulatie, adusi astfel la actuala lor putere de cumparare. Prin actualizarea debitului se urmareste acoperirea unui prejudiciu efectiv cauzat de fluctuatiile monetare in intervalul de timp scurs de la data scadentei si pana la data platii efective a sumei datorate, actualizarea constituind o modalitate de reparare a pierderii suferite de creditor .

In ceea ce priveste cererea de acordare a dobanzii legale de la data scadentei obligatiilor de plata a drepturilor salariale si pana la data platii efective a drepturilor salariale restante, instanta o considera intemeiata si, in consecinta, o va admite, avand in vedere ca aceasta constituie o despagubire pentru lipsa folosului cuvenit pe baza utilizarii acelor sume datorate si reprezinta castigul, folosul, profitul, ce putea fi obtinut de creditor din investirea acestora.

Prin acordarea dobanzii se urmareste sanctionarea debitorului pentru executarea cu intarziere a obligatiei care ii incumba si acoperirea beneficiului nerealizat.

Pe cale de consecinta, pentru asigurarea respectarii principiului restitutio in integrum, instanta a acordat si dobanda legala aferenta acestor sume de la data scadentei si pana la data platii efective.

In ceea ce priveste capatul de cerere privind plata contravalorii tichetelor de masa instanta a retinut ca :

Potrivit disp. art. 1 alin. 1 din Legea nr. 142/1998, salariatii din cadrul societatilor comerciale, regiilor autonome si din sectorul bugetar, precum si din cadrul unitatilor cooperatiste si al celorlalte persoane juridice sau fizice care incadreaza personal prin incheierea unui contract individual de munca, denumite in continuare angajator, pot primi o alocatie individuala de hrana, acordata sub forma tichetelor de masa, suportata integral pe costuri de angajator .

De asemenea, potrivit disp. art. 1 alin. 2 din Legea nr. 142/1998, tichetele de masa se acorda in limita prevederilor bugetului de stat sau, dupa caz, ale bugetelor locale, pentru unitatile din sectorul bugetar, si in limita bugetelor de venituri si cheltuieli aprobate, potrivit legii, pentru celelalte categorii de angajatori.

Prin urmare, instanta a retinut ca aceste beneficii prevazute de Legea nr. 142/1998 nu reprezinta un drept, ci o vocatie, ce se poate realiza doar in conditiile in care angajatorul are prevazute in buget sume cu aceasta destinatie si acordarea acestora a fost negociata prin contractele colective de munca . De altfel, in acest sens s-a pronuntat si Inalta Curte de Casatie si Justitie prin decizia nr. 14/2008.

Astfel, atat timp cat legea nu obliga angajatorul la acordarea tichetelor de masa si nici nu exista acest drept stipulat in contractul individual de munca al reclamantilor, instanta a retinut ca este neintemeiata cererea de obligare a paratei la plata contravalorii tichetelor de masa si in consecinta a respins-o.

Impotriva acestei sentinte au declarat apel reclamantii C. V. si L. V., solicitand admiterea apelului si schimbarea in parte a sentintei, in sensul admiterii capatului de cerere privitor la obligarea paratei-intimate Negresti, la plata contravalorii tichetelor de masa pentru perioada 15.12.xxxxxxxxxxxxx15.

Apelantii au aratat ca tichetele de masa au fost acordate in baza prevederilor contractului colectiv de munca la nivel de unitate, insa, din mai 2014 nu au mai primit nici macar fluturasii de salariu, cu atat mai putin CCM 2014-2015. In acest sens, prin cererea de chemare in judecata au solicitat ca parata sa depuna la dosarul cauzei contractul colectiv de munca, in care sunt cuprinse si tichetele de masa, insa prima instanta nu a avut in vedere prevederile Codului Muncii privitoare la sarcina probei in litigiile de munca si nu a solicitat paratei intimate notele de lichidare in care sunt cuprinse toate restantele de plata, fluturasii de salarii lunare si copia CCM la nivel de unitate din perioada in discutie.

In drept au fost invocate dispozitiile art. 466, 482 Cod procedura civila.

Intimata nu a formulat intampinare.

Analizand actele si lucrarile dosarului prin prisma motivelor invocate si a dispozitiilor legale, Curtea de Apel constata ca apelul este intemeiat, pentru considerentele ce vor fi expuse in continuare.

In fapt, reclamantii au fost angajatii paratei.

Reclamantul C. V. a fost angajat pe functia de lucrator gestionar prin contractul individual de munca nr. 792/02.10.2012, iar reclamantul L. V. a fost angajat pe functia de inginer electronist prin contractul individual de munca nr. 714/09.11.2012.

Contractele de munca ale reclamantilor s-au derulat pana la data de 21.03.2015, cand a expirat perioada de preaviz dispusa prin deciziile nr. 79/2015 si nr. 98/2015, prin care s-a dispus incetarea contractului de munca in temeiul art. 65 Codul muncii.

Reclamantii au sustinut ca nu au beneficiat de tichetele de masa pe perioada 15.12.xxxxxxxxxxxxx15, desi acestea au fost acordate prin contractul colectiv de munca .

In apel, reclamantii au depus la dosar copia contractului colectiv de munca la nivel de unitate inregistrat la ITM V. la nr. 5734/24. 06. 2011, precum si fluturasii de salariu aferent lunilor martie si aprilie 2014.

Potrivit art. 49 din contractul individual de munca la nivel de unitate nr. 5734/24. 06. 2011, pe langa salariu reclamantii trebuia sa beneficieze si de tichete de masa . Nu s-a consemnat in contractul incheiat ca aceste tichete de masa se acorda doar in masura in care exista resurse banesti suficiente pentru acordarea acestora.

Desi acest contract colectiv a produs efecte doar pana la data de 24. 06. 2013, instanta de apel retine ca tichetele de masa au fost acordate si in anul 2014, asa cum rezulta din fluturasii de salariu depusi in apel si necontestati de parata in termenul procedural, fluturasii in care parata din proprie initiativa a consemnat ca pentru lunile martie si aprilie 2014 salariatii au dreptul la acordarea tichetelor de masa, asumandu-si astfel obligatia acordarii unor astfel de drepturi pentru perioada in discutie.

Avand in vedere ca, potrivit art. 272 Codul muncii, sarcina probei in conflictele de munca revine angajatorului, iar, in speta, acesta nu a facut dovada compensarii in bani a tichetelor de masa pe perioada 15.12.xxxxxxxxxxxxx15, dar nici nu a probat ca dreptul la tichete de masa, recunoscut prin contractul colectiv de munca la nivel de unitate 2011-2013, nu ar mai fi fost recunoscut in perioada 2014-2015, Curtea de Apel, in baza dispozitiilor art. 480 alin. 2 Cod procedura civila, va admite apelul si va schimba sentinta in parte, in sensul ca va obliga parata sa achite reclamantilor contravaloarea bonurilor de masa pentru perioada 15.12.xxxxxxxxxxxxx15.

Pentru aceste motive,

In numele legii,

Decide:

Admite apelul declarat de reclamantii C. V. si L. V. impotriva sentintei civile nr. 2031/30.09.2015 pronuntata de Tribunalul Iasi, sentinta pe care o schimba in parte, in sensul ca:

Admite actiunea formulata de reclamantii C. V., CNP xxxxxxxxxxxxx, domiciliat in P.,, si L. V. CNP xxxxxxxxxxxxx, domiciliat in P.,, , in contradictoriu cu parata S. C. M. F. S. A. Negresti, cu sediul in Negresti, jud. V., avand J XXXXXXXXXXX si cod fiscal xxxxxx.

Obliga parata sa achite reclamantilor contravaloarea bonurilor de masa pentru perioada 15.12.xxxxxxxxxxxxx15.

Pastreaza celelalte dispozitii ale sentintei apelate ce nu contravin prezentei decizii.

Definitiva.

Pronuntata in sedinta publica, azi, 14. 01. 2016.