Loc in care persoana fizica isi are locuinta statornica sau principala.
Orice persoana are un domiciliu si nu poate avea decat unul singur. Constituind unul din mijloacele de identificare a persoanei fizice, domiciliul are o importanta deosebita in raporturile juridice. Legea foloseste domiciliul drept criteriu pentru determinarea competentei instantelor de judecata in unele categorii de litigii, pentru stabilirea locului deschiderii succesiunii sau in alte cazuri. Domiciliul este voluntar, atunci cand este stabilit de insasi persoana fizica. Dovada domiciliului voluntar se face cu buletinul de identitate ori, in unele cazuri, prin alte mijloace de proba prevazute de lege. In cadrul legislatiei actuale, domiciliul sotilor, conjugal, este tot voluntar, deoarece sotii il aleg impreuna, spre deosebire de reglementarile vechi, potrivit carora femeia casatorita isi avea domiciliul la barbatul ei. Domiciliul este legal, cand este stabilit prin prevederile exprese ale legii pentru anumite categorii de persoane. Domiciliul legal al minorului esta la parintii sai, iar in cazul in care acestia au domicilii separate si nu se inteleg la care dintre ei va avea domiciliu copilul, decide instanta judecatoreasca. Domiciliul minorului, in cazul in care numai unul dintre parintii sai il reprezinta, ori in cazul in care se afla sub tutela, precum si domiciliul persoanei puse sub interdictie este la reprezentantul legal. Daca s-a instituit o curatela asupra bunurilor celui disparut, domiciliul acestuia este la curator, in masura in care acesta este indreptatit sa-l reprezinte. In cazurile in care a fost numit un custode sau curator asupra unor bunuri succesorale, cei chemati la mostenire au domiciliul la custode sau la curator, in masura in care acesta este indreptatit sa-i reprezinte.
