Comisia Comunitatilor Europene reprezinta institutia cea mai originala a sistemului comunitar, indeplinind atributiile unui adevarat executiv, prefigurand viitorul guvern european supranational.
Conform dispozitiilor art. 155 Tratatul CE, in vederea asigurarii functionarii si dezvoltarii pietei comune, Comisia indeplineste urmatoarele atributii:
- vegheaza asupra aplicarii dispozitiilor Tratatului si a dispozitiilor adoptate de institutii in virtutea tratatului (functia de supraveghetor);
- formuleaza recomandari sau avize asupra materiilor care fac obiectul tratatului (functia de initiativa si control);
- are putere proprie de decizie proprie si participa la formularea actelor Consiliului si Parlamentului European (functie de decizie si initiativa) ;
- exercita competentele pe care Consiliul i le confera (functia de executie).
In afara atributiunilor mentionate mai sus, Tratatul CE Comisiei ii revine si atributia de reprezentare a comunitatilor si de negociere. Comisia are competente si in ceea ce priveste gestionarea fondurilor structurale comunitare.
Spre deosebire de situatia existenta intr-un stat national, unde dreptul de initiativa legislativa este exercitat de guvern si parlament, la nivel comunitar respectivul drept revine in principal Comisiei Europene, in unele cazuri, cu titlu de exceptie, revenind si Consiliului Ministrilor Uniunii Europene si Parlamentului.

Pana la adoptarea Actului Unic European, Consiliul detinea, atat puterea legislativa, cat si pe cea executiva, Comisia neputand lua masuri de executie decat in urma unei abilitari data de Consiliu. In practica insa, mai ales in materie de politica agricola comuna, se facuse simtita nevoia adoptarii a numeroase masuri de executie la nivel comunitar, ceea ce a pus Consiliul in imposibilitatea de a le solutiona in timp util. Cerintele legate de eficienta actiunii comunitare au condus pe autorii Actului Unic la modificarea articolului 145 CEE pentru a putea conferi Comisiei competente executive. De acum inainte competenta de principiu apartine Comisiei, regula anterioara fiind inversata: Consiliul nu mai este executivul care isi poate delega competenta catre Comisie, ci aceasta din urma reprezinta executivul, cu exceptia situatiilor in care Consiliul isi rezerva in mod expres acest drept pentru sine.
Un atribut esential ce revine Comisiei, este acela al controlului aplicarii tratatelor comunitare atat de catre Consiliu, cat si de catre statele membre. In virtutea acestui atribut Comisia poate sa declanseze anumite proceduri juridice care au menirea de a stabili daca, Consiliul ori statele membre indeplinesc obligatiile ce le revin din tratate.