Exceptia prescriptiei dreptului la actiune. Tagaduirea paternitatii

In motivarea cererii, reclamanta a aratat ca, s-a casatorit in anul 1983 cu N.P., care a decedat la data de 23 martie 1997. De asemenea, reclamanta a mai sustinut ca in anul 1995 a inceput o relatie de concubinaj care dureaza si in prezent, iar din aceasta relatie a rezultat minora M.G. si alti doi copii. Intrucat la momentul nasterii minorei, reclamanta era casatorita cu N.P., minora a fost trecuta in actele de stare civila ca fiind fiica lui N.P..
In drept, a invocat prevederile art. 54, 55 C.fam.
In dovedirea cererii, reclamanta a depus la dosar, in copie, certificatul de nastere a minorei N.M.G, certificatul de deces al lui N.P. ( fila 5) si certificatul de casatorie (fila 13).
Totodata, reclamanta a solicitat in dovedirea cererii de chemare in judecata proba cu inscrisuri, interogatoriu si martori .
La termenul din 20 ianuarie 2011, instanta a invocat din oficiu exceptia prescriptiei dreptului la actiune si analizand cu prioritate aceasta exceptie potrivit art. 137 alin. 1 C.proc.civ, retine urmatoarele:
Art. 54 C. fam, in redactarea avuta pana la adoptarea Legii 288/29.10.2007 publicata in M.Of. Partea I nr. 749/5.11.2007, conferea actiunii in tagada paternitatii un pronuntat caracter personal ingaduind exercitarea ei numai de sotul mamei.
Dispozitiile art. 54 al 2 C fam au fost declarate neconstitutionale prin decizia nr. 349/2001 a Curtii Constitutionale care a statuat neconstitutionalitatea textului, in masura in care acesta nu recunoaste decat tatalui, iar nu si mamei si copilului nascut in timpul casatoriei dreptul de a porni actiune in tagaduirea paternitatii.
Curtea si-a sustinut decizia aratand ca dispozitiile art. 54 alin. 2 din Codul familiei incalca principiul egalitatii in drepturi prev. de art. 16, art. 44 alin. 1 din Constitutie (nerevizuita). Totodata s-a argumentat ca, acolo unde exista identitate de ratiune dincolo de mobilurile particulare care pot fi diferite, se impune o identitate de solutie.
Aceasta decizie a Curtii Constitutionale este in concordanta si cu jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului, care in cauza Kroon s. a. impotriva Olandei in 1994, a decis ca interdictia instituita de legea nationala femeii casatorite de a tagadui paternitatea sotului este contrara prevederilor art. 8 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si libertatilor fundamentale, articol care reglementeaza dreptul la respectarea vietii private si de familie . In decizie se statueaza ca "respectul" fata de "viata de familie" cere ca realitatea biologica si sociala sa prevaleze asupra unei prezumtii legale care loveste frontal atat faptele stabilite, cat si dorintele persoanelor in cauza, fara a aduce beneficii cuiva.
Rezulta, asadar ca o lege nationala era in contradictie cu art. 8 din C.E.D.O., in interpretarea data de Curte, prin Hotararea din 27 octombrie 1994, atata timp cat nu permitea nici unei alte persoane decat sotul mamei sa rastoarne prezumtia de paternitate in conditiile in care folosirea starii civile (posesia de stat) indica faptul ca alt barbat este tatal copilului. Din considerentele acestei hotarari se deduce ca, art. 8 din C.E.D.O. obliga autoritatile de stat sa respecte viata de familie, nu numai ca familie care se intemeiaza pe casatorie, dar si ca familie de fapt, iar un aspect al acestui respect il constituie tocmai posibilitatea tagaduirii paternitatii copilului din casatorie si de o alta persoana decat sotul mamei.
Privit prin prisma art. 8 din C.E.D.O. si a acestei practici a Curtii Europene, art. 54 alin. 2 din Codul familiei incalca dreptul fundamental al omului la respectarea vietii de familie, in masura in care nu se permite tagaduirea paternitatii decat de sotul mamei, chiar si atunci cand posesia de stat indica pe un alt barbat drept tatal copilului, ceea ce inchidea calea stabilirii paternitatii copilului din afara casatoriei fata de tatal biologic. In afara propunerilor de lege ferenda, au fost nenumarate opinii, inca anterior deciziei nr. 349/2001 a Curtii Constitutionale, ca si de lege lata s-ar putea admite o actiune in contestarea starii civile a copilului din casatorie, care nu are posesiunea de stat in conformitate cu prezumtia de paternitate. Actiunea ar putea fi introdusa de catre orice persoana interesata si s-ar putea intemeia pe prevederile art. 51 si 53 din Codul familiei si ar avea aceleasi efecte ca si tagada de paternitate.
Cu atat mai mult s-ar fi putut introduce o actiune in tagada paternitatii ulterior pronuntarii Curtii Constitutionale asupra exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 53 si ale art. 54 alin. 2 din Codul Familiei, prin decizia nr. 349/2001 din 19.12.2001 publicata in Monitorul Oficial, Partea I nr. 240 din 10.04.2002. Odata cu publicarea in Monitorul Oficial al Romaniei, decizia Curtii Constitutionale a fost adusa la cunostinta cetateanului.
Potrivit art. 55 din Legea 288/2007, "actiunea in tagaduirea paternitatii se prescrie in termen de 3 ani de la data nasterii copilului. Pentru sotul mamei, termenul curge de la data la care a luat cunostinta de nasterea copilului. Daca actiunea nu a fost introdusa in timpul minoritatii copilului, acesta o poate porni intr-un termen de 3 ani de la data majoratului sau. Reclamantul poate fi repus in termen, in conditiile legii."
Din art. 55 alin. 1 din Codul familiei rezulta ca actiunea de tagaduire a paternitatii se poate introduce in termen de 3 ani. Dispozitia legala susmentionata priveste situatia in care dreptul la actiune apartine sotului mamei, mamei si copilului.
Cand actiunea este introdusa de mama, ca urmare a constatarii neconstitutionalitatii art. 54 alin. 2 C. fam. si modificarii art. 55 din Codul familiei prin Legea 288/2007, termenul de exercitare a actiunii in tagada paternitatii este de 3 ani si curge de la nasterea copilului.
In prezenta cauza, instanta va avea in vedere ca la nasterea copilului, in 1996, nu erau declarate neconstitutionale prevederile art. 53 si ale art. 54 alin. 2 din Codul Familiei, dreptul la actiune pentru mama nascandu-se la data de 10.04.2002, cand a fost publicata decizia nr. 349/2001 din 19.12.2001 a Curtii Constitutionale in Monitorul Oficial, de la acel moment a inceput sa curga pentru reclamanta termenul de prescriptie de 3 ani.
Prin stabilirea unui termen de prescriptie, in cazul actiunii in tagada paternitatii, legiuitorul a dorit inlaturarea incertitudinii asupra paternitat
ii copilului intr-un termen rezonabil, avand in vedere interesul exclusiv al copilului.
De altfel, art. 3 alin. 1 din Conventia cu privire la drepturile copilului, ratificata de Romania prin Legea nr. 18/1990, republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 314 din 13 iunie 2001, prevede ca "in toate actiunile care privesc copiii, intreprinse de institutiile de asistenta sociala publice sau private, de instantele judecatoresti, autoritatile administrative sau de organele legislative, interesele copilului vor prevala".
Mai mult, exercitarea unui drept de catre titularul sau nu poate avea loc decat cu respectarea cadrului legal stabilit de legiuitor.
Totodata, legiuitorul, a prevazut in art. 55 din Legea 288/2007 si posibilitatea ca daca actiunea nu a fost introdusa in timpul minoritatii copilului, copilul sa poata porni intr-un termen de 3 ani de la data majoratului sau, actiunea in tagada paternitatii, considerand ca daca minorul, devenit major va avea interes, va putea promova o astfel de actiune .
In consecinta, fata de considerentele expuse, instanta urmeaza sa admita exceptia prescriptiei dreptului la actiune si sa respinga actiunea in tagada paternitatii ca fiind prescrisa.