Plata drepturilor banesti constand in suplimentul postului si suplimentul treptei de salarizare

Analizand actele dosarului, instanta retine urmatoarea situatie de fapt:
In ceea ce priveste exceptia prematuritatii formularii prezentei cereri de chemare in judecata, analizata cu prioritate, instanta constata ca aceasta este neintemeiata motivat de faptul ca dupa incetarea suspendarii legale a prevederilor art.31 alin.1 prin OUG nr.92/2004 si OG nr.2/2006 , dreptul invocat de catre reclamanti nu este supus unui termen sau unei conditii suspensive, astfel incat exceptia prematuritatii dreptului la actiune invocata din oficiu de catre instanta de judecata va fi respinsa ca neintemeiata.
Reclamantii au calitatatea de functionari publici in cadrul paratului TMI.
In aceasta calitate au solicitat obligarea paratei la plata suplimentului postului si treptei de salarizare , fiecare in procent de 25% din salariul de baza brut lunar incepand de la data de 1.01.2004 pana la data pronuntarii prezentei sentinte, precum si pe viitor pana la data incetarii calitatii de functionar public .
Instanta constata ca drepturile solicitate de catre reclamant sunt reglementate de dispozitiile art. 31 alin. (1) din Legea nr. 188/1999, privind Statutul functionarilor publici, ( art. 29 in numerotarea anterioara republicarii) conform carora ``pentru activitatea desfasurata, functionarii publici au dreptul la un salariu compus din salariul de baza, sporul de vechime in munca, suplimentul postului si suplimentul corespunzator treptei de salarizare.
In perioada 2004-2006, prevederile referitoare la suplimentul postului si suplimentul corespunzator treptei de salarizare au fost suspendate prin O.U.G. nr. 92/2004 privind reglementarea drepturilor salariale si a altor drepturi ale functionarilor publici pentru anul 2005, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 76/2005, si prin O.G. nr. 2/2006 privind reglementarea drepturilor salariale si a altor drepturi ale functionarilor publici pentru anul 2006, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 417/2006. Suspendarea acestor doua drepturi nu a mai fost reglementata incepand de la data de 1.01.2007.
Totodata, potrivit prevederilor art. 31 al.3 din Legea nr. 188/1999 se statueaza ca salarizarea functionarilor publici se face in conformitate cu prevederile legii privind sistemul unic de salarizare al functionarilor publici, al carui proiect cade in sarcina Agentiei Nationale a Functionarilor Publici, potrivit art.22 alin.1 lit.e din aceeasi lege.
In aplicarea dispozitiilor actualului art. 31 (fost art. 29 din Legea nr.188/1999) - text introdus prin Legea nr. 161/2003 - tocmai pentru a fi stabilit cuantumul drepturilor salariale invocate, Agentia Nationala a Functionarilor Publici a elaborat un proiect de act normativ privind salarizarea functionarilor publici, proiect care instituia, conform dispozitiilor art. 29 din Legea nr.188/1999, mecanismul de stabilire a salariului functionarilor publici, compus din cinci componente: salariul de baza, suplimentul postului, sporul de vechime, suplimentul corespunzator treptei de salarizare, alte prime si sporuri.
Acest proiect de act normativ nu a fost promovat pana in prezent, astfel ca nu exista baza legala pentru calcularea (cuantificarea) si acordarea suplimentului postului si a suplimentului treptei de salarizare.
Cele doua drepturi salariale care formeaza obiectul prezentei cauze nu au fost cuantificate nici prin prevederile OG nr. 6/2007 privind unele masuri de reglementare a drepturilor de salariale si a altor drepturi ale functionarilor publici pana la intrarea in vigoare a legii privind sistemul unic de salarizare si alte drepturi ale functionarilor publici, precum si cresterile salariale care se acorda functionarilor publici in anul 2007.
Instanta retine ca pentru a fi posibila cuantificarea (calcularea) suplimentului postului si a suplimentului treptei de salarizare, cu atat mai mult cu cat legea generala a functiei publice instituie mai multe trepte de salarizare,ca parti componente ale salariului functionarilor publici este necesara existenta unor dispozitii date in aplicarea (executarea) art. 29 alin. (1) lit. c) si d), devenit 31, din Legea nr. 188/1999, atributie ce revine fie legiuitorului, in cazul promovarii unui act normativ cu forta juridica de lege, fie Guvernului, in cazul promovarii unei hotarari date in executarea prevederilor respective din Legea nr. 188/1999.
Cum in nici in cuprinsul O.G. nr.6/2007, nici cuprinsul prevederilor OG nr.9/2008 si OUG nr.1/2009, actele normative care legifereaza in legatura cu salarizarea functionarilor publici in perioada in litigiu, nu sunt reglementate si definite cele doua sporuri, nestabilindu-se nici un coeficient pentru acordarea acestora, drepturile pretinse de reclamanti nu pot fi acordate. Eventuala stabilirea la nivelul procentului de 25% pentru fiecare drept de catre instanta ar fi arbitrara si fara suport legal, instanta depasindu-si, astfel, atributiile si functiunea instituita prin Legile . nr.303 si 304/2004 si C.pr.civ, acea de aplicare a legii in cazul de speta. Practic instanta ar legifera in locul legiuitorului si in favoarea functionarilor reclamanti prin obligarea paratei la plata contravalorii celor 2 suplimente .
In plus, este evident, in concordanta cu prevederile art. 31 al.3 din Legea nr. 188/1999 ca cuantumul acestor drepturi nu poate fi stabilit decat prin lege.
Totodata, prin admiterea actiunii promovate de catre reclamanti, s-ar nesocoti decizia nr. 820/ 2008 a Curtii Constitutionale in cuprinsul careia se invedereaza expres ca instantele judecatoresti nu au competenta sa anuleze sau sa refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege pe considerentul ca ar fi discriminatorii si sa le inlocuiasca cu norme create pe cale jurisprudentiala sau cu prevederi cuprinse in alte acte normative .Astfel, instantele judecatoresti nu au posibilitatea de a acorda un spor salarial al carui cuantum nu a fost determinat de autoritatile competente, adica de legiuitor.
Pe de alta parte, actiunea reclamantilor fiind o actiune in pretentii ce presupune angajarea raspunderii patrimoniale a paratului, in conditiile art.269 din Codul muncii si art.998 Cod civil, nu sunt indeplinite conditiile de fond pentru a fi admisa o astfel de cerere, intrucat existenta unui prejudiciu invocat de reclamanti nu este certa, acesta nefiind determinat sau determinabil cat priveste intinderea sa .Astfel, in conditiile in care printr-o lege nu sunt reglementate modalitatea de calcul a celor doua suplimente, acordarea acestora ar presupune obligarea angajatorului la plata unor sume de bani imposibil de calculate, fara o existenta certa.
Rezulta asadar, ca atat timp cat vocatia intimatei la primirea sporului in litigiu, nu a fost materializata prin identificarea cuantumului dreptului salarial respectiv, de administratia competenta identificata de legiuitor, in conditiile in care ordonatorului principal de credite nu-i fusesera acordate sumele corespunzatoare acordarii vreunui drept salarial reprezentand un astfel de spor, reclamanta nu dispunea de vreun drept salarial ``recunoscut prin lege", in sensul art. 1 din Legea 554/2004 a contenciosului administrativ, la plata careia angajatorul parat sa poata fi obligat de instanta de contencios administrativ, in actualul cadru legislativ.
In cauza nu se poate invoca nici incalcarea dispozitiilor art.1 din Protocolul Aditional nr.1 la Conventia pentru Apararea Drepturilor Omului si a Libertatilor Fundamentale pentru ca cele doua sporuri solicitate de reclamant nu constituie un bun in intelesul art.1 din Protocol, neavand caracterul unei creante certe, lichide si exigibile.
Aceasta situatie a fost transata de practica C.E.D.O, prin decizia din 27 august 2002, J. Turek - Republica Ceha - prin care s-a stabilit ca bunul solicitat nu era existent, iar reclamantul nu avea calitatea de proprietar decat daca are o baza suficienta in dreptul intern, spre exemplu daca existenta sa este confirmata printr-o jurisprudenta clara si concordanta a instantelor nationale.
De asemenea, functionarii publici reclamanti nu se afla intr-o situatie discriminatorie in raport de alti functionari publici, nefiind incidente prevederile art.1 alin.2 lit.i) din OUG nr.137/2000, atata timp cat legea de salarizare a functionarilor publici nu da dreptul acestora la a incasa contravaloarea celor 2 suplimente.
Fata de cele expuse, actiunea formulata de catre reclamantii a��. va fi respinsa ca neintemeiata.
Instanta:
Respinge exceptia prematuritatii formularii cererii de chemare in judecata .
Respinge actiunea formulata de catre reclamanti