Autoritatea Nationala pentru Restituirea Proprietatilor. Actualizare cuantum compensatii cu indicele de crestere a preturilor de consum

Din examinarea actelor si lucrarilor din dosar constata urmatoarele:
Prin Sentinta civila nr.1964/16.05.2011, Tribunalul Bucuresti a admis actiunea formulata de reclamantul M. M. M. in contradictoriu cu parata Autoritatea Nationala pentru Restituirea Proprietatilor astfel cum a fost restransa si in consecinta a obligat parata sa actualizeze cuantumul compensatiilor stabilite prin Hotararea nr.227/17.10.2008 emisa de Comisia Municipiului Bucuresti pentru aplicarea Legii nr.9/1998 si a Legii nr.290/2003, cu indicele de crestere a preturilor de consum, incepand cu data de 17.10.2008 si pana la plata efectiva.

Pentru a se pronunta astfel, instanta de fond a retinut ca prin actiunea formulata reclamantul a solicitat obligarea autoritatii parate la plata sumei de 68.847,917 lei reprezentand compensatii banesti stabilite prin hotararea nr.227/17.10.2008, actualizata cu indicele de crestere a preturilor de consum.

Instanta de fond a mai retinut ca, pentru realizarea creantei sale reclamantul s-a adresat executorului judecatoresc, rezultand din cuprinsul deciziei civile nr.385/08.02.2011, pronuntata de Tribunalul Bucuresti Sectia a V-a Civila ca a fost incuviintata executarea silita a creantei cuprinsa in titlul executoriu reprezentat de Hotararea nr.227/17.10.2010, emisa de Comisia Municipiului Bucuresti pentru aplicarea Legii nr.290/2003 cu indicele de crestere a preturilor de consum.

Instanta de fond a apreciat ca fiind intemeiata actiunea si a obligat parata sa actualizeze cuantumul compensatiilor stabilite prin Hotararea nr.227/2008 emisa de Comisia Municipiului Bucuresti pentru aplicarea Legii nr.9/1998 si a Legii nr.290/2003 cu indice de crestere a preturilor de consum, incepand cu 17.10.2008 si pana la plata efectiva.

Prin Incheierea din 19.09.2011, pronuntata in Camera de Consiliu in temeiul art. 281 Cod procedura civila, Tribunalul Bucuresti - Sectia a IX-a Contencios Administrativ si Fiscal a respins ca neintemeiata cererea reclamantului de indreptare a erorii materiale strecurate in dispozitivul sentintei civile nr.1964/16.05.2011.

Instanta de fond a retinut ca aspectele pe care reclamantul a pretins a fi precizate pe calea indreptarii erorii materiale, nu se circumscriu dispozitiilor procedurale invocate, in conditiile in care omisiunea reclamata nu vizeaza elementele prevazute de art. 280 Cod procedura civila ci se refera la modalitatea in care instanta de fond s-a pronuntat asupra pretentiilor deduse judecatii, putand face obiectul unei cereri de completare a dispozitivului respectivei sentinte.

Prin sentinta civila nr.3062/23.09.2011, Tribunalul Bucuresti Sectia a IX-a Contencios Administrativ si Fiscal a admis in parte cererea reclamantului in contradictoriu cu paratele Autoritatea Nationala pentru Restituirea Proprietatilor si Institutia Prefectului Municipiului Bucuresti si a dispus completarea dispozitivului sentintei civile nr.1964/16.05.2011 in sensul ca a obligat parata sa actualizeze cuantumul compensatiilor stabilite prin hotararea nr.227/17.10.2008 emisa de Comisia Municipiului Bucuresti pentru Aplicarea Legii nr.9/1998 si a Legii nr.290/2003 cu indicele de crestere a preturilor de consum incepand cu data de 17.10.2008 si pana la data platii efective si a obligat parata la plata catre reclamant a sumei reprezentand aceasta actualizare, in temeiul art. 2812 Cod procedura civila.

Impotriva acestei sentinte a declarat recurs parata criticand-o ca nelegala si netemeinica.

In dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta parata a aratat ca intimatul reclamant a solicitat prin cererea de chemare in judecata obligarea autoritatii la plata intregii sume stabilita ca despagubiri prin Hotararea nr.227/17.10.2008 emisa de Comisia Municipiului Bucuresti de aplicare a Legii nr. 290/2003 in conditiile in care prin decizia civila nr.385/08.02.2011, Tribunalul Bucuresti - Sectia a V-a Civila a incuviintat executarea silita a despagubirilor stabilite prin "titlul executoriu" reprezentat de Hotararea nr.227/2008, iar suma de 68.847,91 lei a fost executata din contul Autoritatii Nationale pentru Restituirea Proprietatilor.

Recurenta sustine ca Hotararea nr.227/2008 Comisiei Municipiului Bucuresti pentru aplicarea Legii nr.290/2003 este un act administrativ, aceasta nu reprezinta un titlu executoriu, iar executarea silita se efectueaza numai in temeiul unei hotarari judecatoresti ori a unui alt inscris care potrivit legii constituie titlu executoriu, conform art.372 Cod procedura civila.

Caracterul executoriu al actelor administrative nu echivaleaza cu caracterul executoriu cerut de lege pentru demararea procedurilor de executare silita.

Mentioneaza ca hotararile Comisiilor pentru aplicarea Legii nr.290/2003 nu reprezinta acte insusite si opozabile Autoritatii Nationale pentru Restituirea Proprietatilor. Dimpotriva aceste acte sunt verificate si controlate de Autoritatea Nationala pentru Restituirea Proprietatilor, conform art.17 alin.4 lit.h din Hotararea de Guvern nr.1120/2006, iar autoritatea poate propune reanalizarea actelor de catre comisii .

Recurenta reclamanta a sustinut ca a formulat contestatie la executarea silita efectuata in baza Hotararii nr.227/2008.

Cu privire la actualizare sustine ca in mod gresit instanta de fond a dispus cu privire la intreaga suma si incepand cu data de 17.10.2008, data emiterii Hotararii nr.227.

Legea nr.290/2003 prevede la art.10 alin.2 ca "despagubirile sau compensatiile banesti vor fi acordate beneficiarilor in termen de un an de la comunicarea hotararii comisiei judetene ori a municipiului Bucuresti, dupa caz, (...); plata lor se poate face si in rate; in maximum 2 ani, in functie de disponibilitatile banesti (...);

Mentioneaza faptul ca art.18 alin.5 din Hotararea de Guvern nr.1120/2006, cu modificarile si completarile ulterioare, prevede ca: "despagubirile banesti stabilite prin hotararea comisiei judetene ori a municipiului Bucuresti, a Serviciului pentru Aplicarea Legii nr.290/2003, in cazul contestatiilor, sau hotararea judecatoreasca definitiva, investita cu formula executorie, dupa caz, se achita beneficiarilor, in limita sumelor aprobate anual cu aceasta destinatie in bugetul de stat, astfel: a) integral, daca cuantumul acestora nu depaseste 50.000 lei; b) esalonat in doua transe, pe parcursul a 2 ani consecutivi, astfel: 60% in primul an, si 40% in anul urmator, daca cuantumul despagubirilor se incadreaza intre 50.001 lei si 100.000 lei; c) esalonat in doua transe, pe parcursul, pe parcursul a 2 ani consecutivi, astfel: 40% in primul an si 60% in anul urmator; daca cuantumul compensatiilor depaseste 100.001 lei.

Avand in vedere ca Hotararea nr.227/2008 a fost comunicata Serviciului pentru Aplicarea Legii nr.290/2003, prin cererea de plata, in data de 11.11.2008, data scadenta a platii primei transe s-a implinit in 11.11.2009, iar cea a transei a II-a in 11.11.2010.

Astfel, actualizarea despagubirilor stabilita prin Hotararea nr.227/2008 ar trebui facuta in functie de data cand erau scadente cele doua transe.

Intimatul parat a depus intampinare prin care a solicitat respingerea recursului ca fiind neintemeiat (fila 18).

Analizand motivele de recurs in raport de sustinerile partilor si de prevederile legale incidente in cauza in temeiul art.304 si art.3041 Cod procedura civila, Curtea, retine urmatoarele:

Criticile recurentei parate in sensul ca Hotararea nr.227/2008 emisa de Comisia Municipiului Bucuresti pentru aplicarea Legii nr.290/2003 nu reprezinta titlu executoriu se constata ca nu pot fi retinute ca relevante. Aceste sustineri nefiind de natura sa conduca la concluzia ca sentinta instantei de fond ar fi neintemeiata ori nelegala.

Caracterul executoriu al actelor administrative se refera la executarea din oficiu a acestor acte de catre persoanele care au atributii

de executare a actelor administrative , intrucat actele administrative sunt emise de autoritati publice in regim de putere publica. Hotararile judecatoresti de obligare la executare ce reprezinta titluri executorii in procedura de executare silita, se obtin doar in situatia in care autoritatile publice nu executa de buna voie atributiile de punere in executare a actelor administrative.

In actiunea solutionata prin sentinta atacata cu recurs nu a fost vorba despre o executare silita pentru a fi apreciate ca relevante sustinerile recurentei cu privire la Hotararea nr.227/2008 emisa de Comisia Municipiului Bucuresti pentru aplicarea Legii nr.290/2003, daca are caracterul de titlul executoriu sau nu are acest caracter.

Prin cererea precizatoare depusa de reclamant la data de 11.05.2011, reclamantul a solicitat obligarea paratei sa-i plateasca suma reprezentand actualizarea cuantumului despagubirilor mentionate in Hotararea nr.227/2008.

Prin sentinta civila nr.1964/16.05.2011, Tribunalul Bucuresti Sectia a IX-a Contencios Administrativ si Fiscal a admis actiunea astfel cum a fost restransa si a obligat parata sa actualizeze cuantumul compensatiilor, iar prin Sentinta civila nr.3062/23.09.2011 a completat dispozitivul Sentintei civile nr.1964/2011 si a obligat parata la plata sumei reprezentand actualizarea compensatiilor stabilite prin Hotararea nr.227/2008, cu indicele de crestere a preturilor de consum, incepand cu 17.10.2008 si pana la data platii efective.

Imprejurarea ca recurenta parata a formulat contestatie la executare impotriva executarii silite dispusa prin Decizia civila nr.385/2011, pronuntata de Tribunalul Bucuresti in dosarul nr.37094/300/2010 al Judecatoriei Sectorului 2, este irelevanta in cauza, intrucat se refera la executarea creantei si nu la actualizarea acesteia.

Instanta de fond a avut in vedere Hotararea nr.227/2008 emisa de Comisia Municipiului Bucuresti pentru aplicarea Legii nr.290/2003 act administrativ care nu a fost revocat de emitent, iar obiectul actiunii a fost actualizarea cuantumului compensatiilor din aceasta hotarare, determinata de refuzul paratei de a efectua plata in termenul prevazut de lege, in conditiile in care consecinta trecerii timpului a constat in scaderea valorii creantei beneficiarului legii.

Sustinerea recurentei in sensul ca in mod gresit instanta a obligat autoritatea parata la actualizarea sumei incepand cu data emiterii actului, 17.10.2008 si nu de la data implinirii unui termen de un an de la inregistrarea Hotararii nr.227/2008 la Autoritatea Nationala pentru Restituirea Proprietatilor, respectiv 11.11.2009, se constata ca este nefondata.

Legea nr.290/2003, art.10 alin.2, obliga parata sa achite beneficiarilor legii compensatiile in termen de un an de la comunicarea hotararii si nu dupa trecerea unui an de la comunicare .

Legea permite si plata in doua rate, in maxim doi ani, dar instanta de fond a constatat corect situatia din speta ca suma reprezentand compensatii a fost executata silit, in intregime, la 09.05.2011, dupa trecerea unui interval mai mare de doi ani de la comunicare .

Conform Deciziei nr.XXI/19.03.2007 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie pronuntata intr-un recurs in interesul legii actualizarea se va efectua, potrivit acestei decizii, in raport de indicele de crestere a preturilor, potrivit cu care, in cazul in care compensatiile se platesc in anul in care au fost stabilite acestea se acorda la nivelul la care au fost validate, iar in situatia in care se achita in anul urmator (pentru aceleasi ratiuni se poate aprecia si pentru anii urmatori) se actualizeaza in raport cu indicele de crestere a preturilor de consum din ultima luna pentru care a fost publicat de catre Institutul National de Statistica, inaintea platii, fata de luna decembrie a anului anterior. Aceasta actualizare priveste intreaga perioada de la validare.

In speta, Hotararea nr.227/2008 fiind conform legii un act care nu a fost supus validarii si care dupa mai mult de doi ani de la emitere s-a constatat ca nu a fost revocata fiind un act ce trebuia executat, s-a apreciat corect ca, pentru sumele la care se refera, actualizarea trebuie efectuata de la emiterea actului prin care au fost stabilite aceste sume cu titlu de despagubiri .

Sustinerea paratei in sensul ca plata compensatiilor se face in limita sumelor aprobate anual cu aceasta destinatie in bugetul de stat nu poate sa conduca la modificarea solutiei instantei de fond .

Recurenta parata nu a facut dovada ca, in decurs de trei ani (2009, 2010 si 2011) nu a avut sume aprobate cu aceasta destinatie in buget in care sa poata fi incluse si despagubirile intimatului reclamant si nici nu a dovedit existenta unei proceduri transparente si ordonate de plata prin mentionarea ordinii in care a fost programata executarea hotararii reclamantului, pentru a se aprecia ca autoritatea nu ar putea achita diferentele reprezentand actualizarea compensatiilor executate silit.

Totodata, diferentele reprezentand devalorizarea cuantumului compensatiilor executate silit ca urmare a nerespectarii termenului de plata prevazut de lege trebuie suportata de cel care nu respecta termenul si nu de cel care are dreptul la despagubiri in termen.

Pentru aceste considerente, constatand ca nu sunt motive de casare ori modificare analizate si din oficiu in baza art.3041 Cod procedura civila, in temeiul art.312 Cod procedura civila, Curtea va respinge recursul ca nefondat.