Evaluare daune morale pentru nerespectarea drepturilor prevazute de Legea 10/2001

In ceea ce priveste solicitarea reclamantilor privind obligarea paratului la plata de daune morale pentru prejudiciul moral cauza prin solutionarea cu intarziere a notificarilor formulate in baza Legii nr. 10/2001, tribunalul a apreciat ca aceasta este neintemeiata. Astfel, reclamantii nu au probat ca prin fapta paratei li s-a cauzat un prejudiciu moral, cu toate ca sarcina probei le revenea, in conformitate cu dispozitiile art. 1169 Cod civil si art. 129 alin. 1 C.pr.civ. Reclamantii au sustinut ca prejudiciul moral consta in suferinta provocata si umilinta la care au fost si sunt in continuare supusi de catre parat, prin solicitarea acelorasi acte de mai multe ori, prin neprimirea lor in audiente, neprimirea lor pentru sustinerea cauzei, pentru drumurile interminabile la sediul paratului si adresele nenumarate depuse pentru a cere ca paratul sa-si respecte obligatiile legale, raspunsurile si comportamentul neprofesional si obraznic al angajatilor paratului, insa nu au administrat probe cu care sa faca dovada acestor afirmatii.
Cat priveste solicitarea reclamantilor privind obligarea paratului la plata sumei de 700 lei reprezentand cheltuieli de executare silita efectuate in incercarea de punere in executare silita a hotararii prin care paratul a fost obligat la solutionarea notificarilor, tribunalul a apreciat ca nici aceasta nu este intemeiata.
Potrivit dispozitiilor art. 3717 alin. 4 Cod procedura civila, procesul - verbal prin care executorul judecatoresc stabileste cheltuieli de executare constituie titlu executoriu.
Astfel fiind, reclamantii trebuia sa puna in executare silita procesul - verbal nr. 117 din 17.07.2008 prin care executorul judecatoresc SS a stabilit suma de 700 lei cu titlu de cheltuieli de executare, instanta neputand pronunta o hotarare judecatoreasca, care constituie si aceea titlu executoriu pentru aceeasi suma
Impotriva acestei sentinte au declarat recurs reclamantii NMI si DGa, criticand solutia pentru netemeinicie, aratand ca instanta le-a respins cererea de obligare a paratului la plata de daune morale.
Prin decizia civila nr.64/26 ianuarie 2011, a fost admis recursul, a fost modificata sentinta, in sensul ca a fost admisa actiunea si a fost obligat paratul la plata sumei de 20.000 lei daune morale catre reclamanti.
In motivarea deciziei, s-au retinut urmatoarele:
Prin actiunea formulata la data de 18.09.2008 reclamantii N.M.I. si D.G. au chemat in judecata pe paratul Municipiul Bucuresti prin Primarul General, solicitand instantei ca prin hotararea ce va fi pronuntata sa se dispuna obligarea paratului la emiterea dispozitiei de acordare de despagubiri in suma de 600.000 euro pentru terenul situat in Bucuresti, str. Arhitect Harjeu, parcela 119, sector 2.
Un alt doilea capat de cerere precizat pe parcursul judecarii cauzei se refera la obligarea paratului la plata de daune morale pentru intarzierea in solutionarea notificarii nr. 2371/27.07.2001 emisa de Biroul de Executori Judecatoresti Boambes, Raileanu si Badea in baza dispozitiilor Legii nr. 10/2001.
Reclamantii au invederat instantei ca au obtinut o hotarare judecatoreasca irevocabila, respectiv sentinta civila nr. 1090/07.09.2007 pronuntata de Tribunalul Bucuresti Sectia a III-a civila, prin care Primaria Municipiului Bucuresti prin Primarul General a fost obligata sa emita o dispozitie motivata conform Legii nr. 10/2001, ca raspuns la notificarea nr. 2371/27.07.2001 emisa de Biroul de Executori Judecatoresti pentru terenul situat in Bucuresti.
Pentru a pune in executare sentinta irevocabila mentionata, au apelat la executorul judecatoresc S.S., care a emis somatie de executare, solicitand Primariei Municipiului Bucuresti prin Primarul General sa-si indeplineasca obligatia stabilita in sarcina sa prin hotarare .
Desi s-a emis somatie de executare in dosarul de executare, Primaria Municipiului Bucuresti nu si-a indeplinit obligatia stabilita prin hotararea irevocabila a Tribunalului Bucuresti.
Ca urmare, reclamantii au formulat la data de 18.09.2008 actiune in baza dispozitiilor Legii nr. 10/2001, solicitand totodata si daune morale, avand in vederea intarzierea in executarea obligatiei de catre parat.
Cererea reclamantilor se intemeiaza pe dispozitiile art. 23 si urmatoarele din Legea nr. 10/2001 care stabilesc obligatia unitatii notificate de a emite decizie sau dispozitie motivata in termen de 60 de zile de la data primirii notificarii.
Termenul este imperativ, iar nu de recomandare, pentru ca, daca s-ar accepta caracterul de norma de recomandare al textului de lege care il reglementeaza, s-ar ajunge la situatia inacceptabila, in care solutionarea notificarii ar putea fi amanata sine die de catre unitatea detinatoare, sub pretextul nedepunerii actelor doveditoare.
Conduita obligatorie a unitatii notificate este aceea de a solutiona notificarea, inclusiv prin respingerea ei, in eventualitatea in care nu ar fi fost depuse la dosar acte, care sa dovedeasca dreptul de proprietate si calitatea de persoana indreptatita.
Cu atat mai mult cu cat, in speta, recurentii - reclamanti au obtinut o hotarare judecatoreasca prin care paratul este obligat sa solutioneze notificarea, acesta este in culpa, nu numai pentru intarzierea in solutionarea notificarii, dar si pentru neexecutarea hotararii judecatoresti.
Analizand conditiile raspunderii civile delictuale, se constata ca reclamantii au fost nevoiti sa astepte peste noua ani fara ca notificarea sa fie solutionata intr-un sens sau altul. Prejudiciul moral suferit consta in starea de disconfort psihic provocat, nu doar de perioada lunga de asteptare, dar si de nemultumirea si revolta cauzate de faptul ca, prin conduita sa, parata a nesocotit orice prevedere legala, ignorand pentru o perioada indelungata de timp toate solicitarile reclamantilor.
Fapta ilicita a paratului consta in depasirea termenului prevazut de lege pentru solutionarea notificarii, existand legatura de cauzalitate directa intre fapta ilicita si prejudiciul moral suferit.
In ceea ce priveste evaluarea daunelor morale, instanta va avea in vedere perioada foarte lunga de timp inauntrul careia paratul a inteles sa nesocoteasca prevederile legale si disconfortul psihic suferit de reclamanti prin tratarea cu superficialitate a cererilor legale depuse la primarie, nerespectarea drepturilor prevazute de lege si lipsa oricarui raspuns intr-o perioada de peste noua ani, de la data intrarii in vigoare a Legii nr. 10/2001.
Ca element de comparatie pentru stabilirea cuantumului daunelor morale, instanta se va raporta la jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului de la Strasbourg, respectiv la cea mai recenta hotarare publicata in Monitorul Oficial nr. 85/02.02.2011, cauza Chis contra Romaniei pronuntata la data de 14 septembrie 2010, unde s-a constatat incalcarea art. 6 alin. 1 din Conventie, referitor la executarea hotararilor judecatoresti si a fost obligat statul la suma de 4800 euro daune morale catre reclamant.
In speta, Curtea evalueaza daunele morale la 20.000 lei, care se apropie, in echivalent, de suma stabilita de Curtea Europeana .
Trebuie subliniat ca in mod constant instantele de judecata au acordat daune morale, stabilind ca exista un prejudiciu, in situatia in care notificarea emisa in temeiul Legii nr. 10/2001 nu a fost solutionata in termenul legal, ignorand cererile repetate ale persoanelor care urmareau sa-si realizeze drepturile prevazute de lege. Ca practica judiciara, in acest sens, pot fi mentionate deciziile nr. 4506/2008, nr. 5958/2007 si nr. 5583/2007 pronuntate de Inalta Curte de Casatie si Justitie, Sectia Civila si de Proprietate Intelectuala.
Fata de aceste considerente, Curtea in baza dispozitiilor art. 304 pct. 9 Cod procedura civila, urmeaza sa admita recursul, sa modifice sentinta recurata, in sensul ca va admite actiunea si va obliga paratul la plata sumei de 20.000 lei daune morale catre reclamanti.