Suspendarea procedurii de licitatie pentru vanzarea pachetului de actiuni detinut de Statul Roman

In motivarea cererii s-a aratat intre SC L. 2000 SRL, in calitate de cumparatoare, si SC A. 2000 SA, societate cu capital integral de stat, in calitate de vanzatoare, s-a incheiat un contract de vanzare cumparare avand ca obiect un spatiul comercial.

Parata AVAS Bucuresti este actionar unic la SC A 2000 SA, societate care si-a asumat fata de societatea reclamanta obligatia de a obtine de la ministerul de resort certificatul de atestare al dreptului de proprietate asupra terenului pe care este amplasat spatiul comercial s este singurul indrituit sa determine SC A 2000 SA sa dobandeasca toate actele necesare intabularii dreptului de proprietatea asupra constructiei si sa obtina pentru reclamanta dreptul de proprietate asupra terenului in scopul asigurarii indeplinirii obligatiilor de a facilita accesul IMM-urilor la aceste achizitii reglementate de Legea nr. 346/2004.

Reclamanta se considera prejudiciata intrucat prin schimbarea actionariatului nu mai poate beneficia de facilitatile prevazute de Legea nr.133/1999 si ulterior de Legea nr.346/2004 si, in consecinta, nu mai poate cere executarea obligatiilor ce-i revin SC A 2000 SA potrivit acestor legi, prin aceasta producandu-se o frauda la lege.

In drept au fost invocate dispozitiile art.581 Cod civil, Legea nr.137/2002, legea nr.133/1999, Legea nr.346/2004. art.1 CEDO.

Prin intampinarea formulata, parata a solicitat respingerea ca neintemeiata a cererii, aratand ca prevederile Legii nr.346/2004 nu dispun asupra interdictiei institutiei publice implicate de a instraina pachetul de actiuni pana la solutionarea irevocabila a cauzelor incidente.

Prin sentinta comerciala nr.13230/17.12.2010, Tribunalul Bucuresti a respins actiunea, ca neintemeiata.

Pentru a hotari astfel, instanta a retinut ca nu sunt intrunite cerintele urgentei si a neprejudecarii fondului fata de lipsa probarii calitatii de IMM a reclamantei si in raport de necesitatea clarificarii pe fond a situatiei litigioase prin verificarea imprejurarilor invocate in sustinerea unei fraude la lege, in contextul in care in favoarea AVAS opereaza prezumtia bunei credinte si a legalitatii desfasurarii licitatiei.

Impotriva acestei sentinte a formulat recurs reclamanta, invocand motive de nelegalitate si netemeinicie, o gresita apreciere a probelor si a actului dedus judecatii.

In motivare s-a subliniat ca la pronuntarea hotararii nu s-a avut in vedere faptul ca prin proiectul de contract de vanzare de actiuni aflat in dosarul de prezentare in sarcina potentialului cumparator nu s-au prevazut obligatii privitoare la vanzarea concomitenta a spatiilor mentionate si nici sanctiuni pentru nerespectarea acestei obligatii, astfel incat SC A. 2000 SA sa garanteze proprietatea recurentei. Critica recurenta si lipsuri din acelasi dosar de prezentare cu privire la imobilele promise, a intabularii dreptului de proprietate asupra constructiei, ori clauze privind obligatia de a determina societatea sa vanda terenurile catre o anumita socitate comerciala.

S-a reclamat ca instanta nu a avut in vedere ca exista si riscul pierderii constructiei de catre reclamanta, dar si faptul ca in situatia in care capitalul societatii este integral sau majoritar privat, SC L 2000 SRL nu mai poate opune calitatea de IMM in realizarea drepturilor actuale asupra constructiei si a drepturilor nevalorificate asupra terenurilor. A evidentiat recurenta calitatea sa de IMM care nu poate fi opusa unui actionar majoritar privat in valorificarea drepturilor conferite de Legea nr.346/2004.

Prin intampinarea, formulata la 05.05.2011, parata AVAS a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

In cauza s-a administrat proba cu inscrisuri .

Examinand materialul probator administrat, Curtea apreciaza recursul neintemeiat pentru urmatoarele considerente:

Curtea a retinut ca reclamanta a invocat calitatea sa de IMM in intelesul dispozitiilor Legii nr.346/2004, dar si de cumparator in cadrul contractului de vanzare cumparare in baza caruia societatea supusa privatizarii i-a transmis dreptul de proprietate asupra unui spatiu . Ca si chestiune preliminara, Curtea a remarcat imprejurarea potrivit careia instanta fondului a pus in vedere reclamantei certificarea tuturor inscrisurilor administrate ca si probatoriu la solutionarea pe fond a cererii, inclusiv a contractului de vanzare anterior amintit, dar reclamanta nu s-a conformat dispozitiei instantei, astfel incat aceasta nu a luat in seama de inscrisurile necertificate. Intrucat partea a inteles sa administreze, ca si probatoriu in recurs, si contractul de vanzare cumparare, Curtea a procedat la analiza indeplinirii cerintelor prev. de art.581 Cod procedura civila si din perspectiva aspectelor invocate cu referire la acest act. A observat instanta ca prejudiciul reclamat de catre SC L. nu indeplineste conditiile cuprinse in norma legala anterior amintita, lipsind atat urgenta, cat si aparenta de drept in favoarea reclamantei. Astfel, asa cum rezulta din contractului de vanzare cumparare, calitatea de vanzator a apartinut SC A. 2000 SA; considera instanta ca, independent de structura actionariatului acestei societati, fie el privat ori de stat, vanzatorul este tinut sa raspunda, fata de cumparator, pentru evictiune si sa garanteze dreptul de proprietate asupra constructiei instrainate. In opinia Curtii, vanzarea in anul 2011 a actiunilor detinute de AVAS la SC A. 2000 SA nu poate afecta obligatiile nascute in sarcina acestei societati in baza unui contract incheiat in anul 2000, deoarece nu intimata parata este parte in conventia amintita. Tot astfel, Curtea a remarcat imprejurarea potrivit careia garantiile si pretentiile reclamate de SC L. 2000 SRL legate de vanzarea cotei indivize de teren aferenta activului imobil au la baza prevederile art.8 din contract . Prin urmare, si cu referire la aceste pretentii Curtea a constatat ca ele sunt susceptibile a fi valorificate tot in contradictoriu cu SC A. SA, iar nu cu actualul actionar al acestei societati, intimata AVAS.

Cu privire la invocarea calitatii de IMM a recurentei, cu referire la care nu au fost administrate probe in cursul judecatii de fond, Curtea a constatat ca in mod corect Tribunalul a apreciat ca se impunea dovedirea sa la momentul formularii cererii. Aceasta concluzie se bazeaza pe imprejurarea ca reclamanta a solicitat instantei sa aiba in vedere ca partea nu va putea opune calitatea de IMM unui viitor proprietar al actiunilor SC A; or, faptul ca SC L 2000 SRL indeplinea aceasta calitate in anul 2000, la momentul incheierii contractului de vanzare cumparare asupra spatiului comercial, nu determina in mod nemijlocit concluzia potrivit careia partea indeplineste aceasta calitate si in prezent, in conditiile Legii nr.346/2004. Pe de alta parte, raportat la sustinerile facute cu prilejul dezbaterilor asupra recursului de catre SC L, instanta a observat ca art.8 din contract nu face referire la obligatia vanzarii cotei indivize de teren in conditiile Legii nr.133/1999, in vigoare la acea data, ci doar la obligatia de vanzare la pretul pietei, stabilit pe baza de evaluare. Din aceasta perspectiva, nu sunt justificate sustinerile recurentei potrivit carora intimata AVAS trebuie sa tina seama la vanzarea actiunilor detinute la SC A de garantarea aplicarii de catre cumparator a dispozitiilor Legii nr.346/2004. Cu atat mai mult, Curtea nu a putut primi argumentul recurentei in sensul ca proiectul contractului de vanzare cumparare actiuni ar trebui sa cuprinda o clauza prin care cumparatorului sa i se impuna obligatia de a determina SC A sa vanda terenuri catre o alta societate comerciala, straina de cauza si de contractul incheiat in anul 2000. In concluzie, nici din aceasta perspectiva nu era indeplinita urgenta masurii cerute a fi aplicata de instanta si nici aparente de drept in favoarea reclamantei, din probele administrate in recurs nefiind relevat prejudiciul pe care partea l-ar putea incerca in urma modificarii componentei actionariatului.

In ceea ce priveste lipsa garantiilor legate de obtinerea certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor si de evaluarea acestora, cu consecinte asupra conditiilor de majorare a capitalului social, Curtea a observat ca recurenta nu are in vedere dispozitiile art.12 din Legea nr.137/2002, care reglementeaza punctual aceasta situatie. Independent de vanzarea pachetului de actiuni detinut de AVAS, de calitatea de actionar al acestei autoritati la momentul obtinerii certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului, SC A 2000 SA era obligata sa respecte normele legale si conventionale, iar nu intimata parata.

Pe cale de consecinta, Curtea a constatat ca cererea reclamantei a fost in mod temeinic si legal apreciata ca neintemeiata, iar argumentele aduse in sustinerea acesteia, dar si a cererii de recurs, nu justificau luarea unei masuri de natura a ingradi exercitarea prerogativelor dreptului de dispozitie a intimatei parate AVAS asupra pachetului de actiuni SC A 2000 SA si, in baza art.312 alin.1 din Codul de procedura civila, a respins recursul, ca nefondat.