Lipsa din cuprinsul deciziei de concediere a mentiunii privind durata preavizului. Obligatia angajatorului de a acorda salariatului preavizul cu durata minima prevazuta de Codul muncii

Prin sentinta civila nr. 9159 din data de 05.10.2015, pronuntata in dosarul nr. XXXXXXXXXXXX, Tribunalul Bucuresti Sectia a VIII-a Conflicte de Munca si Asigurari Sociale a admis contestatia formulata de contestatoarea I. C. A., in contradictoriu cu intimata W. T. C. BUCURESTI S. A. ; a anulat decizia nr. 4/05. 05. 2014; a dispus reintegrarea reclamantei in functia si postul detinute anterior concedierii; a obligat-o pe intimata sa plateasca reclamantei o despagubire egala cu salariile majorate, indexate si reactualizate si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat de la data concedierii pana la reintegrarea efectiva, precum si dobanda legala, calculata de la scadenta si pana la pronuntarea hotararii; a obligat-o pe parata sa plateasca reclamantei suma de 2500 lei, reprezentand cheltuieli de judecata .

Contestatoarea a fost angajata la Word T. C. Bucuresti S. A. in functia de Director Exploatare Imobiliara conform contractului de munca nr. 9/12.08.2013. Prin Decizia nr. 4/05. 05. 2014, Administratorul special a dispus incetarea contractului de munca .

Prin aceasta decizie s-a adus la cunostinta contestatoarei ca, la data de 06. 05. 2014, ii va inceta contractul individual de munca in conditiile Legii nr. 85/2006.

Decizia de concediere trebuie sa fie deopotriva legala si temeinica, iar analizarea cerintelor de legalitate prevaleaza celor referitoare la temeinicia deciziei.

In decizia contestata nu este prevazut un termen de preaviz de 15 de zile lucratoare, cum stabileste art. 86 lit. c) din Legea nr. 85/2014.

Totodata, decizia nu cuprinde toate mentiunile legale obligatorii prevazute sub sanctiunea nulitatii de art. 62 alin. 3 si art. 76 Codul muncii.

Din analiza deciziei contestate nu rezulta motivul pentru care s-a dispus concedierea contesttoarei.

Retinand nelegalitatea deciziei contestate, Tribunalul a apreciat ca nu mai este necesara analizarea temeiniciei acesteia.

S-a facut aplicarea dispozitiilor art. 80 din Codul muncii si art. 453 din Codul de procedura civila.

Impotriva acestei hotarari a declarat apel motivat W. T. C. BUCURESTI S. A., inregistrat pe rolul Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a VII -a pentru cauze privind conflicte de munca si asigurari sociale la data de 20. 01. 2016.

In motivarea apelului formulat, apelanta a sustinut in esenta, urmatoarele:

Decizia de concediere a fost intocmita cu respectarea dispozitiilor prevazute de art. 76 din Codul muncii, indicarea motivelor care au fundamentat masura disponibilizarii contestatoarei rezultand din preambulul Deciziei nr. 4/28.08.2014. In cauza sunt aplicabile dispozitiile Legii nr 85/2006, asa incat W. T. C. B. S. A. nu avea obligatia legala de a emite o motivare a deciziei de denuntare a contractului intemeiata pe dispozitiile Legii nr. 53/2003 (republicata), respectiv art. 76.

Decizia contestata este motivata in conformitate cu dispozitiile art. 86 alin. 6 din Legea nr. 85/2006, care prevede : "Prin derogare de la prevederile Legii nr. 53/2003 - Codul muncii, cu modificarile si completarile ulterioare, dupa data deschiderii procedurii, desfacerea contractelor individuale de munca ale personalului debitoarei se va face de urgenta de catre administratorul judiciar/lichidator (in cazul W. T. C. B. S. A. administratorul special ce detine dreptul de a gestiona activitatea debitoarei), fara a fi necesara parcurgerea procedurii de concediere colectiva . "

Se critica si argumentul de nelegalitate constand in neindicarea termenului de preaviz. Astfel, prin Decizia Inaltei Curti de Casatie si Justitie nr. 8/2014 privind recursul in interesul legii admis la data de 26. 02. 2015, cu privire la interpretarea si aplicarea dispozitiilor art. 78 din Codul muncii in referire la art. 75 alin. (1) din acelasi Cod, s-a retinut ca: "Mutatis mutandis, pornind de la necesitatea aplicarii rationale a legii, prin raportare la principiul consensualitatii si al bunei - credinte, care trebuie sa guverneze raporturile juridice de munca, coroborat cu regula procedurala instituita prin art. 272 din Codul muncii, republicat, potrivit careia, in conflictele de munca, sarcina probei revine angajatorului, se apreciaza ca acestei parti trebuie sa i se recunoasca posibilitatea de a dovedi, in litigiul declansat prin contestatia formulata de salariat impotriva deciziei de concediere, ca, in procedura de concediere, dreptul la preavizul prevazut de art. 75 alin. (1) din Codul muncii, republicat, a fost respectat, acoperind, in aceasta modalitate, lipsa din actul unilateral pe care l-a emis a mentiunii privind durata preavizului.

In concluzie, in interpretarea si aplicarea dispozitiilor art. 76 lit. b) din Codul muncii, republicat, raportate la dispozitiile art. 78 din acelasi act normativ, se apreciaza ca lipsa din cuprinsul deciziei de concediere a mentiunii privind durata preavizului acordat salariatului nu este sanctionata cu nulitatea deciziei si a masurii concedierii atunci cand angajatorul face dovada ca i-a acordat salariatului preavizul cu durata minima prevazuta de art. 75 alin. (1) din Codul muncii, republicat, sau cu durata prevazuta in contractele colective sau individuale de munca, in ipoteza in care aceasta este mai favorabila angajatului. "

Prin Decizia nr. 6/2011 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie privind recursul in interesul legii admis la data de 09. 05. 2011, s-a retinut, cu privire la interpretarea si aplicarea dispozitiilor art. 74 alin. (1) lit. d) din Codul muncii, ca acestea nu pot fi extinse si la situatiile in care concedierea s-a dispus in temeiul art. 65 din Codul muncii, pentru motive care nu tin de persoana salariatului.

Din interpretarea acestor texte de lege rezulta ca decizia de concediere trebuie sa contina lista tuturor locurilor de munca disponibile in unitate si termenul in care salariatii urmeaza sa opteze pentru a ocupa un loc de munca vacant numai in situatia in care concedierea se dispune pentru motive care tin de persoana salariatului, pentru inaptitudinea fizica si/sau psihica a salariatului, fapt ce nu permite acestuia sa isi indeplineasca atributiile corespunzatoare locului de munca ocupat, pentru necorespundere profesionala, precum si in cazul incetarii de drept a contractului individual de munca, ca urmare a admiterii cererii de reintegrare in munca a persoanei care a ocupat anterior acel post.

Decizia contestata in mod neintemeiat de catre reclamanta apartine administratorului special, aceasta fiind emisa in exercitarea competentelor prevazute de Legea nr. 85/2006.

D. fiind acest caracter special al deciziei contestate cat si dispozitiile derogatorii de la Legea nr. 53/2003 prevazute de art. 86 alin. (6) din Legea nr. 85/2006, se sustine ca inexistenta preavizului nu reprezinta un motiv de anulare a deciziei sau un motiv ce ar sustine o presupusa nelegalitate a acesteia.

Avand in vedere faptul ca decizia administratorului judiciar a fost data in scopul maximizarii averii W. T. C. B., sub imperiul dispozitiilor Legii nr. 85/2006, asadar nu pentru un motiv ce nu tine de persoana salariatului (asa cum este definit acest motiv de dispozitiile art. 65 alin. (1) din Legea nr. 53/2003), dispozitiile art. 75 din Legea nr. 53/2003 nu sunt aplicabile.

In privinta argumentului de nelegalitate constand in neindicarea termenului in care poate fi contesta Decizia nr. 4/05. 05. 2014 si instanta judecatoreasca la care se contesta, solicita sa constate, contrar considerentelor Tribunalului Bucuresti, ca decizia de concediere a fost intocmita cu respectarea, dispozitiilor legale.

Dispozitiile art. 62 alin. 3 din Codul muncii retinute de catre Tribunalul in considerentele Sentintei civile nr. 9159/05.10.2015 sunt aplicabile la concedierile care tin de persoana salariatului, nefiind incidente Deciziei nr. 4/05. 05. 2014.

Desi a investit instanta de fond cu solutionarea exceptiei privind constatarea nulitatii absolute a contractului individual de munca nr. 9/13.08.2013, aceasta nu a trecut la analizarea motivelor invocate.

In privinta cuantumului cheltuielilor de judecata, solicita sa constate ca Tribunalul s-a limitat doar la a motivarea in drept a acordarii cheltuielilor de judecata, fara a analiza incidenta dispozitiilor prevazute de art. 451 Cod procedura civila.

Pentru aceste motive, solicita sa se admita apelul si sa se rejudece cauza, evocandu-se fondul .

Prin intampinarea depusa (fila 24 din dosarul de apel), intimata a solicitat respingerea apelului formulat si mentinerea sentintei atacate, ca temeinica si legala.

In sedinta publica din 26. 04. 2016, Curtea, din oficiu, a invocat si a pus in discutia partilor exceptia tardivitatii declararii apelului.

Examinand cu prioritate exceptia invocata, conform dispozitiilor art. 248 din Codul de procedura civila, Curtea retine urmatoarele:

Sentinta atacata a fost comunicata apelantei in data de 07 ianuarie 2016, conform dovezii de indeplinire a actului de procedura depusa la fila 122 a dosarului de fond, la sediul W. T. C. Bucuresti S. A. (in conditiile in care nici la judecata in prima instanta si nici in apel aceasta nu a indicat un alt sediu procesual ales pentru comunicarea actelor de procedura), iar cererea de apel a fost transmisa Tribunalului Bucuresti atat prin fax (fila 3 din dosarul de apel), cat si prin posta (conform mentiunilor inscrise pe plicul depus la fila 17 din dosarul de apel), in data de 19 ianuarie 2016, fiind inregistrata in aceeasi zi - 19 ianuarie 2016.

Potrivit dispozitiilor art. 215 din Legea dialogului social nr. 62/2011, in cazul conflictelor individuale de munca, termenul de declarare a caii de atac este de 10 zile de la data comunicarii hotararii, termen indicat, de altfel, si in dispozitivul hotararii atacate.

Asa fiind, se retine ca, in cauza, calea de atac a fost promovata dupa implinirea termenului de 10 zile, calculat pe zile libere, conform art. 181 alin. 1 pct. 2 din Codul de procedura civila, termen care s-a implinit luni, 18 ianuarie 2016.

In conformitate cu prevederile art. 185 alin. 1 din Codul de procedura civila, cand un drept procesual trebuie exercitat intr-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decaderea din exercitarea dreptului, in afara de cazul in care legea dispune altfel. Actul de procedura facut peste termen este lovit de nulitate.

Pentru considerentele expuse, fata de dispozitiile art. 468 alin. 2 din Codul de procedura civila, Curtea va face aplicarea art. 185 alin. 1 din Codul de procedura civila, astfel incat, vazand si prevederile art. 480 alin. 1 din acelasi Cod, urmeaza sa respinga apelul, ca tardiv declarat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca tardiv formulat, apelul declarat de apelanta W. T. C. Bucuresti S. A., cu sediul in Bucuresti, Piata Montreal, nr. 10, sector 1, inregistrata in Registrul Comertului cu nr. J40/xxxxx/1991, avand CUI xxxxxx, societate aflata in insolventa reprezentata prin administratori judiciari Valor SPRL - R. I. si S. B. si prin manager - P. A., impotriva sentintei civile nr. 9159 din data de 05.10.2015, pronuntata de Tribunalul Bucuresti Sectia a VIII a Conflicte de Munca si Asigurari Sociale in dosarul nr. XXXXXXXXXXXX, in contradictoriu cu intimata I. C. A. - CNP xxxxxxxxxxxxx, cu domiciliul procesual ales la V. M. SCA, cu sediul in Bucuresti, . 1,, , sector 1.