INTEGRAL: Legea nr. 84/1998. Republicata si actualizata 2020, privind marcile si indicatiile geografice

CAPITOLUL I

Dispozitii generale

Articolul 1 Puneri in aplicare (1),

(1) Drepturile asupra marcilor si indicatiilor geografice sunt recunoscute si aparate pe teritoriul Romaniei, in conditiile prezentei legi.

(2) Prezenta lege se aplica marcilor de produse si servicii, individuale, colective si de certificare, ce fac obiectul unei inregistrari sau solicitari de inregistrare in Romania, ca urmare a unei protectii europene ori pe cale internationala, precum si indicatiilor geografice.

(3) Persoanele fizice sau juridice straine cu domiciliul, respectiv sediul in afara teritoriului Romaniei beneficiaza de dispozitiile prezentei legi, in conditiile conventiilor internationale privind marcile si indicatiile geografice la care Romania este parte.

Articolul 2 Puneri in aplicare (1),

Poate constitui marca orice semn, cum ar fi cuvintele, inclusiv numele de persoane sau desenele, literele, cifrele, culorile, elementele figurative, forma produsului sau a ambalajului produsului sau sunetele, cu conditia ca aceste semne sa fie capabile:

a) sa distinga produsele sau serviciile unei intreprinderi de cele ale altor intreprinderi; si

b) sa fie reprezentate in Registrul marcilor intr-un mod care sa permita autoritatilor competente si publicului sa stabileasca cu claritate si precizie obiectul protectiei conferite titularului lor.

Articolul 3

In intelesul prezentei legi, termenii si expresiile de mai jos se definesc dupa cum urmeaza:

a) inregistrarea marcii - modul de dobandire a drepturilor asupra unei marci, in temeiul prezentei legi sau al conventiilor si tratatelor internationale la care Romania este parte;

b) marca anterioara - marca inregistrata, precum si marca depusa pentru a fi inregistrata in Registrul marcilor, cu conditia ca ulterior sa fie inregistrata;

c) marca Uniunii Europene - marca inregistrata in conformitate cu Regulamentul (UE) 2017/1.001 al Parlamentului European si al Consiliului din 14 iunie 2017 privind marca Uniunii Europene, publicat in Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (JOUE), seria L, nr. 154 din 16 iunie 2017;

d) marca notorie - marca larg cunoscuta in Romania in cadrul segmentului de public vizat pentru produsele sau serviciile carora aceasta se aplica, fara a fi necesara inregistrarea sau utilizarea marcii in Romania pentru a fi opusa;

e) marca colectiva - o marca desemnata astfel la data depunerii cererii si care este in masura sa faca distinctia intre produsele sau serviciile membrilor unei asociatii care detine drepturile asupra marcii si produsele sau serviciile altor intreprinderi;

f) marca de certificare - marca ce indica faptul ca produsele sau serviciile pentru care este utilizata sunt certificate de titularul marcii in ceea ce priveste materialul, modul de fabricare a produselor sau de prestare a serviciilor, calitatea, exactitatea sau alte caracteristici si care este apta sa distinga aceste produse sau servicii de produsele sau serviciile care nu beneficiaza de o astfel de certificare;

g) indicatia geografica - denumirea servind la identificarea unui produs originar dintr-o tara, regiune sau localitate a unui stat, in cazurile in care o calitate, o reputatie sau alte caracteristici determinate pot fi in mod esential atribuite acestei origini geografice;

h) solicitant - persoana in numele careia este depusa o cerere de inregistrare a marcii;

i) titular - persoana fizica sau persoana juridica de drept public sau de drept privat pe numele ori pe denumirea careia marca este inregistrata in Registrul marcilor; in sensul prezentei legi, sunt asimilate persoanelor juridice si celelalte entitati care au capacitatea, in nume propriu, de a fi titulari de drepturi si obligatii de orice natura, de a incheia contracte sau de a efectua alte acte juridice si de a sta in judecata;

j) mandatar autorizat - consilierul in proprietate industriala, care poate avea si calitatea de reprezentant in procedurile in fata OSIM, denumit in continuare mandatar;

k) OSIM - Oficiul de Stat pentru Inventii si Marci;

l) Registrul marcilor - baza de date, administrata de OSIM, care cuprinde marcile inregistrate in Romania, precum si toate datele inscrise referitoare la aceste inregistrari, indiferent de suportul pe care sunt pastrate aceste date;

m) Registrul indicatiilor geografice - colectia de date, administrata de OSIM, care cuprinde indicatiile geografice inregistrate in Romania, precum si toate datele inscrise referitoare la aceste inregistrari, indiferent de suportul pe care sunt pastrate aceste date;

n) Conventia de la Paris - Conventia pentru protectia proprietatii industriale din 20 martie 1883, Paris, asa cum a fost revizuita si modificata, ratificata de Romania prin Decretul nr. 1.177/1968, publicat in Buletinul Oficial nr. 1 din 6 ianuarie 1969;

o) tarile Uniunii de la Paris - tarile carora li se aplica Conventia de la Paris si care sunt constituite in Uniunea pentru protectia proprietatii industriale;

p) Aranjamentul de la Madrid - Aranjamentul de la Madrid privind inregistrarea internationala a marcilor din 14 aprilie 1891, revizuit la Stockholm la 14 iulie 1967, ratificat de Romania prin Decretul nr. 1.176/1968, publicat in Buletinul Oficial nr. 1 din 6 ianuarie 1969;

q) Protocolul referitor la Aranjament - Protocolul de la Madrid din 27 iunie 1989 referitor la Aranjamentul de la Madrid privind inregistrarea internationala a marcilor, ratificat de Romania prin Legea nr. 5/1998, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 11 din 15 ianuarie 1998;

r) Clasificarea de la Nisa - clasificarea instituita prin Aranjamentul de la Nisa privind clasificarea internationala a produselor si serviciilor in vederea inregistrarii marcilor din 15 iunie 1957, revizuit la Stockholm la 14 iulie 1967 si la Geneva la 13 mai 1977 si modificat la 2 octombrie 1979, si la care Romania a aderat prin Legea nr. 3/1998 privind aderarea Romaniei la aranjamentele instituind o clasificare internationala in domeniul proprietatii industriale;

s) Regulamentul privind marca Uniunii Europene - Regulamentul (UE) 2017/1.001 al Parlamentului European si al Consiliului din 14 iunie 2017 privind marca Uniunii Europene, denumit in continuare Regulament privind marca Uniunii Europene;

s) intreprindere - orice entitate implicata intr-o activitate economica, indiferent de natura sa juridica ori modul ei de finantare.

CAPITOLUL II

Protectia marcilor

Articolul 4 Puneri in aplicare (1),

(1) Dreptul asupra marcii este dobandit si protejat prin inregistrarea acesteia la OSIM.

(2) Marcile Uniunii Europene beneficiaza de protectie pe teritoriul Romaniei, potrivit prevederilor Regulamentului privind marca Uniunii Europene.

Articolul 5

(1) Sunt refuzate la inregistrare sau pot fi declarate nule daca sunt inregistrate, pentru urmatoarele motive absolute:

a) semnele care nu pot constitui o marca in sensul art. 2;

b) marcile care sunt lipsite de caracter distinctiv;

c) marcile care sunt compuse exclusiv din semne sau din indicatii devenite uzuale in limbajul curent sau in practicile comerciale loiale si constante;

d) marcile care sunt compuse exclusiv din semne sau din indicatii, putand servi in comert pentru a desemna felul, calitatea, cantitatea, destinatia, valoarea, provenienta geografica sau data fabricatiei produsului ori a prestarii serviciului sau alte caracteristici ale acestora;

e) semnele constituite exclusiv din forma produsului sau din alta caracteristica impusa chiar de natura produsului sau care este necesara obtinerii unui rezultat tehnic ori care da valoare substantiala produsului;

f) marcile care sunt de natura sa induca publicul in eroare, de exemplu cu privire la provenienta geografica, calitatea sau natura produsului sau a serviciului;

g) marcile care sunt excluse de la inregistrare potrivit prevederilor legislatiei Uniunii Europene, ale legislatiei nationale sau ale acordurilor internationale la care Uniunea Europeana sau Romania este parte, care prevad protectia denumirilor de origine si a indicatiilor geografice;

h) marcile care sunt excluse de la inregistrare potrivit prevederilor legislatiei Uniunii Europene sau ale acordurilor internationale la care Uniunea Europeana este parte, care prevad protectia mentiunilor traditionale pentru vinuri;

i) marcile care sunt excluse de la inregistrare potrivit prevederilor legislatiei Uniunii Europene sau ale acordurilor internationale la care Uniunea Europeana este parte, care prevad protectia specialitatilor traditionale garantate;

j) marcile care sunt compuse din sau reproduc in elementele lor esentiale o denumire anterioara a unui soi de plante, inregistrata in conformitate cu legislatia Uniunii Europene sau cu legislatia nationala ori cu acordurile internationale la care Uniunea Europeana sau Romania este parte, care confera protectie drepturilor de proprietate asupra unui soi de plante si care se refera la soiuri de plante din aceeasi specie sau din specii inrudite indeaproape;

k) marcile care contin, fara consimtamantul titularului, imaginea sau numele patronimic al unei persoane care se bucura de renume in Romania;

l) marcile care contin semne cu inalta valoare simbolica, in special un simbol religios;

m) marcile care sunt contrare ordinii publice sau bunelor moravuri;

n) marcile care cuprind, fara autorizatia organelor competente, reproduceri sau imitatii de steme, drapele, embleme de stat, insemne, sigilii oficiale de control si garantie, blazoane, apartinand tarilor Uniunii Europene si care intra sub incidenta art. 6 ter din Conventia de la Paris;

o) marcile care cuprind, fara autorizatia organelor competente, reproduceri sau imitatii de steme, drapele, alte embleme, sigle, initiale sau denumiri care intra sub incidenta art. 6 ter din Conventia de la Paris si care apartin organizatiilor internationale interguvernamentale din care fac parte una sau mai multe tari ale Uniunii Europene;

p) marcile care contin, fara autorizatia organelor competente, ecusoane, embleme, insigne, blazoane, semne heraldice de interes public, altele decat cele prevazute la art. 6 ter din Conventia de la Paris.

(2) Inregistrarea unei marci nu este refuzata sau, dupa caz, inregistrarea nu este anulata in conformitate cu dispozitiile alin. (1) lit. b), c) sau d) daca inainte de data de depozit a cererii de inregistrare sau inainte de data depunerii cererii de anulare marca a dobandit caracter distinctiv ca urmare a utilizarii.

(3) Dispozitiile alin. (2) se aplica si in cazul in care caracterul distinctiv a fost dobandit dupa data depunerii cererii de inregistrare, dar inainte de data inregistrarii marcii.

Articolul 6

(1) O marca este refuzata la inregistrare sau, dupa caz, este susceptibila a fi anulata pentru urmatoarele motive relative:

a) daca este identica cu o marca anterioara, iar produsele si serviciile pentru care marca este solicitata sau a fost inregistrata sunt identice cu cele pentru care marca anterioara este protejata;

b) daca, din motive de identitate sau de similitudine in raport cu marca anterioara si din motive de identitate sau similitudine a produselor sau serviciilor pe care cele doua marci le desemneaza, se poate crea, in perceptia publicului, un risc de confuzie, inclusiv riscul de asociere cu marca anterioara.

(2) In sensul alin. (1), sunt marci anterioare:

a) marcile Uniunii Europene, marcile inregistrate in Romania sau marcile inregistrate in baza unor acorduri internationale si avand efect in Romania, a caror data de depozit este anterioara datei de depozit a cererii de inregistrare a marcii sau, dupa caz, a dreptului de prioritate invocat in sustinerea acesteia;

b) marcile Uniunii Europene in privinta carora este invocata, in mod valabil, senioritatea, potrivit prevederilor Regulamentului privind marca Uniunii Europene, chiar daca aceasta din urma marca a expirat sau a facut obiectul unei renuntari;

c) cererile de inregistrare a marcilor prevazute la lit. a) si b), sub conditia inregistrarii ulterioare a marcilor;

d) marcile care, la data de depozit a cererii de inregistrare a marcii sau, dupa caz, la data prioritatii invocate, sunt notorii in Romania, in sensul art. 6 bis al Conventiei de la Paris.

(3) O marca este, de asemenea, refuzata la inregistrare sau, in cazul in care a fost inregistrata, este susceptibila a fi anulata daca:

a) este identica sau similara in raport cu o marca anterioara inregistrata in Romania, sau in Uniunea Europeana, in sensul prevederilor alin. (2), indiferent daca produsele sau serviciile pentru care aceasta este solicitata sau inregistrata sunt identice, similare sau nu sunt similare cu cele pentru care marca anterioara este inregistrata, atunci cand marca anterioara se bucura de un renume in Romania, sau, in cazul marcii Uniunii Europene, se bucura de renume in Uniunea Europeana si daca utilizarea marcii ulterioare ar duce fara motiv justificat la obtinerea unor foloase necuvenite din caracterul distinctiv sau din renumele marcii anterioare sau ar aduce atingere acestora;

b) exista o cerere de inregistrare a unei denumiri de origine sau a unei indicatii geografice depusa in conformitate cu legislatia nationala sau cu legislatia Uniunii Europene inainte de data de depunere a cererii de inregistrare a marcii sau de data prioritatii invocate in sprijinul cererii, sub rezerva inregistrarii sale ulterioare, iar denumirea de origine sau indicatia geografica respectiva confera persoanei autorizate sa o foloseasca dreptul de a interzice utilizarea unei marci ulterioare in Romania;

c) exista un semn asupra caruia au fost dobandite drepturi anterior datei de depunere a cererii de inregistrare a marcii sau, daca este cazul, inaintea datei prioritatii invocate in sprijinul cererii de inregistrare a marcii si daca acest semn confera titularului sau dreptul de a interzice utilizarea unei marci ulterioare in Romania;

d) inregistrarea acesteia este solicitata de catre mandatarul sau reprezentantul titularului marcii, in nume propriu si fara consimtamantul titularului marcii, cu exceptia situatiei in care mandatarul sau reprezentantul titularului isi justifica demersul;

e) exista un drept anterior, altul decat cele prevazute la lit. c) si alin. (2), in special un drept la nume, un drept la imagine, un drept de autor, un drept de proprietate industriala;

f) marca poate fi confundata cu o marca anterioara protejata in strainatate, cu conditia ca, la data depunerii cererii, solicitantul sa fi actionat cu rea-credinta.

(4) O marca nu este refuzata la inregistrare sau, dupa caz, nu este susceptibila a fi anulata atunci cand titularul unui drept prevazut la alin. (2) sau alin. (3) lit. a) -c), e) sau f) este de acord cu inregistrarea marcii ulterioare.

Articolul 7

(1) Natura produselor sau serviciilor pentru care se solicita inregistrarea marcii nu constituie niciun obstacol la inregistrarea acesteia.

(2) Atunci cand exista motive pentru respingerea inregistrarii unei marci numai pentru o parte din produsele sau serviciile pentru care aceasta marca a fost solicitata, respingerea inregistrarii acopera numai produsele sau serviciile in cauza.

CAPITOLUL III

Cererea de inregistrare a marcii

Articolul 8

Dreptul la marca apartine solicitantului care a depus primul, in conditiile legii, cererea de inregistrare a marcii.

Articolul 9 Puneri in aplicare (1),

(1) Cererea de inregistrare a marcii, depusa la OSIM, redactata in limba romana si continand elementele prevazute la alin. (2), constituie depozitul reglementar al marcii.

(2) Cererea de inregistrare a marcii contine urmatoarele elemente:

a) solicitarea explicita a inregistrarii marcii;

b) datele de identificare a solicitantului si, dupa caz, a mandatarului;

c) o reprezentare a marcii in conformitate cu cerintele prevazute la art. 2 lit. b);

d) lista produselor si/sau serviciilor pentru care se solicita inregistrarea marcii;

e) dovada achitarii taxei de depunere si de publicare a cererii de inregistrare a marcii.

(3) Suplimentar cerintelor prevazute la alin. (2), cererea cuprinde mentiuni exprese privind:

a) culoarea sau culorile revendicate ca element distinctiv al marcii;

b) tipul marcii, daca aceasta este tridimensionala sau de un alt tip decat cele verbale sau figurative;

c) o transliterare sau o traducere a marcii ori a unor elemente ale marcii, atunci cand marca este compusa, in tot sau in parte, din alte caractere decat cele latine ori din alte cifre decat cele arabe sau romane sau dintr-unul ori mai multe cuvinte intr-o alta limba decat limba romana.

(4) Cererea se refera la o singura marca si este prezentata in conditiile prevazute de regulamentul*) de aplicare a prezentei legi.

(5) Cererile de inregistrare depuse in baza Aranjamentului de la Madrid sau a Protocolului referitor la Aranjament trebuie sa indeplineasca conditiile acestor tratate.

(6) Depunerea cererii de inregistrare a marcii se poate face la registratura OSIM, prin posta sau pe cale electronica, in conditiile prevazute de regulamentul*) de aplicare a prezentei legi.

*) A se vedea Hotararea Guvernului nr. 1.134/2010 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Legii nr. 84/1998 privind marcile si indicatiile geografice, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 809 din 3 decembrie 2010.

Articolul 10

(1) Produsele si serviciile pentru care se solicita protectia marcii sunt indicate de catre solicitant cu suficienta claritate si precizie pentru a permite autoritatilor competente si operatorilor economici sa determine intinderea protectiei solicitate.

(2) Produsele si serviciile pentru care se solicita inregistrarea unei marci se clasifica in conformitate cu sistemul de clasificare stabilit de Clasificarea de la Nisa. Produsele si serviciile sunt grupate pe clase, fiecare grup de produse sau servicii fiind precedat de numarul clasei careia ii apartine, in ordinea claselor.

(3) Utilizarea unor termeni generali sau a indicatiilor generale cuprinse in titlurile claselor din Clasificarea de la Nisa se interpreteaza ca incluzand toate produsele sau serviciile acoperite de sensul literal al indicatiei sau al termenului respectiv.

(4) Produsele si serviciile nu pot fi considerate ca asemanatoare pe motiv ca figureaza in aceeasi clasa si nici nu pot fi considerate ca fiind diferite pe motiv ca figureaza in clase diferite ale Clasificarii de la Nisa.

Articolul 11

(1) Titularii marcilor inregistrate in raport cu intreg titlul unei clase din Clasificarea de la Nisa pot declara ca intentia lor la data depunerii cererii de inregistrare a marcii a fost de a solicita protectia unor produse sau servicii in afara celor acoperite de sensul literal al titlului clasei respective, cu conditia ca produsele sau serviciile astfel indicate sa fie incluse in lista alfabetica a clasei respective din editia Clasificarii de la Nisa in vigoare la data depunerii cererii de inregistrare a marcii.

(2) Declaratia prevazuta la alin. (1) se depune la OSIM pana la data de 30 septembrie 2020 si precizeaza in mod clar si precis produsele si serviciile, altele decat cele acoperite de sensul literal al indicatiilor oferite de titlul clasei, la care se referea initial intentia titularului. OSIM modifica Registrul marcilor in mod corespunzator.

(3) Formularea declaratiei prevazute la alin. (1) nu aduce atingere aplicarii dispozitiilor art. 26 alin. (4), art. 55 alin. (1) lit. a) si art. 59 alin. (1).

(4) In cazul marcilor pentru care nu se depune nicio declaratie in termenul prevazut la alin. (2) se considera ca de la expirarea termenului respectiv acestea desemneaza doar produsele sau serviciile acoperite de sensul literal al indicatiilor cuprinse in titlul clasei respective.

(5) In cazul in care Registrul marcilor este modificat conform dispozitiilor alin. (2), drepturile exclusive conferite de marca nu impiedica un tert sa continue utilizarea unei marci, daca utilizarea pentru produsele sau serviciile respective:

a) a inceput inainte ca registrul sa fie modificat; si

b) nu a incalcat drepturile titularului in considerarea sensului literal al inregistrarii produselor si serviciilor in registru la momentul respectiv.

(6) Modificarea listei de produse sau servicii conform dispozitiilor alin. (2) nu confera titularului marcii dreptul de a se opune unei marci ulterioare sau de a depune o cerere de anulare a inregistrarii unei marci depuse ulterior, daca:

a) marca depusa ulterior era deja utilizata sau era deja depusa o cerere de inregistrare a marcii pentru produse sau servicii inainte ca registrul sa fie modificat; si

b) utilizarea marcii pentru produsele sau serviciile respective nu a incalcat sau nu ar fi incalcat drepturile titularului in considerarea sensului literal al desemnarii produselor si serviciilor in registru la momentul respectiv.

Articolul 12

(1) Data depozitului reglementar este data la care a fost depusa la OSIM cererea de inregistrare a marcii in conditiile in care aceasta contine toate elementele prevazute la art. 9 alin. (1).

(2) Cand o cerere de inregistrare a marcii a fost reglementar depusa pentru prima data intr-o alta tara membra a Uniunii de la Paris sau membra a Organizatiei Mondiale a Comertului, solicitantul poate revendica data primului depozit printr-o cerere de inregistrare in Romania a aceleiasi marci, cu conditia ca aceasta din urma cerere sa fie depusa la OSIM in termen de 6 luni de la data constituirii primului depozit.

Articolul 13

(1) Daca solicitantul a prezentat anumite produse si servicii sub o marca in cadrul unei expozitii internationale oficiale sau oficial recunoscute, in sensul Conventiei privind expozitiile internationale, semnata la Paris la 22 noiembrie 1928, ratificata de Romania prin Legea nr. 246/1930, revizuita la 30 noiembrie 1972, organizata pe teritoriul Romaniei sau intr-un stat membru al Conventiei de la Paris, si daca o cerere de inregistrare a marcii sub care au fost prezentate aceste produse si servicii a fost depusa la OSIM intr-un termen de 6 luni de la data primei prezentari in expozitie, solicitantul beneficiaza de un drept de prioritate de la data introducerii produsului in expozitie.

(2) Termenul de 6 luni prevazut la alin. (1) nu va prelungi termenul de prioritate prevazut la art. 12 alin. (2).

Articolul 14

(1) Drepturile de prioritate prevazute la art. 12 si 13 trebuie invocate prin cererea de inregistrare a marcii, justificate prin acte de prioritate, si sunt supuse taxei legal stabilite.

(2) Actele de prioritate se depun si taxa legala se plateste in maximum 30 de zile de la data cererii de inregistrare a marcii.

(3) Nerespectarea termenului prevazut la alin. (2) atrage nerecunoasterea prioritatii invocate.

Articolul 15 Puneri in aplicare (1)

(1) Inregistrarea unei marci poate fi ceruta individual sau in comun de orice persoana, direct sau printr-un mandatar, in conditiile prevazute de lege, precum si de regulamentul*) de aplicare a prezentei legi.

*) A se vedea nota de subsol de la art. 9 alin. (4).

(2) Reprezentarea solicitantului prin mandatar este obligatorie cand solicitantul nu are nici domiciliul, nici sediul si nicio unitate industriala sau comerciala efectiva si functionala pe teritoriul Uniunii Europene ori in Spatiul Economic European, cu exceptia depunerii cererii de inregistrare a marcii.

Articolul 16

(1) Solicitantul cererii de inregistrare a marcii va comunica, odata cu cererea sau cel tarziu in termen de 30 de zile de la depunerea acesteia la OSIM, dovada platii taxei de examinare a cererii, in cuantumul prevazut de lege.

(2) In cazul neplatii taxelor in termen se considera ca solicitantul a renuntat la inregistrarea marcii si cererea se respinge.

Articolul 17

(1) Solicitantul cererii de inregistrare a marcii sau titularul marcii inregistrate care se refera la mai multe produse sau servicii poate solicita la OSIM divizarea cererii initiale sau a inregistrarii marcii in doua sau mai multe cereri ori inregistrari, indicand produsele sau serviciile in cadrul cererilor sau inregistrarilor divizionare, cu plata taxei prevazute de lege.

(2) Cererile sau inregistrarile divizionare pastreaza data de depozit a cererii initiale si, daca este cazul, beneficiul dreptului de prioritate, dobandit potrivit art. 12 alin. (2) sau art. 13 alin. (1).

(3) In cazul in care cererea de inregistrare a marcii a fost deja publicata conform art. 19 alin. (1) sau art. 25 alin. (4), divizarea si cererea divizionara se publica in Buletinul Oficial de Proprietate Industriala. Prin publicare nu se deschide o noua perioada de depunere a opozitiilor sau observatiilor.

(4) Cererea de divizare poate fi depusa la OSIM oricand in cursul procedurii de inregistrare a marcii sau dupa incheierea acesteia.

(5) Cererea de divizare nu este admisibila:

a) daca este formulata inainte de atribuirea datei de depozit a cererii de inregistrare a marcii;

b) daca este formulata in termenul de opozitie prevazut la art. 26 alin. (1);

c) daca are ca efect divizarea intre produsele sau serviciile care fac obiectul unei opozitii, pana la data ramanerii definitive a deciziei de solutionare a opozitiei sau de retragere a opozitiei;

d) daca are ca efect divizarea intre produsele sau serviciile care fac obiectul unei cereri de anulare sau de decadere, pana la solutionarea definitiva a acesteia;

e) dupa inscrierea in Registrul marcilor a unei masuri de executare silita, pana la radierea acesteia.

(6) Solicitantul cererii de inregistrare a marcii sau titularul marcii inregistrate va depune documentele cerute de OSIM pentru divizarea cererii sau inregistrarii initiale si va plati taxa legala in termen de 30 de zile de la data solicitarii divizarii. In caz contrar, OSIM va lua act ca solicitantul sau titularul a renuntat la divizarea cererii sau inregistrarii initiale.

CAPITOLUL IV

Procedura de inregistrare a marcii

Articolul 18

(1) In termen de 7 zile de la data primirii cererii de inregistrare a marcii, OSIM examineaza daca sunt indeplinite conditiile prevazute la art. 9 alin. (1) si, in caz afirmativ, atribuie data de depozit cererii.

(2) Daca cererea nu indeplineste conditiile prevazute la art. 9 alin. (1), OSIM va notifica solicitantului lipsurile cererii, acordand un termen de 30 de zile pentru depunerea completarilor. In cazul in care solicitantul completeaza in termen lipsurile notificate de OSIM, data depozitului este aceea la care cererea de inregistrare a marcii a fost completata conform art. 9 alin. (1). In caz contrar, cererea se respinge.

Articolul 19

(1) In termen de 7 zile de la atribuirea datei de depozit, cererea de inregistrare a marcii care indeplineste cerintele prevazute la art. 9 alin. (3) si art. 10 alin. (1) si (2) se publica, in format electronic, in conditiile prevazute de regulamentul de aplicare a prezentei legi.

(2) Cererile de inregistrare a unor marci vadit contrare ordinii publice sau bunelor moravuri nu se publica.

(3) Daca cererea nu indeplineste conditiile prevazute la art. 9 alin. (3) si art. 10 alin. (1) si (2), OSIM va notifica solicitantului lipsurile cererii, acordand un termen de 30 de zile pentru depunerea completarilor. In cazul in care solicitantul completeaza in mod corespunzator lipsurile cererii in termenul acordat de OSIM, cererea de inregistrare a marcii se publica in conditiile prevazute la alin. (1). In caz contrar, cererea se respinge.

Articolul 20

(1) In termen de doua luni de la data publicarii cererii de inregistrare a marcii, conform art. 19, orice persoana fizica sau juridica si orice grup sau organism care reprezinta fabricantii, producatorii, furnizorii de servicii, comerciantii sau consumatorii pot formula observatii scrise privind cererea de inregistrare a marcii pentru motivele absolute de refuz prevazute la art. 5 alin. (1).

(2) Persoanele si grupurile sau organismele prevazute la alin. (1) nu dobandesc calitatea de parte in procedura de inregistrare a marcii.

(3) Observatiile prevazute la alin. (1) sunt comunicate solicitantului, care poate formula comentarii cu privire la acestea.

Articolul 21

(1) OSIM examineaza pe fond cererea de inregistrare a marcii sub conditia achitarii taxelor de examinare a cererii prevazuta de lege si hotaraste admiterea cererii de inregistrare a marcii, in tot sau in parte, ori respingerea acesteia, in termen de 6 luni de la publicarea cererii.

(2) OSIM examineaza:

a) calitatea solicitantului, conform art. 3 lit. h) si i), dupa caz;

b) conditiile prevazute la art. 14 alin. (1) si (2), daca in cerere se invoca o prioritate;

c) motivele de refuz prevazute la art. 5 alin. (1) si, daca este cazul, observatiile formulate.

(3) In cazul nerespectarii termenului prevazut la alin. (1), OSIM este obligat la restituirea taxelor percepute.

Articolul 22

(1) Cand un element neesential al marcii este lipsit de caracter distinctiv si daca acest element este de natura sa creeze indoieli asupra intinderii protectiei marcii, OSIM cere solicitantului sa declare, in termen de 30 de zile de la data notificarii, ca nu invoca un drept exclusiv asupra acestui element. Declaratia se publica odata cu admiterea cererii de inregistrare a marcii.

(2) In lipsa declaratiei prevazute la alin. (1) cererea de inregistrare a marcii se admite in parte sau se respinge, dupa caz.

Articolul 23

(1) Examinarea motivelor de refuz privind marca notorie se face potrivit unor criterii, cum ar fi:

a) gradul de distinctivitate, initiala sau dobandita, a marcii notorii in Romania;

b) durata si intinderea utilizarii in Romania a marcii notorii in legatura cu produsele si serviciile pentru care o marca se solicita a fi inregistrata;

c) durata si intinderea publicitatii marcii notorii in Romania;

d) aria geografica de utilizare a marcii notorii in Romania;

e) gradul de cunoastere a marcii notorii pe piata romaneasca de catre segmentul de public caruia i se adreseaza;

f) existenta unor marci identice sau similare pentru produse sau servicii identice sau similare, apartinand altei persoane decat aceea care pretinde ca marca sa este notorie.

(2) Pentru examinarea motivelor de refuz, pe baza criteriilor prevazute la alin. (1), OSIM poate cere de la autoritati publice, institutii publice, precum si de la persoane juridice de drept privat documente, in vederea stabilirii notorietatii marcii in Romania.

Articolul 24

Cand un motiv de refuz, dintre cele prevazute la art. 6, se aplica numai la anumite produse sau servicii pentru care inregistrarea marcii a fost solicitata, inregistrarea va fi refuzata numai pentru aceste produse sau servicii.

Articolul 25

(1) Daca in urma examinarii cererii de inregistrare a marcii, potrivit prevederilor art. 21, se constata indeplinirea conditiilor legale, OSIM hotaraste admiterea acesteia.

(2) Daca cererea nu indeplineste conditiile pentru inregistrarea marcii, OSIM notifica solicitantul, acordandu-i un termen de 30 de zile in care acesta sa isi poata prezenta punctul de vedere ori sa isi retraga cererea. Termenul poate fi prelungit cu inca 30 de zile, la cererea solicitantului si cu plata taxei prevazute de lege.

(3) La expirarea termenului prevazut la alin. (2), OSIM va decide, dupa caz, admiterea cererii de inregistrare a marcii, respingerea acesteia ori va lua act de retragerea cererii.

(4) Cererea de inregistrare a marcii admisa potrivit prevederilor alin. (1) si (3) se publica in Buletinul Oficial de Proprietate Industriala, in format electronic, in vederea formularii opozitiilor.

(5) In cazul respingerii cererii de inregistrare a marcii potrivit alin. (3), decizia de respingere se publica dupa ce a ramas definitiva.

Articolul 26

(1) In termen de doua luni de la data publicarii admiterii cererii de inregistrare a marcii, conform art. 25 alin. (4), orice persoana interesata poate formula opozitie la inregistrarea marcii pentru motivele relative de refuz prevazute la art. 6.

(2) Opozitia trebuie sa fie formulata in scris, sa cuprinda temeiurile de drept si motivele pe care se sprijina si sa fie insotita de dovada platii taxei prevazute de lege.

(3) Opozitia poate fi formulata pe baza unuia sau mai multor drepturi anterioare, cu conditia ca toate drepturile invocate sa apartina aceluiasi titular.

(4) La cererea solicitantului, titularul unei marci anterioare care a formulat opozitia depune la OSIM dovada ca:

a) in decursul unei perioade de 5 ani care preceda data depunerii sau data de prioritate a cererii de inregistrare a marcii, marca anterioara a facut obiectul unei utilizari efective pe teritoriul Romaniei pentru produsele si serviciile pentru care aceasta a fost inregistrata;

b) exista motive justificate pentru neutilizarea marcii cu privire la care s-a formulat opozitie.

(5) Dispozitiile alin. (4) sunt aplicabile daca marca anterioara a fost inregistrata cu cel putin 5 ani anterior datei depunerii sau datei de prioritate a cererii de inregistrare a marcii cu privire la care s-a facut opozitie.

(6) Oponentul prezinta dovezile de utilizare prevazute la alin. (4) in termen de cel mult doua luni de la primirea notificarii din partea OSIM. In absenta dovezilor de utilizare, opozitia se respinge.

(7) In cazul in care marca anterioara este o marca a Uniunii Europene, utilizarea efectiva a acesteia se stabileste in conformitate cu art. 18 din Regulamentul privind marca Uniunii Europene.

(8) Daca marca anterioara nu a fost utilizata decat pentru o parte dintre produsele sau serviciile pentru care a fost inregistrata, aceasta nu se considera inregistrata, in sensul examinarii opozitiei, decat pentru acea parte de produse sau servicii.

(9) In cazul neindeplinirii conditiilor prevazute la alin. (2), se considera ca opozitia nu a fost facuta.

Articolul 27

(1) OSIM notifica solicitantului cererii de inregistrare a marcii opozitia formulata, acordand un termen de doua luni in vederea unei solutionari amiabile. La cererea comuna a partilor, acest termen poate fi prelungit cu o perioada care va fi indicata in mod expres de parti si care nu poate depasi 3 luni.

(2) Daca in termenul acordat conform alin. (1) partile nu ajung la o intelegere, OSIM notifica oponentul, acordand acestuia un termen de 30 de zile pentru a prezenta probe si argumente in sustinerea opozitiei.

(3) OSIM comunica solicitantului marcii inscrisurile depuse in sustinerea opozitiei conform alin. (2) si acorda acestuia un termen de 30 de zile in care sa isi prezinte punctul de vedere cu privire la motivele opozitiei.

(4) In lipsa punctului de vedere al solicitantului, opozitia se solutioneaza pe baza actelor existente la dosar.

(5) Dovezile de utilizare depuse conform dispozitiilor art. 26 alin. (4) sunt comunicate solicitantului care, in termen de 30 de zile de la comunicare, isi poate prezenta punctul de vedere cu privire la acestea.

(6) Opozitia se solutioneaza pe baza argumentelor si inscrisurilor depuse de parti cu respectarea termenelor acordate de OSIM in acest sens.

(7) Inscrisurile depuse in cadrul procedurii de opozitie sunt prezentate in atatea exemplare cate sunt necesare pentru comunicare si un exemplar pentru OSIM.

Articolul 28

(1) Opozitia formulata impotriva inregistrarii marcii se solutioneaza de o comisie din cadrul Serviciului marci si indicatii geografice al OSIM, potrivit regulamentului*) de aplicare a prezentei legi.

*) A se vedea nota de subsol de la art. 9 alin. (4).

(2) In cel mult doua luni de la expirarea termenului prevazut la art. 27 alin. (2) sau (3), dupa caz, comisia emite o decizie motivata privind solutionarea opozitiei, care se comunica partilor in termen de 30 de zile de la pronuntare si care poate fi contestata conform procedurii prevazute la art. 97 alin. (1).

Articolul 29

(1) Procedura de opozitie poate fi suspendata in urmatoarele situatii:

a) cand se bazeaza pe o cerere de inregistrare a marcii, pana la luarea unei decizii definitive privind inregistrarea acesteia;

b) cand exista dovezi ca marca opusa face obiectul unei actiuni in anulare sau de decadere, pana la solutionarea definitiva a cauzei.

(2) Decizia de suspendare a opozitiei motivata se comunica partilor si poate fi contestata in termen de 30 de zile de la comunicare conform procedurii prevazute la art. 97 alin. (1).

(3) Pe durata suspendarii, oricare dintre parti poate cere reluarea solutionarii opozitiei, daca motivul de suspendare nu mai subzista.

Articolul 30

(1) Solicitantul poate, in orice moment, sa isi retraga cererea de inregistrare a marcii sau sa isi limiteze lista de produse sau de servicii. Cand cererea a fost deja publicata, retragerea sau limitarea se publica in Buletinul Oficial de Proprietate Industriala.

(2) Cererea de inregistrare a marcii poate fi modificata, la cererea solicitantului, numai pentru rectificarea numelui sau a adresei solicitantului, a unor greseli de exprimare sau de transcriere sau a unor erori evidente ori pentru alte rectificari ce nu modifica in mod substantial marca sau nu extind lista de produse ori de servicii. In cazul in care asemenea modificari vizeaza reprezentarea marcii sau lista de produse sau servicii si sunt aduse dupa publicarea cererii de inregistrare a marcii conform art. 19 si art. 25 alin. (4), cererea se publica astfel cum a fost modificata.

(3) In situatia publicarii cererii modificate in conditiile prevazute la alin. (1) si (2), dispozitiile art. 26 alin. (1) se aplica in mod corespunzator.

(4) Orice modificare ceruta de solicitant care afecteaza substantial marca ori lista de produse sau de servicii trebuie sa faca obiectul unei noi cereri de inregistrare a marcii.

Articolul 31

In cursul procedurii de inregistrare a marcii, OSIM poate cere solicitantului lamuririle si actele pe care le considera necesare, daca exista o indoiala asupra exactitatii sau a continutului elementelor cererii de inregistrare a marcii.

Articolul 32

(1) OSIM inscrie in Registrul marcilor acele marci admise la inregistrare pentru care s-a incheiat procedura de inregistrare si elibereaza certificatul de inregistrare a marcii, cu plata taxei legale, in termen de 30 de zile de la data notificarii titularului privind incheierea procedurii de inregistrare a marcii. Data incheierii procedurii de inregistrare a marcii se inscrie in registru.

(2) Procedura de inregistrare a unei marci se considera incheiata la data la care cererea de marca admisa la inregistrare nu mai poate face obiectul unei opozitii sau, in cazul in care a fost depusa o opozitie, la data la care decizia privind opozitia a devenit definitiva sau opozitia a fost retrasa. Dispozitiile prezentului alineat se aplica si cererilor de inregistrare internationala a marcilor.

(3) In cazul neachitarii taxei legale in termenul prevazut la alin. (1), se considera ca titularul a renuntat la inregistrarea marcii. Renuntarea se inscrie in Registrul marcilor si se publica in Buletinul Oficial de Proprietate Industriala.

(4) Marcile inscrise in Registrul marcilor conform dispozitiilor alin. (1) se publica in Buletinul Oficial de Proprietate Industriala.

(5) Registrul marcilor este public.

CAPITOLUL V

Durata, reinnoirea si modificarea inregistrarii marcii

Articolul 33

(1) Inregistrarea marcii produce efecte cu incepere de la data depozitului reglementar al marcii, pentru o perioada de 10 ani.

(2) La cererea titularului, inregistrarea marcii poate fi reinnoita la implinirea fiecarui termen de 10 ani, cu plata taxei prevazute de lege.

(3) Cererea de reinnoire a inregistrarii marcii poate fi facuta de catre titularul marcii sau de catre orice alta persoana autorizata in acest sens prin lege sau in baza unui contract, intr-un termen de cel putin 6 luni anterior datei expirarii inregistrarii, in conditiile prevazute in regulamentul*) de aplicare a prezentei legi.

(4) Reinnoirea inregistrarii marcii opereaza incepand cu ziua imediat urmatoare expirarii duratei de protectie in curs.

(5) Taxa pentru reinnoirea inregistrarii marcii este datorata odata cu cererea de reinnoire. Cererea de reinnoire poate fi facuta si taxa poate fi platita si in urmatoarele 6 luni de la expirarea duratei de protectie, cu majorarea prevazuta de lege.

(6) Neplata taxei in conditiile prevazute la alin. (5) este sanctionata cu decaderea titularului din dreptul la marca.

(7) OSIM informeaza titularul marcii cu privire la expirarea inregistrarii, cu cel putin 6 luni inainte de data acestei expirari, fara ca lipsa unei astfel de informari sa atraga raspunderea oficiului.

Articolul 34

(1) Cererea de reinnoire a inregistrarii marcii va contine:

a) solicitarea expresa a reinnoirii inregistrarii marcii;

b) datele de identificare a titularului si, daca este cazul, numele si domiciliul, respectiv sediul mandatarului;

c) numarul de inregistrare a marcii in Registrul marcilor;

d) data depozitului reglementar al cererii de inregistrare a marcii.

(2) Cand titularul solicita reinnoirea numai pentru o parte din produsele si serviciile inscrise in Registrul marcilor, acesta va indica si numele acelor produse sau servicii pentru care se solicita reinnoirea inregistrarii marcii.

Articolul 35

(1) Daca OSIM constata ca nu sunt indeplinite conditiile prevazute de lege pentru reinnoirea inregistrarii marcii, notifica aceasta titularului, care poate prezenta un raspuns in termen de 30 de zile de la primirea notificarii. In lipsa unui raspuns in termen, cererea de reinnoire a inregistrarii marcii se respinge.

(2) Solicitantul cererii de reinnoire poate contesta decizia de respingere a reinnoirii inregistrarii, in termenul si cu procedura prevazute la art. 97.

Articolul 36

(1) Reinnoirea inregistrarii marcii se inscrie in Registrul marcilor si se publica in Buletinul Oficial de Proprietate Industriala, in termen de maximum 3 luni de la depunerea la OSIM a cererii de reinnoire.

(2) OSIM elibereaza titularului un certificat de reinnoire a inregistrarii marcii.

Articolul 37

(1) Pe durata protectiei marcii, titularul poate solicita la OSIM, cu plata taxei prevazute de lege, introducerea de modificari neesentiale ale unor elemente ale marcii, sub conditia ca acestea sa nu afecteze in mod substantial marca sau caracterul distinctiv al marcii. Lista de produse si servicii nu poate fi extinsa.

(2) OSIM va inscrie in Registrul marcilor modificarile introduse, conform alin. (1), si va publica marca, astfel cum a fost modificata.

Articolul 38

In tot cursul perioadei de protectie a marcii, titularul acesteia poate solicita OSIM, cu plata taxei prevazute de lege, inscrierea modificarilor intervenite cu privire la numele, denumirea, adresa sau sediul titularului in Registrul marcilor. Modificarile inscrise in Registrul marcilor se publica in Buletinul Oficial de Proprietate Industriala.

CAPITOLUL VI

Drepturi conferite de marca

Articolul 39

(1) Inregistrarea marcii confera titularului sau un drept exclusiv asupra marcii.

(2) Fara a aduce atingere drepturilor titularilor dobandite inainte de data depunerii cererii sau de data de prioritate a marcii inregistrate, titularul acesteia poate cere instantei judecatoresti competente, printr-o actiune in contrafacere, sa interzica tertilor sa utilizeze, in activitatea lor comerciala, fara consimtamantul sau:

a) un semn identic marcii, pentru produse sau servicii identice celor pentru care marca a fost inregistrata;

b) un semn pentru care, datorita faptului ca este identic sau asemanator cu o marca si din cauza ca produsele sau serviciile carora li se aplica marca sunt identice sau similare, exista un risc de confuzie in perceptia publicului, incluzand riscul de asociere intre semn si marca;

c) un semn identic sau asemanator cu marca, pentru produse sau pentru servicii identice, similare sau diferite de cele pentru care marca este inregistrata, cand aceasta din urma a dobandit un renume in Romania si daca prin utilizarea semnului fara motiv justificat se obtin foloase necuvenite din caracterul distinctiv sau renumele marcii ori se aduce atingere acestora;

d) un semn identic sau asemanator cu marca care este utilizat in alt scop decat acela de a distinge produsele sau serviciile, atunci cand utilizarea acestui semn, fara motive intemeiate, atrage obtinerea de foloase necuvenite din caracterul distinctiv sau din renumele marcii ori aduce atingere acestora.

(3) In aplicarea alin. (2), titularul marcii poate cere sa fie interzise tertilor, in special, urmatoarele acte:

a) aplicarea semnului pe produse sau pe ambalajul acestor produse;

b) oferirea produselor sau comercializarea ori detinerea lor in acest scop sau, dupa caz, oferirea sau prestarea serviciilor sub acest semn;

c) importul sau exportul de produse sub acest semn;

d) utilizarea semnului pe documente comerciale sau pentru publicitate;

e) utilizarea semnului ca denumire comerciala ori ca parte a unei denumiri comerciale;

f) utilizarea semnului in publicitatea comparativa intr-un mod care contravine Legii nr. 158/2008 privind publicitatea inselatoare si publicitatea comparativa, republicata.

(4) In cazul in care exista riscul ca ambalajul, etichetele, elementele sau dispozitivele de securitate ori de autenticitate sau orice alte suporturi pe care se aplica marca sa poata fi utilizate pentru produse sau servicii intr-o maniera care ar constitui o incalcare a drepturilor titularului unei marci conform alin. (2) si (3), titularul marcii respective are dreptul de a interzice, atunci cand acestea sunt efectuate in activitatea comerciala, urmatoarele acte:

a) aplicarea unui semn identic sau similar cu marca pe ambalaje, etichete, elemente sau dispozitive de securitate ori de autenticitate sau pe orice alte suporturi pe care se poate aplica marca;

b) oferirea, introducerea pe piata sau detinerea in aceste scopuri, precum si importul sau exportul ambalajelor, etichetelor, elementelor sau dispozitivelor de securitate sau de autenticitate sau a oricaror alte suporturi pe care se poate aplica marca.

(5) Fara a aduce atingere drepturilor titularilor dobandite inainte de data depunerii cererii sau de data de prioritate a marcii inregistrate, titularul unei marci inregistrate este indreptatit totodata sa impiedice tertii sa introduca in cursul activitatii comerciale produse pe teritoriul Romaniei, fara a le pune in libera circulatie in Romania, in cazul in care aceste produse, inclusiv ambalajele acestora, provin din tari terte si poarta, fara a fi autorizate, o marca identica cu marca inregistrata in Romania pentru respectivele produse sau care nu poate fi diferentiata, in aspectele sale esentiale, de marca inregistrata.

(6) Dreptul titularului marcii prevazut la alin. (5) se stinge daca, in cursul procedurilor de constatare a contrafacerii marcii inregistrate, initiate in conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 608/2013 al Parlamentului European si al Consiliului din 12 iunie 2013 privind asigurarea respectarii drepturilor de proprietate intelectuala de catre autoritatile vamale si de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1.383/2003 al Consiliului, declarantul sau detinatorul produselor prezinta dovezi potrivit carora titularul marcii inregistrate nu este indreptatit sa interzica introducerea produselor pe piata in tara de destinatie finala.

Articolul 40

(1) Intr-o actiune in contrafacere intemeiata pe prevederile art. 39, la cererea paratului, titularul unei marci anterioare prezinta dovada ca, in perioada de 5 ani care preceda data introducerii actiunii, marca a fost utilizata in mod efectiv pentru produsele sau serviciile pentru care aceasta a fost inregistrata si care sunt invocate, sau dovada ca exista motive justificate pentru neutilizarea marcii, cu conditia ca procedura de inregistrare a marcii anterioare sa fi fost incheiata de cel putin 5 ani la data introducerii actiunii. In caz contrar, actiunea se respinge.

(2) In cazul in care marca anterioara a fost utilizata doar pentru o parte dintre produsele sau serviciile pentru care a fost inregistrata, aceasta se va considera inregistrata doar pentru acea parte de produse sau servicii.

(3) In cadrul actiunilor in contrafacere intemeiate pe dispozitiile art. 39, titularul unei marci nu este indreptatit sa interzica utilizarea unei marci inregistrate ulterior, daca aceasta marca ulterioara nu ar putea fi anulata in conformitate cu dispozitiile art. 56 alin. (3), art. 58 si art. 59.

(4) In cadrul actiunilor in contrafacere intemeiate pe dispozitiile art. 39, titularul unei marci nu este indreptatit sa interzica utilizarea unei marci a Uniunii Europene inregistrate ulterior in cazul in care aceasta marca ulterioara nu ar putea fi anulata potrivit prevederilor art. 60 alin. (1), (3) sau (4), ale art. 61 alin. (1) sau (2) ori ale art. 64 alin. (2) din Regulamentul privind marca Uniunii Europene.

(5) In cazul in care titularul unei marci nu este indreptatit sa interzica, potrivit prevederilor alin. (3) sau (4), utilizarea unei marci inregistrate ulterior, titularul marcii ulterioare nu este indreptatit sa interzica utilizarea marcii anterioare, chiar daca acest drept anterior nu mai poate fi invocat impotriva marcii ulterioare.

Articolul 41

In cazul in care reproducerea unei marci intr-un dictionar, intr-o enciclopedie sau lucrare de referinta similara pe suport hartie sau electronic creeaza impresia ca aceasta constituie denumirea generica a produselor sau a serviciilor pentru care este inregistrata marca, la cererea titularului marcii, editorul se asigura de indata ca reproducerea marcii este insotita de indicatia ca este o marca inregistrata, iar in cazul lucrarilor pe suport hartie, cel tarziu in editia urmatoare a lucrarii.

Articolul 42

(1) In cazul in care o marca este inregistrata pe numele mandatarului sau al reprezentantului titularului acelei marci, fara consimtamantul titularului, acesta din urma este indreptatit sa faca cel putin unul dintre urmatoarele demersuri:

a) sa se opuna utilizarii marcii sale de catre mandatarul sau reprezentantul sau;

b) sa solicite cesiunea marcii in favoarea sa.

(2) Dispozitiile alin. (1) nu se aplica in cazul in care mandatarul sau reprezentantul isi justifica demersul.

(3) Cererea de cesiune in cazul prevazut la alin. (1) lit. b) se depune potrivit prevederilor art. 6 alin. (3) lit. d) in locul unei cereri de anulare.

Articolul 43

(1) Titularul marcii poate cere ca tertilor sa le fie interzisa efectuarea actelor prevazute la art. 39 numai dupa publicarea inregistrarii marcii conform art. 32 alin. (4).

(2) Pentru actele prevazute la alin. (1), savarsite ulterior publicarii cererii de inregistrare a marcii conform dispozitiilor art. 19, titularul poate cere despagubiri, potrivit dreptului comun.

Articolul 44

(1) Dreptul asupra marcii se epuizeaza, iar titularul nu poate interzice altor persoane folosirea acesteia pentru produse care au fost puse in comert in Uniunea Europeana si in Spatiul Economic European sub aceasta marca de titularul insusi sau cu consimtamantul sau.

(2) Prevederile alin. (1) nu sunt aplicabile daca exista motive temeinice care justifica opozitia titularului la comercializarea ulterioara a produselor, in special atunci cand starea produselor este modificata sau alterata dupa punerea lor in comert.

Articolul 45

(1) Titularul marcii nu poate cere sa se interzica unui tert utilizarea in activitatea sa comerciala:

a) numele sau adresa tertului, in cazul in care tertul este o persoana fizica;

b) semne sau indicatii care nu sunt distinctive sau care privesc felul, calitatea, cantitatea, destinatia, valoarea, originea geografica sau data fabricatiei produsului ori a prestarii serviciului sau alte caracteristici ale produselor sau serviciilor;

c) marca, daca acest lucru este necesar pentru a identifica sau a face o trimitere la produse sau servicii ca fiind ale titularului respectivei marci, mai ales atunci cand utilizarea marcii in cauza se impune pentru indicarea destinatiei unui produs sau a unui serviciu, in special pentru accesorii sau piese de schimb.

(2) Dispozitiile alin. (1) sunt aplicabile cu conditia ca utilizarea de catre un tert a elementelor prevazute la lit. a)-c) ale acestuia sa fie in conformitate cu practicile loiale in materie industriala sau comerciala.

CAPITOLUL VII

Transmiterea drepturilor asupra marcii

Articolul 46

(1) Drepturile asupra marcii se pot transmite prin cesiune, licenta, fuziune, pe cale succesorala, in baza unei hotarari judecatoresti sau prin orice alta modalitate prevazuta de lege pentru transferul dreptului de proprietate.

(2) Este, de asemenea, considerata transmitere de drepturi si executarea silita a debitorului, titular al marcii, efectuata in conditiile legii.

(3) Inscrierea transmiterii de drepturi asupra marcilor aflate in litigiu se suspenda pana la data ramanerii definitive a hotararilor judecatoresti cu privire la acestea.

Articolul 47

(1) Drepturile cu privire la marca pot fi transmise prin cesiune, independent de transmiterea fondului de comert in care aceasta este incorporata. Cesiunea trebuie facuta in scris si semnata de partile contractante, sub sanctiunea nulitatii, cu exceptia cazului in care rezulta dintr-o hotarare judecatoreasca sau in urma executarii unor obligatii contractuale.

(2) Transmiterea prin cesiune a drepturilor asupra marcii se poate face pentru toate produsele sau serviciile pentru care marca este inregistrata sau numai pentru o parte dintre acestea; cesiunea, chiar partiala, nu poate limita teritorial folosirea marcii pentru produsele sau serviciile la care se refera.

(3) In cazul in care patrimoniul titularului marcii este transmis in totalitatea sa, aceasta transmitere are ca efect si transferul drepturilor cu privire la marca, cu exceptia cazurilor in care exista o conventie contrara sau aceasta rezulta in mod evident din imprejurari. Transmiterea unor elemente din patrimoniul titularului nu afecteaza calitatea de titular al dreptului la marca.

(4) Marcile identice sau similare, apartinand aceluiasi titular si care sunt folosite pentru produse sau servicii identice sau similare, nu pot fi transmise prin cesiune decat in totalitate si numai catre o singura persoana, sub sanctiunea nulitatii actului de transmitere.

Articolul 48

(1) Cererea de inscriere a cesiunii contine informatii privind identificarea marcii, a noului titular, a produselor si/sau serviciilor la care se refera cesiunea si va fi insotita de actul doveditor al schimbarii titularului marcii. In plus, cererea va cuprinde, daca este cazul, informatiile privind datele de identificare a mandatarului noului titular.

(2) OSIM poate refuza inscrierea cesiunii daca rezulta in mod evident faptul ca prin aceasta publicul este indus in eroare cu privire la natura, calitatea sau originea geografica a produselor sau serviciilor pentru care marca a fost inregistrata, cu exceptia situatiei in care cesionarul accepta sa limiteze cesiunea marcii la produsele sau serviciile pentru care marca nu este inselatoare.

(3) La cererea uneia dintre parti prezentata in conditiile prevazute la alin. (1) si cu plata taxei prevazute de lege, OSIM inscrie cesiunea in Registrul marcilor si o publica in Buletinul Oficial de Proprietate Industriala. Cesiunea este opozabila tertilor de la data publicarii acesteia.

(4) In cazul in care conditiile pentru inscrierea cesiunii nu sunt indeplinite, OSIM informeaza solicitantul cu privire la deficientele constatate in termen de 30 de zile de la depunerea cererii conform alin. (1). Daca deficientele constatate nu sunt remediate in termen de doua luni de la primirea informarii din partea oficiului, cererea de inscriere a cesiunii se respinge.

(5) In situatia unei cesiuni partiale, orice cerere formulata de titularul initial aflata in curs de solutionare este valabila si in ceea ce priveste marca rezultata in urma cesiunii partiale. In cazul in care cererea este conditionata de achitarea unor taxe si acestea au fost deja achitate de catre titularul initial, noul titular nu este obligat sa achite taxe suplimentare pentru respectiva cerere.

Articolul 49

(1) Titularul marcii poate, in baza unui contract de licenta, sa autorizeze tertii sa foloseasca marca pe intreg teritoriul Romaniei sau pe o parte a acestuia, pentru toate sau numai pentru o parte dintre produsele ori serviciile pentru care marca a fost inregistrata. Licentele pot fi exclusive sau neexclusive.

(2) Titularul marcii poate invoca drepturile conferite de marca impotriva licentiatului care a incalcat clauzele contractului de licenta, in ceea ce priveste durata utilizarii, forma acoperita de inregistrare sub care marca poate fi utilizata, natura produselor sau a serviciilor pentru care licenta a fost acordata, teritoriul pe care marca poate fi utilizata, calitatea produselor fabricate sau a serviciilor furnizate de licentiat sub marca pentru care s-a acordat licenta.

(3) Pe durata contractului de licenta de marca, licentiatul este obligat:

a) sa foloseasca, pentru produsele carora li se aplica marca, numai marca ce face obiectul contractului de licenta, avand totusi libertatea de a aplica pe aceste produse semne indicand ca el este fabricantul acestora;

b) sa puna mentiunea sub licenta alaturi de marca aplicata pe produsele ce fac obiectul acesteia, conform contractului.

(4) Licentele se inscriu in Registrul marcilor, la cererea titularului marcii sau a beneficiarului licentei insotita de actul doveditor, cu plata taxei prevazute de lege, si se publica in Buletinul Oficial de Proprietate Industriala, conform procedurii prevazute in regulamentul de aplicare a prezentei legi. Licenta este opozabila tertilor de la data publicarii acesteia.

Articolul 50

(1) Daca in contractul de licenta nu este stipulat altfel, licentiatul nu poate introduce in justitie o actiune in contrafacere fara consimtamantul titularului marcii.

(2) Titularul unei licente exclusive poate introduce o actiune in contrafacere, daca, dupa ce a notificat titularului marcii actele de contrafacere de care a luat cunostinta, acesta nu a actionat in termenul solicitat de licentiat.

(3) Cand o actiune in contrafacere a fost pornita de catre titular, oricare dintre licentiati poate sa intervina in proces, solicitand repararea prejudiciului cauzat prin contrafacerea marcii.

(4) Lipsa inscrierii unei licente la OSIM nu afecteaza:

a) valabilitatea inregistrarii marcii care face obiect al licentei ori cu privire la protectia licentei marcii;

b) interventia intr-o actiune in contrafacere angajata de titular ori obtinerea, in cadrul acestei proceduri, de daune-interese, ca urmare a contrafacerii unei marci care face obiect al licentei.

(5) Inscrierea licentei nu este o conditie pentru ca folosirea unei marci de beneficiarul licentei sa poata fi considerata echivalentul unui act de utilizare de catre titular, in cadrul procedurilor referitoare la dobandirea, mentinerea validitatii ori la apararea drepturilor cu privire la acea marca.

(6) Dispozitiile alin. (1) - (3) sunt aplicabile si persoanelor autorizate sa utilizeze o marca colectiva.

(7) In cazul in care persoanele autorizate sa utilizeze o marca colectiva au suferit prejudicii in urma utilizarii neautorizate a acesteia, titularul marcii colective este indreptatit sa ceara, in numele lor, repararea prejudiciului.

Articolul 51

(1) O marca poate, independent de intreprindere, sa faca obiectul unui drept real ori sa faca obiectul unor masuri de executare silita.

(2) Inscrierea in Registrul marcilor a drepturilor reale si a masurilor de executare silita se face la cererea persoanei interesate insotita de documente justificative, cu plata taxei legale prevazute pentru inscrierea transmiterilor de drepturi, potrivit procedurii prevazute in regulamentul de aplicare a prezentei legi.

(3) In situatia in care titularul marcii intra in procedura insolventei, la cererea oricarei persoane interesate insotita de documente justificative, OSIM face mentiune despre aceasta in Registrul marcilor.

Articolul 52

Dispozitiile art. 46-51 se aplica in mod corespunzator si cererilor de inregistrare a marcilor.

Articolul 53

Inscrierile in Registrul marcilor efectuate in conformitate cu prevederile art. 46-52 pot fi modificate sau radiate, cu plata taxelor legale, la cererea persoanei interesate, insotita de documentele justificative corespunzatoare.

CAPITOLUL VIII

Stingerea drepturilor asupra marcilor

Articolul 54

(1) Titularul poate sa renunte la marca pentru toate sau numai pentru o parte dintre produsele sau serviciile pentru care marca a fost inregistrata.

(2) Renuntarea la marca se declara in scris la OSIM de catre titularul marcii sau de catre persoana imputernicita de acesta, iar drepturile asupra marcii se sting, cu privire la produsele si serviciile la care marca se refera, la data inscrierii renuntarii in Registrul marcilor.

(3) Daca o licenta a fost inregistrata, renuntarea la marca este inscrisa numai daca titularul marcii probeaza ca a notificat licentiatului despre intentia de a renunta la marca.

(4) In situatia in care sunt inscrise in Registrul marcilor garantii reale sau masuri de executare silita, renuntarea la marca nu poate fi inscrisa decat cu acordul beneficiarului garantiei sau dupa radierea inscrierii masurilor de executare silita.

Articolul 55

(1) Orice persoana interesata poate solicita oricand in cursul duratei de protectie a marcii decaderea titularului din drepturile conferite de marca daca:

a) intr-o perioada neintrerupta de 5 ani, socotita de la data incheierii procedurii de inregistrare, marca nu a facut obiectul unei utilizari efective pe teritoriul Romaniei pentru produsele sau serviciile pentru care aceasta a fost inregistrata si daca nu exista motive intemeiate pentru a nu fi fost utilizata;

b) dupa data inregistrarii, marca a devenit, ca urmare a actiunii sau inactiunii titularului, desemnarea uzuala in comert a produsului sau a serviciului pentru care a fost inregistrata;

c) dupa data inregistrarii si ca urmare a folosirii marcii de catre titular sau cu consimtamantul acestuia, marca a devenit susceptibila a induce publicul in eroare, in special cu privire la natura, calitatea sau provenienta geografica a produselor ori serviciilor pentru care a fost inregistrata;

d) marca a fost inregistrata pe numele unei persoane neavand calitatea prevazuta la art. 3 lit. h) si i).

(2) Este asimilata folosirii efective a marcii:

a) utilizarea marcii sub o forma care difera de cea inregistrata prin anumite elemente ce nu altereaza caracterul distinctiv al acesteia, indiferent daca marca in forma utilizata este sau nu inregistrata in numele titularului;

b) imposibilitatea folosirii marcii din circumstante independente de vointa titularului, cum ar fi restrictiile la import sau ca urmare a altor dispozitii ale autoritatilor publice vizand produsele sau serviciile pentru care marca a fost inregistrata;

c) aplicarea marcii pe produse sau pe ambalaje exclusiv in vederea exportului;

d) folosirea marcii de catre un tert avand consimtamantul titularului sau de catre orice persoana abilitata sa utilizeze o marca colectiva sau o marca de certificare, fiind considerata ca folosire a marcii de catre insusi titularul acesteia.

(3) Titularul nu poate fi decazut din drepturile sale daca, in perioada de la expirarea termenului prevazut la alin. (1) lit. a) si pana la prezentarea cererii de decadere, marca a fost folosita efectiv. Totusi, daca inceperea sau reluarea folosirii marcii a avut loc cu 3 luni inainte de prezentarea in justitie a cererii de decadere, folosirea marcii nu este luata in considerare daca pregatirile pentru inceperea sau reluarea folosirii au intervenit numai dupa ce titularul a luat la cunostinta de faptul ca ar putea fi introdusa o cerere de decadere.

(4) Dovada folosirii marcii incumba titularului acesteia si poate fi facuta prin orice mijloc de proba.

(5) Decaderea produce efecte de la data introducerii cererii de decadere. La cererea uneia dintre parti, poate fi stabilita o data anterioara de la care a intervenit unul din motivele de decadere.

(6) Marca se radiaza din Registrul marcilor si mentiunea radierii se publica in Buletinul Oficial de Proprietate Industriala.

Articolul 56

(1) Anularea inregistrarii marcii poate fi ceruta in perioada de protectie a marcii de catre orice persoana interesata, pentru oricare dintre urmatoarele motive:

a) inregistrarea marcii s-a facut cu nerespectarea dispozitiilor art. 5 alin. (1);

b) inregistrarea marcii s-a facut cu nerespectarea dispozitiilor art. 6 alin. (1) sau (3);

c) inregistrarea marcii a fost solicitata cu rea-credinta.

(2) O cerere de anulare a inregistrarii unei marci poate fi depusa pe baza unuia sau mai multor drepturi anterioare, cu conditia ca toate acestea sa apartina aceluiasi titular.

(3) Cererea de anulare intemeiata pe o marca anterioara nu este admisa daca nu ar fi fost admisa la data depunerii cererii de marca ulterioara sau la data de prioritate a marcii ulterioare, pe baza unuia dintre urmatoarele motive:

a) marca anterioara, care poate fi anulata pentru unul dintre motivele prevazute la art. 5 alin. (1) lit. b) -d), nu a dobandit un caracter distinctiv potrivit prevederilor alin. (2) al aceluiasi articol;

b) cererea de anulare este intemeiata pe dispozitiile art. 6 alin. (1) lit. b), iar marca anterioara nu a dobandit inca un caracter suficient de distinctiv pentru a sustine existenta unui risc de confuzie in sensul acestor dispozitii;

c) cererea de anulare este intemeiata pe dispozitiile art. 6 alin. (3) lit. a), iar marca anterioara nu a dobandit inca un renume in sensul acestor dispozitii.

(4) Anularea inregistrarii marcii va avea efect retroactiv, incepand cu data depozitului reglementar al marcii.

Articolul 57

Anularea inregistrarii marcii potrivit prevederilor art. 56, 66 sau 73, precum si decaderea din drepturi a titularului marcii potrivit prevederilor art. 55, 65 sau 74 pot fi solicitate:

a) pe cale judiciara, la Tribunalul Bucuresti; sau

b)*) pe cale administrativa, la OSIM.

*) Dispozitiile art. 471 lit. b), devenit art. 57 lit. b) in forma republicata, intra in vigoare la data de 14 ianuarie 2023, potrivit prevederilor art. III alin. (1) din Legea nr. 112/2020 pentru modificarea si completarea Legii nr. 84/1998 privind marcile si indicatiile geografice, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 603 din 9 august 2020.

Articolul 58

(1) Titularul unei marci anterioare dintre cele prevazute la art. 6 alin. (2) sau al unui semn ori drept anterior dintre cele prevazute la alin. (3) lit. a), c) sau e) al aceluiasi articol, care a tolerat intr-o perioada neintrerupta de 5 ani utilizarea in Romania sau in Uniunea Europeana, dupa caz, a unei marci ulterioare, avand cunostinta despre aceasta utilizare, nu poate sa ceara anularea si nici sa se opuna utilizarii marcii ulterioare pentru produsele si serviciile pentru care aceasta marca ulterioara a fost utilizata, in afara de cazul in care inregistrarea marcii ulterioare a fost ceruta cu rea-credinta.

(2) In cazul prevazut la alin. (1), titularul marcii ulterior inregistrate nu se poate opune utilizarii marcii anterioare sau semnului anterior, chiar daca acestea nu mai pot fi invocate impotriva marcii ulterioare.

Articolul 59

(1) In cadrul procedurii de anulare a inregistrarii unei marci in care este invocata existenta unei marci inregistrate cu o data de depunere sau cu o data de prioritate anterioara, la cererea titularului marcii ulterioare, titularul marcii anterioare prezinta dovada ca, in perioada de 5 ani care preceda data depunerii cererii de anulare, marca anterioara a fost utilizata in mod efectiv, in conditiile prevazute la art. 55, pentru produsele sau serviciile pentru care marca este inregistrata si care sunt invocate in cererea de anulare sau ca exista motive intemeiate pentru neutilizare, cu conditia ca procedura de inregistrare a marcii anterioare sa fi fost incheiata cu cel putin 5 ani anterior datei depunerii cererii de anulare.

(2) In cazul in care, la data depunerii sau la data de prioritate a marcii ulterioare, perioada de 5 ani in care marca anterioara ar fi trebuit sa fie utilizata efectiv, astfel cum se prevede la art. 55, a expirat, titularul marcii anterioare prezinta, pe langa dovada prevazuta la alin. (1), dovada ca marca anterioara a fost utilizata in mod efectiv in perioada de 5 ani care preceda data de depunere sau data de prioritate a marcii ulterioare ori ca au existat motive intemeiate pentru neutilizare.

(3) In absenta dovezilor prevazute la alin. (1) si (2), o cerere de anulare intemeiata pe existenta unei marci anterioare se respinge.

(4) In cazul in care marca anterioara a fost utilizata, in conditiile prevazute la art. 55, doar pentru o parte dintre produsele sau serviciile pentru care a fost inregistrata, aceasta se considera inregistrata, in sensul examinarii cererii de anulare, doar pentru acea parte de produse sau servicii.

(5) Dispozitiile alin. (1) - (4) se aplica si in situatia in care marca anterioara este o marca a Uniunii Europene, caz in care utilizarea efectiva a acesteia se stabileste in conformitate cu art. 18 din Regulamentul privind marca Uniunii Europene.

Articolul 60

(1) Daca un motiv de decadere sau de nulitate exista numai pentru o parte a produselor sau a serviciilor pentru care marca a fost inregistrata, decaderea sau nulitatea va produce efecte numai cu privire la aceste produse sau servicii.

(2) In cazul in care pentru o marca a Uniunii Europene este invocata senioritatea unei marci nationale sau a unei marci inregistrate potrivit prevederilor unor acorduri internationale, anularea marcii sau decaderea din drepturi a titularului acestei marci care sta la baza invocarii senioritatii poate fi pronuntata si dupa momentul la care marca a facut obiectul renuntarii sau a expirat, cu conditia ca anularea marcii care sta la baza invocarii senioritatii sau decaderea din drepturi a titularului acesteia sa fi putut fi pronuntata la momentul renuntarii sau expirarii. In acest caz, senioritatea inceteaza sa produca efecte.

Articolul 61.**) -

(1) Anularea inregistrarii unei marci sau decaderea titularului din drepturi, solicitate pe cale administrativa la OSIM, se solutioneaza de catre o comisie de specialitate din cadrul OSIM ai carei membri au ca atributii doar solutionarea cererilor de anulare si decadere, fara a fi implicati in nicio alta procedura desfasurata la nivelul OSIM in privinta marcilor si fara a interfera cu activitatea Comisiei de contestatii din cadrul OSIM, formata din trei membri cu experienta in domeniul juridic, potrivit procedurii prevazute in regulamentul de aplicare a prezentei legi.