Tranzactie privind bunul altuia. Consecinte. Actiune in anulare. Motive de nelegalitate

Reclamantul M.M. a chemat in judecata C.C.M., prin lichidator judiciar SC E. SRL, SC B. SA Valcea, prin lichidator judiciar SC R.V.A. SA, SC G. SRL si P.M., solicitand sa se constate nulitatea absoluta a tranzactiei incheiata la 31 mai 2002, prin care s-au vandut imobile ce nu i-au apartinut.

Tribunalul Valcea, prin sentinta nr. 922 din 22 septembrie 2004, a respins exceptiile si a respins si actiunea, considerand ca litigiul dedus judecatii are natura comerciala si este neevaluabil in bani, o procedura prealabila nefiind necesara, reclamantul, in calitate de mostenitor al titularului dreptului dedus judecatii, justificand calitatea procesuala si interesul. Pe fond, prima instanta a retinut, in esenta, ca reclamantul nu a facut dovada dreptului de proprietate .

Curtea de apel Pitesti, prin decizia nr. 18 din 23 februarie 2005, a anulat ca insuficient timbrat apelul declarat impotriva sentintei susmentionatei, apreciind ca apelantul nu a indeplinit obligatia legala de plata a taxei de timbru.

Prin decizia nr. 3757 din 20 iunie 2005, Inalta Curte de Casatie si Justitie a admis recursul, a casat decizia atacata si a trimis cauza spre rejudecare aceleiasi instante, intrucat instanta de apel, desi a fost instiintata de apelant de imposibilitatea de a se prezenta la proces din cauze fortuite, a anulat ca insuficient timbrata cererea .

In rejudecare, instanta de apel, prin decizia nr. 145 din 16 noiembrie 2005, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantul M.M., retinand ca, tranzactia este un act juridic relativ ce a nascut obligatii numai in sarcina partilor contractante, asa incat nu poate fi criticat de catre reclamant, intrucat nu-l vatama si nu-i este opozabil.

Impotriva deciziei astfel pronuntate, reclamantul a declarat recurs intemeiat pe dispozitiile art. 304 pct. 1, 2 si 9 C. pr. civ.

Recurentul sustine ca instanta de apel s-a pronuntat intr-o compunere a completului de judecata ce atragea incompatibilitatea unuia dintre judecatorii care s-a mai pronuntat in cauza.

Pe de alta parte, instanta de apel a analizat exceptii neinvocate de vreuna dintre parti, fara a le pune in discutia partilor si a pronuntat o solutie care a modificat intreaga judecata a instantei de fond .

Recursul este fondat si va fi admis pentru considerentele ce se vor expune:

Tranzactia judiciara incheiata intre C.C.M. prin lichidatorul judiciar, cu acordul creditorului ipotecar SC B. SA Valcea si SC G. SRL, are ca obiect restituirea unei sume de bani incasata ca urmare a vanzarii directe a C.C.T., in schimbul renuntarii cumparatorului, de a chema in garantie pentru evictiune pe vanzator, in conditiile in care fostii proprietari ai terenului il revendica.

Reclamantul si-a intemeiat actiunea pe o cauza de nulitate absoluta a tranzactiei: imobilele ce au format obiectul intelegerii nu erau proprietatea cooperativei de consum.

Dispozitiile art. 1712 si urm. C. civ. stabilesc ipoteze de nulitate a tranzactiei, ca aplicatii ale principiilor de drept comun relative la nulitatea contractelor. Nulitatea tranzactiei pentru eroare asupra obiectului in proces este una dintre acestea.

Instanta de apel a analizat numai efectele relative ale contractului de tranzactie, fara a cerceta aspectele legalitatii acesteia, asa cum indirect a solicitat reclamantul.

De altfel, atat din cuprinsul tranzactiei, cat si in decizia nr. 172 din 4 noiembrie 2003, pronuntata de Curtea de Apel Pitesti, nu sunt analizate aspectele legate de dreptul de proprietate asupra imobilelor. Acestea se impuneau, cu atat mai mult, cu cat partile tranzactiei convin asupra inlaturarii garantiei de evictiune pentru eventualele litigii cu fostii proprietari, dar si in raport cu obiectul litigiului de fata.

Chiar daca adevaratul proprietar ramane in afara operatiunii incheiate, care fata de aceasta este res inter alios acta, in momentul in care invoca nulitatea actului, se au in vedere interesele generale afectate, fata de care instantele sunt obligate a se pronunta, analizand aceste motive si nu trimitand la dezbaterea in cadrul unui alt proces.

Cu privire la motivele de incompatibilitate, incadrate de recurent in dispozitiile art. 304 pct. 1 si 2 C. pr. civ., acestea sunt neintemeiate.

Desi textele din legea procedurala relative la incompatibilitate sunt lacunare in privinta judecatorului care a luat parte la judecata aceleiasi pricini, dar nu a dezbatut fondul, jurisprudenta, constant a statuat ca dispozitiile art. 24 C. pr. civ. au in vedere hotararea prin care s-a dezlegat fondul litigiului.

Asa fiind, in temeiul dispozitiilor art. 313 C. pr. civ., Inalta Curte de Casatie si Justitie a admis recursul declarat impotriva deciziei nr. 145 din 16 noiembrie 2005 si a trimis cauza spre rejudecare, instanta de rejudecare s-a conformat dispozitiilor date .