Contract de furnizare a serviciilor de televiziune prin cablu. Raspundere civila contractuala

In motivarea cererii, reclamantul a aratat ca a incheiat cu parata contractul nr. 97257/23.01.2008, prin care aceasta se obliga sa ii furnizeze servicii de televiziune prin cablu, pe o perioada de 2 ani, in schimbul sumei de 15 lei/luna, perioada pentru care pretul urma sa ramana neschimbat.
Ulterior, in luna iunie 2009, a primit de la parata o notificare, prin care era anuntat ca, incepand cu data de 01 iulie, urma sa se schimbe tariful practicat de catre parata, varianta prevazuta pentru neacceptarea noului tarif fiind posibilitatea abonatului de a denunta contractul, incalcandu-se dispozitiile contractuale.
Prin corespondenta purtata cu parata, reclamantul si-a exprimat dezacordul cu privire la modificarea tarifului si intentia sa de a beneficia in continuare de serviciile acesteia, in conditiile asumate prin contract .
Cu toate acestea, parata a incetat furnizarea serviciilor de televiziune prin cablu catre reclamant, incepand cu data de 17.08.2009, aceasta masura fiind considerata abuziva si producatoare de prejudicii.
In drept, cererea a fost intemeiata pe dispozitiile art. 998-999 C. civ. si OG nr. 21/1992.
Parata, legal citata, nu a formulat intampinare.
In dovedirea cererii sale, reclamantul a depus la dosar inscrisuri (f. 4-12, 24-32).
Prin sentinta pronuntata Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti a respins cererea privind pe reclamantul B. C., si pe parata SC U., ca neintemeiata.
Pentru a se pronunta astfel instanta a retinut ca in speta, se pune problema unei raspunderi contractuale, iar nu delictuale, aceasta din urma fiind indicata de catre reclamant drept cauza a cererii de chemare in judecata si cum raspunderea contractuala este speciala fata de raspunderea civila delictuala, in speta este aplicabil principiul specialia generalibus derogant, care nu permite analizarea culpei paratei pe taram delictual (instanta neputand califica, din oficiu, cererea, ca fiind intemeiata pe raspunderea contractuala, intrucat ar schimba cauza actiunii insasi, cu incalcarea principiului disponibilitatii), cererea de chemare in judecata a reclamantului, fondata pe acest tip de raspundere, a fost respinsa de catre instanta, ca neintemeiata.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs reclamantul criticand-o pentru netemeinice si nelegalitate.
In motivare a aratat ca instanta de fond nu a analizat cererea sa de chemare in judecata in ansamblul sau, din analizarea in intregime a cererii introductive rezultand in mod evident faptul ca temeiul juridic al actiunii este raspunderea contractuala.
Recursul este fondat.
Din analizarea cererii de chemare in judecata formulata de reclamant rezulta fara nici un dubiu ca pretentiile reclamantului se intemeiaza pe contractul nr. 97257/23.01.2008 incheiat cu parata, in cuprinsul cererii facandu-se trimitere la clauzele acestui contract .
Este adevarat ca in cerere se face trimitere si la disp. art 998-999 Cod Civil insa daca avea dubii in privinta temeiului juridic, instanta de fond, in baza principiului rolului activ instituit de art 129 Cod de proc civ trebuia sa ceara reclamantului lamuriri reclamantului cu privire la acest aspect.
Mai mult, in baza principiului rolului activ instanta avea posibilitatea sa puna in discutia partilor calificarea juridica a cererii, nefiind tinuta de temeiul juridic indicat de parte .
In raport de aceste considerente, Tribunalul in baza art 312 alin. 5 Cod de proc. civ. va casa sentinta si va trimite cauza spre rejudecare la aceeasi instanta, urmand ca in rejudecare, instanta cerceteze fondul cauzei in raport de temeiul juridic indicat de reclamant.