Evacuare societate comerciala. Plata suma cu titlu de daune interese pentru lipsa de folosinta a imobilelor

Prin cererea introdusa pe rolul Judecatoriei Urziceni, reclamantii I. E. si I. M. R. au solicitat, in contradictoriu cu paratii I. SA si A. P. SRL: evacuarea paratilor de pe suprafatele de teren (balti) situate in tarlaua, intabulata, tarlaua ,. obligarea paratilor la plata daunelor interese pentru lipsa de folosinta a imobilelor sus mentionate in perioada 23.06.2007-23.05.2009.

In drept, au fost invocate disp. art. 480 si urm C.civ., art. 998 si urm. C.civ.

Prin sentinta civila nr. 1264/07.07.2010 pronuntata de Judecatoria Urziceni s-au respins exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a SC I. SA, exceptia lipsei calitatii procesuale active a reclamantilor si exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratului C. A.i, s-a admis cererea precizata, s-a dispus evacuarea paratei SC I. SA de pe suprafetele de teren (balti) mentionate, a fost obligata parata SC I. SA la plata sumei de 118.617,22 lei cu titlu de daune interese pentru lipsa de folosinta a imobilelor(terenuri balti) aferente perioadei 23.06.2007-31.12.2009, precum si la plata cheltuielilor de judecata, in cuantum de 4.641 lei.

Impotriva acestei sentinte a declarat apel apelanta parata SC I. SA.

Prin decizia civila nr. 96 A din 07.12.2010 pronuntata de Tribunalul Ialomita, in baza art. 296 Cod procedura civila s-a admis apelul declarat de S.C. I. SA Ialomita, impotriva sentintei civile nr. 1264/07.07.2010 pronuntata de Judecatoria Urziceni, pe care a anulat-o si a trimis cauza spre rejudecare la Tribunalul Ialomita, ca instanta de fond comercial.

Pentru a pronunta aceasta decizie, tribunalul a retinut ca litigiul dintre parti are o natura comerciala pentru urmatoarele considerente:

Obiectul cererii de chemare in judecata il constituie cererea persoanelor fizice I. E. si I. M. R. de evacuare a persoanelor juridice - societatile comerciale I. SA si si A. P. SRL de pe suprafata de teren (balti) in suprafata totala de 89,22 ha intabulate pe numele primei parate (I. SA) dar exploatate si folosite de cea de-a doua parata in baza unui contract de inchiriere si obligarea paratilor la plata, de daune interese pentru lipsa de folosinta.

In baza art.56 Cod comercial acest contract care are un caracter comercial, avand in vedere ca terenul face parte din patrimoniul paratei confera si calitatea de comercianti partilor. Datorita acestor caracteristici ale partilor, si litigiul prezent, fata de prevederile art. 3, 4, 7 si 56 Cod comercial capata o natura comerciala.

Cum capatul principal de cerere - evacuarea nu este evaluabil in bani, fata de prevederile art.2 alin.1 lit ,,a" Cod procedura civila, competenta materiala a solutionarii cauzei in prima instanta apartine Tribunalului Ialomita.

Impotriva acestei decizii au declarat recurs recurentii - I. E. si I. M. R.

In motivarea recursului declarat de I. E. si I. M. R. se arata ca instanta de apel in mod nelegal a admis exceptia necompetentei materiale a Judecatoriei Urziceni, considerand ca litigiul de fata este unul comercial, litigiul avand natura civila.

Recurentul a aratat ca instanta de apel a pornit de la o premisa gresita si anume aceea ca intimata - parata SC I. SA ar avea inscris in Cartea Funciara dreptul de proprietate asupra terenului de pe care reclamantii au solicitat evacuarea celor doua parate, aceasta sustinere fiind nereala, singurii care detin un drept de proprietate asupra terenului de 89,22 ha ( balti) situat in Comuna Jilavele, Judetul Ialomita fiind reclamantii in baza Titlului de Proprietate nr.18222/12644.

O alta premisa gresita de la care pleaca instanta de apel este aceea ca, in cauza de fata ar trebui analizat contractul de inchiriere incheiat intre cele doua parate persoane juridice si ca intrucat acesta este comercial intreg litigiul este comercial. Recurentul arata ca reclamantii in baza principiului disponibilitatii nu au supus controlului judecatoresc contractul de inchiriere incheiat intre cele doua parate, ci au solicitat evacuarea acestora de pe terenul proprietatea lor si obligarea la plata daunelor interese pentru lipsa de folosinta.

Caracterizarea unui litigiu ca fiind de natura civila sau comerciala trebuie facuta in raport de normele juridice aplicabile raporturilor juridice existente intre parti. Dreptul comercial are ca obiect normele juridice referitoare la fapte de comert si comercianti si el priveste raporturile juridice la care participa persoanele care au calitatea de comerciant, dreptul civil avand ca obiect toate celelalte raporturi patrimoniale, precum si raporturile procesuale nepatrimoniale. In speta, raporturile juridice in discutie nu se circumscriu raporturilor din sfera comercialului, din raporturile dintre reclamanti si parate neizvorand obligatii comerciale.

Competenta jurisdictiei comerciale nu intervine automat ori de cate ori una dintre partile litigante este o societate comerciala, ci doar atunci cand comerciantii savarsesc fapte de comert (obiective, subiective sau unilaterale).

In speta, nu se pune problema savarsirii unor fapte de comert obiective, deoarece faptele reclamate nu se pot incadra in categoria celor prevazute de art. 3 Cod comercial.De asemenea, nu subzista nici savarsirea unor fapte de comert subiective, deoarece art. 4 Cod com. instituie o prezumtie de comercializate pentru "celelalte contracte si obligatiuni ale unui comerciant, daca nu sunt de natura civila".

Prezumtia de comercializate este inlaturata daca obligatia este de natura civila, avand caracter privat deoarece actul prin structura si functia sa esentiala nu se refera la activitatea comerciala, ramanand civil indiferent de persoana care-I savarseste, precum si daca necomercialitatea rezulta din insusi actul savarsit de comerciant in sensul ca prin vointa sa acesta imprima actului caracterul necomercial, strain comertului sau. Simplul fapt ca intimatele-parate in speta sunt societati comerciale nu este suficient pentru a determina natura comerciala a litigiului.

In drept, au fost invocate disp. art. 304 pct.9 Cod procedura civila.

Examinand decizia recurata din perspectiva disp. art. 304 pct. 9 C.pr.civ., Curtea constata ca recursurile sunt nefondate, pentru considerentele ce succed:

Obiectul cererii deduse judecatii il reprezinta: evacuarea paratelor, societati comerciale, de pe suprafata totala de teren de 89,22 ha (balti), proprietatea reclamantilor si obligarea paratelor la plata de daune interese pentru lipsa de folosinta a terenului respectiv.

In motivarea cerereii, reclamantii au aratat ca paratele detin terenul fara nici un titlu, iar parata SC I. SA a desfasurat activitati de piscicultura pe aceste balti, obtinand castiguri materiale si impiedicandu-i pe reclamanti sa obtina veniturile normale din folosinta bunului proprietatea lor.

Cererea a fost intemeiata pe disp. art. 480 si urm C.civ., art. 998 si urm. C.civ.

In raport cu obiectul cererii de chemare in judecata, Curtea constata ca, in mod corect a retinut tribunalul ca prezentul litigiu are caracter comercial, avand in vedere urmatoarele:

In determinarea raporturilor circumscrise sferei comercialului, art.4 din Codul Comercial dispune, in continuarea enumerarii cuprinse in art.3 relativ la actele juridice si operatiunile considerate fapte de comert obiective, ca: "se socotesc, afara de acestea, ca fapte de comert, celelalte contracte si obligatiuni ale unui comerciant, daca nu sunt de natura civila sau daca contrariul nu rezulta din insusi actul".

Prin urmare, pe langa faptele de comert obiective, a caror comercialitate este independenta de calitatea persoanei ce le savarseste, Codul Comercial reglementeaza in art.4 si faptele de comert subiective, ce dobandesc caracter comercial datorita calitatii de comerciant a persoanei ce le savarseste.

Prezumtia de comercialitate instituita este inlaturata doar in acele doua cazuri mentionate, respectiv daca nu rezulta contrariul din insusi actul si daca actul este de natura civila, situatii care insa nu se regasesc in speta.

Astfel, in ceea ce priveste actiunea in evacuare, actiune personala patrimoniala, aceasta nu este eminamente de natura civila, cum sustin recurentii. Mai mult, imobilul de unde se solicita evacuarea face obiectul unui contract comercial de inchiriere incheiat intre cele doua parate, societati comerciale, fiind destinat exercitarii unor fapte de comert obiective, imprejurare de care nu se face poate face abstractie in determinarea caracterului comercial al litigiului, chiar daca acest contract de inchiriere nu vizeaza recurentii reclamanti in cauza.

Pe de alta parte, in ceea ce priveste capatul de cerere avand ca obiect obligarea paratelor la plata de daune interese pentru lipsa de folosinta a terenului respectiv, trebuie subliniat faptul ca, in interpretarea art. 4 Cod comercial, se considera ca sunt comerciale, nu numai obligatiile contractuale, ci si obligatiile decurgand din faptele licite(gestiunea de afaceri, imbogatirea fara justa cauza si plata nedatorata), precum si cele rezultate din savarsirea unor fapte ilicite, cum este cazul in speta. Cel de-al doilea capat de cerere vizeaza o asemenea obligatie, ce deriva dintr-o fapta ilicita a unui comerciant, ceea ce imprima caracterul comercial al cererii, actiunea in pretentii nefiind prin esenta ei civila, pentru a fi aplicabila ipoteza de exceptie prevazuta la art. 4 C.comercial.

In consecinta, avand in vedere disp. art. 4 C.com enuntate mai sus, dar si prevederile art. 56 C.com, potrivit cu care daca un act este comercial numai pentru una din parti, toti contractantii sunt supusi, in ceea ce priveste acel act, legii comerciale, Curtea constata ca in mod corect a calificat tribunalul litigiul ca avand natura comerciala, iar nu civila.

Pentru considerentele expuse mai sus, constatand legalitatea solutiei pronuntate in raport cu prevederile art. 304 pct. 9 C.pr. civ., in temeiul art. 312 alin. 1 C.pr. civ., Curtea va respinge recursul, ca nefondat.