Conditiile si efectele principiului repararii integrale a prejudiciului suferit de creditor

Principiul repararii integrale a prejudiciului suferit de creditor, ca urmare a neexecutarii sau a executarii cu intarziere de catre debitor a obligatiei de plata, cuprinde atat pierderea efectiv suferita de creditor (damnum emergens), cat si beneficiul de care acesta este lipsit (lucrum cessans), astfel incat debitorul-parat datoreaza atat reactualizare, cat si dobanzi penalizatoare la debit in raport cu prevederile art. 1535 si urm. C. civ.
Suspendarea executarii silite a obligatiei de plata nu reprezinta o cauza de exonerare pentru plata actualizarii si a dobanzii legale, acordarea unui termen de gratie si achitarea creantei cu intarziere neputand inlatura dreptul creditorului de la repararea integrala a prejudiciului suferit.

Prin actiunea inregistrata pe rolul Tribunalului Specializat Arges, la data de 12.11.2012, sub nr. xx34/1259/2012, astfel cum a fost modificata la data de 30.01.2012, reclamantul Centrul Medical M. SRL a chemat in judecata pe paratul Spitalul Judetean de Urgenta P., solicitand ca prin hotararea ce se va pronunta sa se dispuna actualizarea debitului de 1.223.777 lei, stabilit prin sentinta nr. 511/F/22.03.2012 pronuntata in dosarul nr. xx1/1259/2008* al Tribunalului Specializat Arges, functie de rata inflatiei, pe ultimii trei ani anteriori introducerii actiunii pana la data platii si dobanda penalizatoare incepand cu data de 22.03.2012 si pana la data platii efective.

La data de 06.12.2012, paratul Spitalul Judetean de Urgenta P. a formulat cerere de chemare in garantie a Consiliului Judetean A., a Judetului A., prin reprezentant Presedintele Consiliului Judetean A., precum si a Presedintelui Consiliului Judetean A., in calitate de ordonator principal de credite, prin care a solicitat, in cazul admiterii actiunii principale, obligarea paratilor sa aprobe fondurile necesare virarii, respectiv sa vireze fondurile necesare pentru efectuarea platii din bugetul judetului A. in cel al Spitalului Judetean de Urgenta P.

Prin sentinta civila nr. 235 din data de 19 iunie 2014, Tribunalul Arges a admis cererea expertului B.G., obligand paratul sa plateasca diferenta de onorariu expert in cuantum de 616 lei, a admis in parte actiunea precizata formulata de catre reclamant si a obligat paratul sa-i plateasca acestuia suma de 71.067,48 lei, reprezentand reactualizarea cu rata inflatiei a sumei de 1.223.775 lei, pentru perioada 22.03.2012-23.05.2013, dar si suma de 136.873.98 lei, dobanda legala aferenta aceleiasi sume pentru aceeasi perioada .

A fost admisa exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a chematului in garantie Judetul A. si, in consecinta, a fost respinsa cererea de chemare in garantie ca fiind formulata impotriva unei persoane fara calitate .

A fost respinsa cererea de chemare in garantie fata de Consiliul Judetean A. si Presedintele Consiliului Judetean A.

Paratul a fost obligat sa plateasca reclamantului suma de 9.700 lei cheltuieli de judecata .

Pentru a pronunta aceasta sentinta, tribunalul a retinut, in esenta, urmatoarele:

Prin sentinta civila nr. 511/F/22.03.2012 pronuntata in dosarul nr. xx1/1259/2008 de Tribunalul Comercial Arges a fost admisa actiunea formulata de reclamant impotriva paratului, fiind obligat acesta din urma la plata sumei de 1.223.775 lei, contravaloare prejudiciu aferent perioadei aprilie 2006-septembrie 2007, urmare a rezilierii unilaterale a contractelor de prestari servicii nr. 2029/2004 si nr. 2030/2004. Impotriva acestei sentinte a fost declarat apel ce a fost respins, iar impotriva deciziei din apel a fost declarat recurs ce a fost constatat nul de catre Inalta Curte de Casatie si Justitie.

Cu toate ca potrivit art. 720⁸C. proc. civ., hotararea data in prima instanta privind procesele si cererile in materie comerciala este executorie, acesta nu a inteles sa se achite de obligatia stabilita in sarcina sa decat la 22 aprilie 2013, respectiv 23 mai 2013, deci la mai mult de un an de la data scadentei.

Pentru a asigura creditorului repararea integrala a prejudiciului cauzat prin plata cu intarziere a debitului, in conformitate cu prevederile legale sus mentionate, debitorul-parat datoreaza atat reactualizare, cat si dobanzi penalizatoare la debit in raport de prevederile art. 1535 si urm. C. civ.

Referitor la actualizare, tribunalul a constatat ca prin cererea precizatoare de la fila 37 s-a solicitat a se avea in vedere o perioada incepand cu trei ani anteriori introducerii actiunii si pana la plata efectiva a debitului, insa, intrucat deja pentru perioada anterioara datei de 22.03.2012, data pronuntarii sentintei nr. 511, reactualizarea a fost acordata prin hotararea cu pricina, s-a avut in vedere doar perioada 22.03.2012 - 22.04, respectiv 23.05.2013, astfel ca suma datorata este in cuantum de 71.067, 48 lei, calculata conform anexei 1 a raportului de expertiza B.G.

In ceea ce priveste dobanda penalizatoare, tribunalul a retinut ca perioada pentru care va fi acordata este tot cea sus aratata, considerata de la data scadentei la data platii efective si este in cuantum de 136.873, 98 lei, asa cum reiese din cuprinsul aceleiasi anexe .

Fata de aceste considerente, actiunea de fata, asa cum a fost precizata, a fost admisa in parte, in sensul obligarii paratului sa plateasca reclamantului sumele sus aratate.

Cat priveste cererea de chemare in garantie, instanta a retinut ca nu este intemeiata.

In baza art. 274 C. proc. civ., fiind in culpa procesuala, paratul a fost obligat la plata sumei de 9700 lei, reprezentand onorariu avocatial si onorariu expert .

Impotriva sentintei civile nr. 235 din data de 19 iunie 2014 pronuntata de Tribunalul Arges au formulat, in termen, apel reclamanta SC Centrul Medical M. SRL, in insolventa, prin administrator special, dar si paratul Spitalul Judetean de Urgenta P.

Examinand criticile formulate, Curtea de Apel a constatat ca nu sunt intemeiate, iar apelurile nu sunt fondate.

In ce priveste apelul formulat de reclamanta, se poate observa ca suma la care face referire reclamanta a fost stabilita in raportul de expertiza in functie de obiectivele fixate de instanta si insusite de parti.

Stabilirea sumei de instanta nu conduce la nelegalitatea sentintei, intrucat expertul nu este judecator, ci un consultant care ajuta pe judecator in rezolvarea unor probleme de specialitate, iar dreptul de apreciere ramane instantei.

De asemenea, actualizarea solicitata pe trei ani inainte de pronuntarea sentintei, respectiv introducerea actiunii, nu poate fi acordata de instanta, deoarece pe perioada solicitata 7 decembrie 2009 - 22 martie 2012 dreptul de creanta nu era nascut.

In rest, instanta a pronuntat o hotarare legala, cu respectarea dispozitiilor art. 129 alin. (6) C. proc. civ., potrivit cu care instanta este tinuta de limitele investirii sale determinate prin cererea de chemare in judecata, ea neputand hotari decat asupra a ceea ce formeaza obiectul cererii deduse judecatii, iar solutia trebuie sa rezulte din dispozitivul hotararii intrucat pe baza acesteia se efectueaza executarea .

S-a apreciat ca neintemeiate sunt si criticile formulate de paratul Spitalul Judetean de Urgenta P.

Astfel, instanta de fond a dat eficienta dispozitiilor legale in materia dobanzilor legale, apreciind ca in cauza nu sunt aplicabile dispozitiile art. 3 alin. (3) din O.U.G. nr. 13/2011, iar hotararea cuprinde motivele de fapt si de drept care au format convingerea instantei, precum si cele pentru care au fost inlaturate cererile partilor.

Nu este, de asemenea, intemeiata nici critica in ce priveste suspendarea executarii silite si ca, din acest motiv, nu ar putea fi acordata dobanda legala.

In acest sens, principiul repararii integrale a prejudiciului suferit de creditor, ca urmare a neexecutarii de catre debitor a obligatiei, cuprinde atat pierderea efectiv suferita de creditor (damnum emergens), cat si beneficiul de care acesta este lipsit (lucrum cessans).

De asemenea, in cazul in care o suma de bani nu este platita la scadenta, creditorul are dreptul la daune moratorii sub forma dobanzii legale.

Debitorul poate fi exonerat de obligatia de a repara integral prejudiciul cauzat prin executarea cu intarziere a creantei stabilite prin titlu executoriu, daca face dovada interventiei unui caz fortuit sau a unui caz de forta majora, imprejurari care se circumscriu sintagmei "cauza straina care nu-i poate fi imputabila", ceea ce nu se aplica spetei de fata.

In ce priveste critica referitoare la incidenta in cauza a institutiei compensatiei legale, s-a apreciat ca instanta de fond a dat o rezolvare legala acestei chestiuni intrucat orice pretentii banesti impotriva unei societati aflate in procedura insolventei reglementata de Legea nr. 85/2006 pot fi formulate doar in cadrul dosarului avand ca obiect procedura insolventei.

Parata are posibilitatea de a invoca dispozitiile privind compensarea legala in cadrul procedurii insolventei, deschisa impotriva societatii reclamante, judecatorul sindic fiind singurul in masura sa aprecieze daca sunt intrunite cerintele privind compensarea legala la data deschiderii procedurii, astfel cum prevad dispozitiile art. 52 din Legea nr. 85/2006.

S-a apreciat ca nu este intemeiata nici ultima critica formulata si care vizeaza aplicarea gresita a dispozitiilor art. 276 alin. (1) teza I C. proc. civ., in cauza fiind de altfel incidente si dispozitiile art. 274 alin. (3) C. proc. civ.

Astfel, in ce priveste dispozitiile art. 276 alin. (1) teza I C. proc. civ., chiar daca pretentiile ce formeaza obiectul litigiului sunt admise numai partial, "instanta va aprecia in ce masura fiecare din ele poate fi obligata la plata cheltuielilor de judecata", astfel ca aceasta chestiune este lasata la latitudinea instantei.

De asemenea, critica neaplicarii dispozitiilor art. 274 alin. (3) C. proc. civ. nu poate fi primita, intrucat paratul nu a formulat o astfel de cerere .

In consecinta, fata de considerentele expuse mai sus, prin decizia civila nr. 894 din 15.10.2014 pronuntata de Curtea de Apel Pitesti, Sectia I civila, ambele apeluri au fost respinse ca nefondate.

Impotriva acestei decizii, in termen legal, au declarat recurs atat reclamanta, cat si parata.

Recurenta-reclamanta, in motivarea recursului, a invocat dispozitiile art. 304 pct. 7 si 9 C. proc. civ. si a formulat urmatoarele critici de nelegalitate a deciziei recurate:

1. Instanta de apel nu a analizat primul motiv de apel referitor la faptul ca instanta de fond a retinut in mod nelegal ca prin sentinta nr. 511/2012 a fost acordata reactualizarea pentru perioada anterioara datei de 22.03.2012.

2. Hotararea recurata cuprinde motive contradictorii. Pe de-o parte, instanta de apel a apreciat ca este intemeiata cererea de actualizare a creantei pe ultimii 3 ani inainte de introducerea actiunii, intrucat prin sentinta nr. 511/2012 nu s-a dispus actualizarea sumei cu indicele de inflatie pe perioada anterioara pronuntarii sentintei, iar, pe de alta parte, se sustine ca actualizarea pe trei ani inainte de pronuntarea sentintei, respectiv introducerea actiunii, nu poate fi solicitata intrucat dreptul de creanta nu era nascut.

3. Hotararea este lipsita de temei legal, fiind pronuntata cu incalcarea dispozitiilor art. 295 alin. (1) C. proc. civ., intrucat instanta de apel a depasit limitele investirii. Aceasta nu a analizat critica formulata in apel referitoare la neactualizarea sumei in raport de considerentele instantei de apel care a constatat ca actualizarea a fost deja acordata prin titlu .

S-a invederat ca instanta de fond a retinut ca prin sentinta civila nr. 511/2012 a fost acordata reactualizarea sumei pentru perioada anterioara datei de 22.03.2012, iar critica apelantei referitoare la acest aspect nu a fost analizata, instanta de apel depasind limitele investirii.

4. Hotararea instantei de apel nu cuprinde motivele pe care se sprijina, in ceea ce priveste al doilea motiv de apel, iar motivele retinute sunt contradictorii in sensul ca instanta a retinut, pe de-o parte, ca suma de 71.067,4 lei a fost stabilita in raportul de expertiza, iar, pe de alta parte, ca suma a fost stabilita de instanta, iar nu de expert .

5. Decizia a fost pronuntata cu aplicarea gresita a art. 1084 si urm. C. civ., motiv de recurs prevazut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Sustinerea instantei de apel in sensul ca dreptul de creanta nu era nascut contravine prevederilor legale invocate si impiedica repararea integrala a prejudiciului intrucat se confunda nasterea unui drept de creanta cu recunoasterea lui de catre o instanta de judecata .

Datorita rezilierii unilaterale si abuzive a contractelor de catre parata, reclamanta ar fi incasat suma de 1.223.775 lei in intervalul aprilie 2006-septembrie 2007 prin plati lunare si ar fi putut solicita chiar in cadrul dosarului anterior plata dobanzii si actualizarea creantei cu indicele de inflatie, astfel ca actualizarea poate fi solicitata si in prezenta cauza in vederea repararii integrale a prejudiciului.

Recurenta a solicitat admiterea recursului, admiterea apelului, schimbarea sentintei si obligarea intimatei-parate si la plata sumei de 148.688,66 lei, cu cheltuieli de judecata .

Recurenta-parata a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei in sensul admiterii apelului si a respingerii cererii de chemare in judecata ca neintemeiata.

In motivarea recursului a invocat urmatoarele motive de nelegalitate a deciziei recurate:

1. In privinta modului in care instanta a analizat motivul de apel referitor la efectul suspendarilor asupra obligatiei de a achita creanta si dobanda, hotararea nu cuprinde motivele pe care se sprijina si a fost pronuntata cu incalcarea art. 2 din O.U.G. nr. 22/2002, art. 403 alin. (3) si (4) C. proc. civ., art. 1270 C. civ.

S-a invederat ca, desi in cadrul motivelor de apel s-au evidentiat imprejurarile exoneratoare de raspundere si efectul acestora asupra cauzei, instanta de apel nu a facut nicio referire la argumentele paratei, incalcand dispozitiile art. 261 C. proc. civ.

Recurenta a reiterat motivele de apel referitoare la incidenta in cauza a art. 2 din O.U.G. nr. 22/2002, art. 403 alin. (3) si (4) C. proc. civ., art. 1270 C. civ., aratand ca, odata ce a fost indreptatita la o suspendare conventionala, lipsa platii nu ii poate fi imputata si nici suportarea costurilor dobanzii sau actualizarii creantei.

2. Sub aspectul modului in care instanta de apel a analizat motivul de apel referitor la compensatia legala, hotararea cuprinde motive straine de natura pricinii si este pronuntata cu incalcarea (art. 1616-1617 C. civ.) si aplicarea gresita a legii (art. 52 din Legea nr. 85/2006).

S-a invederat ca in mod gresit s-a facut referire la compensarea ale carei conditii sa fie indeplinite la data deschiderii procedurii intrucat creantele reciproce sunt mult ulterioare deschiderii procedurii.

Instanta de apel a inlaturat intervenireaope legisa compensatiei legale conform art. 1616-1617 C. civ., aplicand in cauza un text strain cauzei, art. 52 din Legea nr. 85/2006, care produce efecte numai in procedura speciala pe care o reglementeaza.

3. Modul in care instanta de apel a analizat motivul de apel referitor la cheltuielile de judecata in prima instanta incalca dispozitiile art. 276 alin. (1) teza I C. proc. civ., intrucat motivarea ca aceasta chestiune este lasata la latitudinea instantei nu corespunde obligatiei instantei de fond de a arata modalitatea in care a facut aplicarea textului de lege mentionat.

In drept au fost invocate dispozitiile art. 304 pct. 7 si 9 C. proc. civ.

Analizand decizia recurata din perspectiva criticilor de nelegalitate invocate, care, pentru ambele recurente, pot fi incadrate in dispozitiile art. 304 pct. 7 si 9 C. proc. civ., instanta de recurs a constatat ca sunt neintemeiate.

Astfel, criticile recurentei-reclamante referitoare la nemotivarea deciziei din apel sau la imprejurarea ca aceasta cuprinde motive contradictorii nu pot fi primite.

Imprejurarea ca instanta de apel considera ca dreptul de creanta nu era nascut si ca nu este intemeiata actualizarea solicitata pe ultimii trei ani inainte de introducerea actiunii nu semnifica faptul ca nu s-a raspuns primului motiv de apel, ci ca instanta de apel a inlocuit motivarea instantei de fond cu o motivare proprie, apreciind ca solutia pronuntata pe fondul cauzei este corecta.

Motivarea instantei de apel nu este contradictorie intrucat referirea la raportul de expertiza are in vedere prima critica a apelantei, iar considerentele privitoare la stabilirea sumei de catre instanta raspund celui de-al doilea motiv de apel.

In ceea ce priveste incalcarea dispozitiilor art. 295 alin. (1) C. proc. civ., se constata ca acest text din Codul de procedura civila consacra principiul verificarii in limitele cererii de apel a stabilirii situatiei de fapt si aplicarii legii de catre prima instanta.

Instanta de apel a efectuat o astfel de verificare in ceea ce priveste sentinta instantei de fond, iar imprejurarea ca a substituit motivarii hotararii propriile sale constatari nu are semnificatia incalcarii limitelor investirii, ci raspunde cerintelor procesului echitabil de a nu fi reluate pur si simplu concluziile unei instante inferioare fara a fi prezentate propriile argumente ale judecatorilor apelului.

In ceea ce priveste incalcarea unor dispozitii legale care dau dreptul reclamantei la repararea integrala a prejudiciului prin retinerea faptului ca dreptul de creanta nu era nascut, Inalta Curte constata ca principiul enuntat are in vedere faptul ca intinderea reparatiei trebuie sa fie in deplina concordanta cu intinderea prejudiciului.

Suma acordata prin sentinta nr. 511/2012 nu reprezinta obligatii neonorate la scadenta, ci despagubirea datorata rezilierii abuzive a contractului, raportata la sumele pe care reclamanta le-ar fi obtinut daca cele doua contracte nu ar fi fost reziliate.

Prin urmare, aceste sume nu au fost stabilite raportat la serviciile lunare prestate, ci cu titlul de despagubire pentru desfiintarea abuziva a contractului.

Raportat la aceste considerente, concluzia instantei de apel referitoare la inexistenta dreptului de creanta anterior stabilirii acestuia prin sentinta civila nr. 511/2012 este corecta.

Criticile recurentei-parate sunt, de asemenea, nefondate.

Imprejurarea ca in apel nu s-au retinut sustinerile referitoare la efectul suspendarilor executarii silite asupra obligatiei de plata a accesoriilor creantei nu echivaleaza cu nemotivarea hotararii atat timp cat instanta de apel a prezentat propriile argumente pentru care a respins aceasta sustinere a apelantei-parate.

Suspendarea executarii silite a obligatiei de plata nu reprezinta o cauza de exonerare pentru plata actualizarii si a dobanzii legale, acordarea unui termen de gratie si achitarea creantei cu intarziere neputand inlatura dreptul creditorului de la repararea integrala a prejudiciului suferit.

De altfel, recurenta-parata nici nu a indicat vreun text de lege care sa conduca la o astfel de concluzie, iar conventia invocata nu cuprinde o renuntare la plata dobanzii sau a actualizarii debitului.

Al doilea motiv de recurs este, de asemenea, nefondat.

Referirea instantei de apel la art. 52 din Legea nr. 85/2006 nu semnifica faptul ca s-a retinut ca ambele creante sunt anterioare deschiderii procedurii intrucat in considerentele deciziei se arata in mod clar ca pretentiile banesti impotriva unei societati aflate in procedura insolventei pot fi valorificate numai in cadrul acestei proceduri.

Textul art. 52 din Legea procedurii insolventei este singurul care reglementeaza situatia compensarii creantelor, iar interpretarea per a contrario a acestui text nu trebuie sa conduca la concluzia ca pentru creantele nascute in timpul procedurii compensarea nu mai este posibila.

Aceasta trebuie, insa, invocata in cadrul procedurii insolventei si valorificata in cadrul acesteia, si nu pe calea dreptului comun, in considerarea prevederilor art. 64 alin. (4) din Legea nr. 85/2006 potrivit carora ``creantele nascute dupa data deschiderii procedurii, in perioada de observatie sau in perioada reorganizarii judiciare vor fi platite conform documentelor din care rezulta, nefiind necesara inscrierea la masa credala".

In sfarsit, critica recurentei referitoare la incalcarea dispozitiilor art. 276 C. proc. civ. de la 1865 nu poate fi primita intrucat instanta de apel a analizat corect aceste dispozitii, redand continutul acestora, dispozitii care acorda instantei de judecata posibilitatea de a aprecia in ce masura partile pot fi obligate la plata cheltuielilor de judecata in caz de admitere in parte a pretentiilor acestora.

Fata de considerentele expuse pe larg mai sus, Inalta Curte, in baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ. de la 1865, a respins recursurile ca nefondate.