Codul de Procedura Fiscala, actualizat 2024 - Legea nr. 207/2015

35. platitor - persoana care, in numele contribuabilului, conform legii, are obligatia de a plati sau de a retine si de a plati ori de a colecta si plati, dupa caz, impozite, taxe si contributii sociale. Este platitor si sediul secundar obligat, potrivit legii, sa se inregistreze fiscal ca platitor de salarii si de venituri asimilate salariilor;

36. taxa - prelevarea obligatorie, indiferent de denumire, realizata in baza legii, cu ocazia prestarii unor servicii de catre institutii sau autoritati publice, fara existenta unui echivalent intre cuantumul taxei si valoarea serviciului;

37. titlu de creanta fiscala - actul prin care, potrivit legii, se stabileste si se individualizeaza creanta fiscala;

38. titlu de creanta bugetara - actul prin care, potrivit legii, se stabileste si se individualizeaza creanta bugetara;

39. vector fiscal - totalitatea tipurilor de obligatii fiscale pentru care exista obligatii de declarare cu caracter permanent;

40. date de identificare - numele si prenumele in cazul persoanelor fizice sau denumirea in cazul persoanelor juridice si entitatilor fara personalitate juridica, domiciliul fiscal si codul de identificare fiscala.

CAPITOLUL I: Domeniul de aplicare a Codului de procedura fiscala

Art. 2: Obiectul si sfera de aplicare a Codului de procedura fiscala

(1) Codul de procedura fiscala reglementeaza drepturile si obligatiile partilor din raporturile juridice fiscale privind administrarea creantelor fiscale datorate bugetului general consolidat, indiferent de autoritatea care le administreaza, cu exceptia cazului cand prin lege se prevede altfel.

(2) In masura in care prin lege speciala nu se prevede altfel, prezentul cod se aplica si pentru:

a) administrarea drepturilor vamale;

b) administrarea redeventelor miniere, a redeventelor petroliere si a redeventelor rezultate din contracte de concesiune, arenda si alte contracte de exploatare eficienta a terenurilor cu destinatie agricola, incheiate de Agentia Domeniilor Statului;

c) alte creante bugetare care, potrivit legii, sunt asimilate creantelor fiscale.

(3) In scopul aplicarii alin. (2) , drepturile vamale si redeventele sunt asimilate creantelor fiscale.

(4) Prezentul cod nu se aplica pentru administrarea creantelor bugetare rezultate din raporturile juridice contractuale, cu exceptia celor prevazute la alin. (2) lit. b) .

(5) Activitatile de administrare a creantelor fiscale desfasurate de catre institutii publice care au calitatea de organe fiscale, altele decat organele fiscale centrale si organele fiscale locale definite potrivit art. 1 pct. 31 si 32, se realizeaza astfel:

a) potrivit regulilor prevazute de prezentul cod pentru organele fiscale centrale, in situatia in care institutia face parte din structura administratiei publice centrale;

b) potrivit regulilor prevazute de prezentul cod pentru organele fiscale locale, in situatia in care institutia face parte din structura administratiei publice locale.

(6) La nivelul unitatilor administrativ-teritoriale se poate decide incheierea unor acorduri de cooperare, potrivit prevederilor art. 24 din Legea nr. 273/2006 privind finantele publice locale, cu modificarile si completarile ulterioare, pentru desfasurarea in comun a activitatilor de administrare a creantelor fiscale locale. Incheierea acordurilor de cooperare se decide prin hotarari ale consiliilor locale interesate. Dispozitiile alin. (5) lit. b) se aplica in mod corespunzator.

Art. 3: Raportul Codului de procedura fiscala cu alte acte normative

(1) Prezentul cod constituie procedura de drept comun pentru administrarea creantelor prevazute la art. 2.

(2) Unde prezentul cod nu dispune, se aplica prevederile Codului civil si ale Codului de procedura civila, republicat, in masura in care acestea pot fi aplicabile raporturilor dintre autoritati publice si contribuabili/platitori.

CAPITOLUL II: Principii generale de conduita in administrarea creantelor fiscale

Art. 4: Principiul legalitatii

(1) Creantele fiscale si obligatiile corespunzatoare ale contribuabilului/platitorului sunt cele prevazute de lege.

(2) Procedura de administrare a creantelor fiscale se desfasoara in conformitate cu dispozitiile legii. Organul fiscal are obligatia de a asigura respectarea dispozitiilor legale privind realizarea drepturilor si obligatiilor contribuabilului/platitorului sau ale altor persoane implicate in procedura .

Art. 5: Aplicarea unitara a legislatiei

(1) Organul fiscal este obligat sa aplice unitar prevederile legislatiei fiscale pe teritoriul Romaniei, urmarind stabilirea corecta a creantelor fiscale.

(2) Ministerul Finantelor Publice, in calitate de organ de specialitate al administratiei publice centrale, are rolul de a coordona aplicarea unitara a prevederilor legislatiei fiscale.

(3) In cadrul Ministerului Finantelor Publice functioneaza Comisia fiscala centrala, care are responsabilitati de elaborare a deciziilor cu privire la aplicarea unitara a Codului fiscal, a prezentului cod, a legislatiei subsecvente acestora, precum si a legislatiei a carei aplicare intra in sfera de competenta a A. N. A. F.

(4) Componenta si regulamentul de organizare si functionare a Comisiei fiscale centrale se aproba prin ordin al ministrului finantelor publice.

(5) Comisia fiscala centrala este coordonata de secretarul de stat din Ministerul Finantelor Publice care raspunde de politicile si legislatia fiscala.

(6) In cazul in care Comisia fiscala centrala este investita cu solutionarea unei probleme care vizeaza impozitele si taxele locale prevazute de Codul fiscal, comisia se completeaza cu 2 reprezentanti ai Ministerului Dezvoltarii Regionale si Administratiei Publice, precum si cu cate un reprezentant al fiecarei structuri asociative a autoritatilor administratiei publice locale.

(7) Deciziile Comisiei fiscale centrale se aproba prin ordin al ministrului finantelor publice si se publica in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I.

Art. 6: Exercitarea dreptului de apreciere

(1) Organul fiscal este indreptatit sa aprecieze, in limitele atributiilor si competentelor ce ii revin, relevanta starilor de fapt fiscale prin utilizarea mijloacelor de proba prevazute de lege si sa adopte solutia intemeiata pe prevederile legale, precum si pe constatari complete asupra tuturor imprejurarilor edificatoare in cauza raportat la momentul luarii unei decizii. In exercitarea dreptului sau de apreciere, organul fiscal trebuie sa ia in considerare opinia emisa in scris de organul fiscal competent respectivului contribuabil/platitor in cadrul activitatii de asistenta si indrumare a contribuabililor/platitorilor, precum si solutia adoptata de organul fiscal in cadrul unui act administrativ fiscal sau de instanta judecatoreasca, printr-o hotarare definitiva, emisa anterior, pentru situatii de fapt similare la acelasi contribuabil/platitor. In situatia in care organul fiscal constata ca exista diferente intre starea de fapt fiscala a contribuabilului/platitorului si informatiile avute in vedere la emiterea unei opinii scrise sau a unui act administrativ fiscal la acelasi contribuabil/platitor, organul fiscal are dreptul sa consemneze constatarile in conformitate cu situatia fiscala reala si cu legislatia fiscala si are obligatia sa mentioneze in scris motivele pentru care nu ia in considerare opinia prealabila.

(2) Organul fiscal isi exercita dreptul de apreciere in limitele rezonabilitatii si echitatii, asigurand o proportie justa intre scopul urmarit si mijloacele utilizate pentru atingerea acestuia.

(3) Ori de cate ori organul fiscal trebuie sa stabileasca un termen pentru exercitarea unui drept sau indeplinirea unei obligatii de catre contribuabil/platitor, acesta trebuie sa fie rezonabil, pentru a da posibilitatea contribuabilului/platitorului sa isi exercite dreptul sau sa isi indeplineasca obligatia. Termenul poate fi prelungit, pentru motive justificate, cu acordul conducatorului organului fiscal.

Art. 7: Rolul activ si alte reguli de conduita pentru organul fiscal

(1) In desfasurarea unei proceduri de administrare a creantelor fiscale, organul fiscal instiinteaza contribuabilul/platitorul asupra drepturilor si obligatiilor prevazute de lege ce ii revin acestuia in desfasurarea procedurii.

(2) Organul fiscal are obligatia sa examineze starea de fapt in mod obiectiv si in limitele stabilite de lege, precum si sa indrume contribuabilul/platitorul in aplicarea prevederilor legislatiei fiscale, in indeplinirea obligatiilor si exercitarea drepturilor sale, ca urmare a solicitarii contribuabilului/platitorului sau din initiativa organului fiscal, dupa caz.

(3) Organul fiscal este indreptatit sa examineze, din oficiu, starea de fapt, sa obtina si sa utilizeze toate informatiile si documentele necesare pentru determinarea corecta a situatiei fiscale a contribuabilului/platitorului. In analiza efectuata, organul fiscal este obligat sa identifice si sa ia in considerare toate circumstantele edificatoare fiecarui caz in parte .

(4) Organul fiscal decide asupra felului si volumului examinarilor, in functie de circumstantele fiecarui caz in parte si de limitele prevazute de lege.

(4¹) Organul fiscal are obligatia ca, la cererea scrisa a contribuabilului/platitorului supus unei actiuni de control fiscal, sa puna la dispozitia acestuia dosarul administrativ al actiunii de control fiscal. Acolo unde este cazul, documentele/informatiile sunt anonimizate pentru a se asigura confidentialitatea datelor cu caracter personal si secretul fiscal.

(5) In cazul creantelor fiscale administrate de organul fiscal central, procedurile de administrare se realizeaza in functie de clasa/subclasa de risc fiscal in care sunt incadrati contribuabilii ca urmare a analizei de risc efectuate de organul fiscal,

(6) Contribuabilii se incadreaza in 3 clase principale de risc, dupa cum urmeaza:

a) contribuabili cu risc fiscal mic;

b) contribuabili cu risc fiscal mediu;

c) contribuabili cu risc fiscal ridicat.

(7) Criteriile generale in functie de care se stabileste clasa/subclasa de risc fiscal sunt urmatoarele: