Codul de Procedura Fiscala, actualizat 2024 - Legea nr. 207/2015

(7) Este permisa transmiterea de informatii cu caracter fiscal in alte situatii decat cele prevazute la alin. (3) , in conditiile in care se asigura ca din acestea nu reiese identitatea vreunei persoane fizice, juridice ori unei entitati fara personalitate juridica.

(8) Organul fiscal poate aduce la cunostinta publica informatiile pe care le detine:

a) ori de cate ori informatiile sunt calificate de lege ca fiind publice;

b) ori de cate ori, prin acte administrative sau prin hotarari judecatoresti, definitive, se constata incalcari ale obligatiilor prevazute de legislatia fiscala.

(9) Procedura de aducere la cunostinta publica a informatiilor detinute de organul fiscal central se aproba prin ordin al presedintelui A. N. A. F. , iar procedura de aducere la cunostinta publica a informatiilor detinute de organul fiscal local se aproba prin ordin al ministrului dezvoltarii regionale si administratiei publice, cu avizul Ministerului Finantelor Publice.

(10) Prelucrarea datelor cu caracter personal de catre organele fiscale centrale si locale se realizeaza cu respectarea prevederilor Regulamentului (UE) 2016/679 al Parlamentului European si al Consiliului din 27 aprilie 2016 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE (Regulamentul general privind protectia datelor) , cu modificarile ulterioare, in scopul exercitarii atributiilor de administrare a creantelor fiscale.

Art. 12: Buna-credinta

(1) Relatiile dintre contribuabil/platitor si organul fiscal trebuie sa fie fundamentate pe buna-credinta.

(2) Contribuabilul/Platitorul trebuie sa isi indeplineasca obligatiile si sa isi exercite drepturile potrivit scopului in vederea caruia au fost recunoscute de lege si sa declare corect datele si informatiile privitoare la obligatiile fiscale datorate.

(3) Organul fiscal trebuie sa respecte drepturile contribuabilului/platitorului in fiecare procedura de administrare a creantelor fiscale aflata in derulare.

(4) Buna-credinta a contribuabililor se prezuma pana cand organul fiscal dovedeste contrariul.

CAPITOLUL III: Aplicarea prevederilor legislatiei fiscale

Art. 13: Interpretarea legii

(1) Interpretarea reglementarilor fiscale trebuie sa respecte vointa legiuitorului asa cum este exprimata in lege.

(2) In cazul in care vointa legiuitorului nu reiese clar din textul legii, la stabilirea vointei legiuitorului se tine seama de scopul emiterii actului normativ astfel cum acesta reiese din documentele publice ce insotesc actul normativ in procesul de elaborare, dezbatere si aprobare.

(3) Prevederile legislatiei fiscale se interpreteaza unele prin altele, dand fiecareia intelesul ce rezulta din ansamblul legii.

(4) Prevederile legislatiei fiscale susceptibile de mai multe intelesuri se interpreteaza in sensul in care corespund cel mai bine obiectului si scopului legii.

(5) Prevederile legislatiei fiscale se interpreteaza in sensul in care pot produce efecte, iar nu in acela in care nu ar putea produce niciunul.

(6) Daca dupa aplicarea regulilor de interpretare prevazute la alin. (1) -(5) , prevederile legislatiei fiscale raman neclare, acestea se interpreteaza in favoarea contribuabilului/platitorului.

Art. 14: Prevalenta continutului economic al situatiilor relevante din punct de vedere fiscal

(1) Veniturile, alte beneficii si elemente patrimoniale sunt supuse legislatiei fiscale indiferent daca sunt obtinute din acte sau fapte ce indeplinesc sau nu cerintele altor dispozitii legale.

(2) Situatiile de fapt relevante din punct de vedere fiscal se apreciaza de organul fiscal in concordanta cu realitatea lor economica, determinata in baza probelor administrate in conditiile prezentului cod. Atunci cand exista diferente intre fondul sau natura economica a unei operatiuni sau tranzactii si forma sa juridica, organul fiscal apreciaza aceste operatiuni sau tranzactii, cu respectarea fondului economic al acestora.

(3) Organul fiscal stabileste tratamentul fiscal al unei operatiuni avand in vedere doar prevederile legislatiei fiscale, tratamentul fiscal nefiind influentat de faptul ca operatiunea respectiva indeplineste sau nu cerintele altor prevederi legale.

Art. 15: Eludarea legislatiei fiscale

(1) In cazul in care, eludandu-se scopul legislatiei fiscale, obligatia fiscala nu a fost stabilita ori nu a fost raportata la baza de impozitare reala, obligatia datorata si, respectiv, creanta fiscala corelativa sunt cele legal determinate.

(2) Pentru situatiile prevazute la alin. (1) sunt aplicabile prevederile art. 21.

TITLUL II: Raportul juridic fiscal

CAPITOLUL I: Dispozitii privind raportul juridic fiscal

Art. 16: Continutul raportului juridic fiscal

(1) Raportul juridic fiscal cuprinde raportul de drept material fiscal si raportul de drept procedural fiscal.

(2) Raportul de drept material fiscal cuprinde totalitatea drepturilor si obligatiilor care apar in legatura cu creantele fiscale.

(3) Raportul de drept procedural fiscal cuprinde totalitatea drepturilor si obligatiilor care apar in legatura cu administrarea creantelor fiscale.

Art. 17: Subiectele raportului juridic fiscal

(1) Subiecte ale raportului juridic fiscal sunt statul, unitatile administrativ-teritoriale sau, dupa caz, subdiviziunile administrativ-teritoriale ale municipiilor, contribuabilul/platitorul, precum si alte persoane care dobandesc drepturi si obligatii in cadrul acestui raport .

(2) Statul este reprezentat de Ministerul Finantelor Publice, prin A. N. A. F. si unitatile subordonate acesteia, cu exceptia cazului cand legea stabileste o alta autoritate in acest sens.

(3) Unitatile administrativ-teritoriale sau, dupa caz, subdiviziunile administrativ-teritoriale ale municipiilor, sunt reprezentate de autoritatile administratiei publice locale, precum si de compartimentele de specialitate ale acestora, in limita atributiilor delegate de catre autoritatile respective.

Art. 18: Imputernicitii

(1) In relatiile cu organul fiscal contribuabilul/platitorul poate fi reprezentat printr-un imputernicit . Continutul si limitele reprezentarii sunt cele cuprinse in imputernicire sau stabilite de lege, dupa caz. Desemnarea unui imputernicit nu il impiedica pe contribuabil/platitor sa isi indeplineasca personal obligatiile prevazute de legislatia fiscala, chiar daca nu a procedat la revocarea imputernicirii potrivit alin. (2) .

(2) Imputernicitul este obligat sa depuna la organul fiscal actul de imputernicire, in original sau in copie legalizata. Revocarea imputernicirii opereaza fata de organul fiscal de la data depunerii actului de revocare, in original sau in copie legalizata.

(3) In cazul reprezentarii contribuabilului/platitorul in relatia cu organul fiscal prin avocat, consultant fiscal sau expert contabil, forma si continutul imputernicirii sunt cele prevazute de dispozitiile legale privind organizarea si exercitarea profesiei de avocat, consultant fiscal sau expert contabil, dupa caz.

(4) Contribuabilul/Platitorul fara domiciliu fiscal in Romania, care are obligatia de a depune declaratii la organul fiscal, trebuie sa desemneze un imputernicit, cu domiciliul fiscal in Romania, care sa indeplineasca, in numele si din patrimoniul contribuabilului/platitorului, obligatiile acestuia din urma fata de organul fiscal.

(5) Dispozitiile alin. (4) nu se aplica:

a) contribuabilului/platitorului care are rezidenta intr-un stat membru al Uniunii Europene, respectiv al Spatiului Economic European;

b) contribuabilului/platitorului care are rezidenta intr-un stat care este parte a unui instrument juridic international semnat de Romania si care cuprinde prevederi privind cooperarea administrativa in domeniul fiscal si recuperarea creantelor fiscale.

c) contribuabilului/platitorului care comunica cu organele fiscale prin mijloace electronice de transmitere la distanta potrivit art. 79.

(6) Prevederile prezentului articol sunt aplicabile si reprezentantilor fiscali desemnati potrivit Codului fiscal, daca legea nu prevede altfel.

Art. 19: Numirea curatorului fiscal

(1) Daca nu exista un imputernicit potrivit art. 18 alin. (1) -(4) organul fiscal, in conditiile legii, solicita instantei judecatoresti competente numirea unui curator fiscal pentru:

a) contribuabilul/platitorul fara domiciliu fiscal in Romania, care nu si-a indeplinit obligatia de desemnare a unui imputernicit potrivit art. 18 alin. (4) ;

b) contribuabilul/platitorul absent, al carui domiciliu fiscal este necunoscut ori care, din cauza bolii, unei infirmitati, batranetii sau unui handicap de orice fel, si din cauza arestului preventiv sau a incarcerarii in penitenciar, nu poate sa isi exercite si sa isi indeplineasca personal drepturile si obligatiile ce ii revin potrivit legii.