Obligarea la plata salariului pentru munca prestata. Plata indemnizatie pentru concediu de odihna. Plata contravalorii tichetelor de masa

Parata a formulat si cerere reconventionala prin care a solicitat obligarea reclamantei-parata reconventionala la plata sumei de 1.144 lei, reprezentand paguba produsa angajatorului, paguba ce rezulta din factura nr.9/0018/19.02.2009 in valoare de 60.290,04 lei constand in c/v manopera suplimentara(de remediere a deficientelor), paguba fiind produsa de toti salariatii confectioneri tricotaje, din vina si in legatura cu munca lor, care au desfasurat activitate in perioada 01.09.2008-15.11.2008, astfel ca fiecare raspunde proportional cu salariul net si timpul lucrat.
Analizand actele si lucrarile dosarul tribunalul retine urmatoarele:
Potrivit inscrierilor din carnetul de munca al reclamantei aflat in copie la filele 86-87, aceasta a fost angajata paratei, pe postul de confectioner, incepand cu 01.07.2003, potrivit contractului individual de munca nr. 226306/21.07.2003, pana la data de 08.01.2009 cand contractul individual de munca a incetat in baza art. 65 alin. 1 din Codul muncii, potrivit deciziei nr.33/08.01.2009.
Anterior emiterii deciziei de concediere din 08.01.2009, reclamanta a fost notificata, potrivit notificarii nr. 264/2008, prin care i s-a comunicat termenul de preaviz notificare pe care reclamant recunoaste, prin actiune, ca a primit-o la data de 08.12.2008.
In perioada ianuarie 2008-septembrie 2008, salariul brut la reclamantei a fost de 630 lei; in perioada octombrie 2008-decembrie 2008 salariul brut al reclamantei a fost de 680 lei si in perioada 01.01.2009-08.01.2009 a fost de 756 lei.
Referitor la drepturile salariale restante, indemnizatia de concediu de odihna si tichetele de masa tribunalul retine:
Parata recunoaste ca nu a achitat salariul aferent lunii decembrie si nu a probat nici ca a achitat salariul pentru perioada lucrata din luna ianuarie 2009, pana la incetarea contractului individual de munca desi aceasta obligatiei ii incumba, potrivit art. 272 din Codul muncii republicat.
Avand in vedre ca reclamanta a prestat efectiv activitate in aceasta perioada, in temeiul art. 166 raportat la art. 40 alin. 2 litera ``c`` din Codul muncii republicat cererea reclamantei de obligare a paratei la plata drepturilor salariale aferente perioadei 01.12.2008-08.01.2009 este intemeiata si va fi admisa si drept urmare parata va fi obligata sa plateasca reclamantei drepturile salariale aferente lunii decembrie 2008, determinate in functie de un salariu brut de 680 lei; drepturile salariale aferente perioadei 01.01.2009-08.01.2009, determinate in functie de un salariu brut de 756 lei.
Cum, prin precizarile depuse de reclamanta la data de 03.05.2011 aceasta recunoaste ca a primit salariul aferent lunii noiembrie 2008 si nu il mai solicita, iar in privinta perioadei 09.01.2009-15.01.2009 reclamanta nu a probat ca a prestat activitate pentru parata, in baza unui raport de munca, in conditiile in care contractul sau de munca a incetat la data de 08.01.2009, cererea avand obiect plata de drepturi salariale pentru perioada 09.01.2009-15.01.2009 apare ca neintemeiata si va fi respinsa ca atare.
In privinta cererii avand obiect obligarea paratei la plata indemnizatiei de concediu de odihna aferent anului 2008, tribunalul retine ca parata recunoaste ca reclamanta nu a efectuat efectiv concediul de odihna si ca sustine ca i-a achitat reclamantei suma de 341 lei, in doua transe, 100 lei si respectiv 241 lei si ca datoreaza doar diferenta de 174 lei.
In schimb, reclamanta, prin raspunsul la interogatoriu, a recunoscut ca a primit doar suma de 100 lei cu acest titlu .
Cum pentru dovedirea platii sumei de 241 lei, parata a depus la dosar tabelul intitulat ``concedii odihna 2008`` pentru punctul de lucru Singeorz-Bai si cum acest tabel nu este semnat de reclamanta, asa cum prevad dispozitiile art.168 din Codul muncii si nici nu s-a dovedit primirea efectiva a sumei prin alte mijloace de proba, tribunalul retine ca parata nu a probat faptul ca a achitat paratei suma de 241 lei, cu titlu de indemnizatie de concediu de odihna aferent anului 2008.
Intrucat contractul de munca al reclamantei a incetat inainte de efectuarea concediului de odihna aferent anului 2008 este posibila compensarea in bani a acestuia, conform art. 146 alin. 3 din Codul muncii, astfel ca tribunalul va obliga parata sa plateasca reclamantei suma ce reprezinta diferenta dintre indemnizatia de concediu de odihna aferent anului 2008 si suma de 100 lei, reprezentand compensarea in bani a concediului de odihna aferent anului 2008, neefectuat.
Cererea de acordare a c/v tichetelor de masa pentru lunile noiembrie si decembrie 2008 este neintemeiata avand in vedere ca acordarea acestor tichete de masa constituie o facultate si nu o obligatie pentru angajator, conform art. 1 din Legea nr. 148/1998 si se acorda in limita bugetului aprobat de angajator .
Chiar daca parata a acordat tichete de masa, aceasta a avut loc doar pana in luna august 2008, fapt confirmat de reclamata prin raspunsul la intrebarea nr. 6 din interogatoriu luat si nefiind dovedit faptul ca in bugetul paratei au fost prevazute sume pentru tichete de masa si pentru lunile noiembrie si decembrie 2008 si ca situatia financiara a paratei permitea acordare acestor facilitati si in lunile noiembrie si decembrie 2008 parata nu poate foi obligata sa le acorde.
Referitor la cererea de anulare a concedierii reclamantei si cea de plata de despagubiri pentru concediere nelegala
Potrivit art. 268 alin. 1 litera ``a`` din Codul muncii republicat (fostul art. 287) decizia unilaterala a angajatorului referitore la incetarea contractului individual de munca poate fi contestata in termen de 30 de zile de la comunicare si nu in termenul de 3 ani prevazut de art.268 alin.1 litera ``c`` acest termen fiind incident doar in privinta drepturilor banesti ce decurg din concedierea salariatului.
Astfel in privinta cererii de anulare a concedierii este incident termenul de 30 de zile de la comunicare deciziei individuale de concediere si, doar, in privinta despagubirilor solicitate de reclamanta potrivit art. 80 din Codul muncii republicat (fostul art. 78), termenul de formulare a actiunii este de 3 ani, potrivit art. 268 alin. 1 litera ``c``.
Reclamanta recunoaste primirea preavizului de concediere la data de 08.12.2008, iar in privinta deciziei de concediere din 08.01.2009 nu neaga ca a primit-o, recunoscand ca a depus actele in vederea primirii ajutorului de somaj, dosar in care, tribunalul retine ca se afla depusa si decizia de concediere . Prin urmare instanta urmeaza sa stabileasca data la care a avut loc comunicarea si a inceput sa curga termenul de 30 de zile pentru contestarea acesteia in conditiile in care parata.
Astfel, tribunalul retine ca decizia nr.33/08.01.2009, aflata in copie la fila 66 a fost depusa de reclamanta la AJOFM BN odata cu cererea de acordare a ajutorului de somaj, cerere depusa de reclamanta la data de 26.01.2009, astfel ca cel tarziu la aceasta data reclamantei i-a fost comunicata decizia de concediere si, in consecinta termenul 30 de zile calendaristice pentru contestarea decizie curge de la acea data si s-a implinit cu mult inaintea formularii actiunii, 25.01.2011.
Prin urmare, cererea de anulare a concedierii este formulata cu depasirea termenului de 30 de zile calendaristice prevazut de art. 268 alin. 12 litera ``a`` si va fi respinsa ca fiind tardiv formulata.
Decizia de concediere nefiind anulata, aceasta se bucura de prezumtia de legalizate si temeinicie astfel ca cererea reclamantei de obligare a paratei la plata de despagubiri pentru concediere nelegala, conform art. 80 din Codul muncii este neintemeiata si va fi respinsa in aceasta modalitate.
Referitor la cererea reconventionala.
Reclamanta reconventionala solicita angajarea raspunderii patrimoniale a paratei reconventionale, in calitate de fosta salariata a reclamantei reconventionale, pentru un prejudiciu care s-ar fi produs reclamatei din vina paratei reconventionale si a celorlalte salariate ale reclamantei reconventionale care si-au desfasurat activitatea la punctul de lucru din Singeorz-Bai, constand in aceea ca ar fi executat tricotaje cu deficiente de calitate .
Tribunalul retine ca angajarea raspunderii patrimoniale a salariatului, raspundere prevazuta de art. 254 din Codul muncii republicat (fost art. 270) se realizeaza in temeiul normelor si principiilor raspunderii civile contractuale.
Pentru ca salariatul sa raspunda patrimonial trebuie indeplinite urmatoarele cerinte: existenta certa a prejudiciului; fapta salariatului, vinovatia acestuia si raportul de cauzalitate dintre fapta si prejudiciu.
In speta, reclamanta reconventionala nu a probat ca prejudiciul este cert, in conditiile in care nu a achitat factura in valoare de 60.290,04 lei emisa de SC ``AI`` SRL Arad, pentru presupusa remediere a deficientelor, factura pe care a invocat-o drept temei al angajarii raspunderii salariatilor si prin urmare nu poate fi retinuta nici fapta salariatilor si nici culpa acestora in producerea vreunui prejudiciu in dauna angajatorului cat timp acesta nu a dovedit existenta certa a prejudiciului.
In consecinta cererea reconventionala nu este intemeiata si va fi respinsa.