Greva. Actiune in pretentii. Invocarea fortei majore

Greva nu poate constitui un caz de forta majora, in cazul in care ea a fost previzibila, iar partile nu au prevazut expres prin contract ca este asimilata unui astfel de caz, avizul si certificatul de atestare a fortei majore emise de Camera de Comert si Industrie a Romaniei, in aceasta situatie, fiind nelegale si neputand exonera de raspundere partea contractanta.

Prin sentinta nr. 1143/Com din 1 iulie 2010, Tribunalul Iasi a respins exceptia prematuritatii, a respins actiunea formulata de reclamanta-parata SC R.I.G. SA Bucuresti in contradictoriu cu parata-reclamanta S.N.T.F.M. CFR Marfa SA - Sucursala Iasi, a respins cererea reclamantei-parate SC R.I.G. SA privind obligarea paratei-reclamante S.N.T.F.M. CFR Marfa SA - Sucursala Iasi la plata sumei de 5.000 lei pentru exercitarea cu rea-credinta a drepturilor procesuale.

A admis cererea reconventionala formulata de parata-reclamanta S.N.T.F.M. CFR Marfa SA - Sucursala Iasi in contradictoriu cu reclamanta-parata SC R.I.G.P SA si parata Camera de Comert si Industrie a Romaniei anuland certificatul de atestare a fortei majore nr. 393 din 4.08.2008 si avizul pentru existenta cazului de forta majora nr. 12 din 17.10.2008 emise de parata Camera de Comert si Industrie a Romaniei in beneficiul reclamantei-parate SC R.I.G. SA.

Impotriva acestei sentinte a declarat apel reclamanta-parata SC R.I.G. SA, iar Curtea de Apel Iasi, prin decizia nr. 10 din 23 februarie 2010, a respins apelul ca tardiv formulat.

Inalta Curte de Casatie si Justitie, prin decizia nr. 2816 din 27 septembrie 2011, a admis recursul reclamantei-parate SC R.I.G. SA, casand decizia cu trimitere spre rejudecare aceleiasi instante.

Curtea de Apel Iasi, Sectia civila, prin decizia nr. 9/2012 din 1 februarie 2012, a respins apelul reclamantei, retinand ca reclamanta SC R.I.G. SA a solicitat obligarea paratei SNTFM CFR Marfa SA - Sucursala Iasi la plata sumei de 146.402,51 lei reprezentand incasarea necuvenita a tarifului orar de utilizare (TOU), cu motivarea ca platile efectuate cu acest titlu sunt nedatorate pentru perioada in care a existat forta majora.

Astfel, din analiza probelor administrate in cauza, instanta de apel a retinut ca in mod legal a constatat Tribunalul Iasi ca in cauza nu sunt indeplinite conditiile pentru existenta fortei majore, astfel incat avizul nr. 12/2008 si certificatul nr. 393/2008 emise de Camera de Comert si Industrie se impun a fi anulate.

Impotriva acestei decizii, in termen legal au declarat recurs reclamanta SC R.I.G. SA Bucuresti si parata Camera de Comert si Industrie a Romaniei.

Critica adusa deciziei atacate de catre reclamanta SC R.I.G. SA Bucuresti a fost intemeiata pe dispozitiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ., solicitand admiterea recursului si modificarea in tot a deciziei recurate, in sensul admiterii apelului formulat, solicitand, totodata, si respingerea cererii reconventionale.

In argumentarea motivului de recurs invocat, recurenta a sustinut ca motivarea instantei de apel excede intelesul lamurit si vadit neindoielnic al contractului nr. 60011/2008, contract ce constata vointa partilor, in sensul ca instantele au ignorat ceea ce partile au statuat cu privire la cazurile de forta majora, intrucat evenimentul petrecut in perioada 17-29 iulie 2008, respectiv actiunile greviste din Constanta, reprezinta un caz de forta majora atestat prin Certificatul de Forta Majora nr. 393 din 4 august 2008, emis de Camera de Comert si Industrie a Romaniei.

In acest context, platile efectuate de recurenta, reprezentand tariful orar de utilizare TOU, incasat de intimata in perioada in care a existat forta majora, trebuie restituite in considerarea cazului de forta majora intervenit in cauza.

In ceea ce priveste capatul de cerere privind obligarea intimatei la plata sumei de 5.000 lei cu titlu de despagubiri, pentru exercitarea cu rea-credinta a drepturilor procesuale, recurenta considera ca dispozitiile contractuale au fost gresit interpretate de instanta de apel, intrucat prin invocarea de catre intimata a exceptiei de nelegalitate a Certificatului de forta majora s-a incalcat forta obligatorie a contractului intervenit intre parti.

Cu privire la capatul de cerere referitor la mentinerea avizului nr. 12/2008 si a certificatului de atestare a cazului de forta majora, recurenta a apreciat ca acesta este intemeiat, in considerarea faptului ca, din moment ce partile au statuat prin vointa lor ca vor recunoaste circumstantele atestate de Camera de Comert si Industrie a Romaniei ca fiind cazuri de forta majora, a se admite ca, in prezenta cauza, nu opereaza un caz de forta majora ar echivala cu validarea de catre instante a incalcarii fortei obligatorii a contractului.

Analizand critica adusa deciziei atacate in raport de temeiurile de drept invocate, Inalta Curte constata ca aceasta este nefondata, urmand ca recursul reclamantei SC R.I.G. SA Bucuresti sa fie respins, pentru urmatoarele considerente:

Art. 304 pct. 8 C. proc. civ. - Instanta interpretand gresit actul dedus judecatii a schimbat natura ori intelesul lamurit si vadit neindoielnic al acestuia.

Desi motivul de nelegalitate asa cum este prevazut procedural vizeaza actul dedus judecatii, recurenta prin argumentele aduse in sprijinul acestuia se refera la intelesul lamurit si vadit neindoielnic al inscrisurilor deduse judecatii, cu scopul de a repune in discutie probele, concludenta acestora, care nu intra in sfera de analiza a motivului de recurs prevazut de art. 304 pct. 8 care a fost invocat.

Astfel, din dezvoltarea motivului de recurs invocat de recurenta se constata ca aceasta contesta situatia de fapt retinuta de prima instanta si mentinuta de Curtea de Apel Iasi, cu referire la continutul inscrisurilor depuse in probatiune in fata celor doua instante, aspecte ce nu mai pot repune in discutie probatoriul administrat, cu atat mai mult cu cat inscrisurile depuse in instanta de recurs nu sunt acte noi.

Sustinerea recurentei, potrivit careia motivarea instantei de apel ignora ceea ce partile au statuat cu privire la cazurile de forta majora, privind actiunile greviste din Constanta, care reprezinta un caz de forta majora atestat de certificatul atestat de Camera de Comert si Industrie a Romaniei, se constata ca este nefondat urmand a fi respins.

Aceasta deoarece, potrivit art. 28 alin. (2) lit. i) din Legea nr. 335/2007, Camera de Comert si Industrie a Romaniei are intre alte atributii si avizarea pentru societatile comerciale a existentei cazurilor de forta majora, care apara de raspundere partea care o invoca in conditiile legii si include orice alte circumstante pe care Camera de Comert si Industrie a Romaniei le atesta ca atare.

In acest sens, Tribunalul Iasi a retinut ca actiunile greviste din perioada 17 - 29 iulie 2008 la C.S.C.T. Constanta Ferry-boat reprezinta o imprejurare invincibila pentru reclamanta, dar nu si imprevizibila, in contextul in care greva nu a fost spontana, iar anterior datei de 17.07.2008 a fost intens mediatizata, aceasta nefacand dovada faptului ca a luat toate masurile de precautie ce pot fi intreprinse pentru a evita sau diminua consecintele negative ale grevei, astfel ca recurenta nu poate fi exonerata de raspundere, intrucat putea evita consecintele acesteia fara a prejudicia interesele partilor implicate.

In raport de aceste imprejurari, se constata ca, culpa recurentei este dovedita, intrucat, desi avea cunostinta despre greva salariatilor de la CSCT Terminal Constanta, aceasta a comandat vagoane pentru incarcare, procedand la incarcarea lor, totodata incheind si contracte de transport atunci cand greva era in derulare, iar dupa ce primise avizul de impiedicare la transport, emis de catre intimata, recurenta a dispus expedierea vagoanelor la destinatie cand inceta greva, aspecte care au condus la imobilizarea vagoanelor, iar suma a carei restituire se solicita reprezinta tocmai contravaloarea tarifului orar de imobilizare a vagoanelor.

In acest context, in mod corect cele doua instante au constatat ca greva nu poate constitui, in speta, un caz de forta majora, iar Avizul si Certificatul de atestare a fortei majore sunt nelegale si nu pot exonera de raspundere recurenta, avand in vedere ca nu sunt indeplinite conditiile legale, iar partile nu au prevazut expres in contractul nr. 60011/2008 ca greva este asimilata cazului de forta majora.

In ceea ce priveste sustinerea recurentei, potrivit careia, intimata si-a exercitat cu rea-credinta drepturile procesuale, prin invocarea exceptiei de nelegalitate a Certificatului de forta majora, incalcand astfel forta obligatorie a contractului intervenit intre parti, se constata ca este nefondata, avand in vedere ca certificatul si avizul de atestare a fortei majore erau nelegale, intrucat prezentau o stare de fapt care nu corespundea realitatii, iar prin contract partile au convenit asupra unei forte majore care putea fi calificata astfel, in conditiile legii, aspecte care nu presupun exercitarea drepturilor procesuale in mod abuziv si in scopul prejudicierii partii adverse.

Mai mult decat atat, recurenta a fost cea care a actionat in justitie intimata, iar aceasta in calitate de parata a opus apararile formulate in cauza, sens in care instantele au apreciat ca reclamanta nu a probat reaua-credinta si nici abuzul de drept la care se face referire.

In ceea ce priveste recursul declarat de parata Camera de Comert si Industrie a Romaniei, la termenul de dezbateri in fond, Inalta Curte, din oficiu, a invocat exceptia inadmisibilitatii recursului declarat de recurenta-parata, avand in vedere ca aceasta parte nu a declarat apel.

Inalta Curte, in temeiul art. 137 C. proc. civ. a luat in examinare exceptia inadmisibilitatii recursului si a retinut ca, recursul, potrivit Titlului V, Capitolul I din Codul de procedura civila este cale de atac extraordinara, nedevolutiva, care se exercita numai cu respectarea conditiilor stabilite de lege.

Dintre acestea, Inalta Curte a luat in examinare obiectul cererii de recurs formulata de parata Camera de Comert si Industrie a Romaniei, astfel cum este stabilit in art. 299 C. proc. civ., potrivit caruia sunt supuse recursului hotararile date fara drept de apel, cele date in apel, precum si, in conditiile legii, hotararile altor organe cu activitate jurisdictionala.

Din text se desprinde cu claritate faptul ca a doua si principala categorie a hotararilor susceptibile de recurs este aceea a hotararilor pronuntate in apel, astfel ca recursul nu poate fi exercitat omisso medio, adica fara sa se fi exercitat in prealabil calea ordinara de atac a apelului.

Potrivit prevederilor art. 299 coroborate cu art. 377 C. proc. civ., hotararile date in prima instanta care nu au fot atacate cu apel nu mai pot fi supuse recursului, aceasta deoarece recurenta-parata Camera de Comert si Industrie a Romaniei nu poate formula prima data, in recurs, trecand peste apel, critici asupra carora instanta de apel nu s-a pronuntat.

In acest sens se constata ca recurenta a uzat de calea de atac a recursului si, fata de principiul unicitatii care functioneaza in materia cailor de atac, precum si al dublului grad de jurisdictie, se retine ca recursul declarat de parata Camera de Comert si Industrie a Romaniei este inadmisibil si urmeaza sa fie respins, ca atare.

In acest context, Inalta Curte, ca instanta de recurs, stabileste ca prin obiectul sau cererea de recurs formulata de parata Camera de Comert si Industrie a Romaniei nu se incadreaza in prevederile art. 299 C. proc. civ., astfel ca a fost respins ca inadmisibil.

Pentru aceste considerente, Inalta Curte, in temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., a respins ca nefondat recursul declarat de reclamanta SC R.I.G. SA Bucuresti si ca inadmisibil recursul declarat de Camera de Comert si Industrie a Romaniei.