Aviz de garantie mobiliara. Posibilitatea solicitarii nulitatii absolute

Avizul de garantie reala mobiliara nu este act juridic, ci este o forma de publicitate cu efecte in privinta asigurarii opozabilitatii fata de terti a garantiilor reale mobiliare, o simpla inregistrare, prin preluarea continutului unor formulare, facuta cu scopul de a aduce la cunostinta publica a garantiilor constituite, astfel incat orice creditor sa poata verifica situatia bunurilor debitorului, consultand datele inscrise in arhiva cu privire la aceste bunuri sau cu privire la debitul respectiv.

Prin urmare, intrucat avizul de garantie reala mobiliara nu are natura unui act juridic, este corecta solutia instantei de respingere a actiunii prin care se solicita nulitatea absoluta a acestuia pentru neindeplinirea conditiilor de validitate specifice actului juridic.

Prin cererea inregistrata pe rolul Judecatoriei sectorului 3 Bucuresti, reclamanta SC A. Limited a chemat in judecata pe parata SC B. solicitand anularea avizelor de garantie nr. 2007-00007865511588-BRR si nr. 2007-00007863111570-BSD inregistrate in Arhiva Electronica de Garantii Reale Mobiliare la data de 26.06.2007, sa se constate ca nu reprezinta o modalitate de publicitate fata de terti inscrierea in Arhiva Electronica de Garantii Reale Mobiliare, cu cheltuieli de judecata .

Prin cererea completatoare depusa in sedinta publica la termenul din data de 14.02.2011, reclamanta a solicitat sa se constate nulitatea absoluta a avizelor de garantie indicate in cererea de chemare in judecata pentru inexistenta raportului obligational care a generat inscrierea acestora, precum si pentru nerespectarea art. 13 din Legea nr. 99/1999.

Prin sentinta civila nr. 3614 din 21.03.2011, Judecatoria Sectorului 3 Bucuresti a admis exceptia necompetentei materiale si a declinat cauza spre competenta solutionare Tribunalului Bucuresti, Sectia comerciala.

Cauza a fost inregistrata pe rolul Tribunalului Bucuresti Sectia a VI-a comerciala la data de 01.06.2011, sub nr. xx108/3/2011.

Prin sentinta civila nr. 19643 din 18.12.2012, Tribunalul Bucuresti, Sectia a VI-a comerciala a admis in parte cererea si a dispus anularea avizelor de garantie reala mobiliara nr. 2007-00007865511588-BRR si nr. 2007-00007863111570-BSD, inregistrate de parata in Arhiva Electronica de Garantii Reale Mobiliare la data de 26.06.2007, a constatat nulitatea absoluta a inscrierilor garantiilor mobiliare in baza avizelor de garantie nr. 2007-00007865511588-BRR si nr. 2007-00007863111570-BSD, a dispus radierea inregistrarilor efectuate si a respins celalalt capat de cerere ca neintemeiat.

Pentru a pronunta aceasta solutie, tribunalul a retinut, in esenta, ca la data de 26.06.2007 parata a procedat la inscrierea a doua avize de garantie reala mobiliara: aviz nr. 2007-00007865511588-BRR prin care se constituia un drept de gaj asupra bunului descris in formularul de aviz de garantie initial): ``702.609 actiuni cu o valoare nominala de 2,5 RON detinute de A. Ltd in SC C. SA J40/xxx/1991 - reprezentand 75,5% din structura capitalului SC C. SA``; si aviz nr. 2007-00007863111570-BSD prin care se constituia un drept de gaj asupra bunului, descris in formularul de aviz de garantie initial): ``1. gaj asupra pachetului de 75,5% detinute de A. Limited la SC C. SA, J40/xxx/1991; 2. gaj asupra intregului fond de comert al SC C. SA, J40/xxx/1991; 3. 10 bilete la ordin emise de A. Limited in favoarea lui B. LLC; 4. 10 bilete la ordin emise de SC C. SA pentru B. LLC.``

Prin cele doua avize se instituia, de doua ori, garantie reala mobiliara asupra aceluiasi bun, respectiv ``702.609 actiuni cu o valoare nominala de 2,5 ron detinute de A. Ltd in SC C. SA J40/xxx/1991 - reprezentand 75,5% din structura capitalului SC C. SA``.

Tribunalul a constatat ca din cuprinsul celor doua avize de garantie invocate nu rezulta care este raportul obligational garantat si care este contractul de garantie mobiliara aferent acestei obligatii .

Totodata, s-a apreciat ca, la momentul la care s-a realizat inscrierea gajului la AEGRM, pretinsa creanta a B. impotriva lui A. nu avea caracter cert, nici lichid si nici exigibil . A. Ltd nu recunoaste existenta unei creante, aratand ca nu a incheiat cu B. LLC niciun contract, deci nici contractul 61 si aditionalele acestuia 62 si 63/16.06.2007, conventie a carei nulitate absoluta a fost deja constatata de Curtea de Apel Bucuresti, Sectia a V-a civila, in dosar xx969/3/2007.

S-a mai retinut ca niciunul dintre cele doua avize de garantie initiala nr. 2007-00007865511588 si 2007-00007863111570-BSD nu cuprinde nicio referinta cu privire la obligatia garantata, la titlul din care emana aceasta obligatie, la contractul de garantie mobiliara prin care ia nastere obligatia pretinsului creditor la constituirea garantiei, practic nu exista nici un element de identificare a raporturilor obligationale dintre reclamanta si parata.

Astfel, daca avizul nr. 2007-00007865511588 cuprinde doar o singura garantie, respectiv gajul asupra pachetului de actiuni, avizul nr. 2007-00007863111570-BSD prevede doua tipuri de garantii constituite de catre reclamanta, respectiv gajul asupra pachetului de actiuni detinut de reclamanta in cadrul capitalului social al SC C. SA si, totodata, si 10 bilete la ordin neindividualizate in nici un fel, neexistand nicio referinta cu privire la data emiterii, seria de identificare, suma stipulata la plata .

De asemenea, tribunalul a constatat ca nu rezulta daca cele doua gajuri instituite prin cele doua avize de garantie in cauza de catre B. LLC asupra aceluiasi pachet de actiuni reprezinta garantii diferite aferente unor obligatii distincte sau o reluare a aceleiasi garantii .

Cu privire la capatul de cerere referitor la constatarea ca nu reprezinta o modalitate de publicitate fata de terti inscrierea in AEGRM a gajului asupra pachetului de actiuni detinut de reclamanta la SC C. SA, tribunalul a considerat ca, avand in vedere ca acesta rezulta implicit din admiterea celorlalte capete de cerere, se impune respingerea sa ca neintemeiat.

Impotriva acestei sentinte, precum si a tuturor incheierilor pronuntate in dosar, parata B. LLC a formulat apel.

Prin decizia civila nr. 359 din 16.10.2013, Curtea de Apel Bucuresti, Sectia a V-a civila a admis apelul si a schimbat in parte sentinta apelata in sensul ca a respins ca neintemeiate si capetele de cerere privind anularea avizelor de garantie reala mobiliara, constatarea nulitatii absolute a inscrierilor garantiilor mobiliare in baza avizelor si radierea inregistrarilor efectuate, mentinand celelalte dispozitii ale sentintei apelate.

Pentru a pronunta aceasta solutie, curtea a retinut, in esenta, ca avizul de garantie nu are natura unui act juridic, astfel ca nu se poate cere in justitie anularea sa pentru neindeplinirea conditiilor de validitate specifice actului juridic civil, eventualele deficiente privind continutul sau putand fi invocate de partea interesata ca aparari vizand forta probanta a acestuia.

Recursul declarat de reclamanta SC A. Limited impotriva acestei decizii a fost admis de Inalta Curte de Casatie si Justitie, Sectia a II-a civila, prin decizia nr. 3723 din 25.11.2014, si, casand decizia atacata, a trimis cauza spre rejudecare Curtii de apel, cu motivarea ca in considerentele deciziei nu se regaseste si analiza apararilor formulate de intimata prin intampinare, astfel incat nu se poate cunoaste daca, la pronuntarea solutiei, instanta de apel a avut in vedere aceste sustineri.

In rejudecare, Curtea de Apel Bucuresti, Sectia a VI-a civila, prin decizia civila nr. 758/A din 11 mai 2015 a admis apelul formulat de parata B. LLC, a schimbat in parte sentinta apelata, in sensul ca a respins ca neintemeiate si capetele de cerere privind anularea avizelor de garantie reala mobiliara, constatarea nulitatii absolute a inscrisurilor garantiilor mobiliare in baza avizelor si radierea inregistrarilor efectuate. A fost mentinut restul dispozitiilor sentintei atacate.

In argumentarea acestei decizii, instanta de apel a retinut, in esenta, ca in ceea ce priveste natura juridica a avizelor de garantie nu se poate face confuzie intre garantia insasi si avizul de garantie, aspect ce reiese cu claritate din prevederile art. 29 din Titlul 6 al Legii nr. 99/1999, apreciindu-se ca avizul de garantie este o forma de publicitate cu efecte in privinta asigurarii opozabilitatii fata de terti a garantiilor reale mobiliare, iar aceasta concluzie este confirmata de Regulamentul de Functionare a Arhivei Electronice (H.G. nr. 802/1999) prin art. 1 alin. (3), precum si art. 7 alin. (2) din acelasi Regulament si art. 49 alin. (2) din titlul 4 al Legii nr. 99/1999.

Prin urmare, s-a apreciat ca avizele de garantie nu au natura unor acte juridice, ci sunt simple inregistrari, prin preluarea continutului unor formulare si s-a mentionat ca actiunea priveste nulitatea avizelor, fara referire la formularul de aviz .

Referitor la sustinerea intimatei, in sensul ca avizul de garantie produce efecte juridice si, prin urmare, trebuie sa fie considerat act juridic, instanta de apel a apreciat ca se bazeaza pe o confuzie si pe o redare eronata a definitiei consacrate in doctrina a actului juridic ca ``manifestare de vointa in sensul de a naste, modifica sau stinge efecte juridice``. Definitia cuprinde doua aspecte diferite, respectiv manifestarea de vointa si scopul acesteia, iar in cazul avizelor de garantie lipseste tocmai manifestarea de vointa ce este de natura actului juridic.

S-a mai retinut ca persistenta confuziei rezulta chiar din argumentele prezentate de intimata, care se refera ea insasi la faptul ca avizul de garantie reprezinta ``o formalitate`` impusa de legiuitor. Scopul primordial al acestei formalitati nu este cel identificat de intimata, respectiv obtinerea caracterului de titlu executoriu al contractului de garantie, ci, conform art. 29 din Titlul 6 al Legii nr. 99/1999, publicitatea si, pe cale de consecinta, opozabilitatea fata de terti a garantiei.

S-a apreciat ca fiind eronata si sustinerea intimatei din cuprinsul recursului cu privire la care decizia de casare impune instantei de apel a se pronunta in sensul existentei unui ``act juridic``, constand in manifestarea de vointa de a face publica existenta unei garantii reale asupra unui bun, distinct de operatiunea de inscriere denumita, de asemenea, aviz, intrucat dispozitiile legale citate mai sus nu sustin o asemenea afirmatie, ci, dimpotriva, delimiteaza cu claritate notiunea si efectele avizului de garantie .

Referitor la chestiunile invocate de intimata privind calitatea procesuala a operatorului Arhivei Electronice s-a apreciat ca sunt nerelevante in speta, intrucat actiunea a fost solutionata pe fond in contradictoriu cu parata indicata chiar de intimata-reclamanta.

Prin urmare, s-a concluzionat ca in mod eronat prima instanta a dispus anularea avizelor de garantie .

In ceea ce priveste capetele de cerere vizand nulitatea inscrierilor efectuate in temeiul avizului, precum si radierea inscrierilor, instanta de apel a apreciat ca acestea au caracter subsecvent, reclamanta-intimata justificand masurile solicitate prin nulitatea avizului de garantie, astfel ca se impunea, de asemenea, respingerea lor.

De altfel, motivele invocate de reclamanta in sustinerea cererii sale au in vedere, in principal, aspecte legate de existenta obligatiei garantate si de validitatea contractelor de garantie, insa aceste chestiuni nu pot fi analizate decat pe calea unor actiuni distincte avand ca obiect fondul raporturilor juridice dintre parti, intrucat tribunalul nu a fost investit cu o actiune avand asemenea obiect .

S-a mai retinut ca in masura in care aceste sustineri s-ar dovedi reale si contractul de garantie insusi ar fi anulat printr-o hotarare irevocabila, art. 7 lit. h) din Regulamentul de Functionare a Arhivei Electronice prevede necesitatea unui aviz de nulitate a garantiei, o dovada in plus ca legiuitorul nu a inteles sa permita o actiune in nulitatea avizului de inscriere a garantiei.

Impotriva acestei decizii reclamanta SC A. Limited a declarat recurs intemeiat pe dispozitiile art. 304 pct. 5 si 9 C. proc. civ.

In argumentarea motivului de recurs prevazut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ., recurenta a sustinut, in esenta, ca hotararea instantei de apel s-a dat cu incalcarea dispozitiilor imperative ale art. 292 C. proc. civ., intrucat sustinerea cu privire la lipsa caracterului de act juridic al avizului de garantie reala mobiliara, sustinere care a stat la baza motivarii admiterii apelului de catre instanta de apel, a fost invocata de apelanta-parata, B. LLC, pentru prima data in fata instantei de apel.

Sustinand motivul de recurs prevazut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta considera ca instanta de apel a dat o interpretare eronata notiunii de act juridic, retinand, in esenta, faptul ca inregistrarile in AEGRM, facute in baza unor avize de garantie reala mobiliara (instrumentum ce materializeaza actul juridic civil al inregistrarii), nu ar reprezenta acte juridice.

Or, sustine recurenta, instanta de apel uita faptul ca avizul nu este doar instrumentum, ci este inscrisul constatator al manifestarii de vointa, avizul de garantie este insusi actul juridic de aducere la cunostinta publica a garantiei si, nicidecum, nu este un inscris lipsit de continut .

In continuarea motivarii recurenta a prezentat opiniile sale privind natura juridica a avizului, definitia din dictionarul explicativ al limbii romane si intrebari retorice pentru a sustine ca avizul de garantie reala mobiliara este un act juridic avand ca scop asigurarea opozabilitatii erga omnes a inscrisurilor pe care le contine, respectiv a existentei contractului de garantie mobiliara, fara a se confunda cu acesta.

Recurenta apreciaza ca eronata interpretarea instantei de apel referitor la cazul in care ``contractul de garantie insusi ar fi anulat printr-o hotarare irevocabila, art. 7 lit. h) din Regulamentul de Functionare a Arhivei Electronice prevede necesitatea unui aviz de nulitate a garantiei``, ceea ce ar fi in acceptiunea instantei de apel ``o dovada in plus ca legiuitorul nu a inteles sa permita o actiune in nulitatea avizului de inscriere a garantiei.``

Faptul ca legiuitorul a stipulat o procedura de invalidare a avizului de garantie ca o consecinta a nulitatii contractului de garantie reala mobiliara, considera recurenta, este doar o reflectare legislativa a principiului anularii actului subsecvent ca urmare a anularii actului initial, dar aceasta nu exclude de plano interpretarea ca avizul de garantie ar fi un act juridic si nici nu exclude ca actul juridic subsecvent, avizul de garantie, sa fie el insusi susceptibil de anulare pentru motive de nelegalitate proprii, mai ales in conditiile in care legiuitorul a stipulat asemenea conditii de legalitate, nerespectate de avizele deduse judecatii, asa cum a retinut in mod corect prima instanta de fond, Tribunalul Bucuresti.

In concluzie, recurenta considera ca instanta de apel a dat o gresita interpretare insasi notiunii de act juridic si a facut o gresita aplicare a acestei notiuni, raportandu-se eronat la dispozitiile H.G. nr. 802/1999.

Pentru aceste motive, recurenta a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei recurate, in sensul respingerii apelului si mentinerii ca temeinica si legala a hotararii instantei de fond .

Prin intampinarea depusa la dosar intimata-parata B. LLC, raspunzand criticilor din cererea de recurs, a solicitat respingerea recursului ca nefondat si mentinerea deciziei recurate ca fiind temeinica si legala.

Inalta Curte, analizand decizia recurata prin raportare la criticile formulate in cererea de recurs, a constatat ca acestea sunt nejustificate, respingand ca nefondat recursul, pentru urmatoarele considerente:

Prin art. 304 pct. 5 C. proc. civ., modificarea sau casarea unei hotarari se poate cere numai pentru motive de nelegalitate atunci cand, prin hotararea data, instanta a incalcat formele de procedura prevazute sub sanctiunea nulitatii de art. 105 alin. (2) C. proc. civ.

Din perspectiva acestui motiv, recurenta a invocat incalcarea dispozitiilor art. 292 C. proc. civ. avand in vedere faptul ca instanta de apel a analizat caracterul de act juridic al avizului de garantie mobiliara, aspect invocat de catre parata pentru prima data in apel.

Critica recurentei nu mai poate face obiectul analizei in aceasta etapa procesuala intrucat instanta de casare, analizand acest aspect, prin decizia de casare a statuat cu autoritate de lucru judecat faptul ca ``in cauza nu a avut loc incalcarea limitelor cadrului procesual in apel, avand in vedere pozitia procesuala a acesteia in fata instantei de fond care nu o obliga sa formuleze vreo aparare in acest sens.``

Nu vor fi retinute nici criticile incadrate de recurenta in motivul de recurs prevazut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. potrivit caruia hotararea recurata poate fi modificata cand hotararea pronuntata este lipsita de temei legal ori a fost data cu incalcarea sau aplicarea gresita a legii.

Din perspectiva acestui motiv recurenta a sustinut ca instanta de apel a dat o interpretare eronata notiunii de act juridic si a facut o gresita aplicare a acestei notiuni, raportandu-se eronat la dispozitiile H.G. nr. 802/1999.

Actul juridic civil reprezinta manifestarea de vointa facuta cu intentia de a produce efecte juridice, respectiv, de a naste, modifica sau stinge un raport juridic civil concret.

Contrar argumentelor recurentei, avizul de garantie reala mobiliara nu este o manifestare de vointa, ci reprezinta o inregistrare, astfel cum se arata in mod explicit in art. 7 alin. (2) din Regulamentul de Functionare a Arhivei Electronice, cu scopul de a aduce la cunostinta publica a garantiilor constituite, astfel incat orice creditor putand verifica situatia bunurilor debitorului, consultand datele inscrise in arhiva cu privire la aceste bunuri sau cu privire la debitul respectiv.

Avizul in sine nu este nici constitutiv, nici declarativ de drepturi, ci este doar o certificare a faptului ca in arhiva electronica de garantii reale mobiliare a fost inscrisa o garantie reala asupra unui bun.

Pentru a capata natura de act juridic avizul de garantie ar trebui sa fie expresia manifestarii de vointa si sa produca efecte juridice, adica sa dea nastere, sa modifice sau sa stinga raporturile juridice stabilite intre parti, insa, asa cum corect a stabilit si instanta de apel, avizul de garantie este o forma de publicitate cu efecte in privinta asigurarii opozabilitatii fata de terti a garantiilor reale mobiliare, ce nu are natura unui act juridic, ci este o simpla inregistrare, prin preluarea continutului unor formulare.

Nu va fi retinuta nici critica potrivit careia instanta de apel s-a raportat in mod eronat la dispozitiile H.G. nr. 802/1999, intrucat in analiza naturii juridice a avizului de garantie instanta de apel, pentru o mai buna intelegere a argumentelor prezentate si a dispozitiilor legale ce atesta cu claritate natura juridica a avizului de garantie, a facut, in mod corect, trimitere la Regulamentul de Functionare a Arhivei Electronice, respectiv H.G. nr. 802/1999, care confirma faptul ca avizul de garantie nu este act juridic.

Avand in vedere aceste considerente, Inalta Curte, in temeiul dispozitiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., a respins ca nefondat recursul declarat de reclamanta SC A. Limited impotriva deciziei civile nr. 758 A din 11 mai 2015 a Curtii de Apel Bucuresti, Sectia a VI-a civila.