In lipsa unui acord al partilor, in vederea angajarii raspunderii patrimoniale a salariatului este obligatorie promovarea unei cereri de chemare in judecata

Prin Sentinta civila nr. 343 din 12.03.2020 a Tribunalului Harghita, pronuntata in Dosarul nr. x s-a admis actiunea civila formul ata de catre reclamanta U. a. T. a Municipiului O.S.impotriva paratului B.L.Z. si s-a dispus obligarea acestuia sa plateasca suma de 34. 665 lei cu titlul de despagubiri, reprezentand prejudiciul cauzat unitatii administrative, precum si suma de 14. 323 lei cu titlul de foloase nerealizate, calculate pana la data sfarsitul lunii mai 2019, precum si in continuare, pana la achitarea integrala a debitului.

De asemenea, paratul a mai fost obligat sa plateasca reclamantei suma de 5000 lei, cu titlu de cheltuieli de ju decata, reprezentand onorariu avocatial.

Pentru a pronunta aceasta hotarare, Tribunalul a retinut ca prin Raportul de audit financiar din 27.06.2017 intocmit de Camera de Conturi Harghita s-a constatat ca, in perioada 2015 - 2016, la nivelul unitatii reclamante s-ar fi angajat, lichidat, ordonantat, platit si inregistrat nelegal in contabilitate, cheltuieli cu bunuri si servicii (mese oficiale/servite), asimilate cheltuielilor de protocol, pentru un numar de 18 actiuni, neaprobate nominal de catre Consiliul Local al Municipiului O.S., in conditiile in care invitatii erau exclusiv din tara, ori cu depasirea nivelului maxim de persoane din partea romana prevazut la cap.1, pct. 3 din Anexa 1 la H.G. nr. 552/1991.

U. a. T. a M.ui O.S., prin primar, a contestat Decizia nr. 20/2017, insa Comisia de solutionare a contestatiilor constituita la nivelul Curtii de Conturi a Romaniei, prin Incheierea nr. 127/17.10.2017, a admis partial contestatia . Ulterior, aceeasi entitate a solicitat in instanta anularea pct. I.2- I. 9 din Decizia nr. 20/25.07.2017, prin Sentinta civila nr. 507/10.04.2018, pronuntata de Tribunalul Harghita in dosarul x, fiind admisa actiunea sub acest aspect.

Prin Decizia nr. 2050/R/06.12.2018 pronuntata de catre Curtea de Apel Targu M. S-a admis recursul declarat de catre Curtea de Conturi a Romaniei impotriva Sentintei civile nr. 507/10.04.2018, care a fost casata. Procedand la rejudecarea cauzei in limitele casarii, instanta a respins cererea de chemare in judecata formulata de catre U. a. T. a Municip iul ui O.S.

Dupa pronuntarea deciziei anterior mentionate, in contextul prevederilor art. 33 alin. 3 din Legea nr. 94/1992, privind organizarea si fun ctionarea Curtii de Conturi, U. a. T. a Municipiului O.S. a procedat la emiterea Dispozitiei nr. 764/2019 privind stabilirea intinderii prejudiciului si a persoanelor responsabile, in contextul abaterii de la legalitate si regularitate generatoare a unor prejudicii si a masurilor pentru recuperarea acestuia, ca urmare a celor prevazute in Decizia nr. 20/25.07.2017 emisa de Camera de Conturi Harghita. Emiterea acestei decizii a avut la baza Raportul de aprobare nr. 2839/14.05.2019, in care sunt reluate aspectele retinute de catre Curtea de Conturi in materialele intocmite cu ocazia controlului efectuat.

Prima instanta a apreciat ca u.reclamanta a procedat la individualizarea sumei retinute de catre organele de audit ca prejudiciu in patrimoniul Municipiului O.S., in sarcina paratului din prezenta cauza fiind retinute prejudiciile aferente anului 2015, cand acesta a indeplinit functia de primar.

Sub acest aspect, a subliniat ca raspunderea apartine exclusiv primarului, intrucat persoanele responsabile de efectuarea controlului financiar propriu din cadrul primariei se aflau in subordinea acestuia, primarul fiind cel care a semnat ordonantarile de plata, precum si angajamentele bugetare individuale/globale, in calitatea sa de ordonator principal de credite, calitate conferita de prevederile art. 63, alin. 4, pct. a din Legea nr. 215/2001, republicata, Legea administratiei publice locale.

In ceea ce priveste culpa paratului, s-a aratat ca aceasta rezulta atat din calitatea acestuia de ordonator de credite cat si din modul in care a organizat activitatea, in calitate de conducator al aparatului de specialitate al primarului, retinand totodata ca paratul nu a formulat o cerere de chemare in garantie a altor persoane pe care le considera responsabile de producerea respectivului prejudiciu.

Cu privire la prejudiciu, Tribunalul a retinut ca acesta rezulta din documentele intocmite de catre Camera de Conturi Harghita cu ocazia activitatii de audit financiar asupra contului anual de executie bugetara a Unitatii a. Teritoriale a Munici piului Od orheiu S., respectiv Decizia nr. 20/2017, precum si din celelalte documente intocmite cu acest prilej, prin Referatul de aprobare nr. 2839/14.05.2019 si Dispozitia nr. 764/2019 stabilindu-se in mod exact care este suma ce i se imputa paratului cu titlu de prejudiciu.

Referitor la raportul de cauzalitate, prima instanta a retinut ca si aceasta conditie este indeplinita in cauza, prejudiciul inregistrat de reclamanta fiind consecinta faptei paratului care nu si-a indeplinit intocmai si la timp obligatiile de serviciu ce-i reveneau sau si le-a indeplinit in mod defectuos.

Tribunalul a concluzionat ca sunt intrunite toate elementele necesare angajarii raspunderii patrimoniale a paratului, respectiv relatiile de munca existente intre parti, fapta ilicita si personala a angajatului, savarsita in legatura cu exercitarea atributiunilor de serviciu, prejudiciul cauzat in patrimoniul unitatii reclamante, raportul de cauzalitate existent intre conduita paratului si prejudiciul cauzat, precum si vinovatia acestuia, iar in baza prevederilor art. 73/1 din Legea nr. 500/2002, privind finantele publice instanta a obligat paratul la plata foloaselor nerealizate si in continuare, dupa luna mai 2019, pana la achitarea integrala a debitului.

Impotriva acestei hotarari a declarat apel paratul, solicitand, in principal, anularea sentintei apelate si trimiterea cauzei pentru rejudecare primei instante iar, in subsidiar, anularea sentintei si respingerea cererii de chemare in judecata, cu obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecata .

In motivarea caii de atac declarate, apelantul a aratat ca in mod gresit prima instanta a dispus repararea intregului prejudiciu de catre acesta, admitand implicit ca raspunderea ar fi una solidara, aratand ca s-ar putea intoarce impotr iva celor considerati vinovati, intrucat raspunderea de dreptul muncii nu este solidara iar prejudiciul imputat apelantului este rezultatul neindeplinirii atributiilor de serviciu a mai multor angajati, fiind incidente prevederile art. 255 alin. 1 din Codu l muncii.

Din aceasta perspectiva, apelantul a aratat ca reclamanta trebuia sa cheme in judecata toate persoanele implicate in producerea prejudiciului si, in contextul in care nu a procedat astfel, prima instanta trebuia sa puna in discutia partilor aceasta chestiune, in temeiul prevederilor art. 78 alin. 3 din Codul de procedura civila.

Apelantul a mai subliniat ca ordonatorului principal de credite i se pot imputa numai fapte stipulate in fisa postului, or, instanta nu a observat ca operatiunile de angajare si ordonantare a cheltuielilor de fonduri publice locale se aproba de ordonatorul de credite iar plata se efectueaza de contabil numai cu viza prealabila de control financiar preventiv propriu, potrivit art. 24 alin. 2 din Legea nr. 237/2006.

In ceea ce priveste chestiunea aprobarii cheltuielilor de protocol, apelantul a aratat ca in raportul Curtii de Conturi s-a aratat, contrar celor retinute de prima instanta, ca mai multe persoane care aveau atributii in acest domeniu si le-au indeplinit in mod defe ctuos.

Apelantul a subliniat ca, in cauza, nu sunt indeplinite conditiile raspunderii patrimoniale.

In ceea ce priveste fapta ilicita, s-a aratat ca in mod gresit Tribunalul a retinut existenta acesteia, intrucat a existat o viza prealabila de control financiar, apelantul facand trimitere sub acest aspect la prevederile art. 21 si art. 10 din O.U.G. nr. 119/1999.

In privinta prejudiciului, apelantul a subliniat ca acesta nu indeplineste conditia de a fi cert, in cauza nefacandu-se dovada indeplinirii conditiilor de evaluare a acestuia sub aspectul intinderii, iar Dispozitia nr. 764/2019 nu poate fi apreciata ca un demers de individualizare a sumei.

Apelantul a aratat ca nici conditiile vinovatiei si raportului de cauzalitate intre fapta si prejudiciu nu sunt indeplinite, nefiind probata existenta acestora iar sarcina probei revenea angajatorului.

In drept, apelantul a invocat prevederile O.U.G. nr. 119/1999, art. 451 alin. 2 din Cod procedura civila, art. 255, art. 254 si art. 272 din Codul muncii (vezi Codul muncii comentat de avocat Marius-Catalin Predut - www.MCP-Avocati.ro), OG nr. 80/2001, art. 33 alin. 3 din Legea nr. 94/1992.

Intimata U. a. T. a M.ui O.S. a formulat intampinare, prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat si mentinerea hotararii atacate ca fiind legala si temeinica, cu obligarea apelantului la plata cheltuielilor de judecata .

In acest sens, a aratat ca prima instanta a stabilit in mod corect indeplinirea conditiilor raspunderii patrimoniale a fostului primar, subliniind ca, desi hotararile pronuntate in Dosarul nr. x nu pot fi invocate cu autoritate de lucru judecat in aceasta cauza, faciliteaza probatiunea, aducand in fata instantei constatari ale unor raporturi juridice de care este necesar sa se tina seama. Astfel, in concret, intr-un litigiu anterior s-a constatat legalitatea actului prin care auditorii publici externi au constatat existenta abaterii care a generat prejudiciul, motiv pentru care in cadrul acestui litigiu nu se mai poate pune in discutie existenta prejudiciului, a faptei ilicite si a vinovatiei. In plus, intimata a aratat ca Dispozitia nr. 764 din 14.05.2019 nu a fost contestata la sectia de contencios a. , apelantul acceptand cuantumul prejudiciului si vinovatia sa, actul emis bucurandu-se de o prezumtie de legalitate absoluta.

Intimata a mai aratat ca prima instanta a stabilit in mod corect raspunderea exclusiva a apelantului, in calitate de ordonator principal de credite, neavand din aceasta perspectiva nicio relevanta sustinerile acestuia referitoare la divizibilitatea raspunderii patrimoniale ori privind incidenta prevederilor art. 78 alin. 2 din Codul de procedura civila.

Prin raspunsul la intampinare, apelantul a aratat ca Dispozitia nr. 764/2019 nu stabileste intinderea prejudiciului, necontinand date referitoare la conditiile de evaluare avute in vedere, iar aceasta nu beneficiaza de prezumtia de legalitate, intrucat nu este un act a.

De asemenea, apelantul a subliniat ca nu se pune problema prezumtiei de lucru judecat in ceea ce priveste solutia pronuntata in Dosarul nr. x, hotararile indicate avand valoare de mijloc de proba in prezenta cauza.

In probatiune, la dosarul cauzei s-au depus urmatoarele inscrisuri: documentatia privind aprobarea bugetului local pe anul 2015 (filele 17- 41), Dispozitia Primarului nr. 764/2019 (filele 119- 121), Adeverinta nr. x/01.07.2020 emisa de M.O.S.(fila 122).

Analizand sentinta atacata din perspectiva motivelor invocate, instanta de control judiciar constata urmatoarele:

In fapt, apelantul a indeplinit functia de primar al Municipiului O.S.pana in anul 2015.

In urma unui audit financiar asupra contului anual de executie pentru anul 2016, efectuat de auditorii publici externi din cadrul Camerei de Conturi Harghita, s-a intocmit Raportul de audit financiar nr. 1 077/27.06.2017 si s-a emis Decizia nr. 20 din 25.07.2017, prin care la pct. 2, s-a retinut ca au fost constatate abateri de la legalitate si regularitate, cauzatoare de prejudicii bugetului local, in cazul platilor efectuate in anii 2015 - 2016, in contul unor furnizori, in valoare totala de 84. 608 lei, reprezentand contravaloare mese servite.

In concret, s-a constatat ca la nivelul Unitatii a. Teritoriale M.O.S., s-a angajat lichidarea, ordonantarea, plata si inregistrarea nelegala de cheltuieli cu bunuri si servicii (mese oficiale/servite), asimilate cheltuielilor de protocol, pentru un numar de 18 actiuni, neaprobate nominal de catre Consiliul Local O.S., in conditiile in care, invitatii erau exclusiv din tara, ori cu depasirea nivelului maxim de persoane din partea romana, prevazut la cap.1, pct. 3 din Anexa la H.G. nr. 552/1991, majoritatea persoanelor invitate la aceste actiuni nefiind oficialitati din afara institutiei organizatoare ci salariati ai acesteia.

In consecinta, s-a constatat ca au fost incalcate prevederile Anexei nr. 1 la H.G. nr. 552/1991; art. 4 alin. 1 din O.G. nr. 80/2001; art. 14 alin. 3, art. 20 alin. 1 lit. h, art. 23 alin. 1, art. 51 alin. 3, art. 54 alin. 5 din Legea nr. 273/2006 privind finantele publice locale; pct. 1 lit. a din Normele metodologice privind angajarea, lichidarea, ordonantarea si plata institutiilor publice; pct. 3.2 si pct. 3. 3 lit. a din Normele metodologice generale referitoare la exercitarea controlului financiar preventiv aprobate prin O. M. F. P. nr. 522 din 16.04.2003.

S-a stabilit in sarcina ordonatorului principal de credite luarea unor masuri pentru evaluarea exacta a prejudiciului si recuperarea acestuia.

Decizia Camerei de Conturi Harghita nr. 20/2017 a fost contestata, insa a ramas definitiva prin Decizia nr. 2050/R/2018 pronuntata de Curtea de Apel Targu M.in Dosarul nr. x.

In vederea executarii obligatiei stabilite prin decizia anterior mentionata, s-a emis Dispozitia nr. 764/2019 privind intinderea stabilirii prejudiciului, a persoanelor responsabile in contextul abaterii de la legalitate si regularitate generatoare a unor prejudicii si a masurilor pentru recuperarea acestuia, prin care s-a stabilit intinderea prejudiciului ca fiind in cuantum de 113. 551 lei, reprezentand cheltuieli de protocol platite nelegal, la care se adauga foloase nerealizate, calculate la nivelul majorarilor de intarziere pentru veniturile bugetului local, din care, suma de 48. 989 lei aferenta anului bugetar 2015 si suma de 64. 562 lei, aferenta anului 2016 iar ca persoana responsabila, pentru anul 2015, apelantul, primar al Municipiului O.S. si ordonator principal de credite in anul 2015, respectiv Galfi a. , primar al Municipiului O.S. si ordonator principal de credite in anul 2016.

Reclamanta a solicitat angajarea raspunderii patrimoniale a paratului, care a fost considerat singurul responsabil de producerea pagubei.

In cauza, raspunderea paratului, fost primar al Municipiului O.S., trebuie analizata prin raportare la dispozitiile art. 254 si urm. din Codul muncii (vezi Codul muncii comentat de avocat Marius-Catalin Predut - www.MCP-Avocati.ro), instanta retinand sub acest aspect cele statuate prin Decizia nr. 16/26 septembrie 2016 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie - Completul competent sa judece recursul in interesul legii.

Relevanta hotararilor pronuntate in Dosarul nr. x, in cadrul caruia instanta de contencios a. a confirmat legalitatea Deciziei nr. 20/2017 a Camerei de Conturi Harghita este de natura probatorie, neputand fi primite apararile intimatei potrivit carora chestiunile referitoare la existenta prejudiciului, a faptei ilicite si a vinovatiei nu mai pot fi puse in discutie in cadrul acestui litigiu. O atare sustinere este lipsita de temei legal, neputand fi primite argumentele referitoare la prezumtia de lucru judecat, avand in vedere ca in litigiul ce a facut obiectul dosarului nr. x, apelantul nu a avut calitatea de parte, neputand formula niciun fel de aparari.

De asemenea, nu sunt intemeiate nici sustinerile potrivit carora prin emiterea Dispozitiei nr. 764 din 14.05.2019 au fost stabilite atat prejudiciul cat si persoana vinovata de producerea acesteia, iar prin neatacarea in contencios a. a acestui act, paratul ar fi acceptat atat cuantumul prejudiciului cat si vinovatia sa, chestiuni care nu ar mai putea fi analizate in aceasta cauza, intrucat dispozitia mentionata ar beneficia de prezumtia de legalitate absoluta.

Sub acest aspect, Curtea retine, in primul rand, ca dispozitia in discutie nu este un act a. , neindeplinind conditiile art. 2 alin. 1 lit. c din Legea nr. 554/2004, prin urmare nu putea fi atacat in contencios a.

In al doilea rand, aceasta dispozitie nu produce nici un fel de consecinte juridice, cu atat mai mult, nu se impune in prezenta cauza cu prezumtie de legalitate, astfel cum sustine intimata.

Potrivit art. 254 alin. 3 din Codul muncii (vezi Codul muncii comentat de avocat Marius-Catalin Predut - www.MCP-Avocati.ro), daca angajatorul constata ca salariatul sau a provocat o paguba din vina si in legatura cu munca sa, va putea solicita salariatului, printr-o nota de constatare si evaluare a pagubei, repararea contravalorii acesteia, prin acordul partilor. Aceasta prevedere este o exceptie de la dispozitiile art. 169 alin. 2 din C odul muncii.

Prin urmare, in lipsa unui acord al partilor, in vederea angajarii raspunderii patrimoniale a salariatului este obligatorie promovarea unei cereri de chemare in judecata, in cadrul careia instanta trebuie sa analizeze indeplinirea conditiilor prevazute de lege. Din acest motiv emiterea de catre angajator a unor acte premergatoare promovarii actiunii prin care transe aza indeplinirea tuturor sau a vreuneia dintre conditiile ce trebuie intrunite cumulat iv pentru angajarea raspunderii, nu impiedica instanta sa procedeze la verificarea indeplinirii acestora. Prin urmare, un astfel de act emis de angajator este lipsit de efecte juridice, motiv pentru care nici nu ar putea fi contestat cu succes in instanta si, in aceeasi masura, necontestarea lui nu echivaleaza cu un acord al partilor. Imprejurarea ca aceasta dispozitie a fost emisa in vederea executarii obligatiei stabilite prin decizia Camerei de Conturi, pentru evaluarea exacta a pagubei si stabilirea persoanelor vinovate nu este de natura a-i conferi alta valoare juridica. Indiferent de emiterea unui atare act, instanta sesizata cu o cerere in vederea stabilirii raspunderii patrimoniale a angajatului nu este tinuta de continutul acestuia, fiind obligata sa verifice indeplinirea tuturor conditiilor prevazute de lege.

Procedand la verificarea indeplinirii conditiilor angajarii raspunderii patrimoniale a apelantului, Curtea constata ca prin Raportul de audit financiar intocmit de auditorii publici externi ai Camerei de Conturi Harghita, care a stat la baza emiterii Deciziei nr. 20/2017, s-a stabilit ca abaterea constatata referitoare la nerespectarea prevederilor cu privire la angajarea, lichidarea si ordonantarea cheltuielilor de protocol a fost favorizata in principal de functionarea defectuoasa a sistemului de control intern la nivelul Unitatii a. Teritoriale a Municipiului O.S., de exercitarea formala a controlului financiar preventiv propriu, respectiv de pregatirea inadecvata a personalului cu sarcini pe linia controlului intern.

Sunt reale sustinerile apelantului, potrivit carora angajatorul nu si-a indeplinit obligatia de a analiza si stabili participatia fiecarei persoane cu atributii in stabilirea, ordonantarea si plata sumelor la producerea prejudiciului, in contextul in care in urma controlului efectuat s-a retinut implicarea mai multor angajati. Angajatorul era obligat sa stabileasca persoanele care au participat in mod direct, prin raportare la sarcinile de serviciu specifice, la producerea pagubei. Stabilirea responsabilitatii exclusive a fostului primar in lipsa unei analize detaliate a atributiilor si responsabilitatilor specifice functiilor detinute de toate persoanele responsabile implicate in producerea pagubei, in raport de fiecare element constitutiv al raspunderii, este lipsita de temei legal iar raspunderea acestuia nu poate fi stabilita in lipsa cadrului procesual necesar si obligatoriu.

Nu poate fi acceptata nici concluzia primei instante potrivit careia primarul este singurul raspunzator, avand in vedere calitatea sa de ordonator principal de credite.

Curtea constata ca in cauza sunt incidente prevederile art. 255 din Codul muncii (vezi Codul muncii comentat de avocat Marius-Catalin Predut - www.MCP-Avocati.ro), potrivit carora atunci cand paguba a fost produsa de mai multi salariati, cuantumul raspunderii fiecaruia se stabileste in raport cu masura in care a contribuit fiecare la producerea ei, textul legal evocat reglementand o raspunderea conjuncta iar nu una solidara. Aceasta presupune necesitatea stabilirii raspunderii individuale ale fiecarei persoane implicate in producerea prejudiciului in raport de fapta ilicita a fiecareia, legaturii de cauzalitate cu prejudiciul si de gradul de vinovatie.

Din perspectiva celor anterior expuse este gresita concluzia primei instante potrivit careia paratul ar fi trebuit sa cheme in garantie alte persoane pe care le considera responsabile de producerea prejudiciului. Obligatia de a se conforma celor stabilite prin decizia Curtii de Conturi si de a proba indeplinirea conditiilor raspunderii patrimoniale cu respectarea prevederilor Codului muncii revenea angajatorului.

Pe de alta parte, nu pot fi primite solicitarile apelantului referitoare la anularea hotararii Tribunalului si trimiterea cauzei pentru rejudecare primei instante, nefiind indeplinite conditiile art. 480 din Codul de procedura civila. Imprejurarea ca instanta nu a pus in discutia partilor necesitatea introducerii in cauza a altor persoane nu atrage nulitatea hotararii pronuntate. Cu toate acestea, pentru considerentele aratate anterior referitoare la imposibilitatea stabilirii raspunderii patrimoniale a paratului din perspectiva prevederilor art. 255 din Codul muncii (vezi Codul muncii comentat de avocat Marius-Catalin Predut - www.MCP-Avocati.ro), hotararea ce face obiectul prezentei analize urmeaza a fi schimbata in temeiul prevederilor art. 480 alin. 2 Cod procedura civila, in sensul respingerii actiunii reclamantei.

De asemenea, fiind in culpa procesuala, in temeiul prevederilor art. 453 Cod civil, reclamanta urmeaza a fi obligata la plata catre parat a sumei de 6000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata in prima instanta si 7140 lei cheltuieli de judecata in apel, reprezentand onorariu avocatial, conform chitantei nr. 615 din 01.07.2019 (fila 106, in dosarul Tribunalului), respectiv facturilor si ordinelor de plata de la filele 124- 127, in dosarul Curtii.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

IN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite apelul declarat de paratul B.L_- Z., domiciliat in O.S., judetul Harghita, impotriva Sentintei civile nr. 343 din data de 12.03.2020 a Tribunalului Harghita, pronuntate in Dosarul nr. x.

Schimba in tot hotararea atacata, in sensul ca:

Respinge ca neintemeiata actiu nea formulata de reclamanta U. a. T. a Municipiului O.S.in contradictoriu cu paratul B.L_- Z.

Obliga reclamanta la plata catre parat a sumei de 6000 lei, reprezentand cheltuieli de judecata .

Obliga intimata U. a. T. a Municipiului O.S.la plata catre apelant a sumei de 7140 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata in apel.

Definitiva.

Pronuntata prin punerea solutiei la dispozitia partilor de catre grefa instantei, azi, 1 octombrie 2020.