In plus, sanctiunea nulitatii, chiar in ipoteza unei nulitati extrinseci, nu intervine de drept, ci ea trebuie invocata si apoi declarata de catre instanta, in urma verificarii conditiilor impuse de art. 175 din Codul de procedura civila, dupa dezbateri contradictorii. Totodata, obligatia instantei de a verifica, anterior declararii nulitatii actului de procedura, daca vatamarea procesuala continua sa existe, este deopotriva aplicabila si in ipoteza vatamarii unui interes public, cum este cazul neachitarii taxei de timbru.
Or, in conditiile in care reclamantul, desi nu achitase taxa de timbru datorata in apel, la primul termen de judecata determinat conform art. 470 alin. (3) teza finala din Codul de procedura civila, moment procesual la care s-a dispus amanarea judecatii pricinii, la cererea aparatorului acestuia pentru imposibilitate de prezentare, s-a conformat acestei obligatii la termenul imediat urmator si anterior momentului la care a fost pusa in dezbaterea partilor exceptia netimbrarii apelului, aplicarea sanctiunii nulitatii cererii de apel s-a facut cu ignorarea prevederilor art. 177 alin. (3) din Codul de procedura civila, intrucat cauza nulitatii incetase sa mai existe.
Sanctionarea conduitei procesuale a acestei parti care, desi s-a conformat obligatiei de a achita taxa de timbru datorata pentru judecata caii de atac, nu a putut beneficia de o judecata pe fond a apelului, reprezinta o ingerinta in dreptul de acces la justitie al acestei parti care nu poate fi apreciata nici proportionala cu scopul urmarit de legiuitor prin instituirea acestei obligatii - de a asigura buna administrare a actului de justitie - si nici necesara.
I. Circumstantele cauzei.
1.Obiectul cererii de chemare in judecata .
Prin cererea inregistrata la data de 19.04.2016, reclamantul A. a chemat in judecata paratii B. si Spitalul C., solicitand instantei ca, in urma probelor ce se vor administra, sa pronunte o sentinta prin care sa instituie in sarcina paratilor obligatia de a-i achita, in solidar suma de 104.536 lei cu titlul de daune materiale, precum si suma de 300.000 Euro, cu titlul de daune morale.
2.Hotararea pronuntata in prima instanta de tribunal.
Prin sentinta civila nr.32/S din data de 19 februarie 2018 pronuntata de Tribunalul Brasov
- Sectia I civila a fost respinsa cererea de chemare in judecata completata, formulata de reclamantul A., in contradictoriu cu paratii B. si Spitalul C.
Totodata, s-a dispus respingerea cererilor de chemare in garantie formulate de parate in contradictoriu cu chematul in garantie SC D. SA, iar reclamantul a fost obligat la plata cu titlu de cheltuieli de judecata, catre paratul B. a sumei de 3.295 lei si catre paratul Spitalul C., a sumei de 6.295 lei.
3.Hotararea pronuntata in apel de Curtea de apel.
Curtea de Apel Brasov- Sectia Civila prin decizia civila nr. 1652/AP din 05 noiembrie 2018, a constatat nulitatea apelului declarat de apelantul A. impotriva deciziei civile nr. 32/S/19 februarie 2018 pronuntata de Tribunalul Brasov, ca netimbrat.
Totodata, a fost respins apelul declarat de apelanta C. impotriva aceleiasi sentinte ca nefondat, au fost respinse apelurile provocate declarate de apelantii C. si B. ca ramase fara efect si s-a dispus obligarea apelantului A. sa plateasca cheltuieli de judecata in suma de 1647,86 lei, catre apelanta C. SA si respectiv, in suma de 1647,86 lei, catre apelantul B.
4.Calea de atac formulata in cauza.
Impotriva acestei decizii a formulat recurs recurentul reclamant
In motivarea cererii de recurs, recurentul reclamant a sustinut ca solutia instantei de apel este nelegala fiind data cu incalcarea sau aplicarea gresita a normelor de drept material coroborat cu art. 177 din Codul de procedura civila, care dispune in sensul ca actul de procedura nu va fi anulat daca pana la momentul pronuntarii asupra exceptiei de nulitate a disparut cauza acesteia.
In acest sens, recurentul sustine ca, in speta nulitatea actului de procedura a fost pusa in discutie de catre instanta de apel dupa ce cauza nulitatii disparuse deoarece recurentul s-a conformat dispozitiilor instantei de apel de a plati taxa judiciara de timbru in suma de 1647,86 lei, depunand la dosar in sedinta publica din data de 05.11.2018, dovada de achitare a acestei taxe, anterior momentului la care instanta a pus in discutia contradictorie a partilor exceptia nulitatii apelului ca netimbrat, exceptie invocata de intimati-apelanti la termenul din 01.10.2018.
In drept, recurentul a invocat incidenta motivului de casare prevazut de art. 488 pct. 8 C.proc.civ.
5. Apararile formulate in cauza.
La data de 09 aprilie 2019, C. a depus intampinare prin care a invocat exceptia nulitatii recursului declarat de reclamantul A., iar, pe fond, a solicitat respingerea recursului si mentinerea ca temeinica si legala a hotararii atacate, cu cheltuieli de judecata .
In motivare, intimata a sustinut, in esenta, ca, in speta, desi recurentul afirma ca instanta de apel ar fi aplicat gresit norme de drept material, invocand motivul de casare prevazut de art. 488 pct. 8 din Codul de procedura civila, acesta arata ca instanta de apel, a incalcat prevederile art. 177 din Codul de procedura civila, astfel ca, in atare situatie, instanta de recurs este chemata sa cerceteze un demers inexistent al instantei de apel, care nu a analizat in speta, fondul cauzei.
In ceea ce priveste fondul recursului, in opinia intimatei, in speta de fata, se impune a se constata aplicabilitatea prioritara a normei speciale reprezentata de art. 470 din Codul de procedura civila in raport cu norma cu caracter general reprezentata de prevederile art. 177 din Codul de procedura civila; or, in cauza, la data de 05.11.2018 era depasit termenul imperativ pana la care reclamantul putea face dovada achitarii taxei de timbru.
In consecinta, avand in vedere caracterul imperativ al art. 470 alin. (3) din Codul de procedura civila, dar si natura juridica a termenului instituit prin aceasta norma, de decadere, in raport de prevederile art. 185 alin. (1) din Codul de procedura civila, achitarea taxei judiciare de timbru ulterior primului termen de judecata stabilit in speta, 01.10.2018, nu este de natura a duce la acoperirea nulitatii, depasirea termenului pana la care recurentul trebuia sa faca dovada achitarii taxei de timbru, avand drept consecinta decaderea acestuia din acest drept .
In atare situatie, avand in vedere ca apelantul A. nu a inteles sa indeplineasca obligatia de plata a taxei judiciare de timbru aferenta cererii sale de apel, nici in procedura regularizarii, nici pana la primul termen de judecata, iar cererea de amanare formulata de reclamant la termenul din 01.10.2018 a avut ca unic scop incercarea de eludare a dispozitiilor legale privind incidenta sanctiunii anularii apelului, apreciaza intimatul ca instanta de apel a constatat in mod legal nulitatea cererii de apel formulata de catre apelantul reclamant A. impotriva sentintei nr. 32/S/19.02.2018 pronuntata de Tribunalul Brasov.
De asemenea, la data de 03.05.2019, intimatul B. a depus intampinare prin care a invocat exceptia nulitatii recursului, iar, pe fond, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat si mentinerea ca temeinica si legala a hotararii atacate.
In motivare, s-a aratat, in esenta, ca sustinerile recurentului nu reprezinta o motivare a caii de atac exercitate care sa se circumscrie exigentelor prevazute de art. 486 alin. (1) din Codul de procedura civila, recurentul invocand, in opinia intimatului, chestiuni de netemeinicie ce nu pot fi cercetate in calea speciala a recursului.
Arata intimatul ca dispozitiile art. 470 alin. (2) din Codul de procedura civila au fost edictate in scopul platii anticipate a taxei judiciare de timbru, regula prevazuta de O.U.G. nr. 80/2013, ceea ce reprezinta o cerinta exterioara cererii de apel, iar in speta, recurentul a fost legal citat pentru termenul din 1.10.2018 cu aceasta mentiune, cererea de amanare, in lumina dispozitiilor art. 222 din Codul de procedura civila, neputand conduce la prorogarea datei la care intervine sanctiunea nulitatii, cu atat mai mult cu cat aceasta cerere a fost formulata nu de catre apelantul reclamant ci, de catre aparatorul acestuia.
Intimatul a subliniat ca nulitatea pentru netimbrare este absoluta [conform art. 174 alin.
(2) din Codul de procedura civila] si neconditionata (conform art. 176 pct. 6 din Codul de procedura civila), vatamarea fiind prezumata, fiind vorba de o nulitate expresa, iar achitarea ulterioara a taxei de timbru nu este apta sa surmonteze intervenirea acestei sanctiuni, care intervine, in temeiul legii, prin insasi implinirea termenului stabilit de instanta si cel mai tarziu la primul termen de judecata, care, in speta, este reprezentat de data de 01.10.2018.
In opinia intimatului, invocarea art. 177 din Codul de procedura civila este ineficienta fata de faptul ca acesta este o regula cu caracter general, in raport cu regula speciala instituita prin art. 470 din Codul de procedura civila.
II. Solutia si considerentele Inaltei Curti de Casatie si Justitie.
Examinand decizia recurata, prin prisma criticii formulate de recurentul reclamant - care se impune a fi analizata din perspectiva motivului de casare prevazut de art. 488 pct. 5 din Codul de procedura civila, iar nu a motivului de casare prevazut de art. 488 pct. 8 din Codul de procedura civila, invocat de recurent intrucat nu aduce in dezbatere o ipoteza de aplicare eronata a unei norme de drept material, ci a unor dispozitii procedurale reprezentate de art. 470 alin. (3) si art. 177 alin. (3) din Codul de procedura civila - prin raportare la actele si lucrarile dosarului si la dispozitiile legale aplicabile, Inalta Curte constata caracterul fondat al recursului.
In acest sens, se retine ca, in cauza, prin decizia civila recurata, instanta de apel a apreciat ca este incidenta sanctiunea nulitatii cererii de apel formulata de apelantul reclamant, pentru netimbrare.
Procedand la cenzurarea rationamentului judiciar expus de instanta de apel, Inalta Curte apreciaza ca verificarea legalitatii masurii dispuse prin decizia civila recurata nu poate face abstractie de circumstantele factuale ale cauzei, care evidentiaza faptul ca, in speta, apelantul reclamant desi nu a achitat taxa de timbru datorata in apel, la primul termen de judecata determinat conform art. 470 alin. (3) teza finala din Codul de procedura civila, moment procesual la care s-a dispus amanarea judecatii pricinii, la cererea aparatorului acestuia pentru imposibilitate de prezentare, s-a conformat acestei obligatii la termenul imediat urmator si anterior momentului la care a fost pusa in dezbaterea contradictorie a partilor litigante exceptia netimbrarii apelului, invocata de intimatii parati.
Raportandu-se la datele concrete ale spetei, Inalta Curte constata ca intr-adevar, art. 470 alin. (3) din Codul de procedura civila prevede ca lipsa dovezii achitarii taxei de timbru poate fi complinita pana la primul termen de judecata la care partea a fost legal citata in apel, termen care s-a implinit, in cauza, la data de 01.10.2018.
Desi de principiu, sanctiunea aplicabila in ipoteza neindeplinirii unui act procedural inauntrul unui termen legal si imperativ in care trebuie exercitat un drept procedural este aceea a decaderii, iar pentru a opera decaderea nu este necesar ca legea sa prevada aceasta sanctiune pentru nerespectarea fiecarui termen in parte, fiind suficient faptul ca partea nu si-a exercitat dreptul procedural in termenul peremptoriu fixat de lege, totusi aceasta sanctiune nu opereaza in ipoteza in care legea procesuala prevede o derogare expresa de la sanctiunea decaderii.
Or, pentru ipoteza neachitarii taxei de timbru, Codul de procedura civila prevede prin art. 470 alin. (3) teza I sanctiunea nulitatii cererii, iar nu sanctiunea decaderii, astfel ca argumentele intimatei care fac trimitere la decaderea reclamantului din dreptul de a achita taxa de timbru ulterior momentului consumarii primului termen stabilit in apel nu pot fi validate.
In acest context, in cauza, sunt incidente, asa cum corect a sustinut recurentul, in temeiul art. 482 din Codul de procedura civila, prevederile art.177 alin. (3) din Codul de procedura civila, care instituie regula potrivit careia nulitatea nu poate fi dispusa daca, pana la momentul pronuntarii asupra exceptiei de nulitate, cauza nulitatii a disparut.
Inalta Curte constata, in acest sens, ca argumentele intimatilor care fac trimitere la raportul dintre art. 470 alin. (3) din Codul de procedura civila si art. 177 din acest act normativ ignora nejustificat criteriul de clasificare a normelor de drept in norme speciale si norme generale si care este reprezentat, potrivit art. 15 din Legea nr. 24/2000 de intinderea campului de aplicare si de obiectul prevederilor analizate, care, in cazul normelor speciale este circumstantiat fie unor anumite categorii de situatii, fie de specificul solutiilor legislative pe care le instituie.
Astfel, reglementarea este derogatorie daca solutiile legislative referitoare la o situatie anume determinata cuprind norme diferite in raport cu reglementarea-cadru in materie, aceasta din urma pastrandu-si caracterul general obligatoriu pentru toate celelalte cazuri .
Or, in materia apelului, legiuitorul nu a inteles sa adopte norme derogatorii de la regimul juridic al nulitatii actelor de procedura reglementat de prevederile inscrise in art. 174 - art. 179 din Codul de procedura civila si care reprezinta dreptul comun in aceasta materie, ci s-a limitat la a statua ca sanctiunea care intervine in ipoteza neachitarii taxei de timbru, pana la termenul stabilit de art. 470 alin. (3) teza finala din Codul de procedura civila este nulitatea, respectiv a prevazut, prin art. 482 din Codul de procedura civila ca dispozitiile de procedura privind judecata in prima instanta se aplica si in instanta de apel, daca nu sunt potrivnice normelor speciale care reglementeaza aceasta cale de atac.
Cum din interpretarea art. 177 alin. (3) din Codul de procedura civila rezulta ca, in opinia legiuitorului, sanctiunea procesuala a nulitatii isi gaseste aplicare ca ultim remediu, respectiv in ipoteza in care numai desfiintarea actului poate remedia vatamarea produsa, rezulta ca nulitatea nu indeplineste exclusiv o functie sanctionatoare, ci scopul urmarit de legiuitor este inlaturarea oricarui formalism inutil in aplicarea acestei institutii juridice si salvarea actului procedural atunci cand acest lucru este posibil si in masura in care este posibil.
In plus, sanctiunea nulitatii, chiar in ipoteza unei nulitati extrinseci, nu intervine de drept, ci ea trebuie invocata si apoi declarata de catre instanta, in urma verificarii conditiilor impuse de art. 175 din Codul de procedura civila, dupa dezbateri contradictorii.
Totodata, obligatia instantei de a verifica, anterior declararii nulitatii actului de procedura, daca vatamarea procesuala continua sa existe, este deopotriva aplicabila si in ipoteza vatamarii unui interes public, cum este cazul neachitarii taxei de timbru.
Or, in speta, asa cum rezulta din actele dosarului de apel, apelantul a complinit omisiunea sa de a atasa cererii de apel dovada achitarii taxei judiciare de timbru, anterior momentului la care instanta de apel a constatat neindeplinirea obligatiei de timbrare si a dispus anularea cererii de apel ca netimbrata, astfel incat, la momentul dezbaterilor si pronuntarii asupra exceptiei de nulitate invocata de intimati, cauza nulitatii incetase sa mai existe.
De asemenea, Inalta Curte constata ca, in speta, aceasta sanctiune nu a fost declarata la primul termen alocat in faza procesuala a apelului, instanta de apel incuviintand la acest moment procesual cererea de amanare a judecatii formulata de apelantul reclamant, prin aparator, pentru lipsa de aparare.
In acest context factual, aplicarea sanctiunii nulitatii cererii de apel s-a facut cu ignorarea prevederilor art. 177 alin. (3) din Codul de procedura civila.
In egala masura, raportat la circumstantele pricinii, anularea cererii de apel a avut drept consecinta, contrar apararii formulate de intimati in sedinta publica din data de 05.02.2020, o atingere nejustificata a dreptului de acces la justitie al reclamantului, in insasi substanta sa, drept garantat de art. 6 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, cu consecinta neexaminarii cauzei pe fondul sau.
Inalta Curte subliniaza in acest sens ca, in jurisprudenta sa, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a statuat, in mod constant ca, in virtutea art. 1 al Conventiei, garantarea drepturilor consacrate de Conventie este o sarcina ce revine, in primul rand, fiecarui stat in parte, iar obligatia statului in acest sens implica nu numai respectarea ca atare, dar si inlaturarea eventualelor incalcari de catre autoritatile nationale.
Pe de alta parte, toate exigentele care compun dreptul la un proces echitabil se subordoneaza ideii potrivit careia Conventia Europeana a Drepturilor Omului protejeaza drepturi concrete si efective, iar nu teoretice si iluzorii, in acest fel contribuindu-se la punerea in opera a principiului preeminentei dreptului, Curtea Europeana a Drepturilor Omului apreciind, in mod constant in cauzele analizate, ca orice restrictie adusa acestui drept trebuie sa aiba un scop legitim, sa fie proportionala cu scopul vizat, fiind necesar sa se asigure ca insasi esenta dreptului de acces la justitie sa nu fie afectata (cauza Weissman si altii c. Romaniei).
In ceea ce priveste criteriile relevante in aprecierea pastrarii justului echilibru intre interesul statului in a recupera cheltuielile de judecata si interesul reclamantului de a-i fi examinata pricina, instanta europeana a statuat ca analiza care se impune a fi realizata presupune luarea in considerare a fazei procesuale in care s-a dispus anularea cererii ca netimbrata, rolul jucat de instanta de apel sau de casatie, miza procedurii in cauza respectiv situatia personala a reclamantului (cauzele Iordache vs. Romania, Monnell si Morris impotriva Regatului Unit).
In egala masura, s-a statuat ca dreptul de acces la instanta nu poate fi afectat prin aplicarea sau interpretarea intr-un mod excesiv de formalist a normelor procedurale(cauzele Poirot/Franta, Zubac vs. Croatia).
Or, facand aplicarea reperelor jurisprudentiale anterior relevate, in speta, Inalta Curte constata ca nu a existat un echilibru just intre interesul statului de a percepe costurile procedurii si interesul reclamantului de a-i fi evaluate pretentiile in calea de atac a apelului.
Astfel, fara a specula asupra solutiei asupra fondului cauzei, Inalta Curte apreciaza ca, in contextul in care, in prima faza procesuala, cererea reclamantului a fost respinsa ca nefondata, iar nu in justificarea unor considerente de ordin formal, sanctionarea conduitei procesuale a acestei parti care, desi s-a conformat obligatiei de a achita taxa de timbru datorata la termenul stabilit pentru judecata acestei cai de atac, nu a putut beneficia de o judecata pe fond a apelului - cale de atac devolutiva in cadrul careia se realizeaza o noua judecata in fond a litigiului - reprezinta o ingerinta in dreptul de acces la justitie al acestei parti care nu poate fi apreciata nici proportionala cu scopul urmarit de legiuitor prin instituirea acestei obligatii - de a asigura buna administrare a actului de justitie - si nici necesara.
Tot astfel, imprejurarea ca, in speta, intimatii si-au indeplinit propriile obligatii de a timbra cererile lor de apel cu respectarea termenului prevazut de lege, cata vreme, la termenul la care s-au judecat apelurile si s-a dispus anularea cererii de apel formulata de reclamant acesta isi indeplinise, la randul sau, obligatia de a achita si depune la dosar taxa de timbru datorata, nu justifica aplicarea acestei sanctiuni, nici din perspectiva obligatiei respectarii principiului egalitatii partilor in procesul civil, asa cum nefondat a sustinut intimata, in cadrul dezbaterilor asupra recursului.
In acest sens, se impune fi subliniat ca vatamarea produsa de neplata taxei de timbru pana la primul termen de judecata nu se reflecta in patrimoniul intimatilor, iar conduita recurentului, sanctionata de instanta de apel - de a nu achita taxa de timbru la primul termen de judecata stabilit in cauza - nu a condus, ea insasi, la o intarziere in judecata apelului, cata vreme, in cauza, instanta de apel a incuviintat, la acelasi moment procesual, cererea de amanare a judecatii formulata de apelantul reclamant pentru imposibilitate de prezentare a aparatorului acestuia in fata instantei, oportunitatea sau legalitatea acestei masuri nefacand obiect al cenzurii in recurs, in lipsa unor critici cu analiza carora prezenta instanta sa fi fost legal investita.
Astfel, raportat la circumstantele factuale ale cauzei, anterior reliefate, nu se poate retine ca prin conduita apelantului reclamant s-ar fi produs o perturbare a actului de justitie de natura sa afecteze drepturile si interesele legitime ale intimatilor, dezechilibrul procesual invocat in aparare, neputand fi apreciat ca fiind unul real, dimpotriva, continuarea procedurii judiciare, in acest caz, fiind pe deplin justificata, in contextul in care, taxa judiciara de timbru reprezinta o contributie bugetara datorata de persoanele care apeleaza efectiv la sistemul judiciar, cu scopul asigurarii cheltuielilor inregistrate de obligatia fundamentala a statului de a infaptui justitie - deziderat realizat in cauza odata cu indeplinirea acestei obligatii de catre apelantul reclamant.
De altfel, sub acest aspect, in jurisprudenta Curtii Constitutionale s-a retinut ca egalitatea armelor nu inseamna o egalitate formala, ci o egalitate materiala, ceea ce nu exclude un tratament juridic adaptat circumstantelor specifice ale cauzei, fiind relevanta, din aceasta perspectiva o egalitate de rezultat (decizia nr. 749/2018).
De asemenea, in jurisprudenta CEDO, s-a aratat ca principiul egalitatii partilor, semnifica aplicarea unui tratament egal partilor pe durata procedurii, fara ca vreuna dintre acestea sa fie dezavantajata in raport cu cealalta parte . Acest principiu presupune ca fiecarei parti sa i se ofere posibilitatea rezonabila de a-si sustine cauza, in conditii care sa nu o plaseze intr-o situatie de net dezavantaj in raport cu adversarul sau [cauzele (cauza AvotiA�A� impotriva Letoniei (MC), nr. 17502/07; cauza Niderost - Huler contra Suediei, hotararea 1997-I/24 noiembrie 1997].
In acelasi sens, s-a statuat ca art. 6 A� 1 nu garanteaza decat echitatea ``procedurala``, care, in plan practic, se traduce printr-o procedura contradictorie, in cursul careia partile sunt ascultate si plasate pe o pozitie de egalitate in fata judecatorului (Star Cate Epilekta Gevmata si altii impotriva Greciei. Caracterul echitabil al unei proceduri este intotdeauna evaluat privindu-l in globalitatea sa, astfel ca o neregularitate izolata nu poate fi suficienta pentru a face ca intreaga procedura sa fie inechitabila (MiroA�ubovs si altii impotriva Letoniei).
In concluzie, asa cum rezulta din argumentele anterior prezentate, in mod eronat instanta de apel a procedat la aplicarea art. 470 alin. 3 din Codul de procedura civila, dispunand anularea ca netimbrat a apelului formulat de apelantul-reclamant.
Intrucat critica formulata de catre recurentul-reclamant intruneste cerintele art. 488 pct. 5 din Codul de procedura civila, avand in vedere, totodata, prevederile art. 477 alin. (1) coroborat cu art. 494 din Codul de procedura civila si raportul de dependenta intre pretentia ce a constituit obiectul apelului principal si aspectele criticate prin apelurile provocate declarate de intimatii parati, care au vizat solutia de respingere ca ramase fara obiect a cererilor de chemare in garantie formulate de parate, in considerarea solutiei de respingere a cererii de chemare in judecata, a fost casata decizia civila recurata cu consecinta trimiterii cauzei spre rejudecarea apelului principal declarat de apelantul reclamant si a apelurilor provocate declarate de intimatii parati impotriva sentintei primei instante, aceleiasi instante de apel.
A fost mentinuta solutia pronuntata de instanta de apel in ceea ce priveste apelul principal formulat in cauza de catre parata C., dat fiind ca aceasta parte nu a inteles sa uzeze de procedura recursului incident, reglementata prin art. 491 din Codul de procedura civila, singura cale procedurala prin intermediul careia, aceasta parte, ar fi putut deduce analizei de fata, cenzurarea solutiei instantei de apel in privinta solicitarii sale vizand aprecierea primei instante in privinta indreptatirii sale la recuperarea cheltuielilor de judecata avansate in cauza.
In cat timp poate fi aplicata o sanctiune disciplinara unui salariat? Pronuntaţă de: Tribunalul Bucuresti
Concursul si perioada de proba. Modalitati diferite de verificare a aptitudinilor profesionale ale salariatului Pronuntaţă de: Tribunalul Bucuresti
Executarea catre salariati a obligatiilor de plata ale institutiilor publice. Care sume pot fi esalonate? Pronuntaţă de: Tribunalul Bucuresti
Conditiile speciale de munca presupun cote de contributii de asigurari sociale diferite Pronuntaţă de: Tribunalul Bucuresti
Principiul non bis in idem in ceea ce priveste sanctiunile disciplinare Pronuntaţă de: Tribunalul Bucuresti
Calculul termenului de preaviz in cazul concedierii salariatului Pronuntaţă de: Tribunalul Bucuresti
Impiedicarea salariatului de a intra in incinta unitatii justifica absenta acestuia de la locul de munca. Sanctionare disciplinara abuzaiva Pronuntaţă de: Curtea de Apel Bucuresti
Restituirea sumelor incasate de salariat ca urmare a interpretarii eronate a prevederilor legale privind salarizarea Pronuntaţă de: Tribunalul Bucuresti
Neefectuarea coprespunzatoare a cercetarii disciplinare prealabile Comportamente inadecvate sau nedrepte la locul de munca Pronuntaţă de: Tribunalul Bucuresti
Acordarea drepturilor salariale prevazute in contractul colectiv de munca Pronuntaţă de: Curtea de Apel Bucuresti
Aspecte practice privind Cercetarea disciplinara a salariatilor Sursa: MCP Cabinet avocati
Alocatia de stat pentru copii in anul 2024. Conditii de acordare si valoare alocatie Sursa: MCP Cabinet avocati
Valoarea Tichetelor de cresa in anul 2024 Sursa: MCP Cabinet avocati
Valoarea Tichetelor culturale in anul 2024 Sursa: MCP Cabinet avocati
Valoarea Tichetelor cadou in anul 2024 Sursa: MCP Cabinet avocati
Valoarea Tichetelor de masa in anul 2024 Sursa: MCP Cabinet avocati
Model contract de munca 2024. CIM editabil 2024! Sursa: EuroAvocatura.ro