Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept competent sa judece sesizarea ce formeaza obiectul Dosarului nr. 2.461/1/2016 este legal constituit conform dispozitiilor art. 520 alin. (8) din codul de procedura civila si ale art. 27 5 alin. (1) din Regulamentul privind organizarea si functionarea administrativa a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, republicat, cu modificarile si completarile ulterioare.
Sedinta este prezidata de doamna judecator lulia Cristina Tarcea, presedintele Inaltei Curti de Casatie si Justitie.
La sedinta de judecata participa doamna Ileana Peligrad, magistrat-asistent, desemnata in conformitate cu dispozitiile art. 276 din Regulamentul privind organizarea si functionarea administrativa a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, republicat, cu modificarile si completarile ulterioare.
Inalta Curte de Casatie si Justitie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a luat in examinare sesizarea formulata de Curtea de Apel lasi - Sectia litigii de munca si asigurari sociale in vederea pronuntarii unei hotarari prealabile cu privire la admisibilitatea actiunii in constatare a raportului de munca si a efectelor acestuia pentru recunoasterea jurisdictionala a tuturor drepturilor legale derivand din desfasurarea raporturilor de munca (raporturi incetate anterior sesizarii instantei), pentru persoana fizica care a prestat munca pentru si sub autoritatea celeilalte parti, in ipoteza neindeplinirii de catre parti a obligatiei de incheiere a contractului individual de munca in forma scrisa.
Dupa prezentarea referatului cauzei, constatand ca nu sunt chestiuni prealabile de discutat sau exceptii de invocat, presedintele completului, doamna judecator lulia Cristina Tarcea, presedintele Inaltei Curti de Casatie si Justitie, a declarat dezbaterile inchise, iar completul de judecata a ramas in pronuntare asupra sesizarii privind pronuntarea unei hotarari prealabile.
INALTA CURTE,
deliberand asupra chestiunii de drept cu care a fost sesizata, constata urmatoarele:
I. Titularul si obiectul sesizarii
1. Prin incheierea de sedinta de la 21 iunie 2016, pronuntata in Dosarul nr. 7.726/99/2014, Curtea de Apel lasi - Sectia litigii de munca si asigurari sociale a dispus sesizarea Inaltei Curti de Casatie si Justitie, in baza art. 519 din Codul de procedura civila, in vederea pronuntarii unei hotarari prealabile cu privire la admisibilitatea actiunii in constatare a raportului de munca si a efectelor acestuia pentru recunoasterea jurisdictionala a tuturor drepturilor legale derivand din desfasurarea raporturilor de munca (raporturi incetate anterior sesizarii instantei), pentru persoana fizica care a prestat munca pentru si sub autoritatea celeilalte parti, in ipoteza neindeplinirii de catre parti a obligatiei de incheiere a contractului individual de munca in forma scrisa.
2. Solicitarea de pronuntare a hotararii prealabile a fost inregistrata pe rolul Inaltei Curti de Casatie si Justitie la data de 29 iunie 2016 cu nr. 2.461/1/2016.
II. Temeiul juridic al sesizarii
3. Articolul 519 din Codul de procedura civila stipuleaza urmatoarele: ``Daca, in cursul judecatii, un complet de judecata al Inaltei Curti de Casatie si Justitie, al curtii de apel sau al tribunalului, investit cu solutionarea cauzei in ultima instanta, constatand ca o chestiune de drept, de a carei lamurire depinde solutionarea pe fond a cauzei respective, este noua si asupra acesteia Inalta Curte de Casatie si Justitie nu a statuat si nici nu face obiectul unukecurs in interesul legii in curs de solutionare, va putea solicita Inaltei Curti de Casatie si Justitie sa pronunte o hotarare prin care sa dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizata``.
III. Normele de drept intern care formeaza obiectul sesizarii Inaltei Curti de Casatie si Justitie cu privire la pronuntarea unei hotarari prealabile
4. Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, republicata, cu modificarile ulterioare, denumita in continuare Codul muncii.
``Art. 10. - Contractul individual de munca este contractul in temeiul caruia o persoana fizica, denumita salariat, se obliga sa presteze munca pentru si sub autoritatea unui angajator, persoana fizica sau juridica, in schimbul unei remuneratii denumite salariu . [...]
Art. 16. - (1) Contractul individual de munca se incheie in baza consimtamantului partilor, in forma scrisa, in limba romana. Obligatia de incheiere a contractului individual de munca in forma scrisa revine angajatorului. Forma scrisa este obligatorie pentru incheierea valabila a contractului.
(2) Anterior inceperii activitatii, contractul individual de munca se inregistreaza in registrul general de evidenta a salariatilor, care se transmite inspectoratului teritorial de munca .
(3) Angajatorul este obligat ca, anterior inceperii activitatii, sa inmaneze salariatului un exemplar din contractul individual de munca .
(4) Munca prestata in temeiul unui contract individual de munca constituie vechime in munca . [...]
Art. 56. - (1) Contractul individual de munca existent inceteaza de drept: [...]
d) ca urmare a constatarii nulitatii absolute a contractului individual de munca, de la data la care nulitatea a fost constatata prin acordul partilor sau prin hotarare judecatoreasca definitiva; [...]
Art. 57. - (1) Nerespectarea oricareia dintre conditiile legale necesare pentru incheierea valabila a contractului individual de munca atrage nulitatea acestuia.
(2) Constatarea nulitatii contractului individual de munca produce efecte pentru viitor.
(3) Nulitatea contractului individual de munca poate fi acoperita prin indeplinirea ulterioara a conditiilor impuse de lege.
(4) in situatia in care o clauza este afectata de nulitate, intrucat stabileste drepturi sau obligatii pentru salariati, care contravin unor norme legale imperative sau contractelor colective de munca aplicabile, aceasta este inlocuita de drept cu dispozitiile legale sau conventionale aplicabile, salariatul avand dreptul la despagubiri .
(5) Persoana care a prestat munca in temeiul unui contract individual de munca nul are dreptul la remunerarea acesteia, corespunzator modului de indeplinire a atributiilor de serviciu .
(6) Constatarea nulitatii si stabilirea, potrivit legii, a efectelor acesteia se pot face prin acordul partilor.
(7) Daca partile nu se inteleg, nulitatea se pronunta de catre instanta judecatoreasca.``
5. Legea dialogului social nr. 62/2011, republicata, cu modificarile ulterioare, denumita in continuare Legea nr. 62/2011.
``Art. 211. - Cererile pot fi formulate de cei ale caror drepturi au fost incalcate dupa cum urmeaza: [...]
b) constatarea nulitatii unui contract individual de munca poate fi ceruta de parti pe intreaga perioada in care contractul respectiv se aplica.
6. Codul de procedura civila
``Art. 35. - Cel care are interes poate sa ceara constatarea existentei sau inexistentei unui drept . Cererea nu poate fi primita daca partea poate cere realizarea dreptului pe orice alta cale prevazuta de lege.``
7. Conventia europeana pentru apararea drepturilor omului
Art. 6 pct. 1 ``Orice persoana are dreptul de a-i fi examinata cauza in mod echitabil, public si intr-un termen rezonabil, de catre un tribunal independent si impartial, stabilit prin lege, care va hotari fie asupra incalcarii drepturilor si obligatiilor cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricarei acuzatii in materie penala indreptata impotriva sa. (...)``
IV. Expunerea succinta a procesului
8. Prin Sentinta civila nr. 1.707/2015 din 10 iulie 2015, Tribunalul lasi - Sectia I civila a admis actiunea reclamantei, a constatat ca raporturile de munca derulate intre partile din prezenta cauza in perioada 15 august 2013 - 30 septembrie 2013 s-au desfasurat in baza unui contract individual de munca cu norma intreaga (8 ore/zi), cu un salariu lunar brut de 800 lei si a obligat-o pe parata sa plateasca reclamantei drepturile salariale cuvenite pentru perioada 15 august 2013 - 30 septembrie 2013, sa vireze la bugetele specializate ale statului contributiile obligatorii aferente contractului individual de munca al reclamantei pentru perioada 15 august 2013 - 30 septembrie 2013 si sa plateasca reclamantei o despagubire egala cu indemnizatia integrala de crestere a copilului in varsta de pana la 2 ani, stabilita cu luarea in considerare si a drepturilor salariale acordate prin hotarare, precum si daune morale in cuantum de 3.500 euro, ce vor fi platiti la cursul BNR la data platii efective.
9. In motivare s-a retinut ca natura juridica a raporturilor dintre partile prezentului dosar, rezultata din manifestarea exterioara a situatiei de fapt supuse analizei, este calificata ca fiind specifica raporturilor de munca, cu toate consecintele juridice ce decurg din aceasta situatie, respectiv retinerea perioadei ca vechime in munca si stagiu de cotizare prin obligarea paratei la plata contributiilor corespunzatoare la bugetele specializate ale statului.
Totodata, s-au constatat indeplinite conditiile angajarii raspunderii patrimoniale, respectiv fapta ilicita a angajatorului savarsita in legatura cu munca salariatului, prejudiciul material cauzat patrimoniului salariatului, raportul de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciu si vinovatia angajatorului si au fost identificate anumite criterii raportate la situatia de fapt retinuta din probatoriul administrat, in raport de care s-a dispus obligarea paratei la plata unor daune morale.
10. Impotriva solutiei adoptate de Tribunalul lasi a declarat apel parata, iar in cadrul solutionarii apelului instanta de apel a dispus sesizarea Inaltei Curti de Casatie si Justitie in vederea pronuntarii unei hotarari prealabile si suspendarea cauzei, in conformitate cu prevederile art. 520 alin. (2) din Codul de procedura civila.
V. Motivele retinute de titularul sesizarii care sustin admisibilitatea procedurii
11. Curtea de Apel lasi a constatat admisibilitatea sesizarii, in conformitate cu prevederile art. 519 din Codul de procedura civila, motivat de faptul ca:
- de lamurirea modului de interpretare/aplicare a dispozitiilor art. 16 alin. 1 si art. 57 alin. (5) si (6) din Codul muncii, combinate cu art. 211 lit. b) din Legea nr. 62/2011, art. 35 din Codul de procedura civila si art. 6 din Conventia europeana pentru apararea drepturilor omului depinde solutionarea in fond a cauzei. Avand in vedere ca apelul exercitat vizeaza, in principal, posibilitatea reclamantei de a uza de procedura constatarii jurisdictionale a raportului de munca pretins desfasurat intr-un interval determinat de timp si a efectelor acestuia sub aspectul recunoasterii tuturor drepturilor legale derivand din desfasurarea raporturilor de munca, in conditiile negarii totale a existentei unui atari raport de munca si tinand cont de caracterul devolutiv integral al apelului, solutionarea caii de atac, aflate in competenta prezentei instante, de ultim grad, depinde de dezlegarea ce se va da chestiunii de drept supuse procedurii hotararii prealabile.
in acest sens, incalcarea dispozitiilor legale referitoare la sesizarea instantei prin exercitarea gresita a dreptului la actiune atrage sanctiunea inadmisibilitatii, impediment procesual cu caracter absolut, guvernat de art. 246 alin. (1) si art. 247 alin. (1) din Codul de procedura civila. Or, avand in vedere caracterul subsidiar al actiunii in constatare in raport cu actiunea in realizare, s-a apreciat ca solutionarea apelului depinde prioritar de stabilirea naturii caii procesuale aflate la dispozitia partii pentru protectia drepturilor pretinse prin actiune, mai ales prin raportare la limitele decurgand din dispozitiile art. 16 alin. (1) din Codul muncii;
- problema de drept enuntata este noua, deoarece, prin consultarea jurisprudentei, s-a constatat ca, asupra acestei probleme, Inalta Curte de Casatie si Justitie nu a statuat printr-o alta hotarare, astfel cum rezulta din studierea site-ului www.scj.ro, iar, la nivel national, s-a identificat jurisprudenta izolata, respectiv Sentinta civila nr. 2.727 din 11 iunie 2012 a Tribunalului Gorj, Decizia civila nr. 991/CM/29 octombrie 2013 a Curtii de Apel Constanta si Sentinta civila nr. 991 din 19 aprilie 2013 a Tribunalului Galati;
- problema de drept nu face obiectul unui recurs in interesul legii in curs de solutionare, conform evidentelor Inaltei Curti de Casatie si Justitie, consultate la data de 21 iunie 2016.
VI. Punctul de vedere al completului de judecata
12. Dispozitiile art. 10 din Codul mundi definesc contractul individual de munca ca fiind ``contractul in temeiul caruia o persoana fizica, denumita salariat, se obliga sa presteze munca pentru si sub autoritatea unui angajator, persoana fizica sau juridica, in schimbul unei remuneratii denumite salariu
Pentru incheierea legala si valabila a unui contract individual de munca trebuie indeplinite o serie de conditii (comune incheierii oricarui contract): capacitatea, consimtamantul, obiectul si cauza. In plus, Codul muncii [art. 16 alin. (1) din Codul muncii] impune si forma scrisa, conditie esentiala si speciala pentru validitatea contractului individual de munca, ce presupune indeplinirea formalitatilor prestabilite de lege, in lipsa carora actul juridic nu se poate naste in mod valabil.
13. Consecinta nerespectarii formei cerute pentru validitatea contractului individual de munca atrage, din punct de vedere legal, nulitatea absoluta a acestuia conform dispozitiilor art. 16 alin. (1) si art. 57 alin. (1) din Codul muncii. In situatia constatarii nulitatii absolute a contractului individual de munca, prin acordul partilor sau prin hotarare judecatoreasca definitiva, are loc incetarea de drept a contractului individual de munca, conform art. 56 alin. (1) lit. b) din Codul muncii.
in materia nulitatii contractului de munca, dispozitiile art. 57 alin. (3) din Codul muncii instituie, prin continutul lor, principiul nulitatii remediabile, stabilind regula salvgardarii actului juridic prin indeplinirea ulterioara a conditiilor prevazute de lege, incalcate la incheierea conventiei.
Totodata, specific dreptului muncii este faptul ca nulitatea nu are caracter retroactiv. Textul art. 57 alin. (2) din Codul muncii consacra, in mod expres, principiul ce carmuieste regimul juridic al nulitatii: ``Constatarea nulitatii contractului individual de munca produce efecte pentru viitor``.
14. Edificatoare sunt in acest sens argumentele retinute de Curtea Constitutionala a Romaniei prin Decizia nr. 378 din 30 septembrie 2004, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 936 din 13 octombrie 2004, potrivit carora ``Curtea constata ca art. 57 alin. (2) si art. 283 alin. (1) lit. d) din Codul mundi nu cuprind nido dispozitie potrivit careia acestea ar putea fi aplicate cu efecte retroactive. Dimpotriva, in art. 57 alin. (2) se precizeaza ca efectele constatarii nulitatii contractului individual de munca se produc numai pentru viitor. Sub acest aspect, Curtea Constitutionala observa ca nu are nicio relevanta daca nulitatea este absoluta sau relativa, deoarece, in niciun caz, nu pot fi anulate prestatiile executate de parti (prestarea muncii, plata salariului, alte drepturi si obligatii) pe durata existentei contractului individual de munca . De altfel, in alin. (1) al art. 57 se prevede ca nulitatea contractului individual de munca este atrasa de AA�nerespecta rea oricareia dintre conditiile legale necesare pentru incheierea valabila a acestuiaAA�.``
15. Contractul individual de munca neincheiat in forma scrisa, dar probat in existenta sa juridica prin examinarea continutului obligational, este considerat valabil cat priveste efectele pe care le produce.
in realitate este vorba de un contract individual de munca incheiat, contra legem, verbal, iar nu in scris, ceea ce inseamna ca acest contract exista, potrivit vointei partilor, cu titlu de contract de munca, dar lovit de nulitate absoluta.
Contrar aparentelor - si, poate, chiar potrivnic vointei legiuitorului - un contract individual de munca neincheiat in forma scrisa, departe de a nu avea vreo relevanta juridica, are, in fond, in ultima analiza, practic aceleasi efecte precum un contract individual de munca incheiat in forma scrisa, iar acest lucru se intampla, dupa caz, fie pana la constatarea nulitatii absolute a acestuia [de catre parti sau de catre instanta judecatoreasca potrivit art. 57 alin. (6) ori alin. (7) din Codul muncii], fie pana la data cand partile au acoperit nulitatea, validand astfel contractul, prin incheierea sa in forma scrisa.
Solutia Codului muncii [art. 57 alin. (2)] este fireasca, fiind exclusa restituirea reciproca a prestatiilor, de vreme ce munca a fost prestata si evident salarizata.
16. Ca urmare, se retine ca, in ipoteza neincheierii contractului in forma scrisa, partile au posibilitatea sa realizeze aceasta formalitate in mod voluntar, contractul validandu-se retroactiv, sau pot, in temeiul art. 57 alin. (6), sa constate si sa stabileasca de comun acord efectele nulitatii.
in conditiile in care nu se poate realiza consensul partilor, dispozitiile art. 57 alin. (7) din Codul muncii stabilesc competenta instantei judecatoresti in pronuntarea nulitatii contractului, insa sesizarea instantei este conditionata, sub aspect temporal, prin prevederile art. 211 lit. b) din Legea nr. 62/2011, de executarea in continuare a contractului de munca . Conditia restrictiva prevazuta de acest din urma text nu poate fi extinsa si pentru celelalte cereri vizand efectele juridice produse ale raportului de munca, in conditiile in care, ca norma speciala, prevederea art. 211 lit. b) din Legea nr. 62/2011 este de stricta interpretare si aplicare, pe de o parte, iar pe de alta parte chiar dispozitiile art. 57 alin. (2) din Codul muncii stabilesc ca sanctiunea nulitatii nu opereaza retroactiv.
17. In consecinta, cererea vizand recunoasterea jurisdictionala a efectelor raportului de munca are autonomie procesuala, solutia nefiind dependenta de institutia procesuala a nulitatii, care va opera exclusiv pentru viitor.
in dosarul ce a determinat prezenta sesizare, nulitatea absoluta a contractului individual de munca nu a fost ceruta a fi constatata si nici nu putea fi ceruta cata vreme contractul individual de munca era incetat anterior declansarii procedurii judiciare.
18. In final, pornind de la ideea ca incheierea in forma scrisa a contractului de munca incumba exclusiv angajatorului ca indatorire legala, iar neindeplinirea acestei obligatii atrage nulitatea contractului, trebuie observat si faptul ca legiuitorul nu ofera un mecanism legal de recunoastere si valorificare a statutului de salariat pentru perioada desfasurarii unei activitati fara forme legale.
19. In plus, sintagma ``potrivit legii`` din continutul art. 57 alin. (6) din Codul muncii nu este accesibila in mod adecvat si previzibila, adica formulata cu atata precizie incat sa permita a concluziona ca, in lipsa acordului angajatorului, salariatul poate, in temeiul art. 35 din Codul de procedura civila, sa solicite constatarea raporturilor de munca si a efectelor produse . Pe aceeasi linie trebuie notate si dispozitiile alin. (7) al art. 57 din Codul muncii, conform carora pe cale judecatoreasca poate fi constatata nulitatea contractului de munca . Nu se face nicio mentiune cu privire la extinderea acestei cai si in privinta constatarii raporturilor de munca ori a efectelor acestuia.
in acest context se impun a fi evidentiate statuarile Curtii Constitutionale cu privire la previzibilitatea si claritatea legii, prin care aceste elemente sunt ridicate la nivel de ``conditie esentiala a calitatii si constitutionalitatii normei juridice``, asa cum rezulta din Decizia nr. 447 din 29 octombrie 2013, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 674 din 1 noiembrie 2013, respectiv din Decizia nr. 473 din 21 noiembrie 2013, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 30 din 15 ianuarie 2014.
20. Lipsa de previzibilitate si claritate a Codului muncii sub aspectele analizate anterior trebuie circumstantiata si exigentelor art. 6 din Conventia europeana pentru apararea drepturilor omului.
Or, in raport cu particularitatile de reglementare raportate la datele spetei, stabilirea cadrului procesual, inclusiv din perspectiva dreptului de acces la instanta, in raport cu art. 6 din Conventia europeana a drepturilor omului, presupune determinarea admisibilitatii cererii in constatarea raporturilor de munca .
21. Din aceasta perspectiva, opinia instantei de sesizare este in sensul ca actiunea in constatarea existentei raporturilor de munca este singura cale procesuala deschisa partii, in sensul art. 35 din Codul de procedura civila, in conditiile in care salariatul nu are deschisa o actiune in realizarea tuturor drepturilor sale decurgand din munca prestata.
22. Complinirea cerintei legale incalcate (in speta, incheierea contractului in forma scrisa) nu poate fi subsumata actiunii in realizare, in obligarea angajatorului, cu caracter retroactiv, la perfectarea legala a contractului. In acest sens, pronuntarea unei hotarari judecatoresti care tine loc de contract este recunoscuta legal si jurisprudential in materia vanzarii-cumpararii, pe taram obligational, ca o executare in natura a dreptului de creanta a uneia din parti, a se vedea Decizia nr. 12/2015, pronuntata in recurs in interesul legii de Inalta Curte de Casatie si Justitie. Or, in materia raporturilor de munca, instanta nu ar putea pronunta o hotarare cu efect retroactiv, de incheiere a contractului de munca, suplinind cerinta legala de forma, in conditiile in care dreptul angajatului nu reprezinta doar un drept de creanta in sensul art. 1.528 din Codul civil.
Mai mult, in sensul prevederilor speciale de dreptul muncii, efectele produse in temeiul raportului juridic nul sunt recunoscute chiar cu acest titlu exceptional si tocmai datorita acestei trasaturi specifice a sanctiunii nulitatii si nu pot fi subsumate unei hotarari judecatoresti care sa tina loc de contract . Astfel, insasi lipsa indeplinirii cerintei de validitate formala creeaza un efect juridic propriu, de sine statator. In acest sens, ``Persoana care a prestat munca in temeiul unui contract individual de munca nul are dreptul la remunerarea acesteia, corespunzator modului de indeplinire a atributiilor de serviciu`` [art. 57 alin. (5) din Codul muncii].
in situatia analizata, pronuntand hotararea in constatarea raporturilor de munca, instanta nu incheie contractul individual de munca in locul partilor, ci verifica strict existenta elementelor acestuia in intelegerea partilor si, numai in masura in care acestea se regasesc, pronunta hotararea care sa constate efectele produse de un contract individual de munca nul, fara ca hotararea de constatare sa imprumute natura juridica a contractului individual de munca .
23. Nici actiunea in plata drepturilor salariale, subsumata dispozitiilor art. 57 alin. (5) din Codul muncii, chiar in acceptiunea extinsa a salariului (contravaloarea muncii si plata contributiilor obligatorii) ca actiune in realizare, in obligatie de a da, nu poate fi apreciata ca inlaturand aplicabilitatea prevederilor art. 35 din Codul de procedura civila. Pe de o parte, instituirea in sarcina beneficiarului muncii a unei obligatii de a da nu echivaleaza, din punct de vedere substantial, cu recunoasterea tuturor efectelor decurgand din prestarea muncii, in sens legal (de exemplu, vechimea in specialitate), iar, pe de alta parte, insasi statuarea jurisdictionala asupra unei astfel de pretentii presupune stabilirea prealabila a naturii raporturilor juridice dintre parti si a titlului (cauzei juridice) in baza caruia paratul este tinut la plata, ceea ce echivaleaza chiar cu constatarea raporturilor juridice specifice, de dreptul muncii. De altfel, in practica, cererea in plata drepturilor salariale este accesorie cererii principale vizand constatarea raporturilor de munca desfasurate.
24. In conditiile in care raporturile juridice sunt deja executate si incetate la data sesizarii instantei, dar producand efecte continue in alte raporturi juridice conexe (asigurari de sanatate, asigurari sociale, drepturi de somaj etc.), dreptul de acces al persoanei la instanta, in sensul art. 6 din Conventie, trebuie recunoscut in conditiile art. 35 din Codul de procedura civila si intreg cadrul procesual, inclusiv sub aspect probatoriu, trebuie sa fie guvernat de tipicul acestei actiuni si desprins de limitele probatiunii, ce decurg din art. 16 alin. (1) din Codul muncii, intrucat insasi cauza juridica a actiunii, in sens larg, se intemeiaza pe neindeplinirea cerintei ad validitatem pentru incheierea legala a contractului de munca .
Ca atare, opinia instantei de sesizare este in sensul ca persoana fizica care a prestat munca pentru si sub autoritatea celeilalte parti are deschisa calea actiunii in constatarea raportului de munca si implicit a efectelor produse de un contract de munca nul.
Ratiunea care sta la baza acestei orientari o constituie, pe de o parte, interesul public ce s-a urmarit a fi protejat prin normele art. 16 alin. (1) si art. 57 alin. (5) din Codul muncii, si anume protectia sociala a muncii, consacrata cu titlu de obligatie in sarcina statului prin Constitutia Romaniei (art. 41), astfel incat aceasta obligatie sa nu ramana pur formala si iluzorie; pe de alta parte, se impune a se sublinia si respectarea principiului accesului la instanta, consacrat de art. 21 din Constitutia Romaniei si de art. 6 din Conventia europeana a drepturilor omului.
VIL Punctul de vedere al partilor cu privire la dezlegarea chestiunii de drept
25. Cu privire la chestiunea de drept in discutie, apelanta-parata a aratat ca solutia corecta este aceea ca o asemenea actiune ar fi inadmisibila. Sustine ca prin modificarile legislative s-a dorit cresterea rolului angajatului in incheierea contractului individual de munca . Conditia incheierii contractului de munca in forma scrisa a fost completata si de obligatia inregistrarii contractului individual de munca . S-a apreciat ca, in contextul ansamblului de noi reglementari in materie, nu pot fi credibile sustinerile angajatilor care afirma nesemnarea contractelor de munca si prestarea de munca ``la negru`` din nestiinta, perioade indelungate, atitudinea lor fiind mai degraba de acceptare a acestei situatii si de complicitate cu angajatorul, in scopul eludarii dispozitiilor legale referitoare la obligatia platii impozitelor si taxelor aferente unui contract individual de munca, conduita pe care dispozitiile actuale ale Codului muncii o sanctioneaza, conform prevederilor art. 57 alin. (5) din acelasi act normativ.
Apelanta-parata a concluzionat ca nu exista o ingradire a liberului acces la justitie al angajatului, din perspectiva dispozitiilor art. 6 din Conventia europeana pentru apararea drepturilor omului, intrucat prin ansamblul de reglementari instituite cu ocazia modificarii art. 16 alin. (1) din Codul muncii exista instrumente suficiente si rezonabile pentru respectarea acestor dispozitii, la indemana oricarui angajat diligent si responsabil.
26. Intimata-reclamanta a sustinut ca, in prezenta cauza, nu se poate vorbi de neindeplinirea ``de catre parti`` a obligatiei de incheiere a contractului individual de munca in forma scrisa, intrucat aceasta obligatie este in sarcina angajatorului.
in ceea ce priveste invocarea dispozitiilor art. 57 alin. (5) s-a apreciat ca existenta nulitatii, in principiu, nu face imposibila validitatea actului juridic. Cu alte cuvinte, daca prin anularea actului juridic ar urma sa sufere un prejudiciu nu partea vinovata de cauza de nulitate, ci partea care a cazut victima actiunilor ilicite ale partii cocontractante, cea mai potrivita si mai eficienta forma de reparare a acestui prejudiciu este tocmai mentinerea ca valabil a actului juridic.
S-a mai aratat ca o actiune in constatarea existentei unui raport juridic de munca, promovata de o persoana fizica ce pretinde ca a fost angajat, salariat, in contradictoriu cu o alta persoana indicata ca angajator, este o actiune ce poate fi calificata ca fiind un conflict de munca, in sensul dispozitiilor art. 266 din Codul muncii. Asadar, o asemenea actiune se circumscrie scopului si totodata obiectului jurisdictiei muncii, opinia fiind, in consecinta, aceea a existentei in prezenta cauza, cu toate particularitatile sale (inclusiv faptul ca probele administrate au creat deja convingerea unei instante care a pronuntat o prima hotarare judecatoreasca), a posibilitatii de constatare a raporturilor juridice de munca si a consecintelor legale ce decurg din desfasurarea acestor raporturi, pe calea unei actiuni in constatare.
VIII. Jurisprudenta instantelor nationale in materie si punctul de vedere al Ministerului Public - Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie
27. Ministerul Public - Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, prin Adresa nr. 976/C/2687/111-5/2016 din 25 august 2016, a comunicat ca, la nivelul Sectiei judiciare - Serviciul judiciar civil, nu s-a verificat si nu se verifica practica judiciara in problema de drept care formeaza obiectul sesizarii Curtii de Apel lasi.
28. Curtile de Apel Timisoara, Ploiesti si Suceava au invederat ca nu au fost identificate hotarari judecatoresti pronuntate cu privire la aceasta chestiune de drept si nu au exprimat un punct de vedere in sensul celor solicitate de Inalta Curte de Casatie si Justitie.
29. Practica judiciara a Curtii de Apel Pitesti in aceasta materie este in sensul constatarii faptului ca intre parti exista contract de munca in sensul de ``negotium" si al obligarii paratilor la incheierea contractului individual de munca in forma scrisa pentru respectiva perioada de timp, precum si la plata drepturilor banesti aferente, insa au fost atasate hotarari pronuntate anterior modificarii art. 16 din Codul muncii prin Legea nr. 40/2011.
30. Practica Curtii de Apel Craiova este in sensul respingerii unor astfel de actiuni, data fiind conditia ad validitatem a formei scrise a contractului individual de munca .
31. Punctul de vedere exprimat de judecatorii Curtii de Apel Galati - Sectia pentru cauze privind conflicte de munca si asigurari sociale este in sensul ca, in situatia in care nu s-a incheiat un contract individual de munca in forma scrisa, partea nu are deschisa actiunea in constatarea raporturilor de munca . Persoana care a prestat activitate pentru si sub autoritatea celeilalte parti are posibilitatea de a se adresa instantei cu o actiune in raspundere delictuala (intemeiata pe dreptul civil, si nu pe dreptul muncii) pentru a obtine despagubiri pentru prejudiciul suferit de la persoana pentru care a prestat activitate, pentru neindeplinirea obligatiei de a incheia contractul de munca .
32. Curtea de Apel Bacau a invederat in esenta ca, fata de dispozitiile exprese ale art. 16 alin. (1) din Codul muncii, forma scrisa a contractului individual de munca este ceruta ad validitatem.
33. La nivelul Curtii de Apel Oradea si al instantelor din circumscriptie nu au fost identificate hotarari judecatoresti privind constatarea pe cale judiciara a existentei raportului de munca si a efectelor acestuia, insa opinia exprimata de judecatorii Tribunalul Bihor - Sectia I civila este in sensul ca persoana fizica care a prestat munca pentru si sub autoritatea celeilalte parti are deschisa calea actiunii in constatarea raportului de munca si a efectelor acestuia pentru recunoasterea jurisdictionala a tuturor drepturilor legale derivand din desfasurarea raporturilor de munca .
34. Curtea de Apel Targu Mures a comunicat ca, la nivelul Tribunalului Harghita, s-a aflat pe rol o cauza, in care, printre altele, a fost abordata si problema prestarii muncii de catre o persoana fizica fara incheierea unui contract individual de munca in forma scrisa, iar opinia completului care a solutionat cauza este in sensul admiterii actiunii in constatarea raportului de munca si a efectelor acestuia.
35. In practica Sectiei a VIl-a pentru cauze privind conflicte de munca si asigurari sociale a Curtii de Apel Bucuresti s-a considerat in mod constant ca si dupa incetarea raporturilor dintre parti persoana care a prestat munca se poate adresa instantei cu o actiune avand ca scop verificarea existentei raportului juridic si a intrunirii elementelor care caracterizeaza raportul de munca, insa persoana care a prestat munca in baza unui contract de munca nul nu va putea obtine recunoasterea jurisdictionala a tuturor drepturilor legale derivand din desfasurarea raporturilor de munca, anterior incetate, ci doar remunerarea muncii prestate, daca aceasta nu a fost platita, in conditiile prevazute de art. 57 alin. (5) din Codul muncii. Stabilirea efectelor nulitatii prin acordul partilor se poate face, conform art. 57 alin. (6) din Codul muncii, numai potrivit legii.
36. La nivelul Sectiei I civile a Curtii de Apel Constanta s-a invederat ca nu s-a conturat o opinie unanima asupra acestei probleme de drept, fiind atasate doua hotarari potrivit carora, ulterior modificarii art. 16 din Codul muncii, contractul individual de munca nu poate fi incheiat in mod valabil decat in scris.
37. Curtea de Apel Brasov a aratat ca, la nivelul Tribunalului Brasov, opinia majoritara a judecatorilor Sectiei I civile a acestei instante este in sensul inadmisibilitatii unei astfel de actiuni, mentionand ca exista si opinii contrare, insa nu a fost identificata practica judiciara in acest sens.
38. Tribunalul Cluj a comunicat ca s-au identificat doua cauze vizand problema de drept mentionata, solutia fiind in sensul obligarii societatii parate, in temeiul art. 57 alin. (5) din Codul muncii, la plata catre reclamanta remuneratiei corespunzatoare perioadei lucrate in serviciul paratei. S-a apreciat, insa, ca perioada pe durata careia reclamanta a prestat activitate la societatea parata nu constituie vechime in munca si ca nu se poate dispune obligarea societatii parate la plata contributiilor catre bugetul asigurarilor sociale cat timp sumele acordate cu titlu de remuneratie nu au caracter salarial.
Tribunalul Maramures a comunicat ca practica instantei este in sensul ca partea interesata are deschisa calea actiunii in instanta, o astfel de cerere neputand fi considerata inadmisibila, art. 21 din Constitutia Romaniei si art. 6 din Conventia europeana a drepturilor omului garantand dreptul de acces la instanta.
Tribunal Salaj a invederat ca persoana fizica care a prestat munca pentru si sub autoritatea celeilalte parti fara a avea incheiat cu contract individual de munca in forma scrisa nu are deschisa calea actiunii in constatarea raporturilor de munca si a efectelor acestuia.
La nivelul Curtii de Apel Cluj nu a fost identificata practica judiciara cu privire la problema de drept care face obiectul sesizarii, Curtea comunicand, insa, hotarari in cuprinsul carora sunt analizate dispozitiile art. 16 alin. (1) din Codul muncii si consecintele nerespectarii obligatiei legale de incheiere a contractului de munca in forma scrisa. Concluzia la care s-a ajuns prin aceste hotarari judecatoresti este aceea ca, dupa intrarea in vigoare a Legii nr. 40/2011, forma scrisa a contractului de munca este obligatorie pentru incheierea valabila a acestuia, prin Legea nr. 40/2011 fiind aduse modificari de esenta si in materie de probatiune.
39. Punctul de vedere exprimat de judecatorii de la Sectia I civila din cadrul Tribunalului Hunedoara din circumscriptia Curtii de Apel Alba lulia a fost in sensul ca persoana fizica care a prestat munca pentru si sub autoritatea celeilalte parti nu are deschisa calea actiunii in constatarea raportului de munca si a efectelor acestuia pentru recunoasterea jurisdictionala a tuturor drepturilor legale derivand din desfasurarea raporturilor de munca (raporturi incetate anterior sesizarii instantei).
IX. Jurisprudenta Inaltei Curti de Casatie si Justitie si a Curtii Constitutionale
40. La nivelul Inaltei Curti de Casatie si Justitie nu a fost identificata jurisprudenta relevanta cu privire la problema de drept dedusa judecatii.
41. Curtea Constitutionala a Romaniei, prin Decizia nr. 383 din 23 martie 2011, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 281 din 21 aprilie 2011, a constatat ca dispozitiile art. I pct. 2 referitor la art. 16 alin. (1), pct. 9 referitor la art. 31 alin. (1), pct. 25, pct. 37 referitor la art. 72 alin. (5), pct. 40 referitor la art. 79 alin. (4), pct. 51 referitor la art. 94 alin. (2), pct. 52, 66, 70, 75, 78, 84 si art. II alin. (1) din Legea pentru modificarea si completarea Legii nr. 53/2003 - Codul muncii, precum si legea in ansamblul sau sunt constitutionale in raport cu criticile formulate.
Prin Decizia nr. 662 din 17 mai 2011, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 532 din 28 iulie 2011, Curtea Constitutionala a Romaniei a respins ca neintemeiata exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 16 alin. (1) si ale art. 276 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, iar prin Decizia nr. 378 din 30 septembrie 2004, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 936 din 13 octombrie 2004, a respins exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 57 alin. (2), art. 77 si art. 283 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii.
42. Curtea Europeana a Drepturilor Omului, prin Hotararea din 29 iunie 2006, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 189 din 19 martie 2007, in Cauza Caracas impotriva Romaniei (Cererea nr. 78.037/01), a statuat ca ``art. 6 alin. 1 garanteaza fiecarei persoane dreptul ca o instanta sa ia cunostinta de orice cerere relativa la drepturi si obligatii cu caracter civil (Golder impotriva Marii Britanii, Hotararea din 21 februarie 1975). Cu certitudine, dreptul de acces la instanta nu este absolut. El poate permite limitari admise implicit, deoarece el cere prin insasi natura sa o reglementare de catre stat . In elaborarea unei asemenea reglementari, statele se bucura de o anumita marja de apreciere. Totusi, limitarile aduse nu trebuie sa restranga accesul la instanta acordat individului de o asemenea maniera incat dreptul sa fie incalcat in insasi substanta sa. In plus, aceste limitari nu se conciliaza cu art. 6 alin. 1 decat daca urmaresc un scop legitim si exista un raport rezonabil de proportionalitate intre mijloacele folosite si scopul vizat``.
X. Raportul asupra chestiunii de drept
43. Prin raportul intocmit in cauza, conform art. 520 alin. (8) din Codul de procedura civila, s-a aratat ca sunt indeplinite cumulativ conditiile de admisibilitate pentru pronuntarea unei hotarari prealabile de dezlegare a unor chestiuni de drept iar, pe fondul cauzei, s-a apreciat ca ``in interpretarea si aplicarea dispozitiilor art. 16 alin. (1) si art. 57 alin. (5) si (6) din Codul muncii combinat cu art. 211 lit. b) din Legea nr. 62/2011, art. 35 din Codul de procedura civila si art. 6 din Conventia europeana pentru apararea drepturilor omului, in ipoteza neindeplinirii de catre parti a obligatiei de incheiere a contractului individual de munca in forma scrisa, persoana fizica care a prestat munca pentru si sub autoritatea celeilalte parti are deschisa calea actiunii in constatarea raportului de munca si a efectelor acestuia si in situatia in care respectivul raport de munca a incetat anterior sesizarii instantei.``
XI. Inalta Curte de Casatie si Justitie
Asupra admisibilitatii sesizarii
44. Potrivit dispozitiilor art. 519 din Codul de procedura civila, pentru declansarea procedurii hotararii prealabile au fost instituite mai multe conditii de admisibilitate, care se impun a fi intrunite in mod cumulativ si care pot fi enuntate astfel:
1. existenta unei cauze in curs de judecata, aflata in ultima instanta;
2. cauza care face obiectul judecatii sa se afle in competenta legala a unui complet de judecata al Inaltei Curti de Casatie si Justitie, al curtii de apel sau al tribunalului investit sa solutioneze cauza;
3. solutionarea pe fond a cauzei sa depinda de lamurirea chestiunii de drept ce face obiectul sesizarii;
4. chestiunea de drept a carei lamurire se cere sa fie noua;
5. Inalta Curte de Casatie si Justitie sa nu fi statuat asupra respectivei chestiuni de drept, iar aceasta nici sa nu faca obiectul unui recurs in interesul legii in curs de solutionare.
45. Procedand la analiza asupra admisibilitatii sesizarii, se constata ca primele doua conditii sunt indeplinite, intrucat Inalta Curte de Casatie si Justitie a fost sesizata de un complet din cadrul Curtii de Apel lasi, investit cu solutionarea cauzei in ultima instanta, potrivit dispozitiilor art. 208, raportat la art. 214 din Legea nr. 62/2011, art. 96 pct. 2 si art. 483 alin. (2) din Codul de procedura civila.
Astfel, Curtea de Apel lasi este legal investita cu solutionarea unui apel intr-o cauza in care se solicita recunoasterea existentei unui raport juridic derulat in baza unui contract de munca ce nu a fost incheiat in forma scrisa.
Litigiul are natura unui conflict de munca, ceea ce confera competenta exclusiva, in prima instanta, tribunalului, hotararile pronuntate de tribunal fiind supuse numai apelului, conform art. 214`din Legea nr. 62/2011.
46. In ceea ce priveste cerinta ca solutionarea pe fond a cauzei sa depinda de lamurirea chestiunii de drept ce face obiectul sesizarii, in aparenta, motivele de apel nu supun devolutiei, in calea de atac, problema sesizata de instanta de trimitere, respectiv aceea a admisibilitatii actiunii in recunoasterea unui raport juridic de munca si a efectelor acestuia. Instanta de trimitere apreciaza insa ca, tinand cont de caracterul devolutiv integral al apelului, solutionarea acestuia depinde prioritar de stabilirea naturii caii procesuale aflate la dispozitia partii pentru protectia drepturilor pretinse prin actiune, mai ales prin raportare la limitele decurgand din dispozitiile art. 16 alin. (1) din Codul muncii. Apreciaza ca, in conditiile in care legiuitorul nu ofera un mecanism legal de recunoastere si valorificare a statutului de salariat pe perioada desfasurarii unei activitati fara forme legale, are a verifica incalcarea dispozitiilor legale referitoare la sesizarea instantei, prin exercitarea gresita a dreptului la actiune, avand in vedere caracterul subsidiar al actiunii in constatare in raport cu actiunea in realizare. Aceasta imprejurare ar putea atrage sanctiunea inadmisibilitatii, impediment procesual cu caracter absolut, guvernat de art. 246 alin. (1) si art. 247 alin. (1) din Codul de procedura civila, ce urmeaza a fi analizat inclusiv din perspectiva dreptului de acces la instanta, in raport cu art. 6 din Conventia europeana a drepturilor omului.
47. Din aceste considerente ale incheierii de sesizare rezulta ca, desi apelul vizeaza aspecte de fond, instanta de apel considera ca se impune a verifica din oficiu si cu prioritate admisibilitatea unei astfel de actiuni . In jurisprudenta sa (Decizia nr. 1 din 18 noiembrie 2013, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 43 din 20 ianuarie 2014, Decizia nr. 2 din 17 februarie 2014, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 257 din 9 aprilie 2014, Decizia nr. 8 din 27 aprilie 2015, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 431 din 17 iunie 2015 etc.), Inalta Curte de Casatie si Justitie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a retinut, in mod constant, ca obiectul sesizarii l-ar putea constitui atat o chestiune de drept material, cat si una de drept procedural daca, prin consecintele pe care le produce, interpretarea si aplicarea normei de drept au aptitudinea sa determine solutionarea pe fond a cauzei, respectiv rezolvarea raportului de drept dedus judecatii. Prin urmare, chiar daca se apreciaza ca admisibilitatea unei astfel de actiuni este privita din perspectiva caii procesuale deschise la organul jurisdictional, si nu ca o conditie de fond a exercitarii actiunii referitoare la identificarea unui temei de drept substantial, ea poate constitui obiect al mecanismului de unificare a practicii judiciare reglementat de art. 519 din Codul de procedura civila.
48. In consecinta, chiar daca problema admisibilitatii actiunii nu pare a fi fost analizata de instanta de fond si nici nu constituie obiect al criticilor din cererea de apel, instanta de apel poate invoca din oficiu o astfel de chestiune, astfel ca problema de drept invocata are legatura cu stabilirea cadrului procesual.
49. De asemenea este indeplinita si cerinta noutatii chestiunii de drept supuse interpretarii in conditiile in care examenul jurisprudential efectuat a relevat ca nu s-a cristalizat o jurisprudenta constanta in legatura cu chestiunea de drept a carei lamurire se solicita, insa analiza deciziilor pronuntate ofera indicii referitoare la pronuntarea unor solutii contrare, situatie care justifica interesul in formularea unei cereri pentru pronuntarea unei hotarari prealabile in scopul prevenirii aparitiei unei practici neunitare.
50. TextuJ art. 519 din Codul de procedura civila mai prevede conditia ca Inalta Curte de Casatie si Justitie sa nu fi statuat asupra problemei de drept ce face obiectul sesizarii pentru pronuntarea unei hotarari prealabile sau ca aceasta problema sa nu faca obiectul unui recurs in interesul legii in curs de solutionare.
in legatura cu chestiunea de drept adusa in dezbatere se retine ca Inalta Curte de Casatie si Justitie nu a dezlegat, cu efecte erga omnes, problema care constituie obiect al sesizarii.
Prin urmare, se constata ca sunt indeplinite toate conditiile de admisibilitate privind declansarea procedurii hotararii prealabile.
51. Pe fondul cauzei, examinand sesizarea in vederea pronuntarii unei hotarari prealabile, raportul intocmit de judecatorii-raportori si chestiunea de drept ce se solicita a fi dezlegata, se retin urmatoarele:
Sesizarea a fost formulata intr-un litigiu in care reclamanta solicita sa se constate ca, desi partile nu au incheiat contractul individual de munca in forma scrisa, a derulat un raport juridic de munca cu entitatea parata si cere sa i se recunoasca drepturile legale derivand din desfasurarea acestuia.
52. Instanta de trimitere intreaba daca, in conditiile in care nerespectarea formei scrise a contractului individual de munca prevazuta ad validitatem [art. 16 alin. (1) din Codul muncii] atrage sanctiunea nulitatii (potrivit art. 57 din Codul muncii), ce nu poate fi invocata decat pe perioada in care contractul respectiv se aplica [art. 211 lit. b) din Legea nr. 62/2011], este posibil ca, in considerarea dreptului de acces la instanta (conform art. 6 din Conventia europeana pentru apararea drepturilor omului), sa ii fie recunoscuta salariatului vocatia ca, pe calea actiunii reglementate de art. 35 din Codul de procedura civila, sa obtina constatarea existentei raportului de munca si a efectelor acestuia pentru recunoasterea jurisdictionala a tuturor drepturilor legale derivand din desfasurarea raporturilor de munca (raporturi incetate anterior sesizarii instantei).
53. Se retine ca, spre deosebire de textul de lege aplicabil anterior adoptarii Legii nr. 40/2011 de modificare a Codului muncii, care dispunea in cuprinsul art. 16 alin. (1) ca forma scrisa a contractului individual de munca este ceruta ad probationem, dupa modificare, forma scrisa a contractului individual de munca este solicitata ad validitatem.
Este evident ca scopul legiferarii a fost acela de a limita desfasurarea muncii nefiscalizate - ``la negru`` -, oferind astfel garantii salariatului ca, pentru munca sa, va beneficia de toate drepturile ce ii sunt recunoscute de lege in aceasta calitate . In legatura cu aceasta modificare legislativa, in jurisprudenta Curtii Constitutionale s-a aratat ca ``incheierea in forma scrisa a contractului de munca este justificata de combaterea unor practici ale angajatorilor prin care, profitand de faptul ca forma scrisa a contractului de munca era doar un instrumentum probationis, se sustrageau de la plata impozitelor si taxelor datorate bugetului de stat sau bugetului asigurarilor sociale de stat datorate prin efectul incheierii contractului de munca . O atare conduita se reflecta negativ si in planul protectiei sociale a angajatului care nu beneficia de stagiu de cotizare pentru perioadele lucrate neinregistrate de catre angajator la autoritatile competente si nici de asigurare de sanatate sau sociala." (Decizia nr. 383 din 23 martie 2011, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 281 din 21 aprilie 2011).
``incadrarea in munca doar cu forme legale, pe baza unor contracte individuale de munca, asigura atat cunoasterea, cat si exercitarea obligatiilor legale ce le revin celor care folosesc forta de munca salariala``. (Decizia nr. 224 din 9 mai 2013, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 370 din 21 iunie 2013).
54. Cum forma scrisa reprezinta o conditie de valabilitate a contractului, rezulta, in acord cu dispozitiile art. 57 alin. (1) din Codul muncii si ale art. 1.242 alin. (1) din Codul civil, aplicabil si in cazul unui litigiu de munca in lipsa unei norme speciale contrare, ca nerespectarea acestei conditii atrage sanctiunea nulitatii contractului individual de munca (sanctiunea nulitatii actului juridic este singura aplicabila in conditiile in care, de lege lata, nici dreptul muncii si nici dreptul civil, ca drept comun, nu reglementeaza o teorie a inexistentei actului juridic).
Nulitatea este sanctiunea care lipseste actul juridic de efecte in cazul nerespectarii normelor juridice edictate pentru incheierea sa valabila. Fiind o chestiune de interes general si o norma imperativa a legii, nulitatea in acest caz este absoluta.
55. Avand in vedere ca sanctiunea aplicabila unui contract individual de munca incheiat cu nerespectarea formei scrise este nulitatea absoluta, dispozitiile art. 16 alin. (1) se impun a fi interpretate coroborat cu cele ale art. 57 alin. (2)-(5) din Codul muncii care reglementeaza efectele nulitatii contractului individual de munca, astfel:
- art. 57 alin. (2) din Codul muncii instituie, in ceea ce priveste contractul individual de munca, o exceptie de la regimul de drept comun al efectelor nulitatii, in sensul ca, indiferent de caracterul sau relativ sau absolut, nulitatea nu retroactiveaza, ci produce efecte numai pentru viitor, adica de la data constatarii acesteia, fie prin acordul partilor, fie de catre instanta, din oficiu;
- potrivit art. 57 alin. (3) din Codul muncii, nulitatea poate fi acoperita prin indeplinirea ulterioara a conditiilor impuse de lege, in cazul nerespectarii formei scrise prin incheierea in scris a contractului;
- potrivit art. 57 alin. (5) din Codul muncii, persoana care a prestat munca in temeiul unui contract individual de munca nul are dreptul la remunerarea acesteia, corespunzator modului de indeplinire a atributiilor de serviciu .
56. Pe de alta parte, nulitatea absoluta nu poate fi confirmata, intrucat, potrivit art. 56 alin. (1) lit. d) din Codul muncii, urmare a constatarii nulitatii absolute, contractul individual de munca inceteaza de drept .
Nu rezulta din economia dispozitiilor legale mentionate posibilitatea convertirii unui contract individual de munca nul intr-un alt tip de conventie civila, acesta ramanand, in masura in care se dovedeste, prin probatoriul administrat sau prin recunoastere, ca intentia partilor a fost de a derula un raport juridic de munca chiar fara o forma scrisa, un contract individual de munca determinat astfel conform vointei reale a partilor.
Practic, acordul partilor la incheierea conventiei in vederea derularii unor raporturi de munca este, in aceasta situatie, exprimat in forma verbala.
57. Potrivit art. 57 alin. (6) si (7) din Codul muncii, constatarea nulitatii se poate face amiabil, prin acordul partilor sau judiciar, cand se pronunta de catre instanta judecatoreasca.
in aplicarea acestor dispozitii legale trebuie avut in vedere si faptul ca, potrivit art. 268 alin. (1) lit. d) din Codul muncii, nulitatea nu poate fi invocata decat pe durata existentei contractului, iar, potrivit art. 211 lit. b) din Legea nr. 62/2011, invocat de instanta de trimitere, ``Cererile pot fi formulate de cei ale caror drepturi au fost incalcate dupa cum urmeaza: (...) b) constatarea nulitatii unui contract individual de munca poate fi ceruta de parti pe intreaga perioada in care contractul respectiv se aplica`` (...).
58. Chiar daca legea confera partii care se considera vatamata in raportul juridic respectiv, in lipsa unei intelegeri intre parti, dreptul sa solicite pe cale principala nulitatea contractului, trebuie avut in vedere ca, in practica, in conditiile in care initiativa demararii unui astfel de litigiu nu poate apartine, potrivit legii, decat partilor contractante, data fiind ratiunea pentru care au acceptat derularea unui astfel de contract, acestea nu sunt intotdeauna interesate in a obtine aplicarea respectivei sanctiuni.
De regula, salariatul este cel interesat sa initieze un litigiu cu scopul recunoasterii efectelor pe care un raport juridic de munca le produce in favoarea sa: vechime in munca, plata contributiilor, plata salariului etc.
59. Prin urmare, cadrul procesual in care poate fi constatata o astfel de nulitate nu este exclusiv cel al unei actiuni in realizare (actiunea in constatarea nulitatii este o actiune in realizare) si, cum nu exista o dispozitie de lege lata in materia conflictelor de munca sau in dreptul comun, care sa se opuna admisibilitatii unei actiuni in constatarea existentei raportului de munca si a efectelor acestuia intemeiata de dispozitiile art. 35 din Codul de procedura civila, aceasta poate fi promovata, in absenta unei actiuni in realizare, pentru recunoasterea existentei raportului juridic de munca .
60. O actiune in constatare este admisibila in aceasta situatie, astfel cum a fost considerata admisibila, potrivit jurisprudentei Inaltei Curti de Casatie si Justitie si in situatia constatarii incadrarii activitatii lucrate intr-o grupa superioara de munca, prin Decizia nr. 13 din 16 mai 2016 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie - Completul pentru solutionarea unor chestiuni de drept pronuntata in Dosarul nr. 4.324/1/2015, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 862 din 28 octombrie 2016, retinandu-se ca ``dreptul civil da imprumut normele sale altor ramuri de drept, cand acestea nu au norme proprii pentru un caz ori aspect, ori, invers, alte ramuri de drept iau imprumut norme de la dreptul civil``.
In cazul de fata, rationamentul dedus judecatii este similar, neexistand, la dispozitia partii, o alta cale prevazuta de lege pentru a recunoaste efectele pe care un contract de munca nul le-a produs, pana la constatarea nulitatii acestuia, inlaturand astfel aplicabilitatea art. 35 din Codul de procedura civila.
61. Este eronata opinia jurisprudentiala care a considerat ca o astfel de actiune in constatare este inadmisibila, intrucat, prevalandu-se de lipsa formei scrise, salariatul isi invoca propria culpa de a nu respecta dispozitiile legale in materie. S-a argumentat ca o eventuala admisibilitate a actiunii ar eluda scopul urmarit de legiuitorul care, atunci cand a modificat/abrogat partial art. 16 din Codul muncii prin Legea nr. 40/2011, a urmarita nu mai permite, peste cuprinsul acestor dispozitii legale, a proba, in fata instantei de judecata, clauzele contractuale si prestatiile efectuate in cadrul unui pretins raport de munca cu orice mijloace de proba, astfel cum dispozitiile speciale in materie de probatiune permiteau conform reglementarii anterioare, considerandu-se ca, in lipsa inscrisului care atesta continutul conventiei, aceasta nu poate fi dovedita prin alt mijloc de proba .
62. O astfel de interpretare se limiteaza, nejustificat, la aplicarea doar a art. 16 alin. (1) din Codul muncii, fara a se avea in vedere necesitatea coroborarii acestui text de lege cu cel al art. 57 din Codul muncii, nemodificat prin adoptarea Legii nr. 40/2011. Cata vreme art. 57 alin. (1) nu reglementeaza o exceptie in ceea ce priveste cazul de nulitate a contractului individual de munca pentru incalcarea art. 16 alin. (1) din Codul muncii, regimul nulitatii de lege lata atenueaza impactul aplicarii unei atari dispozitii imperative, in sensul ca o astfel de conventie este nula, insa nulitatea produce efecte numai pentru viitor.
63. Dimpotriva, pentru perioada anterioara constatarii nulitatii, conventia verbala a produs anumite efecte, ce pot fi constatate jurisdictional. In caz contrar ar insemna ca efectul nulitatii nu s-ar mai produce in forma prevazuta de Codul muncii, ci ar avea un caracter retroactiv.
Prin urmare, este judicioasa acea opinie a jurisprudentei conform careia incheierea unui contract scris, pentru valabilitate, este o exigenta ce se impune imperativ angajatorului, insa, avand in vedere ca nulitatea opereaza numai pentru viitor, nerespectarea formei scrise nu impiedica probarea de catre salariat, prin orice mijloc, a muncii prestate in folosul angajatorului pana la incetarea raportului juridic de munca, astfel ca, atunci cand prin formularea unei actiuni se incearca a se dovedi derularea intre parti a unor raporturi de munca neatestate si formal prin act scris, instanta trebuie sa procedeze la cercetarea lor, pe baza probelor ce dau si cauza de fapt a pretentiilor.
in caz contrar ar insemna ca acest domeniu de relatii sociale sa fie sustras normelor juridice care ii guverneaza existenta, prin interzicerea accesului la instanta, pe perioada in care nu este pasibil de a i se aplica, potrivit legii, sanctiunea civila a nulitatii. Ar insemna, in egala masura, a admite in mod inacceptabil ca un angajator sa se exonereze de obligatiile care ii incumba din astfel de raporturi, refuzand in mod imputabil sa confere forma prevazuta de lege fortei de munca pe care o utilizeaza. Desi scopul legiferarii art. 16 alin. (1) este orientat spre protectia ``lucratorului``, se ajunge, prin interpretarea contrara, a fi utilizat in contra intereselor persoanei care pretinde ca, desi a prestat activitate in conditiile de fond ale unui contract de munca, acesta nu i-a fost incheiat si predat in forma scrisa.
64. Aplicarea acestui rationament poate fi influentata, insa, de dispozitia continuta in textele de lege care limiteaza, in timp, posibilitatea constatarii nulitatii unui contract de munca neincheiat in forma scrisa, respectiv art. 268 alin. (1) lit. d) din Codul muncii si art. 211 lit. b) din Legea nr. 62/2011.
Din acest punct de vedere, daca litigiul in recunoasterea raportului juridic de munca este initiat chiar in cursul derularii raportului de munca, din coroborarea art. 57 alin. (7) din Codul muncii cu dispozitiile art. 1.247 alin. (2) si (3) din Codul civil, aplicabile prin prisma art. 278 alin. (1) din Codul muncii, instanta, din oficiu, este obligata sa invoce nulitatea absoluta a contractului individual de munca si sa aprecieze asupra cazului de incetare de drept, dupa constatarea vointei reale a partilor de a derula un raport juridic de munca si a efectelor pe care acesta le-a produs pana cand a intervenit aceasta sanctiune.
65. Daca, insa, raporturile de munca au incetat anterior promovarii litigiului, iar organul jurisdictional nu mai poate aplica sanctiunea nulitatii unei conventii ce nu se mai afla in derulare, aceasta imprejurare nu poate impiedica instanta sa statueze asupra efectelor produse de conventie, intrucat, in caz contrar, s-ar crea o situatie juridica mult mai grea salariatului ce ar depinde exclusiv de momentul formularii actiunii in instanta. Cum norma respectiva a fost edictata in favoarea sa, este echitabil ca si salariatul care a introdus ulterior actiunea sa beneficieze de posibilitatea de a obtine recunoasterea raportului juridic de munca, similar cu cel care a introdus o astfel de actiune chiar in perioada derularii raportului de munca .
66. Un argument in sustinerea acestei interpretari se regaseste in jurisprudenta Curtii Constitutionale, care, analizand constitutionalitatea dispozitiilor art. 283 alin. (1) lit. d) [art. 268 alin. (1) lit. d), dupa republicare] din Codul muncii, retine ca dispozitia legala mentionata ``se intemeiaza pe principiul potrivit caruia se poate cere constatarea nulitatii ori anularea unor acte care exista. In situatia in care un contract individual sau colectiv de munca nu mai este in fiinta, nu exista nici clauzele acestuia, iar cererea pentru constatarea nulitatii lor nu mai are obiect Este posibil insa ca efectele juridice ale unor clauze contractuale sa continue ori sa se produca dupa incetarea existentei contractelor. In asemenea situatii pot fi contestate in justitie efectele juridice respective, daca acestea sunt contrare drepturilor, libertatilor sau intereselor legitime ale persoanei" (Decizia nr. 45 din 11 ianuarie 2007, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 92 din 6 februarie 2007).
67. In concluzie, cum perioada scursa pana la constatarea nulitatii absolute nu este afectata de aplicarea acestei sanctiuni, in considerarea dispozitiilor art. 57 alin. (5) si (6) din Codul muncii raportul de munca derulat in aceste conditii produce efecte ce se pot prelungi si dupa incetarea raportului juridic de munca si care pot fi constatate pe cale jurisdictionala, in situatia in care partile nu se inteleg cu privire la acestea.
68. Desi aspecte de practica neunitara s-au inregistrat si referitor la natura si intinderea acestor efecte privind remuneratia salariatului, recunoasterea vechimii in munca, plata obligatiilor bugetare, sesizarea nu vizeaza natura efectelor ce pot fi constatate pe aceasta cale, ci doar admisibilitatea unei astfel de actiuni .
69. Prin urmare, in limitele sesizarii instantei de trimitere, se apreciaza ca, in interpretarea si aplicarea dispozitiilor art. 16 alin. (1) si art. 57 alin. (5) si (6) din Codul muncii combinat cu art. 211 lit. b) din Legea nr. 62/2011, art. 35 din Codul de procedura civila si art. 6 din Conventia europeana pentru apararea drepturilor omului, in ipoteza neindeplinirii de catre parti a obligatiei de incheiere a contractului individual de munca in forma scrisa, persoana fizica care a prestat munca pentru si sub autoritatea celeilalte parti are deschisa calea actiunii in constatarea raportului de munca si a efectelor acestuia si in situatia in care respectivul raport de munca a incetat anterior sesizarii instantei.
Pentru aceste considerente, in temeiul art. 521 cu referire la art. 519 din Codul de procedura civila,
INALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE
in numele legii
DECIDE:
Admite sesizarea formulata de Curtea de Apel lasi - Sectia litigii de munca si asigurari sociale in Dosarul nr. 7.726/99/2014, privind pronuntarea unei hotarari prealabile si, in consecinta, stabileste ca:
In interpretarea si aplicarea dispozitiilor art. 16 alin. (1) si art. 57 alin. (5) s
In cat timp poate fi aplicata o sanctiune disciplinara unui salariat? Pronuntaţă de: Tribunalul Bucuresti
Concursul si perioada de proba. Modalitati diferite de verificare a aptitudinilor profesionale ale salariatului Pronuntaţă de: Tribunalul Bucuresti
Executarea catre salariati a obligatiilor de plata ale institutiilor publice. Care sume pot fi esalonate? Pronuntaţă de: Tribunalul Bucuresti
Conditiile speciale de munca presupun cote de contributii de asigurari sociale diferite Pronuntaţă de: Tribunalul Bucuresti
Principiul non bis in idem in ceea ce priveste sanctiunile disciplinare Pronuntaţă de: Tribunalul Bucuresti
Calculul termenului de preaviz in cazul concedierii salariatului Pronuntaţă de: Tribunalul Bucuresti
Impiedicarea salariatului de a intra in incinta unitatii justifica absenta acestuia de la locul de munca. Sanctionare disciplinara abuzaiva Pronuntaţă de: Curtea de Apel Bucuresti
Restituirea sumelor incasate de salariat ca urmare a interpretarii eronate a prevederilor legale privind salarizarea Pronuntaţă de: Tribunalul Bucuresti
Neefectuarea coprespunzatoare a cercetarii disciplinare prealabile Comportamente inadecvate sau nedrepte la locul de munca Pronuntaţă de: Tribunalul Bucuresti
Acordarea drepturilor salariale prevazute in contractul colectiv de munca Pronuntaţă de: Curtea de Apel Bucuresti
Aspecte practice privind Cercetarea disciplinara a salariatilor Sursa: MCP Cabinet avocati
Model contract de munca 2024. CIM editabil 2024! Sursa: EuroAvocatura.ro
Cand il preceda in mod direct repausul zilnic se adauga la repausul saptamanal Sursa: MCP Cabinet avocati
Transportatorii rutieri nu pot transfera unor terte persoane responsabilitatea de a respecta perioadele de conducere si perioadele de repaus ale conducatorilor auto Sursa: MCP Cabinet avocati
Concedierea Salariatilor. Modalitati de incetare a CIM si contestarea deciziei de concediere Sursa: MCP Cabinet avocati
Interdictia suprapunerii programului de lucru in cazul salariatilor cu mai multe locuri de munca Sursa: Avocat Marius-Catalin Predut
Calculul termenului de preaviz la concedierea salariatului. Aspecte practice si procedurale Sursa: MCP Cabinet avocati