Desfacerea disciplinara a contractului de munca pentru lipsa nejustificata de la serviciu

Pentru a pronunta aceasta solutie, instanta de fond a retinut ca potrivit contractului individual de munca nr. 464/15.09.2014, contestatoarea N___ V___ a fost angajata Liceului D__ C__ B__ in functia de educatoare, cu o norma de 25 ore/saptamana, 5 ore/zi, pentru un salariu de 1.270 lei.

Prin decizia nr. 2000/28.10.2014 - in baza raportului nr. 1931/21.10.2014 si a procesului verbal nr. 1923/20.10.2014 al Comisiei de cercetare a abaterilor disciplinare, avand in vedere absentele nemotivate din zilele de 9, 10, 13, 14, 15, 16, 17, 20 octombrie 2014, in temeiul art. 281 alin. 1, art. 282 din Legea nr. 1/2011, coroborate cu prevederile art. 61 lit. a din Legea nr. 53/2003 privind Codul muncii, s-a dispus desfacerea disciplinara a contractului de munca al salariatei N___ V___.

S-a retinut ca aceasta se face culpabila de a fi lipsit nejustificat in zilele de 9, 10, 13, 14, 15, 16, 17, 20 octombrie 2014, fapta care constituie abatere disciplinara potrivit art. 15 alin. 1 lit b din Regulamentul de Ordine Interioara pentru anul scolar 2013-2014 si sanctionabila cu desfacerea disciplinara a contractului de munca potrivit art. 15 alin. 4 din acelasi regulament (filele 28-31).

Potrivit acestei din urma norme regulamentare, desfacerea disciplinara a contractului de munca se aplica celui care savarseste o abatere grava, o atare sanctiune putand fi aplicata pentru ,,lipsa nejustificata de la serviciu de peste 3 zile consecutive sau cumulat in cursul unei luni.``

Cu privire la procedura de aplicare a sanctiunilor disciplinare, instanta de fond a retinut ca potrivit art. 58 alin 1 Codul muncii, ,,Concedierea reprezinta incetarea contractului individual de munca din initiativa angajatorului.``, art. 61 stabilind ca ,,Angajatorul poate dispune concedierea pentru motive care tin de persoana salariatului in urmatoarele situatii: a) in cazul in care salariatul a savarsit o abatere grava sau abateri repetate de la regulile de disciplina a muncii ori de la cele stabilite prin contractul individual de munca, contractul colectiv de munca aplicabil sau regulamentul intern, ca sanctiune disciplinara;[..]``

In temeiul art. 62 alin 2, ,,In cazul in care concedierea intervine pentru motivul prevazut la art. 61 lit. a), angajatorul poate emite decizia de concediere numai cu respectarea dispozitiilor art. 247 - 252.

Art. 247 dispune in aliniatul 2 ca, ,, Abaterea disciplinara este o fapta in legatura cu munca si care consta intr-o actiune sau inactiune savarsita cu vinovatie de catre salariat, prin care acesta a incalcat normele legale, regulamentul intern, contractul individual de munca sau contractul colectiv de munca aplicabil, ordinele si dispozitiile legale ale conducatorilor ierarhici.`` art. 248 stabilind ca ,,Sanctiunile disciplinare pe care le poate aplica angajatorul in cazul in care salariatul savarseste o abatere disciplinara sunt:[a��] e) desfacerea disciplinara a contractului individual de munca .

Conform art. 251 ,,(1) Sub sanctiunea nulitatii absolute, nicio masura, cu exceptia celei prevazute la art. 248 alin. (1) lit. a), nu poate fi dispusa mai inainte de efectuarea unei cercetari disciplinare prealabile. 2) In vederea desfasurarii cercetarii disciplinare prealabile, salariatul va fi convocat in scris de persoana imputernicita de catre angajator sa realizeze cercetarea, precizandu-se obiectul, data, ora si locul intrevederii. (3) Neprezentarea salariatului la convocarea facuta in conditiile prevazute la alin. (2) fara un motiv obiectiv da dreptul angajatorului sa dispuna sanctionarea, fara efectuarea cercetarii disciplinare prealabile. (4) In cursul cercetarii disciplinare prealabile salariatul are dreptul sa formuleze si sa sustina toate apararile in favoarea sa si sa ofere persoanei imputernicite sa realizeze cercetarea toate probele si motivatiile pe care le considera necesare, precum si dreptul sa fie asistat, la cererea sa, de catre un reprezentant al sindicatului al carui membru este.

Potrivit art. 252 din Codul muncii, (1) Angajatorul dispune aplicarea sanctiunii disciplinare printr-o decizie emisa in forma scrisa [..] (2) Sub sanctiunea nulitatii absolute, in decizie se cuprind in mod obligatoriu: (2) Sub sanctiunea nulitatii absolute, in decizie se cuprind in mod obligatoriu:

a) descrierea faptei care constituie abatere disciplinara;

b) precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern, contractul individual de munca sau contractul colectiv de munca aplicabil care au fost incalcate de salariat;

c) motivele pentru care au fost inlaturate apararile formulate de salariat in timpul cercetarii disciplinare prealabile sau motivele pentru care, in conditiile prevazute la art. 251 alin. (3), nu a fost efectuata cercetarea;

d) temeiul de drept in baza caruia sanctiunea disciplinara se aplica;

e) termenul in care sanctiunea poate fi contestata;

f) instanta competenta la care sanctiunea poate fi contestata.

Verificand procedura de concediere supusa controlului, instanta de fond a constatat ca decizia nr. 2000/28.10.2014 nu este afectata de motive de nulitate absoluta, pentru ca au fost respectate dispozitiile art. 251 din Legea 53/2003 referitoare la cercetarea disciplinara. Astfel, prin instiintarea nr. 1900/16.10.2014, salariata a fost invitata sa participe la cercetarea disciplinara ce urma a avea loc la data de 20.10.2014, data la care nu s-a prezentat, fiind astfel intocmit raportul nr. 1931/21.10.2014 al Comisiei de cercetare disciplinara numita prin decizia 438/15.10.2014.

Sub aspectul continutului deciziei de concediere nr. 2000/28.10.2014, tribunalul a stabilit totodata ca angajatorul s-a conformat obligatiilor de a fi inserat mentiunile obligatorii prevazute de art. 252 Codul muncii.

Analizand pe fond motivatia masurii concedierii, tribunalul a aratat ca probele administrate in cauza au facut dovada ca reclamanta s-a facut culpabila de savarsirea abaterii disciplinare prevazute de art. 15 din Regulamentul de Ordine Interioara pentru anul scolar 2013-2014, fapta constand in lipsa nejustificata de la serviciu de peste 3 zile in cursul unei luni. Foile colective de prezenta depuse la dosar, depozitiile martorilor

ascultati, dar si celelalte probe administrate atesta faptul ca reclamanta a lipsit nejustificat de la serviciu in perioada retinuta in decizia de desfacere a contractului de munca, astfel incat nu se impune admiterea contestatiei sale.

Impotriva acestei hotarari a formulat apel, in termen legal (in conditiile art. 183 alin. 1 cod proc. civila) reclamanta N___ V___, care a aratat in succintele considerente depuse prin posta la 10.04.2015 ca desi prin hotararea primei instante se arata ca nu a fost prezenta in fata Comisiei de cercetare disciplinara in data de 20.10.2014, in realitate, procesul-verbal nr. 1923 datat 20.10.2014 atesta ca ,,au semnat mai multe persoanea��a��.

Apelanta a aratat ca in acea zi a dorit sa isi spuna propriul punct de vedere, insa i s-a spus ca altadata; ca reclamata a scris pe verso ca a luat cunostinta de cele consemnate si ca nu este de acord cu aceste mentiuni. S-a mai sustinut ca in aceeasi sedinta i s-a spus ca directorul unitatii le-a solicitat membrilor comisiei sa-i ceara raspunsuri doar la intrebarile puse.

La 25.05.2015, apelanta depune prin corespondenta o completare a motivatiei apelului, primita direct la Curtea de Apel C__ la 29.05.2015, prin care partea a aratat ca nu si-a putut desfasura activitatea la locul de munca din cauza amenintarilor jandarmului M___ C___ si ca in comisie s-a refuzat consemnarea acestui lucru; ca referatele 1842/09.10.2014 si 1835/08.10.2014 au fost intocmite in zile cand nu se afla la serviciu .

Apelanta a mai aratat ca propune proba testimoniala, indicand pe martorii S___ V___ si N___ (D___) A__, fiind nemultumita de audierea in prima instanta a martorei L___ A__ (cu care, sustine, a avut diferende inca din 2007-2008, aceasta persoana influentand in defavoarea reclamantei pe parintii copiilor).

In continuare s-a aratat nemultumirea legata de ceea ce a declarat acest martor si s-a sustinut ca este indreptatita sa pretinda unitatii de invatamant ,,bunuri banestia��a��, deoarece s-a imbolnavit in timpul serviciului, iar tratamentul va fi ,,pana la moartea��a��, costand si foarte mult.

Apelanta a aratat ca intelege sa renunte la a mai solicita postul, pe considerentul ca nu are bani pentru judecata .

Prin intampinare, intimatul L__ ,,D___ C___a��a�� B___, jud. Tulcea a aratat ca solicita respingerea apelului.

A fost reiterata in aceasta etapa procesuala exceptia inadmisibilitatii actiunii, avand in vedere ca reclamanta a contestat aceasta decizie de concediere si la Colegiul de Disciplina de pe langa Inspectoratul Scolar Judetean Tulcea, in acord cu dispozitiile art. 280 alin. 8 din Legea nr. 1/2011, cu modificarile si completarile ulterioare, iar prin hotararea nr. 21/02.12.2014 aceasta a fost respinsa. Intimatul a sustinut ca partea putea sa conteste hotararea Colegiului, ceea ce nu s-a realizat (aceasta ramanand definitiva).

Cauza a fost suspendata in judecata la 2.10.2015, ca urmare a lipsei partilor (art. 411 alin. 2 cod proc. civila).

La termenul din 4 aprilie 2016 s-a intocmit din oficiu referat de perimare a cauzei, pe considerentul ca suspendarea judecatii a initiat curgerea termenului prevazut de art. 416 alin. 1 cod proc. civila.

La termenul acordat in sedinta publica la 30.05.2016, instanta a constatat ca apelanta a solicitat judecarea cauzei in lipsa; ca termenul de perimare nu s-a implinit in aceasta cauza, intrucat termenul de perimare curge, conform textului art. 416 alin. 2 cod proc. civila, de la ,,ultimul act de procedura indeplinit de parti sau de catre instantaa��a��, iar in speta, ultimul act de procedura a fost comunicarea incheierii de suspendare a judecatii, operate la 12.11.2015.

Cum termenul de perimare opera la 12.05.2016, iar nu la data la care s-a intocmit referatul de perimare, si avand in vedere ca prin corespondenta transmisa la 28.04.2016 apelanta N___ V___ a solicitat solutionarea dosarului in lipsa, instanta a respins sesizarea de perimare.

Evaluand cererea de apel, Curtea a constatat ca singurele motive depuse in termenul legal de exercitare a caii de atac (10 zile de la comunicarea hotararii tribunalului, in conformitate cu art. 215 din Legea nr. 62/2011) sunt cele din 10.04.2015 (fila 4), hotararea Tribunalului Tulcea fiind comunicata reclamantei la data de 03.04.2015 (fila 123 dosar fond).

Cele prezentate ulterior instantei, la 25.05.2015, sunt depuse tardiv in raport de aceleasi prevederi evocate, imprejurare care impiedica instanta sa le ia in considerare, atat in privinta criticilor dezvoltate, cat si al probelor propuse in acest sens. Art. 470 alin. 3 cod proc. civila este deosebit de clar in acest sens, fiind supus decaderii apelantul care nu a prezentat in termenul legal, prin cererea de apel, motivele de fapt si de drept pe care se intemeiaza apelul, precum si probele invocate in sustinerea caii de atac.

Aceasta fiind premisa de evaluare a hotararii instantei de fond in considerarea dispozitiilor art. 477 alin. 1 si art. 479 alin. 1 cod proc. civila, Curtea va retine ca apelanta a aratat ca prin consemnarile de la pag. 3 a hotararii instantei de fond s-a retinut gresit ca reclamanta nu s-a prezentat in fata comisiei de cercetare in data de 20.10.2014, cand in realitate cadrul didactic se prezentase, astfel cum s-a indicat prin procesul-verbal nr. 1923 din acea data .

Verificand aceasta critica, instanta de apel constata ca in consemnarile indicate s-a aratat intr-adevar, in pag. 5 a considerentelor instantei de fond, ca reclamanta a absentat de la convocarea din 20.10.2014, cand in realitate contestatoarea nu a lipsit de la acest moment al cercetarii disciplinare, astfel cum reiese din consemnarile procesului-verbal 1923/20.10.2014 (filele 42 - 44 dosar fond). Apelanta reclamanta a fost asadar prezenta in fata comisiei, nu a negat aspectele imputate (anume, ca a lipsit de la locul de munca in perioada 9.10.- 20.10.2014, fapta care constituie abatere disciplinara potrivit art. 15 alin. 1 lit. b din Regulamentul de ordine interioara pentru anul scolar 2013-2014), ci doar le-a circumstantiat pe elemente inlaturate in cadrul cercetarii disciplinare.

Aceasta eroare in evaluare facuta de catre instanta de fond nu schimba insa datele situatiei de fapt, cata vreme nu a fost identificata nici o incalcare de natura procedurala in desfasurarea acestei cercetari, iar faptele imputate au fost pe deplin sustinute in proces de catre angajatorul - unitate de invatamant.

Sustinerea ca salariata ar fi vrut sa isi prezinte punctul de vedere, dar ca nu a fost lasata, este contrazisa de inserarea in acest act a motivatiilor acestor absente, prezentate de contestatoare; de altfel, instanta nu a luat in considerare aceste aparari in conditiile in care nu a fost identificata nici o deficienta in derularea procedurii cercetarii disciplinare - reclamanta avand posibilitatea de a-si valorifica apararile in acea etapa si fiind deci inlaturata sanctiunea nulitatii reglementate de art. 252 Codul muncii. In egala masura, exprimarea in scris a dezacordului salariatului fata de cele consemnate in urma derularii cercetarii disciplinare nu are, prin ea insasi, o semnificatie aparte in proces, reclamanta fiind in masura sa isi produca in justitie probele care sa infirme rezultatul respectivelor consemnari (si care au condus, in ipoteza evaluata, la desfacerea disciplinara a contractului de munca).

Nu este motiv de nelegalitate in cadrul cercetarii disciplinare impunerea unui set de intrebari la care salariatul convocat sa fie solicitat sa raspunda, angajatorul avand deplina libertate sa stabileasca modalitatea de a cerceta fapta imputata; disp. art.267 alin. 4 Codul muncii pretind doar ca angajatul sa poata sa isi prezinte apararile si motivatiile pe care le considera necesare, iar in speta, fosta educatoare a avut posibilitatea de a-si exprima pozitia, apararile si motivatiile atat in comisia de cercetare disciplinara, cat si in fata instantei, in acest sens.

Fata de toate aceste considerente, constatand ca in raport de dispozitiile art. 480 cod proc. civila nu exista motive de schimbare a solutiei dispuse, apelul (pe argumentele invocate in termen), este nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat apelul declarat de apelanta reclamanta N___ V___, domiciliata in Ceamurlia de Jos, judetul Tulcea, impotriva sentintei civile nr. 444 din 16 martie 2015 pronuntata de Tribunalul Tulcea in dosarul nr. XXXXXXXXXXXX, in contradictoriu cu intimatul parat L___ ``D___ C___`` B___, cu sediul in B, judetul Tulcea.

Definitiva. Pronuntata in sedinta publica, astazi, 30.05.2016.