DIRECTIVA (UE) 2019/1152 din 20 iunie 2019 privind transparenta si previzibilitatea conditiilor de munca in Uniunea Europeana

(42) Punerea in aplicare cu eficacitate a prezentei directive necesita o protectie juridica si administrativa adecvata impotriva oricarui tratament nefavorabil in urma unei incercari de exercitare a drepturilor prevazute in temeiul prezentei directive, a unei plangeri inaintate angajatorului sau a oricarei proceduri judiciare sau administrative care are ca scop asigurarea respectarii prezentei directive.

(43) Lucratorii care isi exercita drepturile prevazute in prezenta directiva ar trebui sa beneficieze de protectie impotriva concedierii sau a unor prejudicii echivalente, ca de exemplu in cazul in care un lucrator la cerere nu mai primeste de lucru, sau impotriva oricaror pregatiri privind o posibila concediere, pe motiv ca au incercat sa isi exercite aceste drepturi . In cazul in care lucratorii considera ca au fost concediati sau ca au suferit prejudicii echivalente din acest motiv, lucratorii si autoritatile sau organismele competente ar trebui sa aiba posibilitatea de a impune angajatorului sa prezinte motive bine intemeiate pentru concediere sau pentru masurile echivalente.

(44) Sarcina de a dovedi faptul ca nu a avut loc nicio concediere sau niciun prejudiciu echivalent din motivul ca lucratorii si-au exercitat drepturile prevazute de prezenta directiva ar trebui sa revina angajatorului atunci cand lucratorii prezinta, in fata unei instante sau a altei autoritati sau organism competent, fapte din care se poate prezuma ca au fost concediati sau ca au fost supusi unor masuri cu efect echivalent din acest motiv. Statele membre ar trebui sa poata sa nu aplice norma respectiva unor proceduri in care investigarea faptelor ar reveni unei instante sau unei alte autoritati sau organism competent, in special in sistemele in care concedierea trebuie sa fie aprobata in prealabil de o astfel de autoritate sau organism .

(45) Statele membre ar trebui sa prevada sanctiuni eficace, proportionate si cu efect de descurajare in cazurile de nerespectare a obligatiilor care decurg din prezenta directiva. Sanctiunile pot include sanctiuni administrative si financiare, cum ar fi amenzile sau plata unor compensatii, precum si alte tipuri de sanctiuni.

(46) Deoarece obiectivul prezentei directive, si anume de a imbunatati conditiile de munca prin promovarea transparentei si a previzibilitatii in munca, asigurand in acelasi timp adaptabilitatea pietei, nu poate fi realizat in mod satisfacator de catre statele membre, dar, avand in vedere necesitatea de a stabili cerinte minime comune, poate fi realizat mai bine la nivelul Uniunii, aceasta poate adopta masuri, in conformitate cu principiul subsidiaritatii stabilit la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeana. In conformitate cu principiul proportionalitatii, astfel cum este prevazut la articolul respectiv, prezenta directiva nu depaseste ceea ce este necesar pentru realizarea acestui obiectiv.

(47) Prezenta directiva stabileste cerinte minime, ceea ce nu aduce atingere prerogativelor statelor membre de a introduce si de a mentine dispozitii mai favorabile. Drepturile dobandite in temeiul cadrului juridic existent ar trebui sa se aplice in continuare, cu exceptia cazului in care prezenta directiva introduce dispozitii mai favorabile. Punerea in aplicare a prezentei directive nu poate fi utilizata pentru a diminua drepturile existente prevazute de dreptul Uniunii sau de dreptul intern in vigoare in acest domeniu si nu poate constitui un motiv valabil pentru a reduce nivelul general de protectie acordat lucratorilor in domeniul reglementat de prezenta directiva. In special, aceasta nu ar trebui sa serveasca drept temei pentru introducerea de contracte cu ``zero ore`` sau alte tipuri similare de contracte de munca .

(48) La punerea in aplicare a prezentei directive, statele membre ar trebui sa evite impunerea unor constrangeri administrative, financiare si juridice care ar putea sa franeze crearea si dezvoltarea microintreprinderilor, a intreprinderilor mici si mijlocii. Prin urmare, statele membre sunt invitate sa evalueze impactul pe care actelor de transpunere l-ar avea asupra intreprinderilor mici si mijlocii, pentru a se asigura ca acestea nu sunt afectate in mod disproportionat, acordand o atentie deosebita microintreprinderilor si sarcinii administrative, si sa publice rezultatele acestor evaluari.

(49) Statele membre pot incredinta partenerilor sociali punerea in aplicare a prezentei directive, atunci cand partenerii sociali solicita in comun acest lucru si cu conditia ca statele membre sa ia toate masurile necesare care sa le permita sa garanteze in orice moment obtinerea rezultatelor urmarite prin prezenta directiva. Acestea ar trebui, de asemenea, in conformitate cu dreptul intern si cu practicile nationale, sa adopte masuri adecvate pentru a asigura implicarea efectiva a partenerilor sociali, a promova si a consolida dialogul social in vederea punerii in aplicare a dispozitiilor prezentei directive.

(50) Statele membre ar trebui sa adopte toate masurile adecvate pentru a asigura respectarea obligatiilor care decurg din prezenta directiva, de exemplu prin efectuarea, daca este cazul, a unor inspectii.

(51) Avand in vedere modificarile substantiale introduse prin prezenta directiva cu privire la scopul, domeniul de aplicare si continutul Directivei 91/533/CEE, nu este oportun sa se modifice directiva mentionata. Directiva 91/533/CEE ar trebui, prin urmare, sa fie abrogata.

(52) In conformitate cu Declaratia politica comuna a statelor membre si a Comisiei din 28 septembrie 2011 privind documentele explicative (13), statele membre s-au angajat ca, in cazurile justificate, la notificarea masurilor de transpunere sa transmita, de asemenea, unul sau mai multe documente care sa explice relatia dintre componentele unei directive si partile corespunzatoare din instrumentele nationale de transpunere. In ceea ce priveste prezenta directiva, legiuitorul considera ca transmiterea unor astfel de documente este justificata,

ADOPTA PREZENTA DIRECTIVA:

CAPITOLUL I

DISPOZITII GENERALE

Articolul 1

Scop, obiect si domeniu de aplicare

(1) Scopul prezentei directive il constituie imbunatatirea conditiilor de munca prin promovarea unor forme mai transparente si mai previzibile de munca, asigurandu-se in acelasi timp adaptabilitatea pietei muncii.

(2) Prezenta directiva stabileste drepturile minime care se aplica tuturor lucratorilor din Uniune care au un contract de munca sau un raport de munca astfel cum este definit in legislatie, in contractele colective de munca sau de practicile in vigoare in fiecare stat membru, luand in considerare jurisprudenta Curtii de Justitie.

(3) Statele membre pot decide sa nu aplice obligatiile din prezenta directiva in cazul lucratorilor care au un raport de munca cu o durata a timpului de munca prestabilita si efectiv lucrata mai mica sau egala cu o medie de trei ore pe saptamana intr-o perioada de referinta de patru saptamani consecutive. Timpul lucrat pentru toti angajatorii care fac parte din sau apartin de aceeasi intreprindere, acelasi grup sau aceeasi entitate se ia in considerare la calcularea mediei respective de trei ore.

(4) Alineatul (3) nu se aplica unui raport de munca in care anterior inceperii activitatii nu se stabileste un numar garantat de ore de munca platita.

(5) Statele membre pot sa determine persoanele care raspunde pentru executarea obligatiilor care le revin angajatorilor in temeiul prezentei directive, atat timp cat toate obligatiile respective sunt indeplinite. De asemenea, acestea pot decide ca toate obligatiile respective sau unele dintre ele sa fie atribuite unei persoane fizice sau juridice care nu este parte la raportul de munca .

Prezentul alineat nu aduce atingere Directivei 2008/104/CE a Parlamentului European si a Consiliului (14).

(6) Statele membre pot sa prevada, pe baza unor motive obiective, ca dispozitiile prevazute in capitolul III nu se aplica functionarilor publici, serviciilor publice de urgenta, fortelor armate, autoritatilor politienesti, judecatorilor, procurorilor, anchetatorilor sau altor servicii de aplicare a legii.

(7) Statele membre pot decide ca obligatiile stabilite la articolele 12 si 13 si la articolul 15 alineatul (1) litera (a) sa nu se aplice in cazul persoanelor fizice din cadrul unor gospodarii care actioneaza in calitate de angajatori, in cazul in care munca se desfasoara pentru gospodariile respective.

(8) Capitolul II din prezenta directiva se aplica navigatorilor si pescarilor maritimi fara a aduce atingere Directivei 2009/13/CE si, respectiv, Directivei (UE) 2017/159. Obligatiile prevazute la articolul 4 alineatul (2) literele (m) si (o) si la articolele 7, 9, 10 si 12 nu se aplica in cazul navigatorilor sau pescarilor maritimi.

Articolul 2

Definitii

In sensul prezentei directive:

(a) ``program de lucru`` inseamna programul care stabileste orele si zilele cand incepe si cand se incheie prestarea muncii;

(b) ``ore si zile de referinta`` inseamna intervalele orare din anumite zile in care poate fi prestata munca la cererea angajatorului;

(c) ``model de organizare a muncii`` inseamna forma de organizare a timpului de munca si repartizarea sa in functie de un anumit model stabilit de angajator .

Articolul 3

Furnizarea de informatii

Angajatorul comunica in scris fiecarui lucrator informatiile care sunt obligatorii in temeiul prezentei directive. Informatiile sunt comunicate si se transmit pe suport hartie sau sub forma electronica, cu conditia ca, in acest din urma caz, informatiile sa fie accesibile lucratorului, sa poata fi stocate si imprimate, iar angajatorul sa pastreze dovada transmiterii sau a primirii lor.

CAPITOLUL II

INFORMATII PRIVIND RAPORTUL DE MUNCA

Articolul 4

Obligatia de a furniza informatii

(1) Statele membre se asigura ca angajatorilor le revine obligatia de a informa lucratorii cu privire la elementele esentiale ale raportului de munca .

(2) Informatiile mentionate la alineatul (1) includ cel putin urmatoarele elemente:

(a) identitatea partilor raportului de munca;

(b) locul de desfasurare a activitatii; daca nu exista un loc de desfasurare a activitatii fix sau principal, principiul conform caruia lucratorul are diverse locuri de desfasurare a activitatii sau este liber sa isi stabileasca propriul loc de desfasurare a activitatii, precum si sediul social al intreprinderii sau, daca este cazul, domiciliul angajatorului;

(c) oricare dintre urmatoarele elemente:

(i) denumirea, gradul, felul muncii sau categoria activitatii profesionale pentru care este angajat lucratorul; sau

(ii) o scurta caracterizare sau descriere a muncii;

(d) data de la care incepe raportul de munca;

(e) in cazul unui raport de munca pe durata determinata, data la care inceteaza sau durata preconizata a acestuia;

(f) in cazul lucratorilor prin agent de munca temporara, identitatea intreprinderilor utilizatoare, cat mai curand posibil dupa ce este cunoscuta;

(g) durata si conditiile perioadei de proba, daca exista;

(h) dreptul la formare oferit de angajator, daca exista;