DIRECTIVA (UE) 2019/1152 din 20 iunie 2019 privind transparenta si previzibilitatea conditiilor de munca in Uniunea Europeana

(i) durata concediului de odihna platit la care are dreptul lucratorul sau, daca durata acestuia nu poate fi indicata atunci cand sunt furnizate informatiile, procedura de acordare si de stabilire a acestui concediu;

(j) procedura care trebuie respectata de angajator si de lucrator, inclusiv conditiile de forma si durata perioadelor de preaviz, in cazul incetarii raportului lor de munca sau, daca durata perioadelor de preaviz nu poate fi indicata atunci cand sunt furnizate informatiile, metoda de stabilire a acestor perioade de preaviz;

(k) remuneratia, inclusiv suma initiala de baza, orice alte elemente componente, daca sunt aplicabile, indicate separat, si frecventa si metoda de plata aferente remuneratiei pe care are dreptul sa o primeasca lucratorul;

(l) daca modelul de organizare a muncii este in totalitate sau in cea mai mare parte previzibil, durata zilei de munca standard sau a saptamanii de munca standard a lucratorului si orice prevederi privind orele suplimentare si remuneratia aferenta acestora si, daca este cazul, modalitatile privind munca in schimburi;

(m) daca modelul de organizare a muncii lucratorului este in totalitate sau in cea mai mare parte imprevizibil, angajatorul informeaza lucratorul cu privire la:

(i) principiul conform caruia programul de lucru este variabil, numarul de ore garantate in plata si remuneratia pentru munca prestata in plus fata de orele garantate;

(ii) orele si zilele de referinta in care lucratorului i se poate cere sa lucreze;

(iii) perioada minima de instiintare prealabila la care are dreptul lucratorul inainte de inceperea unei sarcini de serviciu si, dupa caz, termenul limita de anulare mentionat la articolul 10 alineatul (3);

(n) orice contracte colective de munca ce reglementeaza conditiile de munca ale lucratorului sau in cazul contractelor colective de munca incheiate in afara intreprinderii de catre institutii sau de organe paritare speciale, denumirea acestor institutii sau organe competente in cadrul carora au fost incheiate contractele;

(o) in cazul in care este responsabilitatea angajatorului, identitatea institutiei sau a institutiilor de securitate sociala care primesc contributiile sociale aferente raportului de munca, si orice protectie legata de securitatea sociala furnizata de angajator .

(3) Informatiile mentionate la alineatul (2) literele (g)-(l) si (o) pot fi comunicate, daca este cazul, sub forma unei trimiteri la actele cu putere de lege si la dispozitiile administrative sau statutare ori la contractele colective de munca ce reglementeaza aspectele mentionate la literele respective.

Articolul 5

Termene si mijloace de informare

(1) In cazul in care nu au fost comunicate in prealabil, informatiile mentionate la articolul 4 alineatul (2) literele (a)-(e), (g), (k), (l) si (m) sunt comunicate in mod individual lucratorului, sub forma unuia sau a mai multor documente, in decursul perioadei care incepe cu prima zi de munca si se termina cel tarziu in cea de a saptea zi calendaristica. Celelalte informatii mentionate la articolul 4 alineatul (2) sunt comunicate in mod individual lucratorului, sub forma unui document, in termen de o luna incepand cu prima zi de munca .

(2) Statele membre pot sa elaboreze formulare si modele pentru documentele mentionate la alineatul (1) si sa le puna la dispozitia angajatilor si a angajatorilor, inclusiv prin publicarea pe un site oficial national unic sau prin alte mijloace adecvate.

(3) Statele membre se asigura ca informatiile privind actele cu putere de lege si dispozitiile administrative sau statutare ori contractele colective de munca cu aplicare generala ce reglementeaza cadrul juridic aplicabil, care trebuie comunicate de angajatori, sunt puse la dispozitie la un nivel general, cu titlu gratuit, intr-un mod clar, transparent, cuprinzator si usor de accesat de la distanta si pe cale electronica, inclusiv prin intermediul unor portaluri online existente.

Articolul 6

Modificarea raportului de munca

(1) Statele membre se asigura ca orice modificare a elementelor raportului de munca mentionate la articolul 4 alineatul (2) si orice modificare a informatiilor suplimentare in cazul lucratorilor trimisi intr-un alt stat membru sau intr-o tara terta, mentionate la articolul 7, este comunicata de catre angajator lucratorului, sub forma unui document, in cel mai scurt timp posibil si cel tarziu la data la care intra in vigoare.

(2) Documentul mentionat la alineatul (1) nu se aplica in cazul modificarilor care reflecta doar o modificare a actelor cu putere de lege, a dispozitiilor administrative sau statutare ori a contractelor colective de munca mentionate in documentele mentionate la articolul 5 alineatul (1) si, dupa caz, la articolul 7.

Articolul 7

Informatii suplimentare pentru lucratorii trimisi in alt stat membru sau intr-o tara terta

(1) Statele membre se asigura ca, atunci cand un lucrator trebuie sa presteze munca intr-un alt stat membru decat cel in care isi desfasoara in mod normal activitatea sau intr-o tara terta, angajatorul comunica documentele mentionate la articolul 5 alineatul (1) inainte de plecarea lucratorului si ca documentele includ cel putin urmatoarele informatii suplimentare:

(a) tara sau tarile in care urmeaza sa fie prestata munca in strainatate si durata anticipata a acesteia;

(b) moneda in care urmeaza sa se faca plata remuneratiei;

(c) daca este cazul, beneficiile in bani sau in natura aferente muncii prestate;

(d) informatii care indica daca este prevazuta repatrierea si, in caz afirmativ, conditiile de repatriere a lucratorului.

(2) Statele membre se asigura ca un lucrator detasat care intra sub incidenta Directivei 96/71/CE este informat suplimentar cu privire la:

(a) remuneratia la care are dreptul lucratorul in conformitate cu legislatia aplicabila in statul membru gazda;

(b) dupa caz, orice indemnizatie specifica detasarii si orice masuri de rambursare a cheltuielilor de transport, de masa si de cazare;

(c) linkul catre site-ul oficial national unic creat de statul membru gazda in temeiul articolului 5 alineatul (2) din Directiva 2014/67/UE a Parlamentului European si a Consiliului (15).

(3) Informatiile mentionate la alineatul (1) litera (b) si la alineatul (2) litera (a) pot fi furnizate, acolo unde este cazul, sub forma unei trimiteri la dispozitiile specifice ale actelor cu putere de lege si la actele administrative sau statutare ori la contractele colective de munca ce reglementeaza aspectele respective.

(4) Cu exceptia cazului in care statele membre prevad altfel, alineatele (1) si (2) nu se aplica daca durata fiecarei perioade de lucru petrecute in afara statului membru in care lucratorul isi desfasoara in mod normal activitatea este de patru saptamani consecutive sau mai putin.

CAPITOLUL III

CERINTE MINIME PRIVIND CONDITIILE DE MUNCA

Articolul 8

Durata maxima a oricarei perioade de proba

(1) Statele membre se asigura ca, in cazul in care un raport de munca este supus unei perioade de proba, astfel cum este definita in dreptul intern sau in practicile nationale, perioada respectiva nu depaseste sase luni.

(2) In cazul raporturilor de munca pe durata determinata, statele membre se asigura ca durata perioadei de proba este proportionala cu durata preconizata a contractului si cu felul muncii. In cazul reinnoirii unui contract pentru aceeasi functie si aceleasi sarcini, raportul de munca nu este supus unei noi perioade de proba .

(3) Statele membre pot sa prevada, in mod exceptional, perioade de proba mai lungi atunci cand felul muncii justifica aceasta sau atunci cand este in interesul lucratorului. In cazul in care lucratorul a fost absent de la munca in cursul perioadei de proba, statele membre pot sa prevada ca perioada de proba sa poata fi extinsa in mod corespunzator cu durata absentei.

Articolul 9

Exercitarea in paralel a unei alte activitati profesionale

(1) Statele membre se asigura ca un angajator nu interzice unui lucrator sa lucreze pentru alti angajatori in afara programului de lucru stabilit cu angajatorul respectiv si ca nu aplica lucratorului un tratament nefavorabil pentru acest lucru.

(2) Statele membre pot stabili conditii pentru utilizarea restrictiilor de incompatibilitate de catre angajatori, pe baza unor motive obiective, precum sanatatea si siguranta, protectia secretului de afaceri, integritatea serviciului public sau evitarea conflictelor de interese.

Articolul 10

Minima previzibilitate a muncii

(1) Statele membre se asigura ca, in cazul in care modelul de organizare a muncii unui lucrator este in totalitate sau in cea mai mare parte imprevizibil, angajatorul solicita lucratorului sa presteze munca doar daca sunt indeplinite cumulativ urmatoarele doua conditii:

(a) munca este prestata in cadrul unor ore si zile de referinta prestabilite, astfel cum sunt mentionate la articolul 4 alineatul (2) litera (m) punctul (ii); si

(b) lucratorul este informat de angajatorul sau in privinta unei sarcini de serviciu cu respectarea unei perioade rezonabile de instiintare prealabila, stabilita in conformitate cu dreptul intern, contractele colective de munca sau practicile nationale mentionate la articolul 4 alineatul (2) litera (m) punctul (iii).

(2) Un lucrator are dreptul de a refuza o sarcina de serviciu fara sa suporte consecinte negative in cazul in care una sau niciuna din cerintele prevazute la alineatul (1) nu este indeplinita.