Legea nr. 84/1998, Republicata 2010, privind marcile si indicatiile geografice

CAPITOLUL I
Dispozitii generale

Art. 1. - (1) Drepturile asupra marcilor si indicatiilor geografice sunt recunoscute si aparate pe teritoriul Romaniei, in conditiile prezentei legi.

(2) Prezenta lege se aplica marcilor de produse si servicii, individuale, colective si de certificare, ce fac obiectul unei inregistrari sau solicitari de inregistrare in Romania, ca urmare a unei protectii comunitare ori pe cale internationala, precum si indicatiilor geografice.

(3) Persoanele fizice sau juridice straine cu domiciliul, respectiv sediul in afara teritoriului Romaniei beneficiaza de dispozitiile prezentei legi, in conditiile conventiilor internationale privind marcile si indicatiile geografice la care Romania este parte.

Art. 2. - Poate constitui marca orice semn susceptibil de reprezentare grafica, cum ar fi: cuvinte, inclusiv nume de persoane, desene, litere, cifre, elemente figurative, forme tridimensionale si, in special, forma produsului sau a ambalajului sau, culori, combinatii de culori, holograme, semnale sonore, precum si orice combinatie a acestora, cu conditia ca aceste semne sa permita a distinge produsele sau serviciile unei intreprinderi de cele ale altor intreprinderi.

Art. 3. - In intelesul prezentei legi, termenii si expresiile de mai jos se definesc dupa cum urmeaza:

a) inregistrarea marcii - modul de dobandire a drepturilor asupra unei marci, in temeiul prezentei legi sau al conventiilor si tratatelor internationale la care Romania este parte;

b) marca anterioara - marca inregistrata, precum si marca depusa pentru a fi inregistrata in Registrul marcilor, cu conditia ca ulterior sa fie inregistrata;

c) marca comunitara - marca inregistrata in conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 207/2009 al Consiliului din 26 februarie 2009 privind marca comunitara, publicat in Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (JOUE) seria L nr. 78 din 24 martie 2009, denumit in continuare Regulament privind marca comunitara;

d) marca notorie - marca larg cunoscuta in Romania in cadrul segmentului de public vizat pentru produsele sau serviciile carora aceasta se aplica, fara a fi necesara inregistrarea sau utilizarea marcii in Romania pentru a fi opusa;

e) marca colectiva - marca destinata a servi la deosebirea produselor sau a serviciilor membrilor unei asociatii de produsele sau serviciile apartinand altor persoane;

f) marca de certificare - marca ce indica faptul ca produsele sau serviciile pentru care este utilizata sunt certificate de titularul marcii in ceea ce priveste calitatea, materialul, modul de fabricatie a produselor sau de prestare a serviciilor, precizia ori alte caracteristici;

g) indicatia geografica - denumirea servind la identificarea unui produs originar dintr-o tara, regiune sau localitate a unui stat, in cazurile in care o calitate, o reputatie sau alte caracteristici determinate pot fi in mod esential atribuite acestei origini geografice;

h) solicitant - persoana in numele careia este depusa o cerere de inregistrare a marcii;

i) titular - persoana pe numele careia marca este inregistrata in Registrul marcilor si poate fi orice persoana fizica sau juridica de drept public sau de drept privat;

j) mandatar autorizat, denumit in continuare mandatar - consilierul in proprietate industriala, care poate avea si calitatea de reprezentant in procedurile in fata Oficiului de Stat pentru Inventii si Marci, denumit in continuare OSIM;

k) Registrul marcilor - baza de date, administrata de OSIM, care cuprinde marcile inregistrate in Romania, precum si toate datele inscrise referitoare la aceste inregistrari, indiferent de suportul pe care sunt pastrate aceste date;

l) Registrul indicatiilor geografice - colectia de date, administrata de OSIM, care cuprinde indicatiile geografice inregistrate in Romania, precum si toate datele inscrise referitoare la aceste inregistrari, indiferent de suportul pe care sunt pastrate aceste date;

m) Conventia de la Paris - Conventia pentru protectia proprietatii industriale din 20 martie 1883, Paris, asa cum a fost revizuita si modificata, ratificata de Romania prin Decretul nr. 1.177/1968, publicat in Buletinul Oficial nr. 1 din 6 ianuarie 1969;

n) tarile Uniunii de la Paris - tarile carora li se aplica Conventia de la Paris si care sunt constituite in Uniunea pentru protectia proprietatii industriale;

o) Aranjamentul de la Madrid - Aranjamentul de la Madrid privind inregistrarea internationala a marcilor din 14 aprilie 1891, revizuit la Stockholm la 14 iulie 1967, ratificat de Romania prin Decretul nr. 1.176/1968, publicat in Buletinul Oficial nr. 1 din 6 ianuarie 1969;

p) Protocolul referitor la Aranjament - Protocolul de la Madrid din 27 iunie 1989 referitor la Aranjamentul de la Madrid privind inregistrarea internationala a marcilor, ratificat de Romania prin Legea nr. 5/1998, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 11 din 15 ianuarie 1998;

q) Regulamentul privind marca comunitara - Regulamentul (CE) nr. 207/2009 al Consiliului din 26 februarie 2009 privind marca comunitara, publicat in Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (JOUE) seria L nr. 78 din 24 martie 2009;

r) intreprindere - orice entitate implicata intr-o activitate economica, indiferent de natura sa juridica ori modul ei de finantare .

CAPITOLUL II
Protectia marcilor

Art. 4. - (1) Dreptul asupra marcii este dobandit si protejat prin inregistrarea acesteia la OSIM.

(2) Marcile comunitare beneficiaza de protectie pe teritoriul Romaniei, potrivit prevederilor Regulamentului privind marca comunitara.

Art. 5. - (1) Sunt refuzate la inregistrare sau pot fi declarate nule daca sunt inregistrate, pentru urmatoarele motive absolute:

a) semnele care nu pot constitui o marca in sensul art. 2;

b) marcile care sunt lipsite de caracter distinctiv;

c) marcile care sunt compuse exclusiv din semne sau din indicatii devenite uzuale in limbajul curent sau in practicile comerciale loiale si constante;

d) marcile care sunt compuse exclusiv din semne sau din indicatii, putand servi in comert pentru a desemna specia, calitatea, cantitatea, destinatia, valoarea, originea geografica sau timpul fabricarii produsului ori prestarii serviciului sau alte caracteristici ale acestora;

e) marcile constituite exclusiv din forma produsului, care este impusa de natura produsului sau este necesara obtinerii unui rezultat tehnic sau care da o valoare substantiala produsului;

f) marcile care sunt de natura sa induca publicul in eroare cu privire la originea geografica, calitatea sau natura produsului sau a serviciului;

g) marcile care contin o indicatie geografica sau sunt constituite dintr-o astfel de indicatie, pentru produse care nu sunt originare din teritoriul indicat, daca utilizarea acestei indicatii este de natura sa induca publicul in eroare cu privire la locul adevarat de origine;