Cuantum al onorariului de avocat apreciat ca disproportionat de instanta de recurs, in raport cu volumul de activitate al aparatorului si cu complexitatea cauzei

1.2. Solutia instantei de fond

Prin Incheierea din 23 martie 2016, Curtea de Apel Brasov, sectia de contencios administrativ si fiscal a respins exceptia conexitatii si a amanat pronuntarea solutiei asupra fondului cauzei la data de 6 aprilie 2016.

Prin Sentinta nr. 48/F/2016 din 6 aprilie 2016, Curtea de Apel Brasov, sectia de contencios administrativ si fiscal a respins actiunea formulata de reclamanta Societatea de Investitii Financiare Transilvania SA, cu sediul in Brasov, str. x, in contradictoriu cu parata Autoritatea de Supraveghere Financiara,cu sediul in Bucuresti, Splaiul Independentei nr. 15, privind anularea Deciziei nr. 381 din 20 aprilie 2011 si a Deciziei nr. 1377 din 26 septembrie 2014 de solutionare a plangerii prealabile.

1.3. Cererea de recurs

Impotriva Incheierii din 23 martie 2016 si a Sentintei civile nr. 48/F/2016 din 6 aprilie 2016 pronuntate de Curtea de Apel Brasov, sectia de contencios administrativ si fiscal, reclamanta Societatea de Investitii Financiare Transilvania SA a formulat recurs, criticand solutia instantei de fond .

In legatura cu Incheierea din 23 martie 2016, recurenta sustine ca a fost data cu aplicarea gresita a legii intrucat prima instanta de judecata a respins, in contradictie totala cu ratiunile si finalitatea prevederilor art. 139 din C. proc. civ., cererea de conexare a prezentului dosar la Dosarul nr. x/2014 aflat in acel moment pe rolul aceleiasi instante de judecata, al carui obiect il constituie anularea Deciziei ASF nr. 974 din 6 august 2014 emisa in aplicarea Deciziei C.N.V.M. nr. 381 din 20 aprilie 2011 (obiectul prezentului dosar)

Apreciaza recurenta ca legatura dintre cele doua dosare este una foarte stransa, imprejurare care impunea judecarea lor impreuna, generarea prezentului dosar fiind consecinta investirii in prealabil a instantelor de judecata cu solutionarea Dosarului nr. x/2014

Se sustine ca prin Decizia nr. 381 din 20 aprilie 2011, Comisia Nationala a Valorilor Mobiliare, actualmente Autoritatea de Supraveghere Financiara a instituit cu titlu de principiu, obligatia emitentilor tranzactionati pe o piata reglementata de a aduce la cunostinta publicului identitatea actionarilor ce detin impreuna 5% si solicita completarea ordinii de zi a unei adunari generale convocate, precum si a detinerilor individuale ale acestora.

Totodata, prin Decizia nr. 974 din 6 august 2014, emisa in aplicarea Deciziei C.N.V.M. nr. 381 din 20 aprilie 2011, A.S.F. a stabilit in sarcina directoratului A., obligatia ca in termen de 24 de ore sa publice lista si detinerilor celor 63 de actionari A. ce au solicitat completarea ordinii de zi a adunarii generale a actionarilor convocata pentru data de 11/12 august 2014. Cum a precizat, legalitatea Deciziei nr. 974 din 6 august 2014 a fost contestata de catre A. in cadrul Dosarului nr. x/2014, reinregistrat pe rolul Curtii de Apel Brasov sub nr. x/2014*.

Asadar, apreciaza ca emiterea Deciziei nr. 974 din 6 august 2014 se fundamenteaza pe dispozitiile A.S.F./C.N.V.M. din cuprinsul Deciziei nr. 381 din 20 aprilie 2011, in mod fundamental, argumentele pentru care A. contesta legalitatea ambelor acte administrative fiind aceleasi, interesul recurentei in contestarea Deciziei nr. 381/2011 - act administrativ normativ fiind substantial sustinut prin contestarea Deciziei nr. 974/2014 - act administrativ individual emis cu referire directa si exclusiv la A.

Fiecare dintre cele doua instante de judecata investite cu solutionarea dosarelor ce au ca obiect analiza legalitatii deciziilor A.S.F. mentionate, vor proceda in mod paralel la punerea in discutie a acelorasi aspecte de fond invocate de catre A., respectiv legalitatea obligatiei unui emitent, de a da publicitatii lista actionarilor titulari ai unei cereri de completare a ordinii de zi, precum si a detinerilor individuale ale acestora in structura capitalului social al societatii. Or, intr-o astfel de imprejurare arata ca se impunea conexarea celor doua cauze, in vederea efectuarii unei judecati unitare a aspectelor litigioase disputate.

In legatura cu Sentinta nr. 48/2016 sustine ca este nelegala si netemeinica intrucat s-a retinut eronat ca Decizia nr. 381 din 20 aprilie 2011 a fost emisa de catre fostul CNVM, in temeiul art. 9 alin. (1) din Statutul CNVM aprobat prin O.U.G. nr. 25/2002.

Pornind de la o astfel de premisa, instanta de fond a conchis, fara suport faptic si legal ca "scopul normei prevazute la art. 1 din Decizia CNVM nr. 381/20/04/2011 este acela de a preciza explicit ca obligatia de raportare prevazuta de art. 113, lit. A), alin. (1), lit. b) din Regulamentul CNVM nr. 1/2006 vizeaza nu numai informatiile aferente convocarii initiale a AGA ci si informatiile privind modificarile ulterioare ale convocatorului".

Aceasta constatare si concluzie este gresita si fara suport legal, deoarece, din considerentele Deciziei nr. 381/2001, rezulta ca desi aceasta a fost emisa, atat in temeiul unor prevederi legale (art. 209, 224, alin. (6) si art. 226 din Legea nr. 297/2004) cat si ale unor prevederi regulamentarele unor acte normative administrative) respectiv ale art. 113, lit. A) lit. b) din Regulamentul CNVM nr. 1/2006 precum si ale art. 7 din Regulamentul nr. 6/2009, nici una dintre prevederile normative citate nu califica identitatea actionarilor care au dreptul sa ceara convocarea unei AGA ori doar completarea ordinii de zi a unei AGA deja convocata, ca fiind informatie privilegiata care trebuie aduse la cunostinta publicului.

Pe de alta parte, prevederile art. 1 din Decizia nr. 381/2011, ignora si incalca, atat prevederile Legii nr. 31/1990 privind societatile, act normativ care reglementeaza problematica convocarii/completarii ordinii de zi a unei AGA la cererea unor actionari care detin cel putin 5% din capital si care nu impune conditia comunicarii publicului a identitatii actionarilor solicitanti precum si cele ale Legii nr. 677/2001 pentru protectia persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal si libera circulatie a acestor date, act normativ care permite operatorului de date cu caracter personal sa le divulge, fara acordul titularilor lor, doar in vederea indeplinirii unei obligatii legale (nu regulamentare!) si numai dupa prealabila instiintare a acelor persoane(a se vedea in sensul calificarii ca date cu caracter personal, a numelui, adresei, etc, Decizia nr. 37 din 7 decembrie 2015 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie- completul pentru dezlegarea unor probleme de drept, depusa la dosarul cauzei).

Apreciaza recurenta ca instanta omite sa observe ca reglementarile la care face referire, pe langa faptul ca nu sunt aplicabile in cauza (referindu-se la actionari cu detineri de peste 5%), sunt stabilite prin norme cu forta juridica inferioara legii (regulament), prevederile normative de acest tip, in lumina jurisprudentei CJUE, nefiind echivalente cu o prevedere instituita prin lege, unicul nivel de reglementare cu abilitare in a prevedea exceptari privind regulile protectiei datelor cu caracter personal.

Drept urmare, motivarea instantei sub acest aspect este contradictorie intrucat, cu toate ca prin cele retinute consolideaza argumentul de nelegalitate privind inexistenta unui temei legal pentru publicarea detinerilor sub 5%, prin concluziile finale se contrazice, intrucat argumentul mentionat este inlaturat ca neintemeiat.

O alta concluzie eronata, fara suport legal, este aceea mentionata la pagina 8 a sentintei recurate, potrivit careia " se poate observa ca obligatia privind furnizarea informatiilor privind numele si procentul de actiuni detinut, fara consimtamantul persoanei in cauza, este reglementata de lege, fiind o exceptie de la regimul datelor cu caracter personal, permisa chiar de art. 5 alin. (2), lit. d) din Legea nr. 677/2001".

Fara temei constitutional si legal, cu incalcarea si aplicarea gresita a legii, judecatorul fondului a retinut prevederile regulamentare citate ca fiind prevederi legale, care contin o exceptie de la regimul Legii nr. 677/2001. Or, este evident ca Regulamentul nr. 1/2006, inclusiv anexele acestuia, este doar un act administrativ normativ care are, ca obiect si limita de reglementare, masuri de asigurare si executare in concret a unor dispozitii legale(legislatia primara, in speta, ale Legii nr. 297/2004) si forta juridica doar a unui ordin al unui ministru, care nu poate interpreta, completa sau modifica o lege- a se vedea in acest sens prevederile art. 4 referitoare la ierarhia actelor normative-art. 77 si 78 ale Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnica legislativa pentru elaborarea actelor normative).

Contrar celor recunoscute chiar de catre CNVM/ASF prin intampinarea acesteia la actiunea introductiva de instanta, ca Decizia nr. 381/2011 contine prevederi cu caracter normativ, judecatorul fondului a retinut ca decizia mentionata este doar un act administrativ individual deoarece acest tip de act juridic, este calificat ca atare de prevederile art. 7, alin. (4) din O.U.G. nr. 25/2002, precum si de art. 9 alin. (1) din acelasi act normativ, alineat conform caruia "deciziile sunt acte individuale prin care CNVM, da interpretarea oficiala a propriilor reglementari care guverneaza piata de capital". Concluzionand, pe marginea prevederilor legale citate, instanta de fond a retinut, cu aplicarea gresita a legii, ca "chiar daca legea confera caracterul de act individual al deciziilor emise de catre CNVM, indiferent de numarul celor carora li se adreseaza, nefiind un act normativ care trebuie sa imbrace forma regulamentului si sa fie aprobat prin ordin al presedintelui autoritatii".

Cu alte cuvinte, din rationamentul judecatorului fondului, s-ar deduce ca nu are nici o importanta teoretica si practica, continutul normelor juridice cuprinse intr-o decizie emisa de catre CNVM, in orice situatie aceasta nu poate fi un act normativ ci doar unul individual . Or, o astfel de concluzie, fara suport logic si juridic, stand la baza solutiei pronuntate prin sentinta recurata, echivaleaza cu aplicarea gresita a legii(atat a Legii nr. 24/2000 cat si a O.U.G. nr. 25/2002 si O.U.G. nr. 93/2012) si chiar si cu incalcarea acesteia.

Practic, prevederile art. 1 al deciziei nr. 381/2011, sunt si trebuie calificate ca fiind prevederi cu caracter normativ noi, care nu interpreteaza dispozitiile invocate in preambulul deciziei ci, pur si simplu, le completeaza, operatiune care, de principiu, nu este interzisa dar care nu se poate realiza, in mod legal, decat printr-o hotarare a plenului CNVM de completare a prevederilor celor doua regulamente citate, aprobate prin ordin al presedintelui acestei autoritati si apoi publicate in Monitorul oficial, in conditiile legii, in continutul unor acte normative de tip instructiune sau regulament.

Retinand caracterul interpretativ al dispozitiilor art. 1 al Deciziei nr. 381/2011 si nu cel normativ, instanta de fond a aplicat in mod gresit legea nesesizand ca, in fapt si in drept, CNVM a realizat in mod direct si explicit, nici macar nu a disimulat, o activitate normativa prin intermediul unui act juridic ilegal. Norma de conduita instituita prin art. 1 al Deciziei nr. 381/2011 nu este o norma interpretativa a prevederilor art. 113 lit. A) lit. b) din Regulamentul 1/2006 si a art. 7 din Regulamentul 6/2009, ci o norma noua care vine in completarea celor existente.

Totodata, prin precizarile depuse la dosar, recurenta a aratat instantei de judecata faptul ca masurile dispuse prin Decizia nr. 381/2011 incalca prevederile legale referitoare la obligativitatea votului secret in AGA, insa Curtea de Apel Brasov nu a analizat si nu s-a pronuntat cu privire la acest motiv de nelegalitate, imprejurare de natura a atrage casarea pentru lipsa motivarii.

In sustinerea acestui argument a aratat instantei faptul ca potrivit art. 130 din Legea nr. 31/1990 si art. 243 alin. (9) din Legea nr. 297/2004 privind piata de capital ("Legea nr. 297/2004"), votul secret este obligatoriu pentru numirea sau revocarea membrilor consiliului de administratie, respectiv a membrilor consiliului de supraveghere, pentru numirea, revocarea ori demiterea cenzorilor sau auditorilor financiari si pentru luarea hotararilor referitoare la raspunderea membrilor organelor de administrare, de conducere si de control ale societatii. Secretul votului este un drept inderogabil instituit in favoarea actionarului prin lege, doar acesta fiind in drept a dispune de el.

Drept urmare, conform reglementarilor privind piata de capital, societatea trebuie sa asigure confidentialitatea voturilor iar in conformitate cu art. 130 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, nerespectarea confidentialitatii votului exprimat de actionari este sanctionata cu nulitate absoluta a hotararii AGA. Conform art. 132 alin. (3) din Legea nr. 31/1990, cand se invoca motive de nulitate absoluta, dreptul la actiune este imprescriptibil, iar cererea poate fi formulata si de orice persoana interesata (doctrina si jurisprudenta au statuat fara exceptie ca sanctiunea incalcarii obligatiei votului secret este nulitatea absoluta a hotararii AGA).

Dezvaluirea prin informare publica, a identitatii si detinerilor individuale ale actionarilor, este evident ca are ca efect deconspirarea a chiar intentiei de vot a respectivilor actionari care au propus aprobarea revocarii unui membru din Consiliului de Supraveghere . Este lesne de previzionat ca actionarii care au propus pe ordinea de zi un anumit punct, in special prin procedura suplimentarii ordinii de zi, vor vota pentru aprobarea lui in cadrul AGA. Iar prin deconspirarea intentiei de vot si astfel desecretizarea votului exprimat de respectivii actionari, ar fi fost afectata insasi legalitatea hotararii AGA prin care urma sa se decida asupra revocarii membrului consiliului de supraveghere, datorita faptei exclusiv culpabile a membrilor directoratului (fapta contraventionala sanctionata prin art. 271 si art. 272 alin. (1) lit. g) pct. 3 din Legea pietei de capital).

A mai sustinut recurenta ca ASF isi aroga in cazul de fata, calitatea de protector a drepturilor si intereselor investitorilor pe piata de capital prin punerea in aplicare a prevederilor din Legea nr. 297/2004, insinuand caracterul privilegiat al informatiilor de acest tip, iar instanta in mod gresit asimileaza aceasta sustinere.

Daca intr-adevar aceste informatii ar fi avut caracter privilegiat, necesitand publicarea lor de indata, aceasta obligatie, prin prisma regimului juridic al informatiilor privilegiate, ar fi revenit in egala masura si ASF, tocmai in exercitiul efectiv a atributiilor de protectie a drepturilor si intereselor investitorilor pe piata de capital . Mai mult, o asemenea informatie, in masura in care intr-adevar ar fi avut caracter privilegiat, calificare care sa fi pozitionat obligatia de publicare ca fiind prevalenta obligatiei de protejare a caracterului secret al votului si eventual sa fi justificat incalcarea de catre emitent a drepturilor actionarilor la un vot secret, ar fi trebuit publicata de indata chiar de catre CNVM, tocmai in considerarea art. 224 coroborat cu prevederile legale in materia regimului juridic al informatiilor privilegiate.

1.4 Apararile intimatei

Intimata-parata a formulat intampinare, solicitand pe aceasta cale respingerea recursului ca nefondat.

A sustinut, in primul rand ca sentinta instantei de fond este temeinica, cuprinde atat motivele pentru care s-au admis, cat si cele pentru care s-au respins pretentiile partilor, nu contine motive contradictorii ori motive straine de natura cauzei.

Pe de alta parte, in mod temeinic si legal instanta de fond a respins cererea de conexare retinand un argument simplu, dar esential in acelasi timp, si anume ca faptul ca legalitatea deciziilor ce fac obiectul prezentei cauze si a Dosarului nr. x/2014 poate fi invocata independent una de cealalta, astfel ca nu sunt afectate drepturile partilor.

In legatura cu motivele de nelegalitate invocate, intimata precizeaza ca principiul integrarii organice a actului normativ in sistemul legislatiei, potrivit caruia "proiectul de act normativ trebuie corelat cu prevederile actelor normative de nivel superior sau de acelasi nivel, cu care se afla in conexiune", a impus ca interpretarea privind informatiile pe care emitentii trebuie le faca publice in cazul completarii ordinii de zi a A.G.A sa se aplice si art. 7 din Regulamentul C.N.V.M. nr. 6/2009, care cuprinde procedura ce guverneaza exercitarea dreptului actionarilor de a propune completarea ordinii de zi a unei A.G.A. deja convocate.

Art. 7 alin. (4) din Regulamentul C.N.V.M. nr. 6/2009 prevede obligatia societatii de a face disponibila o ordine de zi revizuita, folosind aceeasi procedura ca si cea utilizata pentru ordinea de zi anterioara, astfel incat sa permita celorlalti actionari sa desemneze un reprezentant sau, daca este cazul, sa voteze prin corespondenta. C.N.V.M. a clarificat prin Decizia nr. 381 din 20 aprilie 2011 faptul ca actionarii trebuie sa fie informati cu privire la identitatea persoanelor care au solicitat introducerea de puncte noi pe ordinea de zi si la detinerile acestora.

Asadar, Decizia C.N.V.M. nr. 381 din 20 aprilie 2011 a fost emisa in considerarea prevederilor art. 226 din Legea nr. 297/2004, avandu-se in vedere potentialul informatiei care face obiectul obligatiei de transparenta de a se incadra in categoria informatiilor privilegiate.

Sub acest aspect, s-a urmarit protejarea interesului prioritar al actionarilor/investitorilor, prin corecta si completa informare pe baza careia acestia sa isi poata exercita, in deplina cunostinta de cauza, drepturile ce decurg din calitatea conferita de actiunile detinute sau sa isi poata fundamenta decizia investitionala.

De asemenea, masura dispusa prin Decizia C.N.V.M. a fost instituita cu observarea prevederilor art. 209 din Legea nr. 297/2004, care impune emitentilor obligatia de a asigura un tratament egal pentru toti detinatorii de valori mobiliare, de acelasi tip si clasa si de a pune la dispozitia acestora toate informatiile necesare, pentru ca acestia sa-si poata exercita drepturile (inclusiv dreptul de vot).

Fata de aprecierea reclamantei potrivit careia prin Decizia nr. 381/2011 se adauga la lege, intimata arata ca, prin adoptarea acestui act administrativ cuprinzand dispozitii cu caracter normativ, nu s-au adus adaugiri legislatiei primare din domeniul pietei de capital, fiind emis in concordanta cu prerogativa C.N.V.M. prevazuta de art. 224 alin. (6) din Legea nr. 297/2004, potrivit caruia "C.N.V.M. poate solicita societatii admise la tranzactionare toate informatiile pe care aceasta le considera necesare, in vederea protectiei investitorilor si asigurarii unei functionari ordonate a pietei", indiferent daca in cauza este vorba sau nu de o informatie privilegiata (textul legal nu face distinctie in ceea ce priveste natura informatiei, ci se refera numai la importanta si scopul solicitarii acesteia).

Din modul de redactare a prevederii mai sus mentionate, se observa ca legiuitorul a lasat la latitudinea C.N.V.M./A.S.F., in considerarea competentelor si atributiilor cu care a fost investita prin lege, sfera si natura informatiilor necesare asigurarii unei protectii eficiente a actionarilor/investitorilor si functionarii disciplinate a pietei, acesta fiind de altfel unul dintre obiectivele fundamentale ale C.N.V.M., obiectiv preluat si realizat in prezent de A.S.F.

Prin urmare, emiterea de catre autoritatea pietei de capital a Deciziei C.N.V.M. nr. 381 din 20 aprilie 2011 reprezinta materializarea insesi a vointei legiuitorului, astfel cum a fost exprimata prin delegarea de competenta normativa prevazuta la art. 224 alin. (6) din Legea nr. 297/2004, iar nu o adaugare nepermisa la legislatia primara, asa cum in mod eronat sustine reclamanta. Pentru precizia exprimarii, afirma ca, prin aceasta decizie, reglementatorul pietei de capital a completat Regulamentele C.N.V.M. nr. 1/2006 si nr. 6/2009 clarificand sensul unor dispozitii cuprinse in reglementarile emise.

Mai face precizarea ca opozabilitatea fata de terti si comunicarea Deciziei C.N.V.M. nr. 381 din 20 aprilie 2011 au fost asigurate prin publicarea in Buletinul C.N.V.M. nr. 16/2011, in conformitate cu prevederile art. 7 alin. (10) teza a II-a din Statutul C.N.V.M. aprobat prin O.U.G. nr. 25/2002, potrivit carora:

"Actele publicate in acest buletin sunt opozabile tertilor".

Deciziile C.N.V.M., prin care autoritatea pietei de capital ofera o interpretare oficiala a propriilor reglementari, specifica intimata, sunt asadar acte interpretative care fac corp comun cu actul interpretat, in cazul analizat cu Regulamentul C.N.V.M. nr. 1/2006 si Regulamentul C.N.V.M. nr. 6/2009.

Decizia C.N.V.M. nr. 381 din 20 aprilie 2011 este un act administrativ care beneficiaza de prezumtia de legalitate, fiind adoptat de catre o autoritate publica pe baza si in executarea unei dispozitii legale, cu respectarea tuturor conditiilor de forma si de fond edictate pentru validitatea si opozabilitatea acestui tip de act juridic si nefiind revocat sau anulat pana in prezent. Pe cale de consecinta, dispozitiile acestei decizii sunt obligatorii pentru toate persoanele vizate (emitentii ale caror actiuni sunt admise la tranzactionare pe o piata reglementata).

In ceea ce priveste sustinerea reclamantei referitoare la incalcarea regimului confidentialitatii datelor cu caracter personal prin dezvaluirea identitatii actionarilor care au solicitat completarea ordinii de zi, arata faptul ca art. 5 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 677/2001 pentru protectia persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal si libera circulatie a acestor date, prevede expres, cu titlu de exceptie, posibilitatea efectuarii prelucrarii datelor cu caracter personal, fara a mai fi necesar ca persoana vizata sa-si dea consimtamantul in mod expres si neechivoc pentru respectiva prelucrare de date, in toate cazurile in care aceasta operatiune este necesara in vederea indeplinirii unei obligatii legale a operatorului.

In speta, obligatia emitentilor de a comunica A.S.F. informatiile pe care autoritatea le considera necesare si de a le face publice la solicitarea acesteia este prevazuta de art. 224 alin. (6) si (7) din Legea nr. 297/2004, context in care nu poate fi atrasa raspunderea societatii de investitii financiare in cazul publicarii identitatii si detinerilor actionarilor care au solicitat completarea ordinii de zi, realizata ca urmare a cererii intemeiate a supraveghetorului pietei de capital .

Luand in considerare prevederile alin. (1) al art. 228 din Legea nr. 297/2004, apreciaza ca publicarea identitatii/numelui unei persoane, fara a fi insotita de eventuale alte date personale de identificare a persoanei (de exemplu - codul numeric personal), nu este de natura sa duca la nerespectarea obligatiilor de pastrare a confidentialitatii datelor de catre emitent (care in acest caz, are calitatea de operator de date cu caracter personal), in conformitate cu prevederile alin. (2) lit. c) al art. 2 din Legea nr. 677/2001 pentru protectia persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal si libera circulatie a acestor date, cu modificarile si completarile ulterioare

Referitor la sustinerea reclamantei, potrivit careia registrul actionarilor si implicit, identitatea si detinerile actionarilor care au solicitat completarea agendei A.G.A., nu au caracter public, reitereaza faptul ca, potrivit prevederilor legale mai sus enuntate, A.S.F. are dreptul si obligatia de a solicita publicarea acestor informatii, in cazul in care le apreciaza ca fiind necesare realizarii obiectivelor sale fundamentale (in vederea protectiei investitorilor si asigurarii unei functionari ordonate a pietei).

Or, in acest context, trebuie evidentiate si prevederile alin. (1) al art. 228 din Legea nr. 297/2004, raportat la care rezulta, o data in plus, ca prevederile Deciziei C.N.V.M. nr. 381/2011 sunt in concordanta cu principiile de transparenta stabilite prin prevederile Legii nr. 297/2004, incluzand aici si articolul mentionat, obligatiile instituite prin intermediul acestei Decizii fiind de natura sa asigure, deopotriva, transparenta atat a emitentului, cat si a actionarilor ale caror detineri pot avea impact semnificativ in activitatea respectivului emitent.

Modificarile convocatorului AGA/AGEA aduse de catre actionarii care detin peste 5% din capitalul social sunt informatii privilegiate datorita faptului ca aceste modificari, similar punctelor inscrise initial pe ordinea de zi a AGA/AGEA, sunt de natura a influenta modul de actiune al investitorilor in ceea ce priveste respectivele valori mobiliare.

Pentru corecta si completa informare a investitorilor, se impune ca si in cazul modificarilor propuse de actionarii ce detin peste 5% sa se respecte regulile de transparenta avute in vedere la publicarea convocatorului initial (identitatea si detinerile persoanelor care au solicitat respectivele puncte pe ordinea de zi si respectiv, propunerile acestora).

Astfel, includerea pe ordinea de zi a unui nou punct priveste si are legatura cu toti actionarii care sunt indreptatiti sa voteze in cadrul AGA/AGEA cu privire la respectivul nou punct de pe ordinea de zi si care ar trebui sa fie corect si complet informati, astfel incat sa poata sa-si exercite drepturile ce le revin.

2. Considerentele Inaltei Curti asupra recursului declarat in cauza:

2.1 Argumente de fapt si de drept relevante

1. Sub un prim aspect recursul recurentei reclamante priveste incheierea de sedinta din data de 23 martie 2016, prin care instanta de fond a dispus respingerea exceptiei conexitatii cu Dosarul nr. x/2014, retinand ca legalitatea deciziilor ce fac obiectul prezentei cauze si a dosarului mentionat poate fi invocata independent una de cealalta, astfel ca nu sunt afectate drepturile partilor.

Se observa ca in prezenta cauza, recurenta reclamanta a solicitat anularea Deciziei nr. 381 din 20 aprilie 2011, prin care CNVM a instituit obligatia emitentilor tranzactionati pe o piata reglementata de a aduce la cunostinta publicului identitatea actionarilor ce detin impreuna 5% si solicita completarea ordinii de zi a unei adunari generale convocate, precum si a detinerilor individuale ale acestora.

In Dosarul cu nr. x/2014, aceeasi reclamanta a solicitat anularea Deciziei nr. 974 din 6 august 2014, prin care A.S.F. a stabilit in sarcina directoratului A., obligatia ca in termen de 24 de ore sa publice lista si detinerilor celor 63 de actionari A. ce au solicitat completarea ordinii de zi a adunarii generale a actionarilor convocata pentru data de 11/12 august 2014.

Desi intre cele doua cauze, ar putea fi antamata o oarecare legatura, se constata ca in mod corect, prima instanta a stabilit ca nelegalitatea celor doua decizii poate fi sustinuta si separat, fara a fi incalcat principiul unei bune administrari a justitiei.

Pe de alta parte, din verificarea in sistemul ECRIS a Dosarului cu nr. x/2014, Inalta Curte a constatat ca acesta a fost suspendat pana la solutionarea definitiva a prezentei cauze, astfel incat recurenta nu mai are un interes actual sa sustina motivul de recurs impotriva incheierii de mai sus.

Asadar, recursul declarat impotriva incheierii de sedinta din data de 3 martie 2016 a Curtii de Apel Brasov, cu referire la solutia adoptata in privinta exceptiei de conexitate invocata de reclamanta, va fi respins pentru motivele aratate.

2. Sub un al doilea aspect, recurenta a criticat solutia instantei de fond adoptata prin Sentinta civila nr. 48/F/2016 din 6 aprilie 2016, prin care s-a respins ca neintemeiata solicitarea de anulare a Deciziei nr. 381 din 20 aprilie 2011.

Recurenta a sustinut ca in mod gresit prima instanta nu a dispus anularea actului administrativ atacat, avand in vedere ca acesta incalca atat prevederile Legii nr. 31/1990 privind societatile, act normativ care reglementeaza problematica convocarii/completarii ordinii de zi a unei AGA la cererea unor actionari care detin cel putin 5% din capital si care nu impune conditia comunicarii publicului a identitatii actionarilor solicitanti precum si cele ale Legii nr. 677/2001 pentru protectia persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal si libera circulatie a acestor date, act normativ care permite operatorului de date cu caracter personal sa le divulge, fara acordul titularilor lor, doar in vederea indeplinirii unei obligatii legale .

Inalta Curte retine ca prin Decizia nr. 381 din 20 aprilie 2011, ASF a stabilit ca "emitentii ale caror actiuni sunt admise la tranzactionare pe o piata reglementata au obligatia ca, in cazul completarii ordinii de zi a unei AGOA/AGEA in urma unor solicitari ale unor actionari ce detin cel putin 5% din capitalul social,sa aduca la cunostinta publicului identitatea respectivilor actionari,precum si detinerile acestora in capitalul social."

Cu privire la argumentul ca decizia atacata incalca prevederile Legii nr. 31/1990 privind societatile, act normativ care reglementeaza problematica convocarii/completarii ordinii de zi a unei AGA la cererea unor actionari care detin cel putin 5% din capital si care nu impune conditia comunicarii publicului a identitatii actionarilor solicitanti, acesta nu poate fi primit, avand in vedere ca decizia se aplica societatilor comerciale tranzactionate pe o bursa de valori mobiliare, a caror functionare este reglementata de prevederile speciale ale Legii nr. 297/2004, act normativ ce deroga de la prevederile cu caracter general invocate de recurenta.

Asadar, acest motiv de nelegalitate al deciziei nu poate fi retinut si va fi inlaturat ca nefondat.

In ce priveste sustinerea recurentei reclamante referitoare la incalcarea regimului confidentialitatii datelor cu caracter personal prin dezvaluirea identitatii actionarilor care au solicitat completarea ordinii de zi, se observa ca nici aceasta nu constituie un motiv de nelegalitate al deciziei, de vreme ce art. 5 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 677/2001 pentru protectia persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal si libera circulatie a acestor date, prevede expres, cu titlu de exceptie, posibilitatea efectuarii prelucrarii datelor cu caracter personal, fara a mai fi necesar ca persoana vizata sa-si dea consimtamantul in mod expres si neechivoc pentru respectiva prelucrare de date, in toate cazurile in care aceasta operatiune este necesara in vederea indeplinirii unei obligatii legale a operatorului.

Mai mult, in art. 5 alin. (2) lit. d) din acelasi act normativ se instituie exceptia potrivit careia, "Consimtamantul persoanei vizate nu este cerut in urmatoarele cazuri: [...] d) cand prelucrarea este necesara in vederea aducerii la indeplinire a unor masuri de interes public sau care vizeaza exercitarea prerogativelor de autoritate publica cu care este investit operatorul sau tertul caruia ii sunt dezvaluite datele".

Ca atare, nici acest argument de nelegalitate nu poate forma convingerea instantei de control judiciar in sensul nelegalitatii actului administrativ atacat.

A mai sustinut recurenta ca prima instanta a calificat in mod eronat actul atacat ca fiind un act administrativ interpretativ si nu un act administrativ normativ, avand in vedere ca, in fapt, intimata parata a realizat o activitate normativa prin intermediul unui act juridic ilegal.

Inalta Curte constata ca Decizia C.N.V.M. nr. 381 din 20 aprilie 2011 a fost emisa in temeiul art. 9 alin. (15) din Statutul C.N.V.M. aprobat prin O.U.G. nr. 25/2002, in scopul adoptarii unei interpretari oficiale cu privire la modul de aplicare a prevederilor art. 113 lit. A) alin. (1) lit. b6) din Regulamentul C.N.V.M. nr. 1/2006 in situatia particulara reprezentata de modificarea ordinii de zi a unei AGA, astfel cum a fost aceasta prevazuta in convocatorul initial al sedintei, ca urmare a exercitarii de catre actionari a dreptului de a solicita, in conditiile prevazute de lege, completarea acesteia prin introducerea de noi puncte.

Este de principiu ca potrivit prevederilor art. 9 alin. (1) din Statutul C.N.V.M.:

"Deciziile sunt acte individuale prin care C.N.V.M. infiinteaza institutii si organisme ori le dizolva, acorda sau retrage autorizatii, anuleaza ori confirma acte ale agentilor sai, deleaga ori retrage puteri, aproba regulamente ale institutiilor si organismelor pietei de valori mobiliare, aproba sau respinge prospectele de oferta publica, stabileste remunerarea membrilor si a personalului sau, aproba reglementarile privind salarizarea personalului Bursei de Valori Bucuresti ca institutie publica si da interpretarea oficiala a propriilor reglementari care guverneaza piata de capital si pietele reglementate de marfuri si instrumente financiare derivate".

In opera de calificare juridica a actului administrativ supus procedurii judiciare, prima instanta a tinut cont, in mod legal, de considerentele Deciziei nr. 142/2015 a Curtii Constitutionale a Romaniei, potrivit careia: " actul individual prin care ASF/CNVM realizeaza interpretarea oficiala a propriilor sale reglementari este un act administrativ supus controlului judiciar pe calea contenciosului administrativ,insa controlul judiciar are ca obiect doar legalitatea actului administrativ emis de catre aceasta autoritate, nu si temeinicia acestuia,intrucat CNVM este,potrivit art. 7 alin. (7) din O.U.G. nr. 25/2002, singura autoritate in masura sa se pronunte asupra considerentelor de oportunitate, evaluarilor si analizelor calitative care stau la baza emiterii actelor sale (par. 25). Avand in vedere natura juridica interpretativa a deciziei cu caracter individual, rezulta ca instanta de judecata are competenta de a verifica,pe de o parte, daca decizia mentionata se plaseaza in coordonatele continutului normativ al reglementarilor ASF,si pe de alta parte, respectarea caracterului individual al deciziei, eliminandu-se astfel posibilitatea emitentului actului individual de a realiza,in mod disimulat,o activitate normativa, asadar creatoare de drept ."

Cu alte cuvinte, Deciziile C.N.V.M. prin care autoritatea pietei de capital ofera o interpretare oficiala a propriilor reglementari sunt asadar acte interpretative care fac corp comun cu actul interpretat, in cazul analizat cu Regulamentul C.N.V.M. nr. 1/2006 si Regulamentul C.N.V.M. nr. 6/2009.

Prin urmare, data fiind motivarea deciziei atacate si anume faptul ca este emisa in interpretarea unor prevederi legale si regulamentare, in mod just prima instanta a apreciat caracterul juridic al deciziei de act administrativ interpretativ, in conformitate cu spiritul deciziei CCR mai sus citate.

Din aceasta perspectiva, ultimul argument de nelegalitate invocat de recurenta si anume acela ca decizia nu interpreteaza actele normative la care face referire, ci le completeaza, adaugandu-se in mod nepermis la acestea, va fi verificat de Inalta Curte prin raportare tocmai la considerentele de principiu ale CCR citate mai sus si anume se va analiza daca decizia mentionata se plaseaza in coordonatele continutului normativ al reglementarilor ASF.

Asadar, verificand legalitatea actului administrativ prin prisma sustinerii ca acesta adauga la lege, asa cum a sustinut recurenta in criticile sale, instanta de control judiciar apreciaza ca acest din urma argument este fondat, pentru cele ce urmeaza.

Conformitatea actului administrativ expres sau asimilat cu norma juridica cuprinsa in "lege" presupune verificarea unor aspecte cum ar fi: a) conformitatea actului administrativ cu ipoteza normei juridice, care descrie situatia juridica in prezenta careia actul administrativ trebuie sa fie emis; b) conformitatea actului administrativ cu dispozitia normei juridice.

Sub acest aspect, Inalta Curte retine ca respectarea legii, a legalitatii in general, se impune atat particularilor, cat si administratiei publice. Principiul legalitatii domina intreaga teorie a actelor administrative, si inseamna ca activitatea administratiei publice este supusa regulilor de drept . Prin supunerea activitatii administrative dreptului, legii, se doreste instituirea unor garantii pentru cetateni in fata arbitrariului, incoerentei sau ineficacitatii acestei activitati .

Actele emise de autoritatile centrale trebuie sa se conformeze Constitutiei, legilor, ordonantelor guvernamentale. Chiar si Guvernul trebuie sa respecte in hotararile sale normele cuprinse in propriile ordonante, deoarece au forta juridica superioara. In acest sens, legea prevede ca ordinele cu caracter normativ, instructiunile si alte asemenea acte ale conducatorilor ministerelor si ai celorlalte organe ale administratiei publice centrale de specialitate sau ale autoritatilor administrative autonome se emit numai pe baza si in executarea legilor, a hotararilor si a ordonantelor Guvernului, trebuie sa se limiteze strict la cadrul stabilit de actele pe baza si in executarea carora au fost emise si nu pot contine solutii care sa contravina prevederilor acestora. In preambulul acestor acte se indica expres actul normativ superior pe care se intemeiaza.

Se constata, din considerentele Deciziei nr. 381/2001, ca aceasta a fost emisa, atat in temeiul unor prevederi legale(art. 209, 224, alin. (6) si art. 226 din Legea nr. 297/2004) cat si ale unor prevederi regulamentarele unor acte normative administrative) respectiv ale art. 113, lit. A) lit. b) din Regulamentul CNVM nr. 1/2006 precum si ale art. 7 din Regulamentul nr. 6/2009.

Concret, Decizia C.N.V.M. nr. 381 din 20 aprilie 2011 a fost emisa in temeiul art. 9 alin. (1) din Statutul C.N.V.M. aprobat prin O.U.G. nr. 25/2002, in scopul adoptarii unei interpretari oficiale cu privire la modul de aplicare a prevederilor art. 113 lit. A) alin. (1) lit. b) din Regulamentul CNVM nr. 1/2006 in situatia particulara reprezentata de modificarea ordinii de zi a unei AGA, astfel cum a fost aceasta prevazuta in convocatorul initial al sedintei, ca urmare a exercitarii de catre actionari a dreptului de a solicita, in conditiile prevazute de lege, completarea acesteia prin introducerea de noi puncte.

Intimata parata a sustinut in apararea sa ca a emis decizia in speta, intrucat normele de la convocarea adunarii generale, trebuie sa fie respectate si la completarea ordinii de zi cu puncte noi, astfel ca informatiile ce sunt puse la dispozitia publicului cu ocazia convocarii, trebuie sa fie puse la dispozitie, in mod creativ si la completarea ordinii de zi, acesta fiind scopul deciziei adoptate.

Se observa ca, intr-adevar, art. 7 alin. (4) din Regulamentul C.N.V.M. nr. 6/2009 prevede obligatia societatii de a face disponibila o ordine de zi revizuita, folosind aceeasi procedura ca si cea utilizata pentru ordinea de zi anterioara, astfel incat sa permita celorlalti actionari sa desemneze un reprezentant sau, daca este cazul, sa voteze prin corespondenta.

A mai precizat intimata parata ca decizia C.N.V.M. nr. 381 din 20 aprilie 2011 a fost emisa in considerarea prevederilor art. 226 din Legea nr. 297/2004, avandu-se in vedere potentialul informatiei care face obiectul obligatiei de transparenta de a se incadra in categoria informatiilor privilegiate.

Pornind de la definitia informatiilor privilegiate prevazuta de art. 244 alin. (1) din Legea nr. 297/2004, Inalta Curte constata ca acestea reprezinta "informatii de natura precisa care nu au fost facute publice, care se refera in mod direct sau indirect la unul sau mai multi emitenti ori la unul sau mai multe instrumente financiare, si care, daca ar fi transmise public, ar putea avea un impact semnificativ asupra pretului acelor instrumente financiare, sau asupra pretului instrumentelor financiare derivate cu care se afla in legatura ."

Totusi, din analiza textelor de lege mentionate in decizie si a caror interpretare se sustine ca a fost data prin actul administrativ atacat, se constata ca nici una dintre prevederile normative citate nu califica identitatea actionarilor care au dreptul sa ceara convocarea unei AGA ori doar completarea ordinii de zi a unei AGA deja convocata, ca fiind informatie privilegiata care trebuie aduse la cunostinta publicului.

Astfel, conform art. 226 din Legea nr. 297/2004, in forma in vigoare la data de referinta: " 1) Orice societate comerciala trebuie sa informeze publicul si C.N.V.M., fara intarziere, in legatura cu informatiile privilegiate ce il privesc in mod direct. (2) C.N.V.M. va emite reglementari privind modalitatile de informare a publicului, in conformitate cu legislatia comunitara ."

Totodata, potrivit art. 113 din Regulamentul CNVM nr. 1/2006 privind emitentii si operatiunile cu valori mobiliare "societatile comerciale ale caror actiuni sunt admise la tranzactionare pe o piata reglementata intocmesc,transmit si aduc la cunostinta publicului urmatoarele rapoarte: A. Rapoarte privind informatiile privilegiate

1) Aceste rapoarte se intocmesc dupa modelul prezentat in anexa nr. 29 si se publica in Buletinul electronic al CNVM . Din categoria acestor informatii fac parte, fara a se limita la, urmatoarele ... b) convocarea adunarii generale a actionarilor."

In anexa 29 sunt enumerate informatiile pe care trebuie sa le cuprinda raportul in cazul unui eveniment important de raportat,cum ar fi schimbarile in controlul asupra unei societati comerciale:

- modificari survenite in structura actionariatului (actionari care detin procente de 5%, 10%, 33%, 50%, 75% sau 90%);

- numele persoanei sau al entitatii care a preluat controlul;

- daca controlul a fost preluat de o entitate, precizarea numelui persoanei care controleaza acea entitate;

Asadar, din examinarea art. 113, lit. a) alin. (2) din Regulamentul nr. 1/2006, rezulta, cu evidenta ca aceste prevederi nu se refera, insa, la datele de identificare a actionarilor care au dreptul sa ceara convocarea ordinii de zi a unei AGA ci doar la evenimentul convocarii unei astfel de adunari.

Astfel, este cert ca normele de conduita continute si instituite de articolul 1 al Deciziei nr. 391/2011, nu se regasesc in prevederile Regulamentului 1/2006 si nici in cele ale Regulamentului nr. 6/2009, citate si retinute de catre instanta de fond, ca de altfel, in nici un alt act normativ de forta legii ori a actelor emise in aplicarea acesteia.

Sustinerile intimatei parate in sensul ca modificarile convocatorului A.G.A. propuse de catre actionarii care detin peste 5% din capitalul social al emitentului sunt, la randul lor, informatii privilegiate, in virtutea faptului ca acestea, similar punctelor inscrise initial pe ordinea de zi, sunt de natura a influenta modul de actiune al investitorilor in legatura cu respectivele valori mobiliare, nu pot fi insa retinute.

Este cert, ca atata vreme cat legiuitorul nu a instituit obligatia societatii listate la bursa de a publica identitatea actionarilor care solicita convocarea adunarii generale, in mod corelativ, nici publicarea actionarilor care solicita completarea ordinii de zi nu este o obligatie legala ce poate incumba acestor subiecti, iar instituirea unei atari conduite printr-o decizie cu caracter interpretativ, in mod evident adauga la lege.

Mai arata intimata ca prin adoptarea acestui act administrativ cuprinzand dispozitii cu caracter normativ, nu s-au adus adaugiri legislatiei primare din domeniul pietei de capital, fiind emis in concordanta cu prerogativa C.N.V.M. prevazuta de art. 224 alin. (6) din Legea nr. 297/2004, potrivit caruia "C.N.V.M. poate solicita societatii admise la tranzactionare toate informatiile pe care aceasta le considera necesare, in vederea protectiei investitorilor si asigurarii unei functionari ordonate a pietei", indiferent daca in cauza este vorba sau nu de o informatie privilegiata.

O asemenea aparare nu poate fi primita in sensul legalitatii deciziei ce face obiectul prezentei pricini, intrucat solicitarea informatiilor de mai sus, se poate face doar intr-un cadru legal reglementat, iar nu prin adoptarea unor decizii interpretative, care sa adauge, in mod nepermis, la acte normative in vigoare.

De altfel, asa cum a sustinut chiar intimata, modificarile convocatorului A.G.A. propuse de catre actionarii care detin peste 5% din capitalul social al emitentului reprezinta informatii privilegiate, in virtutea faptului ca acestea, similar punctelor inscrise initial pe ordinea de zi, sunt de natura a influenta modul de actiune al investitorilor in legatura cu respectivele valori mobiliare.

Prin urmare, doar propunerea de convocare si modificare, insotita de ordinea de zi actualizata reprezinta informatia privilegiata la care face referire chiar intimata, iar nu identitatea actionarului care a propus, asa cum s-a antamat prin decizia criticata.

A sustinut intimata ca pentru corecta si completa informare a investitorilor, se impune ca si in cazul modificarilor propuse de actionarii ce detin peste 5% sa se respecte regulile de transparenta avute in vedere la publicarea convocatorului initial (identitatea si detinerile persoanelor care au solicitat respectivele puncte pe ordinea de zi si respectiv, propunerile acestora), insa asa cum s-a aratat mai sus, o atare obligatie de divulgare a identitatii si detinerilor persoanelor care au solicitat respectivele puncte pe ordinea de zi, nu exista in legislatie, pentru a se sustine ca in mod corelativ aceeasi procedura se aplica si la completarea convocarii.

Este adevarat ca includerea pe ordinea de zi a unui nou punct priveste si are legatura cu toti actionarii care sunt indreptatiti sa voteze in cadrul AGA/AGEA cu privire la respectivul nou punct de pe ordinea de zi si care ar trebui sa fie corect si complet informati, astfel incat sa poata sa-si exercite drepturile ce le revin, insa publicarea identitatii actionarilor care au solicitat completarea ordinii de zi nu are legatura cu corecta si completa informare a actionarilor asupra ordinii de zi si nu impieteaza asupra exercitarii si exprimarii in cunostinta de cauza a votului.

In concluzie, prin Decizia nr. 381 din 20 aprilie 2011 emisa de parata s-a realizat, in mod disimulat,o activitate normativa, creatoare de drept, ceea ce nu este permis conform Deciziei CCR nr. 142/2015 asa cum a fost citata in considerentele prezentei decizii.

Pe cale de consecinta, in dezacord cu solutia primei instante, se concluzioneaza ca decizia atacata este nelegala si va fi anulata, in conformitate cu prevederile art. 11 alin. (4) si art. 18 din Legea nr. 554/2004.

Totodata, in baza art. 451 C. proc. civ., intimata va fi obligata la plata cheltuielilor de judecata constand in onorariu de asistenta juridica, al caror cuantum nu este apreciat ca disproportionat de instanta de recurs, in raport cu volumul de activitate al aparatorului si cu complexitatea cauzei.

2.2 Temeiul legal al solutiei instantei de recurs

Raportat la toate considerentele expuse mai sus, Inalta Curte apreciaza ca recursul declarat este nefondat, motiv pentru care in temeiul prevederilor art. 20 din Legea nr. 544/2004 si disp. art. 497 C. proc. civ., va dispune respingerea acestuia in ce priveste incheierea din 23 martie 2016 a Curtii de Apel Brasov, precum si admiterea recursului declarat impotriva Sentintei civile nr. 48/F/2016 din 6 aprilie 2016, pronuntata in acelasi dosar.

Ca urmare a admiterii recursului declarat de reclamanta, Inalta Curte va casa hotararea recurata, iar in rejudecare va dispune admiterea cererii de chemare in judecata, cu consecinta anularii Deciziei nr. 381 din 20 aprilie 2011 emisa de parata, potrivit argumentelor de mai sus.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamanta Societatea de Investitii Financiare Transilvania SA impotriva Incheierii din 23 martie 2016 a Curtii de Apel Brasov, sectia de contencios administrativ si fiscal, ca nefondat.

Admite recursul formulat de reclamanta Societatea de Investitii Financiare Transilvania SA impotriva Sentintei civile nr. 48/F/2016 din 6 aprilie 2016 a Curtii de Apel Brasov, sectia de contencios administrativ si fiscal.

Caseaza sentinta atacata si, in rejudecare, admite actiunea .

Dispune anularea Deciziei nr. 381 din 20 aprilie 2011 emisa de parata.

Obliga intimata la plata sumei de 3.000 RON cheltuieli de judecata in recurs.

Definitiva.

Pronuntata in sedinta publica, astazi, 28 martie 2019.