Raspundere civila contractuala. Restituire sume acordate necuvenit reprezentand sporul de dispozitiv

Pentru a pronunta aceasta sentinta, prima instanta a retinut ca reclamantii au chemat in judecata pe paratii salariati-personal contractual in cadrul aparatului de specialitate al primarului, pentru ca prin hotararea ce se va pronunta sa se dispuna restituirea de catre acestia a sumelor acordate necuvenit, in perioada 01.01.2009-31.12.2009, reprezentand spor de dispozitiv in cuantum de 25% din salariul de baza .

Solutionand cauza, Tribunalul Calarasi prin sentinta civila nr.929/17.02.2011 a respins actiunea .

Impotriva acestei sentinte au declarat recurs reclamantii.

Solutionand recursul, Curtea de Apel Bucuresti prin decizia nr.3120/18.05.2011 a admis recursul a casat sentinta recurata si a trimis cauza spre rejudecare aceleiasi instante.

Pentru a dispune astfel instanta de control judiciar a retinut ca prima instanta nu a avut in vedere scopul urmarit de catre reclamanti prin promovarea actiunii deduse judecatii, respectiv recuperarea sumelor nedatorate, achitate paratilor cu titlu de spor de dispozitiv in cursul anului 2009, transformand nelegal cererea de restituire a sumelor nedatorate, reglementata de art.272 C.muncii intr-o actiune in raspundere patrimoniala a salariatilor.

In conditiile in care, prin cererea introductiva recurentii reclamanti nu au solicitat ca prin hotarare judecatoreasca sa se stabileasca raspunderea patrimoniala a intimatilor parati, in temeiul normelor si principiilor raspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina si in legatura cu munca sa, prima instanta a analizat gresit actele dosarului prin prisma dispozitiilor art.270 C.muncii, care reglementeaza raspunderea patrimoniala a salariatilor.

In aceasta situatie s-a considerat ca prima instanta nu a intrat in cercetarea fondului actiunii deduse judecatii.

Rejudecand, dupa casarea cu trimitere, tribunalul a retinut ca paratii fac parte din personalul contractual din cadrul primariei conform copiilor de pe carnetele de munca ale acestora.

In aceasta calitate, de personal contractual, paratii au primit in perioada 01.01.2009-31.12.2009 un spor de 25% din salariul de baza, cu titlu de indemnizatie de dispozitiv.

Prin decizia nr. 15/18.06.2010 a Camerei de Conturi a judetului Calarasi s-a constatat ca in anul 2009 s-au efectuat, fara justificare legala, cheltuieli pentru plata catre personalul din aparatul primariei a unei indemnizatii de dispozitiv in cuantum de 25 % din salariu de baza al functiei detinute, fiind utilizate nelegal credite bugetare in valoare totala de 60.024 lei reprezentand sume brute acordate salariatilor.

S-a retinut ca plata indemnizatiei de dispozitiv a fost acordata in baza Contractului colectiv de munca din anul 2007, aprobat de Consiliul local in baza hotararii nr. 5x/20.12.2006, modificata prin Hotararea Consiliului local nr. 1x/24.05.2007 si a dispozitiilor de primar.

Totodata s-a dispus de catre curtea de conturi recuperarea sumelor incasate cu titlu de indemnizatie de dispozitiv de la fiecare salariat pentru perioada 01.01.2009-31.12.2009 .

Potrivit art. 256 alin. 1 din Codul muncii republicat (dispozitie legala pe care reclamantii si-au intemeiat actiunea promovata in instanta), salariatul care a incasat de la angajator o suma nedatorata, este obligat sa o restituie.

Apreciaza tribunalul ca, in speta, acordarea sporului de dispozitiv catre personalul contractual din cadrul aparatului de specialitate al Primarului, a avut loc in baza Dispozitiei nr. x/18.01.2008, emisa de Primarul comunei, dispozitie cu privire la care nu s-a facut dovada ca ar fi fost anulata, desfiintata.

Chiar daca prin Decizia Curtii de Conturi s-a stabilit in sarcina reclamantilor obligatia de a proceda la stabilirea exacta a intinderii prejudiciului reprezentand cheltuieli efectuate pentru plata indemnizatiei de dispozitiv in cuantum de 25%, acordat in mod nelegal personalului din aparatul Primariei si la recuperarea acestuia, si, desi prin decizia nr. 37/14.12.2009 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie s-a retinut ca dispozitiile art. 13 raportat la art. 47 din Legea nr. 138/1999 se interpreteaza in sensul ca "indemnizatia de dispozitiv lunar in cuantum de 25% din salariu de baza, prevazuta de art. 13 din acest act normativ, se acorda functionarilor publici si personalului contractual care isi desfasoara activitatea in cadrul MAI si institutiilor publice din subordinea Ministerului, precum si personalului care isi desfasoara activitatea in serviciile comunitare din subordinea Consiliilor Locale si a Prefecturilor care au beneficiat de acest drept salarial si inainte de transfer sau detasare, din cadrul fostului MI" totusi, in conditiile in care Dispozitia nr. x/18.01.2008, emisa de Primarul comunei, prin care sporul de dispozitiv a fost efectiv acordat personalului contractual din cadrul aparatului de specialitate al Primarului nu a fost anulata, nu se poate retine incasarea de catre parati a unei sume nedatorate de la angajator, care sa impuna restituirea in conditiile art. 256 alin.1 din Codul muncii.

Impotriva sentintei sus-mentionate, au declarat recurs, intemeiat pe dispozitiile art. 304 pct. 9 cod proc. civila, recurentii-reclamanti Consiliul Local si Primarul, criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie.

In dezvoltarea motivelor de recurs, au aratat ca sentinta recurata este netemeinica si nelegala, deoarece Ordinul Ministrului de Interne nr.275/2002 pentru aplicarea prevederilor legale referitoare la salarizarea personalului militar si civil din cadrul Ministerului de Interne, modificat prin Ordinul Ministrului Administratiei si Internelor nr.496/2003, in forma sa initiala se refera la salarizarea personalului militar si civil din cadrul Ministerului de Interne, iar in ceea ce priveste modificarea survenita prin Ordinul nr.496/2003 la art.II, pct.9.2, aceasta face referire doar la prefecturi nu si la consiliile locale.

Se arata ca, in urma controlului efectuat de Camera de Conturi a judetului Calarasi, s-a emis Decizia Camerei de Conturi nr. 15/18.06.2010 si Procesul-verbal de constatare nr. 1xxx/26.05.2010 al Camerei de Conturi a judetului Calarasi prin care se constata ca plata drepturilor pe anul 2009 s-au efectuat fara justificare legala si a dispus recuperarea acestor sume.

Prin Decizia nr. 37/14.12.2009 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie s-a retinut ca dispozitiile art. 13 raportat la art. 47 din Legea nr. 138/1999 se interpreteaza in sensul ca "indemnizatia de dispozitiv lunar in cuantum de 25% din salariul de baza, prevazuta de art. 13 din acest act normativ, se acorda functionarilor publici si personalului contractual care isi desfasoara activitatea in cadrul MAI si institutiilor publice din subordinea Ministerului, precum si personalului care isi desfasoara activitatea in serviciile comunitare din subordinea Consiliilor Locale si a Prefecturilor care au beneficiat de acest drept salarial si inainte transfer sau detasare, din cadrul fostului MI.

Prin intampinarea formulata, intimatii au solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Examinand motivele de recurs fata de hotararea atacata si probele administrate in cauza, cercetand pricina sub toate aspectele invocate dupa cum dispune art.304/1 Cod de procedura civila, Curtea constata recursul fondat pentru urmatoarele considerente:

Hotararea a fost criticata pentru o gresita aplicare si interpretare a legii, prin prisma motivului prevazut de art.304 pct.9 din Codul de procedura civila.

In esenta, recurentii-reclamanti au promovat impotriva salariatilor parati, o actiune privind restituirea sumei nedatorate, suma pe care a incasat-o de la angajator in anul 2009 cu titlu de indemnizatie de dispozitiv. Situatia de fapt care a condus la promovarea acestei cereri este cea rezultata in urma controlului Camerei de Conturi a Judetului Calarasi de audit financiar a contului de executie bugetara si a bilantului contabil pe anul 2009 intocmit de comuna, prin care s-a constatat ca personalul contractual din aparatul propriu al primariei in care se include a incasat in mod nelegal, lunar, indemnizatia de dispozitiv reprezentand un spor de 25 % pe luna din salariu .

Instanta de fond a apreciat ca sumele de bani au fost incasate legal in temeiul unei dispozitii a primarului ce nu a fost anulata, astfel ca nu se poate retine caracterul nedatorat al sumei.

Aceasta apreciere este criticata in cererea de recurs, sustinandu-se, in esenta, faptul ca in cauza s-au platit drepturi banesti in baza unor dispozitii nelegale, constatate ca atare de Camera de Conturi .

Curtea considera ca in cauza sunt aplicabile dispozitiile art.256 alin. 1 din Codul muncii republicat, potrivit carora salariatul care a incasat de la angajator o suma nedatorata este obligat sa o restituie. Asadar, pentru aceasta forma speciala de raspundere, singurele conditii sunt existenta unei plati catre salariat si caracterul nedatorat al acestei plati, fiind irelevanta vinovatia sau nevinovatia salariatului in incasarea sumei.

Este de observat si faptul ca angajatorul poate pretinde unui salariat restituirea sumelor de bani ce i-au fost remise fara a fi datorate, indiferent daca exista sau nu vreun control anterior si vreo constatare facuta de o institutie abilitata in control financiar al institutiilor publice. In cauza, nelegalitatea platii unor drepturi salariale speciale a fost relevata de Camera de Conturi a judetului Calarasi, iar instanta de judecata este abilitata a verifica daca subzista motivul de nelegalitate constatat in urma auditului financiar, respectiv daca au fost depasite limitele prevazute de lege in ceea ce priveste salarizarea personalului contractual.

Existenta unei decizii a angajatorului prin care s-a dispus acordarea efectiva a indemnizatiei nu poate impiedica analiza temeiului juridic al acordarii acestor drepturi, intrucat actul angajatorului are cel mult o valoare probatorie, respectiv de instrumentum probationis, in ceea ce priveste faptul platii si nu poate valida legalitatea acestei plati, supusa controlului jurisdictional.

Ori, legalitatea acordarii unor drepturi precum indemnizatia de dispozitiv, este data de limita impusa prin dispozitiile art. 157 din Codul muncii, in vigoare in perioada in litigiu, (preluate de disp. art. 162 alin. 2 si 3 din Codul muncii republicat) potrivit carora salariile se stabilesc prin negocieri insa sistemul de salarizare a personalului din autoritatile si institutiile publice finantate integral sau in majoritate de la bugetul de stat, bugetul asigurarilor sociale de stat, bugetele locale si bugetele fondurilor speciale se stabileste prin lege, cu consultarea organizatiilor sindicale reprezentative.

In speta, paratii nu erau indreptatiti la acordarea indemnizatiei de dispozitiv, in lipsa unui temei legal de natura a fundamenta aceasta plata .

Astfel, indemnizatia de dispozitiv reglementata de art. 13 din Legea nr. 138/1999 a fost instituita ca un spor salarial specific personalului militar si salariatilor civili din institutiile publice ale apararii nationale, ordinii publice si sigurantei nationale. Potrivit art. 1, art. 47 si art. 49 din Legea nr. 138/1999, dispozitiile legii se aplica si personalului civil care desfasoara activitati in ministerele si institutiile centrale enumerate in lege, in conditii similare cu cele ale cadrelor militare.

Dispozitiile sus-mentionate contin o enumerare limitativa si sunt aplicabile exclusiv personalului militar si civil din institutiile mentionate la art. 1 din lege, astfel ca nu exista niciun temei legal pentru ca drepturile salariale suplimentare constand in indemnizatia de dispozitiv lunara de 25% din salariul de baza sa poata fi recunoscute si acordate tuturor functionarilor publici si personalului contractual din administratia publica locala.

Aceste dispozitii legale nu au devenit aplicabile functionarilor publici si personalului contractual din administratia publica locala nici dupa ce Ministerului Administratiei si Internelor i-au fost stabilite unele atributii in domeniul administratiei publice caci stabilirea respectivelor atributii nu semnifica includerea administratiei publice locale in structurile acestui minister, pentru a se putea considera ca dispozitia de acordare a indemnizatiei de dispozitiv ar fi privit si aceste categorii profesionale.

De altfel art.2 din Legea nr. 215/2001, republicata - legea administratiei publice locale - dispune ca administratia publica in unitatile administrativ teritoriale functioneaza printre altele in temeiul principiilor descentralizarii si autonomiei locale, iar potrivit art. 4 din lege, autonomia locala este administrativa si financiara si se exercita in baza si in limitele prevazute de lege. Prin urmare, nu pot beneficia de indemnizatia de dispozitiv toti functionarii publici si personalul contractual din cadrul autoritatilor administratiei publice locale, intrucat aceste categorii de personal nu se incadreaza in vreuna dintre ipotezele juridice prezentate.

Daca legiuitorul ar fi dorit acordarea indemnizatiei de dispozitiv de 25% din salariul de baza tuturor functionarilor publici si personalului contractual din administratia publica locala, ar fi prevazut in mod expres o atare posibilitate.

Aceasta interpretare este obligatorie pentru instante, potrivit art. 330/7 alin. 4 cod proc. civila, dat fiind decizia nr. 36/2009 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, pronuntata in solutionarea unui recurs in interesul legii, care contrar aprecierii instantei de fond, este aplicabila in speta. Prin decizia mentionata s-a statuat ca dispozitiile art. 13 raportat la art. 47 din Legea nr. 138/1999 privind salarizarea si alte drepturi ale personalului militar din institutiile publice de aparare nationala, ordine publica si siguranta nationala, precum si acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste institutii se interpreteaza in sensul ca indemnizatia de dispozitiv lunara in cuantum de 25% din salariul de baza, prevazuta de art. 13 din acest act normativ, se acorda functionarilor publici si personalului contractual care isi desfasoara activitatea in cadrul Ministerului Administratiei si Internelor si in institutiile publice din subordinea ministerului, precum si personalului care isi desfasoara activitatea in serviciile comunitare din subordinea consiliilor locale si a prefecturilor care au beneficiat de acest drept salarial si inainte de transfer sau detasare din cadrul fostului Minister de Interne.

Prin urmare Curtea constata ca in cauza nu s-a facut dovada ca reclamantii au fost in situatia mentionata in decizia 36/2009, respectiv ca au beneficiat de sporul pretins, dat fiind lipsa unui fundament juridic care sa reglementeze acordarea sporului in mod expres categoriei de angajati careia ii apartin.

In consecinta, in baza art. 304 pct. 9 cod proc. civila, Curtea va admite recursul, va modifica in baza art. 312 alin.1 Cod pr.civila , sentinta recurata in sensul ca va admite actiunea si va obliga paratii ca restituie reclamantilor sumele nete incasate in perioada 1.01.-31.12.2009 cu titlu de indemnizatie de dispozitiv in cuantum de 25% din salariul de baza .