Sustinerea concluziilor in fata instantei de apel de catre un mandatar care nu indeplineste conditiile cerute de lege

Depunerea cu intarziere din culpa partii a documentatiei nu poate fi sanctionata cu inlaturarea probelor, ci eventual cu sanctionarea partilor prin masurile procedurale prevazute in caz de abuz de drept sau obstructionarea judecatii, dupa analizarea si probarea imprejurarilor care ar conduce la o asemenea concluzie.
Acceptand ca mandatarul partii reclamante sa puna concluzii orale, desi nu facea parte din categoria persoanelor limitativ prevazuta de Codul de procedura civila care inlatura aceasta restrictie, instanta de judecata a procedat cu nerespectarea dispozitiilor art. 68 alin. (4)-(5) C.proc.civ. Cu toate acestea, pentru a atrage nulitatea hotararii sub acest aspect, art. 105 alin. (2) C.proc.civ. impune sa se fi pricinuit partii o vatamare ce nu se poate inlatura decat prin anularea actelor indeplinite cu neobservarea formelor legale, cerinta neindeplinita in situatia in care partea parata a fost reprezentata la dezbateri prin avocat ales care a si pus concluzii, raspunzand concluziilor orale puse de mandatarul nelicentiat in drept si care nu reprezenta un sot sau o ruda pana la gradul IV inclusiv.

Tribunalul Braila prin sentinta civila nr. 831 din 25 noiembrie 2008 a admis in parte actiunile conexe formulate de reclamantul E.V. impotriva paratei SC C. SA Braila, pe care a obligat-o la plata sumei de 476.824,32 lei catre reclamant, cu titlu de drepturi banesti indexate pe perioada 2002 - 2008 derivand din calitatea acestuia de inventator. Au fost respinse ca nefondate capetele de cerere privind obligarea paratei la plata foloaselor nerealizate. A fost obligata parata la 2.755,5 lei, cheltuieli de judecata .

In motivarea acestei solutii, instanta a retinut urmatoarele:

Reclamantul impreuna cu M.P., Z.I. si B.G., angajati ai paratei SC C. SA Braila, sunt autorii inventiei cu titlu ``placa filtranta de profunzime pe baza de fibre celulozice si procedeul de obtinere al acesteia". Inventia a fost brevetata de Oficiul de Stat pentru Inventii si Marci care a emis brevetul cu numarul 112039 in baza Hotararii nr. 7/2891 din 31 martie 1997.

Drepturile asupra inventiei au fost cesionate paratei de cei patru inventatori, printr-un contract de cesiune incheiat intre acestia. Contractul a prevazut ca cedentii vor primi drepturi pecuniare cuvenite stabilite printr-un contract distinct in cazul aplicarii inventiei in urmatoarele cote: 50% E.V.; cate 15% M.P. si Z.I. si respectiv 20% B.G.

Tribunalul a retinut din probele administrate - printre acestea si expertiza intocmita de T.D. - ca parata a aplicat solutiile tehnice si tehnologice din brevetul de inventie, din 1997 pana in prezent.

S-au retinut concluziile raportului de expertiza cu privire la drepturile cuvenite reclamantului, din faptul utilizarii, in conditiile convenite, de catre parata a inventiei.

Valoarea drepturilor indexate s-a facut anual si a avut ca indicatori profitul pe tona de produs pe anul de calcul, productia de placi filtrante si profitul minim obtinut de parata din vanzarea acestor placi.

Curtea de Apel Galati prin decizia nr. 220/A din 8 iulie 2009, a respins apelul declarat de parata impotriva sentintei nr. 831/2008 a Tribunalului Braila precum si apelul declarat de reclamant impotriva sentintei de completare nr. 12 din 12 ianuarie 2009 a aceluiasi tribunal. A fost admis apelul reclamantului impotriva sentintei civile nr. 83/2008, care a fost schimbata in ce priveste suma datorata de parata reclamantului cu titlu de cheltuieli de judecata . Cheltuielile de judecata au fost stabilite la cuantumul de 32.755,5 lei.

Inalta Curte de Casatie si Justitie, prin decizia civila nr. 2857 din 7 mai 2010, a admis recursurile declarate impotriva deciziei nr. 220 A din 2 iulie 2009 a Curtii de Apel Galati, de reclamant si de parata, a casat in parte decizia si a trimis cauza spre rejudecarea apelului la aceeasi instanta.

S-a retinut ca pe perioada ulterioara aplicarii H.G. nr. 152/1992 (1 ianuarie 2002 - 22 mai 2003), cand aceasta Hotarare de Guvern a fost inlocuita cu H.G. nr. 499/2003, instanta nu a intrat in cercetarea fondului, nearatand argumentele pentru care nu se poate primi cererea de cumulare a indexarii cu dobanda legala. Ca urmare, s-a dispus ca instanta sa analizeze cererea de dobanzi pe intreaga perioada pusa in discutie de catre reclamant, avandu-se in vedere apararile formulate de acesta care in apel a facut trimitere la cele doua H.G. precum si la dispozitiile Codului civil in materia executarii obligatiilor.

Cu privire la aceasta problema pusa in discutie de recurentul reclamant, instanta de recurs a retinut ca instanta de apel nu a argumentat de ce nementionarea acordarii dobanzilor in contractul de cesiune inlatura analiza aplicarii dispozitiilor Codului civil. S-a mai constatat ca referirea la o dubla sanctionare, ca principiu, nu are suport deoarece inflatia acopera devalorizarea si il pune pe creditor in situatia primirii sumei datorate, intrucat debitul indexat este echivalent debitului datorat, inlaturand in ceea ce-l priveste pe acesta pericolul devalorizarii monetare.

Creditorul este adus in aceeasi situatie ca atunci cand i s-ar fi facut plata debitului la termen. Instanta de recurs a constatat insa ca o asemenea executare, cu intarziere, este de natura sa il prejudicieze pe creditor, iar intarzierea este sanctionata de art. 1088 C.civ. prin plata dobanzii legale - daune interese.

Criticile referitor la onorariul aparatorului si respectiv onorariul expertilor au fost respinse ca nefondate in raport de solutia data in recurs si, respectiv, ca lipsite de interes .

Cat priveste recursul paratei, nu au fost primite criticile referitoare la neconcordanta raportului de expertiza cu alte acte din dosar, ele necircumscriindu-se motivului de recurs prevazut de art. 304 C.proc.civ.

A fost respinsa critica referitoare la calculul profitului net pe tona de produs, intrucat parata nu a furnizat pana la momentul judecarii apelului probe din care sa rezulte profitul net pe tona de produs, rezultat din aplicarea inventiei iar in recurs au fost reluate criticile din apel fara sa se indice motivul de legalitate aferent. S-a apreciat ca aceasta critica prezinta relevanta sub aspectul intinderii despagubirilor ce i se cuvin reclamantului, astfel ca va fi avuta in vedere cu ocazia rejudecarii.

S-a mai observat ca instanta a retinut o cota de 4% datorata grupului de inventatori, fara a indica la ce se raporteaza acest procent. S-a dispus sa fie verificata si aceasta aparare deoarece drepturile cuvenite reclamantului trebuie calculate in raport de inventia in discutie - fundamentul actiunii - deci in functie de partea din profitul total obtinut in urma utilizarii inventiei si nu de profitul total obtinut de parata.

S-a constatat, referitor la indicatorii prevazuti de Regula 79 alin. 4, 5, 6 din H.G. nr. 499/2003, ca aceasta critica nu corespunde motivarii curtii de apel.

Instanta de recurs a mai retinut referitor la procentul de stabilire a drepturilor cuvenite reclamantului ca acesta a fost justificat de instanta de apel, prin culpa paratei care nu a perfectat un contract distinct de stabilire a drepturilor pecuniare ale acestora, desi si-a asumat o asemenea obligatie prin contractul de cesiune, astfel ca procentul de participare la realizarea inventiei, retinut in contractul de cesiune este singurul criteriu disponibil .

Rejudecand cauza, Curtea de Apel Galati, prin decizia civila nr. 49 A din 9 mai 2012, a admis apelurile reclamantului si paratei impotriva sentintei civile nr. 831/2008 a Tribunalului Braila.

A fost schimbata in parte sentinta in sensul ca a fost obligata parata la plata catre reclamant a sumei de 435.685,27 lei reprezentand drepturi banesti actualizate cu rata inflatiei pana la data de 31 ianuarie 2012, aferente perioadei 2002 - 2008, rezultand din calitatea de inventator a reclamantului.

A mai fost obligata parata la plata sumei de 130.472,76 lei cu titlu de dobanda legala calculata de la data introducerii actiunii, 13 mai 2005, la data de 31 ianuarie 2012 precum si la suma de 32.755,5 lei cu titlu de cheltuieli de judecata la fond in loc de 2.755,5 lei.

Au fost mentinute celelalte dispozitii ale sentintei apelate si s-au inlaturat din cuprinsul acesteia dispozitiile contrare deciziei nr. 49 A/2012.

A fost respinsa ca inadmisibila cererea de aderare la apel a expertei T.D.

A fost obligata apelanta parata la 1.282,8 lei cheltuieli de judecata in rejudecarea apelului, dupa compensare.

In motivarea acestei solutii, Curtea de apel, avand in vedere hotararea instantei de recurs conform art. 315 al. (1) C.proc.civ., a constatat ca problema pe care o are de solutionat ca urmare a casarii este stabilirea cuantumului drepturilor banesti cuvenite reclamantului, tinand cont de procentul de 50% de participare a acestuia la realizarea inventiei, procent ce urmeaza a se aprecia la cota de 4% datorata grupului de inventatori din profitul total obtinut in urma utilizarii inventiei.

In cauza a fost efectuata o expertiza de expert P.D., care a stabilit ca valoarea totala a drepturilor banesti cuvenite inventatorului E.V., pentru perioada 2002-2008, este de 302.854,14 lei, sumele de bani cuvenite reclamantului fiind detaliate pe ani.

Pentru calcularea acestora, expertul a avut in vedere succesiunea in timp a actelor normative aplicabile spetei.

Astfel, pentru perioada 15.04.2002-22.05.2003 au fost avute in vedere prevederile Regulamentului de aplicare a Legii nr. 64/1991 aprobat prin H.G. nr. 152/1992, Regulament care a fost abrogat prin H.G. nr. 499/2003 astfel ca, incepand cu aceasta data, in continuare, drepturile banesti ale reclamantului au fost calculate conform Regulii 79 cu rectificarea din Monitorul Oficial nr. 540/2003.

Totodata, au fost avute in vedere probele administrate in cauza, situatiile si punctele de vedere puse la dispozitia expertului de catre parti precum si decizia Inaltei Curti de Casatie si Justitie care a statuat in sensul ca procentul de 50% de participare a reclamantului la realizarea inventiei trebuie aplicat la cota de 4% datorata grupului de inventatori din profitul total obtinut de societate in urma utilizarii inventiei.

Obiectiunile paratei care a contestat raportul de expertiza, apreciind ca acesta contine date eronate intrucat nu se bazeaza pe evidentele contabile ale societatii si solicitarea acesteia de a se reface expertiza, au fost respinse.

Curtea de apel a retinut ca inca de la momentul convocarii partilor, la data de 29.04.2011, expertul a solicitat paratei lamuriri suplimentare cu privire la calculatia de pret de cost al produsului placi filtrante in fiecare an din perioada 2002-2008, fara ca societatea sa dea curs acestei solicitari.

Inca de la judecarea in fond a pricinii expertul V.C. desemnat la acel moment sa efectueze o expertiza de specialitate pentru stabilirea drepturilor banesti ce i se cuvin reclamantului, a constatat ca in realitate societatea nu detine o evidenta analitica cantitativ-valorica care sa furnizeze informatii privind costurile de productie.

In raport de aceasta situatie, s-a concluzionat ca, in realitate, inscrisurile de care parata a incercat sa se prevaleze in cauza la data de 19.09.2011, cand a solicitat refacerea expertizei, din care ar rezulta cheltuielile de fabricatie si veniturile realizate din productia de placi filtrante tip M, nu au existat niciodata, ele fiind intocmite pro cauza, astfel incat nu pot sta la baza unui calcul real al despagubirilor ce formeaza obiectul judecatii in prezenta cauza.

Nu s-a admis solicitarea paratei ca la pronuntarea hotararii sa fie avut in vedere punctul de vedere exprimat de consilierul expert A.S., concretizat in raportul de expertiza extrajudiciara. S-a constatat ca expertiza A.S. este o proba extrajudiciara, fiind efectuata de un expert care, la momentul la care lucrarea a fost intocmita, nu avea nici o calitate in dosar, calitatea de consilier expert al paratei fiindu-i atribuita abia la unul din termenele urmatoare. Chiar daca expertul a avut, practic, in vedere acelasi obiectiv pe care instanta 1-a stabilit ulterior pentru expertiza judiciara dispusa in cauza, Curtea a apreciat ca lucrarea astfel intocmita nu ii este opozabila reclamantului si, prin urmare, nu poate sta la baza pronuntarii solutiei in prezenta cauza.

Nu i s-a putut recunoaste raportului de expertiza invocat de parata nici valoarea unui inscris autentic intrucat, raportat la dispozitiile art. 1171 C.civ., in vigoare la data la care inscrisul a fost intocmit si depus la dosar, Curtea a constatat ca inscrisul respectiv nu indeplineste conditiile obligatorii care sa-i confere calitatea de inscris autentic (actul sa fie intocmit de un functionar public, functionarul public sa aiba competenta materiala si teritoriala de a instrumenta acel inscris, intocmirea inscrisului cu respectarea formalitatilor impuse de lege).

De altfel, in calitate de consilier expert al paratei, expertul A.S. a raspuns convocarii facute de expertul P.D. desemnat sa efectueze expertiza in specialitatea proprietate industriala in cauza, dupa care a formulat obiectiuni la raportul de expertiza intocmit de acesta si a formulat si un punct de vedere propriu solicitand, alaturi de parata, refacerea expertizei, solicitarea fiind respinsa pentru considerentele aratate.

In ceea ce priveste sumele de bani pe care parata pretinde ca le-a platit reclamantului si care, in opinia acesteia, ar trebui scazute din totalul drepturilor banesti calculate de expert, Curtea a constatat urmatoarele:

Prin decizia de casare cu trimitere spre rejudecare s-a stabilit ca in eventualitatea in care parata a efectuat plati de drepturi banesti catre reclamant, aferente perioadei in discutie, respectiv 2002-2008, acestea urmeaza a se compensa in masura in care ele sunt conforme, aspect care urma a fi verificat de instanta de apel in rejudecare.

Expertiza efectuata in cauza de expertul P.D. a stabilit, cu privire la acest aspect, ca sumele de 8.500.000 lei ROL aferenta anului 2002 si suma de 5.000.000 lei ROL aferenta anului 2003, nu reprezinta o recompensa pentru utilizarea de catre S.C. C. S.A. a solutiilor din brevetul 112.039, astfel ca aceste sume nu se scad din suma drepturilor banesti ce se cuvin reclamantului.

Expertul a precizat ca, asa cum rezulta din tabelul privind situatia platilor efectuate de parata catre reclamant, pus la dispozitie chiar de societatea parata, aceste sume de bani au fost platite pentru contributia inventatorilor E.V. si Z.I. pentru realizarea placilor Sk destinate exclusiv filtrarii berii, or acest tip de placi nu se incadreaza in brevetul nr. 112.039.

Cat priveste dobanzile legale la creantele reclamantului, pe intreaga perioada pusa in discutie de acesta, respectiv incepand cu anul 2002 pana la zi, avand in vedere dispozitiile H.G. nr. 152/1992, ale H.G. nr. 499/2003 si ale art. 1088 C.civ., s-au retinut urmatoarele:

Elementul de noutate intervenit in rejudecarea apelului il constituie pozitia paratei care, prin precizarile depuse in apel, a aratat ca este de acord cu plata acestor dobanzi.

S-a constatat pozitia paratei, in sensul ca, intrucat plata datorata reclamantului se face cu intarziere, reclamantul suferind un prejudiciu din nefolosirea sumei in toti acesti ani, avand in vedere dispozitiile art. 1088 C.civ., acesta este indreptatit sa primeasca dobanda legala la suma datorata.

Parata a mai precizat ca, intrucat prin dispozitiile H.G. nr. 499/2003, cumularea indexarii cu dobanda, incepand cu anul 2003, este permisa, este de acord si cu aceasta solicitare.

A solicitat sa se aiba in vedere ca pentru anii 2002 si 2003 s-au platit drepturile cuvenite reclamantului astfel ca nu mai poate fi obligata la dobanzi pentru aceasta perioada, instanta retinand si imprejurarea ca pe parcursului procesului reclamantului i-a fost achitata suma de 30.000 lei.

Fata de pozitia adoptata de parata si in raport de dispozitiile deciziei de casare, Curtea a constatat ca pretentiile reclamantului privind acordarea dobanzii legale la sumele ce ii sunt datorate de parata cat si cererea de actualizare a acestora cu rata inflatiei sunt intemeiate.

In speta, pentru determinarea cuantumului exact al sumelor datorate reclamantului si a dobanzilor pe care acestea le poarta a fost efectuata o expertiza contabila care a avut la baza expertiza in proprietate industriala efectuata de expert P.D. in cadrul careia s-a stabilit ca valoarea totala a drepturilor banesti cuvenite reclamantului din folosirea de catre parata a inventiei al carui autor este acesta, pentru anii 2002-2008 este de 302.854,14 lei.

Avand in vedere ca pe parcursul solutionarii cauzei parata a achitat reclamantului suma de 37.500 lei, asa cum rezulta din ordinele de plata, expertul contabil a stabilit, mai intai, ca suma de 302.854,14 lei stabilita cu titlu de drepturi banesti cuvenite reclamantului, se diminueaza cu 37.500 lei, astfel ca, in final, suma ramasa este de 265.354,14 lei, suma ce urmeaza a fi actualizata cu indicele de inflatie, la aceasta urmand a se calcula si dobanda legala.

Expertul a prezentat doua variante de calcul a dobanzii, raportat la dispozitiile art. 1088 din vechiul Cod civil si, respectiv, la dispozitiile art. 1535 din Noul Cod civil.

Curtea a apreciat ca in speta, fiind vorba de un litigiu inceput din anul 2005 sub imperiul vechiului Cod civil, dispozitiile acestuia urmeaza a se aplica in continuare.

Retinand ca, potrivit art. 1088 C.civ., la obligatiile care au ca obiect o suma oarecare, daunele interese pentru neexecutare nu pot cuprinde decat dobanda legala, aceasta datorandu-se din ziua cererii de chemare in judecata, s-a luat in considerare dobanda legala calculata de expert la suma 265.354,14 lei, pentru perioada 13.04.2005 (data introducerii actiunii) -31.01.2012, rezultand suma de 130.471,76 lei.

S-a apreciat ca trebuie avut in vedere raspunsul expertului la obiectiunile formulate de reclamant, raspuns in care calculul este refacut intrucat in raportul initial de expertiza intervenise o eroare de calcul, expertul retinand ca parata ar fi platit reclamantului pe parcursul procesului suma de 35.500 lei desi, in realitate, asa cum rezulta din acte, aceasta suma a fost de 37.500 lei.

S-a retinut ca rata inflatiei a fost stabilita la suma de 170.331,13 lei.

Raportul de expertiza a fost semnat alaturi de expert si de consilierul expert al paratei.

Instanta nu a primit solicitarea reclamantului de a se avea in vedere la pronuntarea hotararii, punctul de vedere exprimat de expertul A.I., pentru considerente de aceeasi natura cu cele pentru care nici expertiza A.S. nu a fost primita.

Astfel, Curtea a constatat ca expertiza pe care reclamantul o invoca a fost efectuata de un expert care, la momentul la care lucrarea a fost intocmita, nu avea nici o calitate in dosar. Instanta a incuviintat reclamantului un consilier expert I.E. care, ulterior nu a mai participat la efectuarea expertizei, iar cererea reclamantului de inlocuirea consilierului sau cu A.I. a fost facuta dupa efectuarea expertizei contabile si depunerea acesteia la dosar. Or, fata de modalitatea in care lucrarea a fost efectuata, opinia expertului A. nu poate fi considerata decat o proba extrajudiciara, ce nu poate lipsi de eficienta expertiza intocmita de expertul desemnat in cauza care a raspuns detaliat si documentat obiectivelor stabilite.

In ceea ce priveste cheltuielile de judecata solicitate de reclamant, s-au constatat urmatoarele:

Prin sentinta civila nr. 831 din 25.11.2008 a Tribunalului Braila, parata a fost obligata catre reclamant la plata sumei de 2.755,5 lei cheltuieli de judecata reprezentand taxe judiciare de timbru, onorarii de avocat, onorarii de expertiza si cheltuieli de transport .

Prin decizia civila nr. 220 din 08.07.2009 a Curtii de Apel Galati, a fost admis apelul declarat de reclamant impotriva sentintei mai sus mentionata, sentinta ce a fost schimbata in parte, doar in ceea ce priveste cheltuielile de judecata, care au fost majorate cu suma de 30.000 lei, reprezentand onorariul aparatorului pe care reclamantul l-a avut la fond, onorariu ce rezulta din cuprinsul contractului de asistenta judiciara din 12.04.2005.

Casand decizia civila nr. 220/2009 a Curtii de Apel Galati .cu trimiterea cauzei spre rejudecare, Inalta Curte de Casatie si Justitie, prin decizia civila nr. 2857 din 07.05.2010 a statuat in sensul ca modul de solutionare de catre instanta de apel a cererii de cheltuieli de judecata ramane castigat cauzei, urmand ca instanta sa dispuna asupra cuantumului acestora in urma rejudecarii cauzei.

Fata de dispozitiile obligatorii ale deciziei de casare pronuntate de instanta de control judiciar si de dispozitiile art. 315 alin. (1) C.proc.civ., Curtea a constatat ca solicitarea reclamantului privind includerea in cheltuielile de judecata, la plata carora a fost obligata parata la fond, a onorariului avocatului care i-a acordat asistenta judiciara in acea faza a procesului este intemeiata, astfel ca suma de 30.000 lei - reprezentand onorariul avocatului, asa cum rezulta aceasta din contractul de asistenta judiciara intervenit intre reclamant si avocat - urmeaza a fi inclusa in cheltuielile de judecata pe care parata le datoreaza reclamantului.

In rejudecarea apelului reclamantul a aratat ca sumele de bani datorate aparatorului pe care l-a avut la fond, in baza contractelor de asistenta judiciara din 12.04.2005 si din 14.04.2008, au fost achitate acestuia prin executor judecatoresc, ca urmare a executarii silite dispuse in dosarele nr. xx6 si xx8/2010, suma finala ajungand la 91.486,50 lei care include si cheltuielile de executare .

Reclamantul a solicitat ca la stabilirea cheltuielilor de judecata pe care parata i le datoreaza pentru judecata in fond a pricinii, sa se aiba in vedere aceasta suma de bani .

Curtea nu a primit aceasta cerere, sumele de bani suplimentare platite de reclamant avocatului, ca urmare a executarii silite a contractului de asistenta judiciara, precum si cheltuielile de executare neputand fi considerate in sarcina partii care a pierdut procesul, deoarece aceste cheltuieli nu sunt imputabile partii cazute in pretentii, ele tinand strict doar de raporturile existente intre reclamant si avocatul sau, avocat care, pentru a-si recupera onorariul pe care clientul i-1 datoreaza, a apelat la procedura executarii silite.

S-a constatat prin urmare ca reclamantul a dovedit in plus fata de cheltuieli de judecata ce i-au fost acordate de instanta de fond, cheltuieli in valoare de 30.000 lei reprezentand onorariul avocatului, asa cum rezulta din contractul de asistenta judiciara din 12.04.2005, sumele de bani suplimentare platite avocatului si cheltuielile de executare silita fiind lipsite de relevanta din perspectiva art. 274 C.proc.civ.

In ceea ce priveste cererea de aderare la apel formulata de dna. expert T.D., la data de 13.01.2011, cerere prin care aceasta a solicitat suplimentarea onorariului de expert cu sumele de 1.000 lei si 1.340 lei, s-a constatat ca aceasta este inadmisibila.

Aderarea la apel se poate face numai de catre intimat, imprejurare care rezulta in mod neechivoc din textul art. 293 al. (1) C.proc.civ. O alta caracteristica a aderarii la apel este aceea ca aceasta forma de apel se poate indrepta numai impotriva apelantului principal, respectiv, in termenii legii, intimatul poate ``sa adere la apelul facut de partea potrivnica". In speta, dna. T.D. nu a avut calitatea de parte in dosar ci a fost participant la proces, in calitate de expert desemnat de instanta de fond sa efectueze expertiza tehnica de specialitate in acea faza procesuala, prin urmare s-a apreciat ca ea nu are calitatea de intimat in apel, in sensul art. 293 alin. (1) C.proc.civ. si expertul, in consecinta, nu poate formula o cerere de aderare la apel.

Pe de alta parte, cererea de aderare la apel se poate indrepta numai impotriva apelantului principal, adica intimatul trebuie sa adere la apelul facut de partea potrivnica. Or, dincolo de faptul ca dna. T.D. nu a aratat in cererea formulata la apelul carei parti intelege sa adere, s-a constatat inca o data ca, neavand calitatea de parte in dosar, nu se poate aprecia in sensul ca reclamantul sau parata din prezenta cauza, care au formulat apel impotriva hotararii instantei de fond, ar fi ``parti potrivnice" in raporturile cu expertul.

Cererea de aderare la apel a fost apreciata ca inadmisibila si dintr-un alt punct de vedere.

Potrivit art. 293 alin. (1) teza finala, cererea se poate face doar pana la prim azi de infatisare. Or, apelurile se afla in rejudecare dupa casarea cu trimitere dispusa de Inalta Curte de Casatie si Justitie prin decizia civila nr. 2857 din 07.05.2010, iar prima zi de infatisare, la care se refera textul legal citat, este prima zi de infatisare si nu in cursul procedurii desfasurate initial la Curtea de Apel Galati si nu in cursul procedurii de rejudecare a apelului.

In apelul declarat de reclamantul E.V. impotriva sentintei civile nr. 831/2008 a Tribunalului Braila, una din criticile de nelegalitate formulate de acesta se referea la chestiunea onorariului de expert care, in aprecierea apelantului reclamant, trebuia majorat, expertul justificand aceasta solicitare prin munca suplimentara depusa la momentul la care a raspuns obiectiunilor formulate de parti la raportul de expertiza intocmit in cauza.

Inalta Curte de Casatie si Justitie, prin decizia de casare a statuat ca reclamantul nu are interes in formularea unei asemenea critici, nejustificand folosul personal, direct, in sustinerea acesteia, astfel incat instanta de apel a apreciat ca, in rejudecare, nu mai poate analiza acest aspect.

In ceea ce priveste cheltuielile de judecata efectuate de parti cu ocazia rejudecarii apelului, avand in vedere solutia ce se impune in cauza, admiterea ambelor apeluri, si ca faptul ca pretentiile reclamantului au fost admise doar in parte iar parata, in fata instantei de apel, a fost de acord, in principiu, cu aceste pretentii, nu si cu cuantumul solicitat, Curtea a apreciat ca pot fi aplicate dispozitiile art. 276 C.proc.civ., privind compensarea.

Imprejurarea ca parata a recunoscut in aceasta faza a judecatii pretentiile reclamantului nu a fost apreciata in sensul ca nu inlatura culpa procesuala a acesteia si nu este de natura a atrage incidenta dispozitiilor art. 275 C.proc.civ. intrucat doar paratul care a recunoscut la prima zi de infatisare pretentiile reclamantului nu va putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecata, conditie ce nu este indeplinita in speta cata vreme cauza se afla in rejudecarea apelului.

Astfel, avand in vedere ca reclamantul a efectuat si a dovedit cu ocazia rejudecarii apelului cheltuieli in valoare de 4.565,65 lei, din care 3.365,65 lei reprezinta cheltuieli de transport, dovedite cu tichetele de calatorie depuse la dosar si 1.200 lei reprezinta onorarii de expertiza pentru consilierii experti incuviintati de instanta, iar parata a dovedit cheltuieli in valoare de 2.000 lei reprezentand onorarii de expert, in urma compensarii celor doua sume a fost obligata apelanta parata sa achite apelantului reclamant suma de 1.282,8 lei cu titlu de cheltuieli de judecata .

Impotriva deciziei nr. 49 A /2012 a Curtii de Apel a declarat recurs parata S.C. C. SA.

Recurenta a invocat in drept dispozitiile art. 304 pct. 9 teza a II-a, in sensul gresitei aplicari a dispozitiilor Codului de procedura civila, Legii organizarii activitatii de expertiza contabila si Legea nr. 64/1999 din textele referitoare la capitolul probe si la reprezentarea partilor in proces.

Au mai fost invocate art. 304 pct. 5 C.proc.civ.

Acest motiv de recurs a fost invocat cu referire la nulitatile prevazute de art. 105 alin. (2) C.proc.civ. pentru incalcarea art. 68 alin. (4) C.proc.civ., prin acceptarea mandatarului fara studii juridice sa puna concluzii personal si nu prin avocat. In acest sens s-a criticat ingaduinta instantei de a primi pledoaria unui mandatar care a intrat in proces ca expert al reclamantului si a sfarsit ulterior ca ``avocat" al acestuia, mandatar aflat evident in conflict de interese.

S-a mai invocat si motivul de recurs prevazut de art. 304 pct. 7 C.proc.civ., in sensul ca motivarea deciziei este contradictorie. S-a sustinut in acest sens ca desi s-a recunoscut inventatorului un drept la despagubiri echivalent cu 50% din procentul de 4% obtinut prin folosirea inventiei, parata a fost obligata sa plateasca o suma mai mare decat profitul sau total inregistrat in acea perioada .

S-au mai invocat neregularitati in modalitatea administrarii probelor, in sensul ca desi s-a incuviintat proba cu inscrisuri, instanta a refuzat luarea acesteia in considerare, in pofida faptului ca si expertul solicitase depunerea inscrisurilor pentru efectuarea unei lucrari obiective, conforma realitatii.

Motivarea ca aceste inscrisuri au fost depuse tardiv in dosar, este nejustificata de regulile procedurii civile si este o expresie a incalcarii rolului activ al judecatorului in aflarea adevarului.

S-a mai sustinut ca in ipoteza in care expertul s-ar fi deplasat la unitatea parata, ar fi gasit in arhiva toate aceste documente si le-ar fi inclus in raport . Imprejurarea ca s-au depus actele la dosar a fost determinata de dorinta de a inlesni munca expertului care de altfel a si solicitat depunerea acestor acte .

Enuntand aceste motive de recurs, si reiterand acordul de a plati drepturile cuvenite reclamantului ca urmare a exploatarii inventiei, recurenta a solicitat casarea deciziei cu trimiterea cauzei spre rejudecare pentru a se lua in considerare in mod obiectiv toate documentele puse la dispozitie de societatea comerciala parata.

Examinand decizia atacata in raport de criticile formulate si de actele dosarului, s-a constatat ca aceasta este nelegala pentru considerentele ce se vor arata in cele ce urmeaza.

Prin decizia de casare s-a stabilit ca este necesar sa se verifice apararea paratei referitoare la intinderea despagubirilor ce se cuvin reclamantului ``intrucat drepturile cuvenite reclamantului trebuie sa fie calculate in raport de inventia in discutie care constituie fundamentul actiunii, respectiv in functie de partea din profitul total obtinuta in urma utilizarii acesteia si nu de profitul total obtinut de parata".

Indrumarile date instantei de trimitere sunt obligatorii pentru aceasta, conform art. 315 alin. (1) C.proc.civ.

Dupa casare, instanta de fond va judeca din nou, tinand seama de toate motivele invocate inaintea instantei a carei hotarare a fost casata conform art. 315 alin. (3) C.proc.civ.

Se constata ca instanta de apel rejudecand cauza si avand drept indrumare verificarea apararilor paratei sub aspectul precizat a dispus refacerea expertizei cu acest obiectiv si l-a desemnat pe expertul P.D. in acest scop.

In considerentele deciziei se mentioneaza expres ca ``principala problema pe care Curtea o are de solutionat in rejudecarea cauzei, tinand cont de 2857/2010 este aceea de a stabili cuantumul drepturilor banesti cuvenite reclamantului" in procentul cuvenit acestuia de 50% din cota de 4% datorata grupului de inventatori ``din profitul total obtinut in urma utilizarii inventiei".

Instanta de apel a retinut concluziile expertului in proprietate intelectuala P.D., desi in cuprinsul acestui raport se mentioneaza dificultatile efectuarii expertizei in lipsa lamuririlor suplimentare cerute de expert paratei care nu a dat curs acestei solicitari cu privire la modul de calcul al pretului de cost al produselor placi filtrare pe an in perioada 2002 - 2008.

A fost sanctionata depunerea ulterior momentului incuviintarii probelor a unor documente suplimentare - apreciate a fi noi probe a caror administrare nu s-a impus in cauza conform normelor procedurale - prin respingerea obiectiunilor la raportul de expertiza cu solicitarea ca expertul sa ia in analiza si acele documente.

Sanctiunea aplicata de instanta de apel este nelegala si a fost facuta cu incalcarea art. 129 alin. (4) C.proc.civ. Potrivit acestui text judecatorul este in drept sa le ceara paratilor, cu privire la situatia de fapt si motivarea in drept invocata in sustinerea pretentiilor si apararilor lor, sa prezinte explicatii si sa le puna in dezbaterea lor, orice imprejurare de fapt sau de drept chiar daca nu sunt mentionate in cerere sau in intampinare.

In acest context, imprejurarea ca nu au fost mentinute ca probe alte inscrisuri decat cele existente in dosar, nu este un motiv suficient pentru a inlatura de la analiza depunerea ulterioara in dosar a unor asemenea documente mai ales pe fondul deciziei de casare cu indrumari exprese si in contextul in care insusi expertul desemnat in cauza a solicitat o atare precizare sau completare, iar parata a solicitat expres sa se ia in examinare si noile documente.

Pentru lamurirea unei situatii expres determinate, judecatorul avea - corespunzator dispozitiilor imperative ale alin. (5) ale art. 129 C.proc.civ. - obligatia sa staruie prin toate mijloacele legale pentru a preveni orice greseala privind aflarea adevarului pe baza stabilirii faptelor si prin aplicarea corecta a legii.

Ca urmare, suplimentarea probei cu inscrisuri prin completarea actelor depuse la dosar cu noi inscrisuri - chiar tardiv depuse de parate in sustinerea apararilor sale - se impunea in cauza din multiple perspective legale imperative.

In primul rand art. 315 in temeiul caruia instanta de recurs a determinat obiectul cercetarii - stabilirea cuantumului avand ca punct de plecare inventia in discutie ``care constituie fundamentul actiunii", ceea ce impune analizarea tuturor documentelor existente in cadrul institutiei beneficiare de cesionarea inventiei.

Eliminarea inscrisurilor incuviintate initial ca probe pe motivul tardivei lor depuneri la dosar, dupa incuviintarea si administrarea acestei probe, este nelegala.

Depunerea cu intarziere din culpa paratei a documentatiei nu poate fi sanctionata cu inlaturarea probelor ci eventual cu sanctionarea partilor prin masurile procedurale prevazute in caz de abuz de drept sau obstructionarea judecatii dupa analizarea si probarea imprejurarilor care conduc la o asemenea concluzie.

Instanta in mod nelegal si fara argumente de fapt si de drept a apreciat ca tardive depunerea inscrisurilor, este o prezumtie a inexistentei acestora.

O asemenea interpretare - bazata pe un singur element - tardivitatea fara sa se analizeze si sa se verifice cauzele care au condus la o atare intarziere - este excesiva.

Nu se poate justifica masura nici prin decaderile prevazute de art. 287 al. (2) cu referire la pct. 3 si 4 ale alin. (1) care reglementeaza elementele pe care trebuie sa le cuprinda cererea de apel si a caror indicare este permisa pentru motivele in fapt si in drept si respectiv dovezile invocate in sustinerea apelului sub sanctiunea decaderii, pana la prima zi de infatisare.

Regularitatea cererii de apel - formulata de parata - nu se discuta in cauza ci, potrivit deciziei de casare, necesitatea completarii probelor in verificarea sustinerilor si apararilor legate de unul din motivele de apel - stabilirea cuantumului despagubirilor.

Ca urmare obiectul rejudecarii apelurilor impune cu precadere prin prisma dispozitiilor art. 129 alin. (5) examinarea si interpretarea probelor in dosar impusa ca urmare a exercitarii prin caile legale de atac a controlului regularitatii actului de justitie.

Sub aspectele mai sus sesizate s-a constatat a fi intemeiate motivele de recurs prevazute de art. 304 pct. 9 C.proc.civ.

S-a constatat intemeiat si motivul de recurs prevazut de art. 304 pct. 7 C.proc.civ. sub aspectul elementelor, contradictorii invocate, referitoare la inlaturarea unor probe. Desi mentioneaza deficientele in stabilirea elementelor de fapt in lipsa documentelor care sa le ilustreze se refuza examinarea acestora.

Motivul prevazut de art. 304 pct. 5 C.proc.civ., nu a putut fi retinut in cauza.

Neregularitatea semnalata - acceptarea concluziei orale puse cu ocazia acordarii cuvantului partilor in dezbaterea apelurilor - se inscrie in incalcarea dispozitiilor art. 68 C.proc.civ. cu privire la reprezentarea partii prin mandatar.

Potrivit art. 68 alin. (4)-(5)C.proc.civ. ``daca mandatul este dat unei alte persoane decat un avocat, mandatarul nu poate primi concluzii decat prin avocat, cu exceptia consilierului juridic care, potrivit legii reprezinta partea . Asistarea de catre avocat nu este ceruta doctorilor sau licentiatilor in drept civil ci sunt mandatari in pricinile statului sau rudelor, pana la al patrulea grad inclusiv".

Ca urmare in cazul dedus judecarii, instanta de apel a procedat cu nerespectarea dispozitiilor legale incidente, acceptand ca mandatarul reclamantului sa puna concluzii orale chiar si pe scurt desi nu facea parte din categoria persoanelor limitativ prevazuta de Codul de procedura civila, care inlatura aceasta restrictie .

Cu toate acestea pentru a atrage nulitatea hotararii sub acest aspect, art. 105 alin. (2) C.proc.civ. impune ca in cauza sa se fi pricinuit partii o vatamare ce nu se poate inlatura decat prin anularea actelor indeplinite cu neobservarea formelor legale.

Potrivit celor consemnate in incheierea de judecata din 23 aprilie 2012, in cauza nu s-a propus partii parate o asemenea vatamare, partea fiind reprezentata la dezbateri prin avocat ales care a si pus concluzii, raspunzand scurtelor concluzii orale puse de mandatarul nelicentiat in drept si care nu reprezenta un sot sau o ruda pana la gradul IV inclusiv.

Pentru considerentele aratate, in temeiul art. 312 al. (1) C.proc.civ. s-a admis recursul, s-a casat decizia, trimitandu-se cauza spre rejudecarea aceleiasi instante.