In motivare, a aratat ca intre reclamanta, in calitate de salariat, si paratul ISJ B., in calitate de angajator, s-a incheiat contractul individual de munca nr. 1463 / 12.10.2012. Din cuprinsul acestui contract si din fisa postului ce face parte integranta din contract rezulta urmatoarele elemente esentiale ce au caracterizat raportul juridic de munca astfel incheiat:
- reclamanta a dobandit calitatea de formator - expert pe termen lung in cadrul Proiectului POSDRU/ 87 /1. 3 /S/ xxxxx, finantat din fonduri europene;
- durata contractului a fost determinata, de 6 luni, pe perioada 13.10.xxxxxxxxxxxxxxx13, dar aceasta durata a fost prelungita ulterior pana la data de 30.09.2013, prin actul aditional nr. 1/ 3.12.2013 si actul aditional nr. 21 12. 01. 2013;
- durata muncii a fost stabilita la maxim 90 ore/ luna;
- salariul lunar a fost stabilit la 2822 lei, incluzand si obligatiile angajatorului, cu un tarif orar de 24,58 lei, cu precizarea ca plata se va face in functie de nr. de ore efectiv lucrate lunar. Tariful orar a fost modificat prin actul aditional nr. xxxxxxxxxxxx la 26,40 lei, incepand cu data de 12. 01. 2013;
- potrivit clauzei M pct. 1 lit. f), salariatul are dreptul la salarizare pentru munca depusa, aceasta obligatie legala fiind prevazuta si de art. 39 alin. l lit. a) din Codul muncii;
- potrivit clauzei M pct. 3 lit. c), angajatorul are obligatia sa informeze salariatul asupra conditiilor de munca si asupra elementelor care privesc desfasurarea relatiilor de munca, aceasta obligatie legala fiind prevazuta si de art. 40 alin. 2 lit. a) din Codul muncii;
- temeiul legal al incheierii si executarii contractului individual de munca a fost Legea nr. 53/2003, privind Codul muncii.
Nu a existat nici un incident in derularea acestui contract individual de munca, membra de sindicat respectandu-si intocmai obligatiile legale si contractuale, iar paratul efectuand plata salariului lunar pe baza verificarilor proprii a fiselor de pontaj care erau depuse de catre reclamanta.
Cu exceptia celor doua acte aditionale sus-mentionate, intre parti nu s-a incheiat nici un alt aditional referitor la cuantumul si modul de plata al salariului ori cu privire la durata muncii, in speta la plafonarea nr. de ore necesar a fi efectuat zilnic si saptamanal.
La data de 29. VI . 2015, paratul a emis Decizia nr. 529, prin care a dispus imputarea sumei de 643 lei reprezentand contravaloarea a 36 ore declarate neeligibile de catre OIPOSDRU, pentru perioada februarie - iunie 2013 (februarie 2013 - 12 ore - 229 lei si martie 2013 - 4 ore - 76 lei, aprilie 2013-8 ore-131 lei, mai 2013-8 ore-131 lei, iunie 2013- 4 ore -76 lei).
Din preambulul acestei decizii rezulta ca paratul a avut in vedere Instructiunea AMPOSDRU nr. 64 / 1. 02. 2013, privind numarul maxim de ore zilnic si / sau saptamanal de 13 ore/zi si, respectiv, 65 ore/saptamana.
Decizia mentionata este nelegala, intrucat decizia de imputare este un act juridic nul absolut, care nu poate produce nici o consecinta juridica. Astfel, procedura de atragere a raspunderii patrimoniale a salariatilor si cea de restituire a sumelor nedatorate este reglementata in art. 254 - 259 din Codul muncii, iar din analiza acestei proceduri se constata ca decizia de imputare nu este reglementata ca instrument juridic de stabilire a raspunderii patrimoniale a salariatului ori de restituire a sumelor incasate necuvenit.
Aceasta procedura presupune chemarea in judecata a salariatului, urmand ca instanta de judecata, pe baza de probe si in urma analizei dispozitiilor legale aplicabile, sa hotarasca daca salariatul trebuie sa raspunda patrimonial sau nu fata de angajator ori daca trebuie sa restituie vreo suma de bani incasata necuvenit sau nu.
Pe de alta parte, reclamanta nu a fost informata cu privire la existenta Instructiunii nr. 64/ 1. 02. 2013 si la obligatia de a nu depasi plafonul de 65 ore/saptamana si, respectiv, 13 ore/zi, obligatia de informare fiind prevazuta atat de clauza M pct. 3 lit. c) din contractul individual de munca, dar si de art. 40 alin. 2 lit. a) din Codul muncii.
Instructiunea invocata nu reprezinta un act normativ care sa fi fost publicat in Monitorul Oficial sau care sa fi fost adus la cunostinta reclamantei in vreun alt mod. Nu a fost incheiat nici un act aditional la contractul individual de munca prin care sa se fi modificat clauza referitoare la durata muncii, de maxim 90 de ore pe luna, contrar prevederilor art. 41 din Codul muncii, iar membra de sindicat a respectat clauza din contract .
Paratul care a efectuat plata salariului reclamantei nu isi poate invoca propria culpa, intrucat el a ordonantat plata salariului pe baza fiselor de pontaj depuse de reclamanta, fise de pontaj din care rezulta clar numarul de ore zilnic si saptamanal efectuate de reclamanta.
Reclamanta a lucrat efectiv nr. de ore pentru care a fost platita, iar salariul incasat a reprezentat contraprestatia muncii sale, asa cum prevede art. 159 din Codul muncii.
In conditiile aratate, nu se poate retine ca reclamanta a cauzat vreun prejudiciu angajatorului si nici ca aceasta a incasat sume de bani in mod necuvenit.
In drept, si-a intemeiat actiunea pe disp. art. 28(2) din Legea dialogului social, art. 159, art. 253-256, art. 266 si urm. din Codul muncii.
Prin intampinarea formulata, parata ISJ B. a solicitat respingerea cererii, intrucat reclamanta nu a respectat prevederile AMPOSDRU nr. 64/01. 02. 2013, privind numarul maxim de ore si/sau saptamanal de 13 ore/zi si, respectiv, 65 ore/saptamana. Asa cum rezulta din confirmarea e-mail anexata, reclamanta, la data de 06. 02. 2013, ora 08,58, a fost informata cu privire la numarul de ore/zi pe care un expert le poate desfasura. Atat ca urmare a comunicarii in format electronic, prin e-mail, cat si ca urmare a intalnirii de lucru cu formatorii din cadrul proiectului, expertii pe termen lung au fost informati de aceasta instructiune si trebuiau sa respecte instructiunea AMPOSDRU nr. 64/01. 02. 2013, in completarea Fisei individuale de pontaj si a Raportului de activitate .
Conform Contractului individual de munca al doamnei T. L., inregistrat cu nr. 1463/12.10.2012, contract individual de munca incheiat pentru proiectul POSDRU/87/1. 3/S/xxxxx "Competenta, profesionalism si dimensiune europeana prin integrarea TIC in actul educational " in afara orelor de program cu timp partial de lucru, reclamanta trebuia sa efectueze in cadrul contractului un numar de 90 ore/luna.
Pentru a respecta instructiunea si tinand cont de faptul ca proiectul/contractul se derula pe o perioada determinata, incepand cu data de 13.10.xxxxxxxxxxxxx13, perioada care a fost prelungita prin actul aditional nr. 1/03.12.2012, pana la data de 30.09.2013, reclamanta ar fi putut sa ceara reducerea orelor din norma de baza pentru a evita incalcarea prevederilor instructiunii.
Reclamanta a fost informata asupra conditiilor de munca si asupra elementelor care privesc desfasurarea relatiilor de munca . Referitor la contractele de munca initiale ale personalului angajat, in proiect a fost stabilit de comun acord cu toti membri echipei de implementare ca in functie de graficul proiectului si la convocarea managerului de proiect fiecare membru al echipei din proiect in fiecare zi de luni a saptamanii sa isi prezinte programul de lucru pentru toata saptamana. In functie de solicitarile managerului de proiect si in functie de activitatile din proiect, conform graficului s-au intalnit ori de cate ori a fost necesar pentru buna derulare a proiectului.
Intr-adevar, legislatia mentionata in Instructiunea AMPOSDRU nr. 64/01. 02. 2013 respectiv: Codul muncii, Directiva Consiliului 93/104/CE/1993 si Directiva 2003/88/CE a Parlamentului European si a Consiliului stabilesc cerintele minime de securitate si sanatate pentru organizarea timpului de lucru si se refera la perioadele minime de repaus zilnic, saptamanal, precum si anumitor aspecte legate de munca de noapte, munca in schimburi pentru munca desfasurata in cadrul unui contract de munca . in aceasta speta este vorba de mai multe contracte de munca .
Codul muncii permite incheierea mai multor contracte de munca cu norma intreaga sau timp partial, cu angajator diferiti sau acelasi angajator .
Legea unica de salarizare a personalului din unitatile bugetare permite efectuare unor ore de munca in cadrul proiectelor pana la nivelul unei norme pe luna, deci maxim 176 ore.
Instructiunea AMPOSDRU nr. 64/01. 02. 2013 de 13 ore /zi si, respectiv 65 ore/saptamana, priveste activitatea in cadrul proiectelor pentru ca sunt incheiate mai multe contracte de munca cu timp partial. Urmare a depunerii Cererilor de Rambursare nr. 5, versiunea 2, inregistrata la I. Scolar Judetean B. cu nr. 4255/27. 05. 2014 si a Scrisorii standard de informare a beneficiarului referitoare la Cererea de Rambursare nr. 6, versiunea nr. 2, inregistrata la ISJ cu nr. 344/19. 01. 2015 privind cheltuielile efectuate de catre Beneficiar si Parteneri pentru proiectul POSDRU/87/1. 3/S/xxxxx " Competenta, profesionalism si dimensiune europeana prin integrarea TIC in actul educational", acestea au fost supuse controlului si verificarii de catre OIPOSDU care au comunicat diminuarea sumelor a cheltuielilor solicitate spre rambursare.
Din scrisoarea standard de informare a beneficiarului nr. 4255/27. 05. 2014, rezulta faptul ca OIPOSDRU MEN nu valideaza sumele efectuate de catre Liderul de parteneriat referitor la salariile formatorilor aferente lunii februarie 2013, nu pot fi validate in totalitate deoarece s-a constatat in urma verificarilor ca a fost depasita limita saptamanala maxima prevazuta in Instructiunea nr. 64/01. 02. 2013.
I. Scolar Judetean B. a contestat in termen de 5 zile lucratoare, atat Scrisoarea-standard de informare a beneficiarului referitoare la Cererea de Rambursare nr. 6, versiunea nr. 2, inregistrata cu nr . 4255/27. 05. 2014, cat si Scrisoarea standard de informare a beneficiarului referitoare la Cererea de Rambursare nr. 6, versiunea nr. 2, inregistrata la I. Scolar Judetean B. cu nr. 344/19. 01. 2015, in ceea ce priveste diminuarea cheltuielilor dar ca urmare a analizarii contestatiei ce catre OIPOSDRU MEN, prin Referatul cu nr. OI/3405/SVPF/o`4. 06. 2014-ID57406, inregistrata la I. Scolar Judetean B. cu nr. xxxxx/19.11.2014, OIPOSDRU MEN a respins contestatia asupra cheltuielilor in cauza cu toate ca I. Scolar Judetean B. a precizat prin contestatie faptul ca formatorii si-au desfasurat activitatea de formare, aceasta a fost realizata, nu a fost blocat proiectul, au fost depuse eforturi suplimentare din partea formatorilor si a intregii echipe pentru atingerea obiectivelor proiectului.
Prin raspunsul la intampinare, reclamanta a apreciat ca aceasta comunicare prin e-mail a Instructiunii nr. 64 din 01. 02. 2013 nu reprezinta o modalitate legala de modificare a contractului, ci doar o informare a salariatului asupra clauzei din contract privind contractul de munca . ISJ B. avea obligatia incheierii unui act aditional prin care sa modifice clauza privind timpul de munca conform art. 17 alin. 3 lit. l din Codul Muncii. A reiterat in continuare o parte dintre motivele expuse in actiunea initiala.
Prin sentinta civila nr. 1336 din 18 decembrie 2015, Tribunalul B. a respins ca nefondata actiunea .
Pentru a hotari astfel, tribunalul a retinut ca, prin Decizia nr. 529 din 29. 06. 2015 I. Scolar Judetean B. a imputat numitei Traciuc L. suma de 643 lei, reprezentand contravaloarea a 36 ore declarate neeligibile de catre OIPOSDRU, pentru perioada februarie -iunie 2013, respectiv 12 ore in februarie, 4 ore in martie 2013, 8 ore in aprilie 2013, 8 ore in mai 2013 si 4 ore in iunie 2013. S-a avut in vedere ca nu a fost respectata Instructiunea AMPOSDRU 64 din 01. 02. 2013, privind numarul maxim de ore zilnic de 13 ore si, respectiv 65 ore pe saptamana.
Reclamanta a contestat aceasta decizie, apreciind, in primul rand, ca aceasta este un act juridic nul absolut, procedura de atragere a raspunderii materiale fiind reglementata de art. 254-259 din Codul Muncii si fiind necesara promovarea unei actiuni in justitie.
A retinut tribunalul ca reclamanta are calitatea de cadru didactic si a fost angajata atat pentru norma de baza la doua unitati scolare din B., respectiv Scolile Gimnaziale "Sfanta M. `` si "I. C. `` B., cat si pentru activitatea de formator de catre ISJ B., unitate din sistemul de invatamant, pentru a desfasura activitati specifice proiectului in cadrul unitatilor de invatamant, situatia cumulului celor doua activitati fiind reglementata nu numai prin Codului Muncii, ci si prin Legea 1/2011. Conform art. 283 din Legea nr. 1 /2011, raspunderea patrimoniala a personalului didactic, a personalului didactic auxiliar, precum si a celui de conducere, de indrumare si de control din invatamantul preuniversitar se stabileste potrivit legislatiei muncii. Decizia de imputare, precum si celelalte acte pentru recuperarea pagubelor si a prejudiciilor se fac de conducerea unitatii sau a institutiei al carei salariat este cel in cauza, in afara de cazurile cand, prin lege, se dispune altfel.
In plus, conform art. 357 din acelasi act normativ, personalul care lucreaza in domeniul educatiei permanente poate ocupa urmatoarele functii: cadru didactic, cadru didactic auxiliar, formator, instructor de practica, evaluator de competente, mediator, facilitator al invatarii permanente, consilier, mentor, facilitator/tutore on-line, profesor de sprijin si alte functii asociate activitatilor desfasurate in scopul educatiei permanente.
Rezulta, asadar, ca legiuitorul a stabilit pentru personalul nominalizat in Legea 1/2011 un regim special derogatoriu fata de cadrul general aratat in Codul Muncii, atata timp cat a reglementat posibilitatea emiterii unei decizii de imputare in raspunderea patrimoniala a personalului didactic si de indrumare. Din acest punct de vedere, Decizia nr. 529 din 29. 06. 2015 nu este nelegala.
Sub aspectul incalcarii dispozitiilor Codului Muncii cu privire la modificarea contractului individual de munca, a retinut prima instanta ca, prin contractul individual nr. 1463 din 12.10.2012, partile nu au stabilit ca programul de munca trebuie structurat intr-un anumit mod, ci doar ca acesta trebuie sa totalizeze 90 ore pe luna, conform art. H din act. Instructiunea nr. 64 din 01. 02. 2013 a Autoritatii de Management POSDRU nu modifica cu nimic aceasta clauza contractuala, intrucat aceasta aduce la cunostinta despre necesitatea respectarii unor reglementari comunitare in intocmirea actelor ce atesta desfasurarea unor activitati .
De altfel, din pontajele depuse chiar de reclamanta la filele 18-27 dosar fond rezulta ca programul de lucru era stabilit chiar de catre T. L., fara ca angajatorul sa intervina in acesta sau sa stabileasca un anumit calendar de desfasurare a activitatilor. Din acest punct de vedere, raporturile de munca sunt partial atipice fata de cele stabilite de Codul Muncii, prin art. 17 si urmatoarele, intrucat angajatorul nu pastrat prerogativa de a stabili si programul de activitate, respectiv de a verifica indeplinirea acestuia, fiind lasata chiar la latitudinea reclamantei modalitatea de indeplinire a sarcinilor ce decurg din fisa postului.
Cum instructiunea AMPOSDRU 64/2013 a fost comunicata reclamantei la data de 06. 02. 2013, iar primul pontaj a fost intocmit de reclamanta la 28. 02. 2013, rezulta ca aceasta ar fi trebuit sa aiba in vedere consemnarea activitatilor pe ore/zi sau ore/saptamana in acord cu Directivele 93/104/CE si 2003/88/CE . Din pontajul pentru luna februarie 2013 rezulta ca pentru saptamana 4 -10 februarie reclamanta a inscris cele 40 ore la norma de baza, alte 4 ore proiectul POSDRU 91/2. 2 si inca alte 29 ore pentru proiectul POSDRU 87/1. 3 . Rezulta un total de 73 ore lucrate pe saptamana fata de limita maxima de 65 ore. De altfel, sub aspectul numarului de ore, reclamanta nu a contestat consemnarile paratei din Decizia de Imputare nr. 59 din 29. 06. 2015.
In schimb, reclamanta a mentionat ca parata isi invoca propria culpa, deoarece ISJ B. ar fi ordonantat plata salariului pe baza fiselor de pontaj. Sustinerile partii sunt insa in contradictie cu dispozitiile art. 256 din Codul Muncii, care stabilesc ca salariatul care a incasat de la angajator o suma nedatorata este obligat sa o restituie . Din acest text reiese ca obligatia de restituire subzista indiferent daca exista sau nu o culpa a angajatorului in stabilirea sumei initiale ce a fost platita. Daca s-ar fi dorit instituirea regulii privind restituirea sumei cu exceptia situatiei in care a existat o greseala din partea angajatorului legiuitorul ar fi stabilit acest lucru in mod expres in textul mentionat. Cum o asemenea distinctie nu exista, rezulta ca salariatul trebuie sa restituie suma nedatorata indiferent de existenta sau inexistenta culpei angajatorului.
Tribunalul a avut in vedere ca si sub aspectul salarizarii raporturile de munca dintre parti sunt atipice fata de reglementarile generale din cadrul Codului Muncii, intrucat plata acestora este asigurata din alte fonduri decat cele ale angajatorului pe baza unui proiect desfasurat in conditiile Programului Sectorial de Dezvoltare a Resurselor Umane finantat de Uniunea Europeana. Chiar daca initial drepturile salariale sunt asigurate de ISJ B., controlul privind respectarea conditiilor de desfasurarea a Proiectului si de rambursare a sumelor este desfasurat de o alta persoana decat cea a angajatorului, respectiv Autoritatea de Management a POSDRU, care poate stabili neregularitati in legatura cu desfasurarea operatiunilor derulate in cadrul contractelor de finantare . Sub acest aspect, in mod corect s-a stabilit ca este necesara respectarea limitei maxime de 65 ore pe saptamana, astfel ca nici din acest punct de vedere actiunea formulata de reclamanta nu este intemeiata.
In consecinta, tribunalul a respins ca nefondata cererea .
Impotriva acestei hotarari, in termen legal, a declarat apel reclamanta T. L., prin S. Invatamantului P. B., criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie.
In motivare, arata ca tribunalul nu a analizat temeinic inscrisurile depuse la dosar si a facut o gresita aplicare a dispozitiilor legale incidente in cauza.
Astfel, primul motiv de anulare invocat cu privire la decizia de imputare a fost acela ca decizia de imputare este un act juridic nul absolut, care nu poate produce nici o consecinta juridica. A motivat ca procedura de atragere a raspunderii patrimoniale a salariatilor si cea de restituire a sumelor nedatorate este reglementata in art. 254 - 259 din Codul muncii si ca din analiza acestei proceduri se constata ca decizia de imputare nu este reglementata ca instrument juridic de stabilire a raspunderii patrimoniale a salariatului ori de restituire a sumelor incasate necuvenit.
Actuala procedura legala presupune chemarea in judecata a salariatului, urmand ca instanta de judecata, pe baza de probe si in urma analizei dispozitiilor legale aplicabile, sa hotarasca daca salariatul trebuie sa raspunda patrimonial sau nu fata de angajator ori daca trebuie sa restituie vreo suma de bani incasata necuvenit sau nu.
In speta, instanta de fond a considerat neintemeiat acest motiv de anulare, invocand depozitiile art. 283 din Legea nr. 1/2011 a educatiei nationale, care reglementeaza acest instrument juridic de atragere a raspunderii, considerand ca astfel se stabileste un regim derogatoriu fata de cadrul general stabilit de Codul muncii.
In opinia sa, aceasta motivare este gresita, pentru urmatoarele considerente :
Dispozitiile primei teze a art. 283 din Legea nr. 1/2011, a educatiei nationale, fac trimitere la legislatia muncii, de unde concluzia ca legiuitorul nu a dorit sa stabileasca un regim derogatoriu in cazul personalului din invatamant ("Raspunderea patrimoniala a personalului didactic, a personalului auxiliar, precum si a celui de conducere, de indrumare si de control din invatamantul preuniversitar se stabileste potrivit legislatiei muncii``).
In teza a doua a art. 283, legiuitorul mentioneaza decizia de imputare, precizand totodata faptul ca aceasta, precum si celelalte acte pentru recuperarea pagubelor si prejudiciilor se fac de conducerea unitatii sau institutiei, in afara de cazurile cand, prin lege, se dispune altfel.
Apreciaza ca, prin coroborarea primei teze cu ultima teza a art. 283 din Legea nr. 1/2011, legiuitorul nu a dorit sa creeze un cadru derogatoriu de la dreptul comun, ci, dimpotriva, trimiterea expresa la legislatia muncii si reglementarea emiterii deciziei de imputare numai in cazul cand printr-o alta lege nu se dispune altfel (in speta Legea nr. 53/2003) denota intentia legiuitorului de a nu crea un cadru derogatoriu, ci unul supus dreptului comun in materie.
O dovada in plus o constituie reglementarea cu adevarat speciala, derogatorie, din Legea nr. 188/1999, privind Statul functionarilor publici. Astfel, pe de o parte, in art. 85, este reglementata decizia de imputare ca fiind actul juridic de atragere a raspunderii civile a functionarului public pentru situatiile reglementate la art. 84 lit. a) si b), cu mentionarea expresa a cadrului procedural si a termenelor procedurale in care poate fi emisa si contestata, dar si hotararea judecatoreasca pentru situatia de la art. 84 lit. c).
Pe de alta parte, in art. 117 se prevede faptul ca dispozitiile legii se completeaza cu prevederile din legislatia muncii etc., dar numai in masura in care nu contravin dispozitiilor din legea in discutie, exprimarea literara fiind categorica in a defini caracterul de lege speciala a Legii nr. 188/1999.
Facand o comparatie intre cele doua reglementari ale deciziei de imputare, se poate constata ca vointa legiuitorului a fost aceea ca Legea nr. 188/1999 sa fie o lege speciala in privinta raspunderii civile a functionarilor publici (fapt explicabil prin regimul juridic special al acestei categorii profesionale ), in timp ce Legea nr. 1/2011 se supune, din acest punct de vedere, reglementarii generale din legislatia muncii. Ca urmare, apreciaza apelanta ca instanta de fond nu a dat o interpretare corecta textului art. 283 din Legea nr. 1/2011, pronuntand o sentinta nelegala din acest punct de vedere.
Un alt motiv de anulare a deciziei de imputare pe care l-a invocat a fost cel referitor la faptul ca nu a fost incheiat nici un act aditional la contractul individual de munca, prin care sa se fi modificat clauza referitoare la durata muncii de maxim 90 de ore pe luna, asa cum prevad imperativ dispozitiile art. 41 din Codul muncii si cum s-a stipulat in mod expres in penultima clauza din contractul individual de munca .
Potrivit dispozitiilor art. 41 alin. 1 si alin. 3 lit. f) din Codul muncii, timpul de munca este unul dintre elementele esentiale ale contractului individual de munca, care poate fi modificat numai prin acordul partilor, iar potrivit dispozitiilor art. 17 alin. 5 din Codul muncii, "orice modificare a unuia dintre elementele prevazute la alin. (3) in timpul executarii contractului individual de munca impune incheierea unui act aditional la contract intr-un termen de 20 de zile lucratoare de la data aparitiei modificarii. "
Chiar daca apelantei i s-a comunicat Instructiunea nr. 64/01. 02. 2013, paratul ISJ B. - in calitate de angajator - avea nu numai obligatia informarii, ci si obligatia incheierii unui act aditional la contractul individual de munca prin care, de comun acord cu salariatul, sa modifice clauza referitoare la timpul de munca sau durata muncii (art. 17 alin. 3 lit. l ) din Codul muncii).
Aceasta, intrucat, asa cum rezulta in mod expres din contractul individual de munca, temeiul legal al incheierii si executarii contractului individual de munca in discutie - este Legea nr. 53/2003 privind Codul muncii.
Sustine ca prima instanta a inlaturat in mod gresit si acest motiv de anulare, cu motivarea ca instructiunea nu a modificat cu nimic clauza din contractul individual de munca si ca programul de lucru era stabilit chiar de catre reclamanta, fara interventia angajatorului.
In opinia sa, este evidenta modificarea clauzei numerotate cu M in contractul individual de munca al reclamantei, cata vreme, initial, s-a convenit ca durata muncii de expert - formator era de maxim 90 de ore pe luna, iar prin Instructiunea nr. 64 / 1. 02. 2013 s-a plafonat aceasta durata la maxim 13 ore / zi si, respectiv, 65 ore/saptamana, inclusiv norma de baza stabilita prin contractele individuale de munca incheiate separat, in calitate de cadru didactic .
In consecinta, sustine ca instanta de fond a nesocotit dispozitiile art. 17 si 41 din Codul muncii, desi se impunea aplicarea lor in cauza.
Un alt motiv de anulare invocat a fost cel referitor la culpa paratului - intimat care a verificat fisele de pontaj depuse de apelanta din care rezulta clar numarul de ore lucrate zilnic si saptamanal, nu a cerut niciodata modificarea acestor documente, dimpotriva, a ordonantat plata salariului raportat la acel numar de ore.
Solicita a se observa ca, anexat intampinarii depuse la prima instanta, paratul a depus cateva adrese in care recunoaste ca a fost necesara concentrarea programului pentru o perioada mai scurta de timp pentru a putea duce la indeplinire obiectivele proiectului, astfel ca s-a lucrat si in zilele de sambata si duminica, precum si ca formatorii si-au desfasurat activitatea si ca au depus eforturi suplimentare pentru a nu fi blocat proiectul ( adresa nr. 344 / 26. 01. 1015 - pag. 3, adresa nr. 5900 / 29. 06. 2015- pag. 3 ).
Din acest punct de vedere, considera gresita motivarea instantei de fond; ca potrivit art. 256 din Codul muncii culpa angajatorului nu este relevanta si ca obligatia de restituire a sumei subzista in orice conditii .
Pentru a exista obligatia de restituire in sarcina salariatului, este necesar ca acesta sa o fi incasat in mod nedatorat, conditie prevazuta expres de textul art. 256 din Codul muncii,
Or, apelanta a prestat efectiv munca pentru care a incasat salariul, situatie recunoscuta de catre paratul - intimat prin adeverintele sus-mentionate, iar salariul a reprezentat contraprestatia muncii sale, asa cum prevede art. 159 din Codul muncii . Mai mult, in loc sa lucreze doar in timpul saptamanii, a facut efortul de a lucra in zilele de repaos saptamanal pentru a contribui la indeplinirea obiectivelor proiectului si pentru a nu bloca lucrarile acestui proiect.
Mai mult, desi era obligata sa respecte deopotriva Instructiunea nr. 64, paratul intimat a ordonantat la plata salariul reclamantei, desi cunostea din foile de pontaj ca numarul de ore maxim saptamanal a fost depasit.
In aceste conditii, nu se poate retine ca a cauzat vreun prejudiciu angajatorului si nici ca aceasta a incasat sume de bani in mod necuvenit, in acceptiunea dispozitiilor art. 256 din Codul muncii.
Asa cum rezulta din partea a doua a instructiunii nr. 64 / 1. 02. 2013, sumele aferente orelor care vor depasi limita stabilita nu se vor rambursa din Fondul Social European / Bugetul national, dar fata de situatia anterior descrisa rezulta ca aceste sume vor putea fi acoperite din alte fonduri, prin demersurile efectuate de paratul - intimat, in calitate de angajator .
Pentru toate aceste motive, considera apelanta ca sentinta apelata este nelegala si netemeinica, motiv pentru care solicita schimbarea in tot a acesteia.
In drept, invoca dispozitiile art. 466 si 480 Cod procedura civila.
Desi legal citat, intimatul I. Scolar Judetean B. nu a formulat intampinare, dar, prezenta in instanta la termenul de judecata de astazi, reprezentanta acestuia a depus concluzii scrise, prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat si mentinerea sentintei pronuntata de instanta de fond, ca temeinica si legala.
Analizand cauza, prin prisma motivelor de apel invocate, Curtea constata ca apelul este intemeiat, pentru urmatoarele considerente:
Prin decizia nr. 529 din 29. 06. 2015 s-a imputat contestatoarei suma de 643 lei cu titlu de daune, reprezentand valoarea a 36 de ore declarate neeligibile de catre OIPOSDRU.
In conformitate cu dispozitiile art. 169 alin. 2 din Codul muncii: "Retinerile cu titlu de daune cauzate angajatorului nu pot fi efectuate decat daca datoria salariatului este scadenta, lichida si exigibila si a fost constatata ca atare printr-o hotarare judecatoreasca definitiva si irevocabila. ``
Potrivit art. 283 din Legea nr. 1 /2011: "Raspunderea patrimoniala a personalului didactic, a personalului didactic auxiliar, precum si a celui de conducere, de indrumare si de control din invatamantul preuniversitar se stabileste potrivit legislatiei muncii. Decizia de imputare, precum si celelalte acte pentru recuperarea pagubelor si a prejudiciilor se fac de conducerea unitatii sau a institutiei al carei salariat este cel in cauza, in afara de cazurile cand, prin lege, se dispune altfel``.
Din modul de reglementare cuprins in teza I a art. 283 din Legea nr. 1/2011, rezulta ca legiuitorul a inteles sa supuna raspunderea patrimoniala a personalului didactic regimului de drept comun in materie si anume legislatiei muncii. Teza a doua nu stabileste un regim derogatoriu, ci mentioneaza doar persoanele care au atributii in emiterea deciziilor de imputare si a celorlalte acte de stabilire a prejudiciilor in conditiile reglementarii generale. Nu exista nici o mentiune, in sensul ca angajarea raspunderii personalului didactic se poate realiza (prin derogare de la norma generala) pe baza deciziei de imputare. Sau, daca aceasta ar fi fost intentia legiuitorului, in mod cert, reglementarea ar fi trebuit sa contina si alte norme referitoare la conditiile emiterii deciziei, elementele acesteia, termene etc. Si desigur, nu ar mai fi avut nici un sens norma cuprinsa in teza I a art. 283 din Legea 1/2001. Prin urmare, nu se poate aprecia ca art. 283 din Legea 1/2011 contine o reglementare speciala fata de legea generala reprezentata de Codul muncii.
Iar, asa cum am aratat deja, in conformitate cu dispozitiile art. 169 alin. 2 din Legea nr. 53/2003 (Codul muncii), angajarea raspunderii patrimoniale a angajatului nu se poate realiza decat in baza unei hotarari judecatoresti definitive si irevocabile, decizia de imputare nr. 575 din 29. 06. 2015, emisa de angajator, fiind nelegala.
Ca urmare, in temeiul art. 480 alin. 2 din Codul muncii, Curtea va admite apelul si va schimba sentinta atacata in sensul ca va admite contestatia si va anula decizia nr. 529 din 29. 06. 2015, emisa de intimatul I. Scolar Judetean B. .
PENTRU ACESTE MOTIVE,
IN NUMELE LEGII,
D E C I D E :
Admite apelul declarat de reclamanta T. L., CNP xxxxxxxxxxxxx, reprezentata de S. Invatamantului P. B., cu sediul in municipiul B., . 10, judetul B., prin avocat M. M., cu sediul in municipiul B.,, judetul B., impotriva sentintei nr. 1336 din 18 decembrie 2015, pronuntata de Tribunalul B. - Sectia I civila - in dosarul nr. XXXXXXXXXXXX, parat intimat fiind I. Scolar Judetean B., C. xxxxxxx, cu sediul in municipiul B., . 28, judetul B. .
Schimba in totalitate sentinta civila nr. 1336 din 18.12.2015 a Tribunalului B., in sensul ca:
Admite actiunea formulata de reclamanta T. L..
Anuleaza decizia de imputare.
Pronuntata in sedinta publica din 19 aprilie 2016.
Admisibilitate Cerere de drept comun de obligare a Fondului de Garantare a Asiguratilor la plata daunelor morale si materiale determinate de un accident rutier Pronuntaţă de: Decizia civila nr. 113/A din 15.06.2018 a Curtii de Apel Galati
Procedura concordatului preventiv. Cerere de interventie principala. Admisibilitate. Conditii si efecte Pronuntaţă de: Curtea de Apel Iasi, Sectia civila, Decizia civila nr. 137/9.04.2020
Contestatie impotriva deciziei de concediere; nulitatea absoluta a deciziei de concediere; continutul deciziei de sanctionare; nemotivare Pronuntaţă de: Curtea de Apel Iasi, Sectia Litigii de munca si asigurari sociale, Decizia nr. 429/13.10.2020
Organizatie sindicala. Calitate procesuala activa Pronuntaţă de: Curtea de Apel Iasi, Sectia Litigii de munca si asigurari sociale, Decizia civila nr. 587/4 octombrie 2018
Efectuarea cercetarii disciplinare in lipsa salariatului care nu a fost legal citat. Incalcare drept la aparare Pronuntaţă de: Curtea de Apel Bacau � Sectia I Civila - Decizia civila nr. 481 din 14 iunie 2019
Reducerea programului de lucru si a salariului in contextul reducerii temporare a activitatii impune existenta unor motive obiective care nu depind de vointa exclusiva a angajatorului Pronuntaţă de: Curtea de Apel Timisoara - Decizia civila nr.135/2020
Suspendarea de drept a raportului de serviciu nu poate opera in cazul in care este necesar a se evalua de catre angajator infractiunea pentru care s-a dispus trimiterea in judecata Pronuntaţă de: Tribunalul Arges - Sentinta civila nr. 292/2020
Suspendarea raportului de serviciu al functionarului public. Conditii Pronuntaţă de: Tribunalul ARGES - Sentinta civila nr. 292/17.07.2020
Mobbing-ul este considerat un fenomen la granita cu discriminarea Pronuntaţă de: Tribunalul Arad - Sentinta civila nr. 571 din data de 08 septembrie 2020
Criteriile stabilirii salariului de baza in privinta personalului platit din fonduri publice. Complexitatea si importanta activitatii desfasurate Pronuntaţă de: Curtea de Apel Cluj - Decizia civila nr. 805/A din data de 31 mai 2019
Aspecte practice privind Cercetarea disciplinara a salariatilor Sursa: MCP Cabinet avocati
Ce se intampla cu sumele achitate in temeiul unui act administrativ fiscal anulat. Poate instanta dispune direct restituirea lor? Sursa: Alex Slujitoru si Cristiana Ionescu, Avocati, Radu si Asociatii SPRL
Dialogurile MCP (III) - Dreptul la deconectare al salariatului. Respectarea timpului normal de lucru in era digitala Sursa: Avocat Marius-Catalin Predut
Dreptul la deconectare al salariatului in era digitala. Reglementare Sursa: avocat Emilia Alexandra Ioana | MCP Cabinet avocati
Evaluarea salariatilor prin procese automate, aplicatii si platforme electornice Sursa: avocat Gales Iulian | MCP Cabinet avocati
Contract individual de munca, Model 2021. PDF si Word editabil Sursa: MCP Cabinet avocati
Particularitati privind procedura concilierii in litigiile de munca Sursa: avocat Andreea-Cristina Deaconu | MCP Cabinet avocati