Motive de oportunitate. Anulare hotarare AGA

Hotararile adunarii generale pot fi atacate in justitie numai daca sunt contrare legii sau actului constitutiv, asadar numai pentru motive de nelegalitate, iar nu pentru motive de oportunitate care privesc modalitatea de stabilire a cuantumului indemnizatiilor administratorilor.

Prin cererea inregistrata pe rolul Tribunalului Bucuresti, Sectia a VI - a comerciala, reclamanta S.I.F. M. SA a chemat in judecata pe parata SC C. SA, solicitand sa dispuna anularea hotararii A.G.O.A. - punctele 6 si 7 - si hotararea AGEA a SC C. SA din 29.04.2008.

In motivarea cererii, reclamanta a aratat ca adunarea generala ordinara a decis aprobarea contractului de administrare practicat de societate in relatia cu administratorul societatii si majorarea indemnizatiilor membrilor comitetului de directie la niste sume exorbitante, urmarindu-se extragerea de bani din societate prin membrii comitetului de directie, in considerarea faptului ca exista un grup de actionari care colaboreaza in acest sens.

In baza acestor considerente reclamanta a apreciat ca nelegala hotararea adunarii generale extraordinare prin care s-a aprobat rascumpararea de catre societate a propriilor actiuni in conformitate cu dispozitiile art. 1031 din Legea nr. 31/1990, in conditiile in care societatea a demarat un amplu proces investitional, pentru care erau necesare credite de aproximativ 19 milioane euro, reclamanta sustinand ca se urmareste consolidarea pozitiei actionarilor care controleaza societatea prin efortul substantial al societatii.

Reclamanta a mentionat ca prin adoptarea acestor hotarari s-a comis un abuz de putere, grupul de actionari care detine controlul profitand de aceasta pozitie pentru a spolia societatea si a-i prejudicia pe ceilalti actionari.

In drept, au fost invocate dispozitiile art. 132 alin. (2) si art. 103 din Legea nr. 31/1990.

Reclamanta a depus o completare a cererii de chemare in judecata, solicitand instantei sa dispuna anularea punctelor 6 si 7 ale Hotararii nr. 1/2008 a AGOA SC C. SA, anularea Hotararii nr. 2/2008 a AGEA SC C. SA.

In motivarea cererii, reclamanta a aratat ca indemnizatiile exorbitante acordate sunt in contradictie cu dispozitiile legale, avand in vedere ca cei trei directori executivi nu isi indeplinesc atributiile care le revin, fiind vadit disproportionate si fata de salariul acordat directorului magazinului C. Situatia economica a societatii nu justifica acordarea remuneratiilor, intrucat este caracterizata prin pierderi, activitate redusa, recurgerea la imprumuturi sau la vanzari de active si o evolutie generala defavorabila.

Dublarea indemnizatiei si rascumpararea propriilor actiuni in baza unei decizii adoptate cu incalcarea dispozitiilor legale, in situatia in care societatea a inchis magazinul C., principala sursa de venit, pentru realizarea unui proiect investitional pentru care vor fi accesate credite substantiale, urmareste in fapt scoaterea din societate a unor sume cat mai mari in folosul celor trei actionari.

In drept, au fost invocate prevederile art. 153¹⁸ din Legea nr. 31/1990.

Prin sentinta comerciala nr. 1355 din 23.01.2009 pronuntata de Tribunalul Bucuresti, Sectia a VI-a comerciala, actiunea reclamantei a fost respinsa ca neintemeiata, instanta de fond apreciind ca aspectele criticate vizeaza oportunitatea adoptarii masurilor contestate, iar nu legalitatea sau incalcarea actului constitutiv, ca potrivit dispozitiilor art. 132 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 pot fi atacate cu actiune in anulare numai hotararile adunarii generale contrare legii sau actului constitutiv, imprejurare fata de care primul capat de cerere referitor la anularea punctelor 6 si 7 ale hotararii nr. 1/2008 a AGOA SC C. SA a fost apreciat ca neintemeiat.(a€¦)

Impotriva acestei sentinte a declarat apel reclamanta SIF M. SA care a invocat, in esenta, caracterul lacunar si impropriu al motivarii, incalcarea dreptului sau la un proces echitabil prin neadministrarea probei cu expertiza si interpretarea si aplicarea gresita a dispozitiilor legale pe care si-a intemeiat actiunea precizata.

Curtea de Apel Bucuresti, Sectia a V-a comerciala, prin decizia nr. 225 din 18 mai 2011, a admis apelul reclamantei, a schimbat in tot sentinta apelata si a admis actiunea reclamantei astfel cum a fost precizata.

In fundamentarea acestei decizii, instanta de prim control judiciar a retinut, in esenta, urmatoarele:

- in mod netemeinic prima instanta a considerat ca stabilirea cuantumului exorbitant al indemnizatiilor administratorilor (mai exact a 3 dintre acestia) este o decizie de oportunitate si ca nu a fost incalcata legea in acest caz, fata de concluziile raportului de expertiza intocmit in cauza si din raspunsul la obiectiunile formulate de intimata SC C. SA in care expertul contabil precizeaza fara dubiu ca situatia economico-financiara a intimatei in anii 2007 - 2008 se caracterizeaza printr-o lipsa a lichiditatilor si necesitatea societatii de a atrage fonduri de finantare externe (credite bancare pe termen mediu si lung), ca rentabilitatea si profitabilitatea aferente anului financiar 2008 (cand s-au adoptat hotararile atacate) sunt grav afectate prin valori negative ale urmatorilor indicatori: excedentul brut din exploatare, profitul din exploatare, profitul curent si profitul net;

- societatea a inregistrat pierdere din exploatare, respectiv pierdere din activitatea curenta ceea ce denota o situatie economica nesatisfacatoare, fiind astfel incalcate dispozitiile art. 153¹⁸ alin. (4) din L.S.C;

- potrivit dispozitiilor art. 153¹⁸ din Legea nr. 31/1990 republicata, trebuie respectata proportionalitatea remuneratiilor cu indatoririle specifice ale administratorilor sau ale directorilor si, indeosebi, cu situatia economica a societatii, fiind evident ca o societate in criza, precum parata, nu va putea acorda remuneratii mari administratorilor sau managerilor.

A conchis in final instanta de apel ca prin adoptarea Hotararii AGOA din 29.04.2008 - pct. 6 si 7 au fost adoptate masuri nelegale, cu incalcarea prevederilor exprese si imperative ale art. 153¹⁸ alin. (4) din L.S.C., dar si ca hotararea nr. 2 a AGEA din aceeasi data a fost in mod nelegal adoptata, cu toate ca in privinta acesteia a expirat termenul maxim de 10 luni, stabilit pentru rascumpararea propriilor actiuni .

Impotriva acestei decizii a declarat recurs parata SC C. SA, solicitand admiterea recursului, modificarea in tot a sentintei atacate, respingerea ca neintemeiat a apelului formulat de S.I.F. M. SA si mentinerea hotararii instantei de fond .

Recurenta - parata si-a subsumat criticile motivului de modificare reglementat de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. si a adus in sustinere urmatoarea argumentatie:

In ceea ce priveste solutionarea primului capat de cerere instanta de apel a incalcat dispozitiile art. 132 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, care prevad faptul ca hotararile adunarii generale pot fi atacate in justitie numai daca sunt contrare legii sau actului constitutiv, respectiv numai pentru motive de nelegalitate, si a aplicat in mod eronat prevederile art. 15318 alin. (4) din Legea nr. 31/1990 si prevederile art. 948 C. civ., reclamanta neinvocand in cuprinsul cererii de chemare in judecata motive de nelegalitate a hotararilor atacate, ci motive de oportunitate, in speta nefiind astfel incidente motive de nulitate a punctelor 6 si 7 din hotararea AGOA mai sus evocata.

A considerat recurenta - parata ca nu exista motive de nulitate a punctelor 6 si 7 din hotararea mai sus mentionata, aceasta fiind convocata si adoptata in mod legal, cu respectarea tuturor prevederilor legale in vigoare.

In considerarea acestei argumentatii recurenta-parata a facut trimitere si a prezentat indatoririle specifice ale administratorilor si la situatia economica a societatii. (a€¦)

Inalta Curte, examinand decizia atacata din perspectiva criticilor formulate, a constatat ca recursul este fondat pentru motivele ce urmeaza a fi prezentate.

Instanta de apel, calificand drept cauze de nulitate a unei hotarari AGA motivele intemeiate de reclamanta pe dispozitiile art. 132 si 15318 alin. (4) din Legea nr. 31/1990, a facut o aplicare si interpretare gresita a legii din perspectiva regimului nulitatii aplicabil unei hotarari AGA in dreptul societar.

Astfel, potrivit art. 132 din LSC pot fi atacate cu actiune in anulare numai hotararile AGA contrare legii sau actului constitutiv iar conform art. 153¹⁸ alin. (4) din aceeasi lege AGA se va asigura, la stabilirea remuneratiilor sau a altor avantaje, ca acestea sunt justificate in raport de indatoririle specifice ale persoanelor respective si de situatia economica a societatii.

Asa cum se poate observa, motivele de nulitate invocate nu se pot incadra in dispozitiile amintite intrucat nu se inscriu in ipoteza legala astfel reglementata, acestea vizand in realitate motive de oportunitate.

Or, dispozitiile art. 132 din LSC au ca finalitate cenzurarea legalitatii unei hotarari AGA din perspectiva caracterului sau statutar, si nu a oportunitatii adoptarii acesteia.

De asemenea, trebuie subliniat si faptul ca AGA este singurul organ care are drept de apreciere a situatiei economice a societatii si de stabilire a remuneratiilor administratorilor in functie de criterii determinate, situatia de fapt nerelevand niciun indiciu in sensul ca prin aprobarea contractului de administrare si a indemnizatiilor lunare s-au extras sume de bani in mod fraudulos din societate .

Asadar, Inalta Curte, constatand ca decizia recurata este cenzurabila din perspectiva criticilor formulate, in temeiul art. 312 C. proc. civ., .a admis recursul, a modificat decizia recurata in sensul ca a respins ca nefondat apelul reclamantei.