Descrierea faptei ce constituie abatere disciplinara. Element esential al deciziei de sanctionare

Prin cererea inregistrata pe rolul acestei instante la data de 20.03.2015, contestatoarea S. L. S. a formulat, in contradictoriu cu intimatul S. Judetean de Urgenta Pitesti, contestatie impotriva deciziei de sanctionare disciplinara nr. 96 din 25. 02. 2015, solicitand ca prin hotararea ce se va pronunta sa se constate in principal nulitatea absoluta a acesteia, iar in subsidiar sa se dispuna inlocuirea sanctiunii aplicate cu cea a avertismentului, si obligarea paratului la restituirea sumelor retinute in baza deciziei si la plata cheltuielilor de judecata .

In motivarea cererii, contestatoarea a aratat ca decizia de sanctionare contestata incalca prevederile art. 252 alin. 2 lit. a, b si c din Codul muncii, intrucat nu contine descrierea faptei ce constituie abatere disciplinara, simpla indicare a faptului ca s-a constatat nerespectarea regimului de manipulare nefiind suficienta, atata timp cat nu se explica in ce anume a constat aceasta nerespectare prin prisma faptelor pe care le-ar fi savarsit. In plus, in decizie nu se precizeaza in concret care dintre dispozitiile din documentele enumerate au fost incalcate si nici care au fost motivele pentru inlaturarea apararilor formulate de salariat . Decizia este lovita de nulitate absoluta si pentru nelegalitatea cercetarii disciplinare efectuate, respectiv pentru neaducerea la cunostinta reclamantei a faptei pentru care in final a fost si sanctionata. De asemenea, si sub aspectul temeiniciei decizia nu este legal emisa, dat fiind ca nu este singura ce utiliza vestiarul, iar colega sa, M. B., a recunoscut ca fiola de Mialgin ii apartinea. In subsidiar, reclamanta apreciaza ca sanctiunea aplicata nu este proportionala cu fapta si in plus este discriminatorie, intrucat alte colege au fost sanctionate doar cu avertisment scris.

In drept, s-au invocat dispozitiile art. 252 alin. 5 din Codul muncii.

Prin intampinarea formulata in cauza la data de 23-04-2015, intimatul a solicitat respingerea contestatiei ca neintemeiate, aratand ca situatia de fapt este clar descrisa prin decizia de sanctionare, normele incalcate fiind stabilite prin lege, respectiv prin Legea nr. 339/2005 si prin HG nr. 1915/2006. De asemenea, in act se mentioneaza dispozitiile legale aplicate, cat si motivele pentru care au fost inlaturate apararile contestatoarei. In plus, din raspunsurile reclamantei la intrebarile adresate cu ocazia cercetarii disciplinare, precum si din referirea la perchezitia efectuata, rezulta cu claritate ca reclamantei i s-a adus la cunostinta fapta pentru care era cercetata. Nu se poate retine nici existenta vreunei discriminari intre salariati, intrucat toti angajatii ce au fost gasiti cu fiole de Mialgin au primit aceeasi sanctiune.

In drept, s-au invocat dispozitiile art. 205 N C. pr. civ.

Prin sentinta nr. 2329 din 9 noiembrie 2015, Tribunalul Arges a admis contestatia formulata de contestatoare, a anulat decizia de sanctionare disciplinara nr. 96 din 25. 02. 2015 emisa de S. Judetean de Urgenta Arges si a obligat intimatul la plata catre contestatoare a sumelor retinute cu titlu de sanctiune disciplinara in baza acestei decizii.

Pentru a hotari astfel, tribunalul a retinut urmatoarele:

Contestatoarea este angajata intimatului pe postul de asistent medical, iar prin decizia nr. 96/25-02-2015, contestata in cauza, a fost sanctionata cu reducerea salariului de baza pe o durata de 3 luni cu 10%, retinandu-se savarsirea abaterii disciplinare constand in nerespectarea regimului special de manipulare si depozitare a substantelor stupefiante (Mialgin).

Analizand legalitatea emiterii deciziei contestate, instanta retine ca aceasta nu a fost emisa cu respectarea cerintelor de forma si continut, prevazute de dispozitiile imperative ale art. 251 si ale art. 252 alin. 2 din Codul muncii.

Astfel, textul legal prevede, sub sanctiunea nulitatii absolute, ca in decizia disciplinara se mentioneaza, printre altele, descrierea faptei ce constituie abatere disciplinara, precum si prevederile din statutul de personal, regulamentul intern, contractul individual de munca sau contractul colectiv de munca aplicabil care au fost incalcate de salariat .

De asemenea, sub sanctiunea nulitatii absolute, nicio masura, cu exceptia celei prevazute la art. 248 alin. 1 lit. a din Codul muncii, nu poate fi dispusa mai inainte de efectuarea unei cercetari disciplinare prealabile, sens in care salariatul este convocat in scris de persoana imputernicita de catre angajator sa realizeze cercetarea, precizandu-se obiectul, data, ora si locul intrevederii.

Prin urmare, in decizie trebuie sa fie descrisa in mod concret abaterea pentru care a fost aplicata sanctiunea disciplinara, atat sub aspectul realitatii faptice, dar si sub aspectul prevederilor contractuale nesocotite.

Altfel spus, decizia de concediere trebuie motivata in fapt si in drept, cu aratarea clara, explicita, detaliata a conduitei salariatului neconforme cu regulile privind disciplina muncii, astfel incat sa fie posibil controlul judecatoresc sub toate aspectele.

De asemenea, aceasta aratare clara, explicita, detaliata a conduitei salariatului neconforme trebuie respectata si in convocarea scrisa adresata salariatului conform art. 251 din Codul muncii, deoarece numai in acest mod se asigura cu adevarat dreptul la aparare al angajatului.

In speta, desi conform deciziei de sanctionare abaterea retinuta consta in detinerea unei substante stupefiante, in convocarea contestatoarei la cercetarea disciplinara prealabila fapta ce se aduce la cunostinta salariatei este: existenta unor deficiente constatate in procesul-verbal incheiat de organele de politie ca urmare a efectuarii unei perchezitii la sediul unitatii, fapta ce ar putea fi considerata insusire de bunuri sau materiale ale unitatii (fila 14). Prin nota explicativa data de reclamanta cu ocazia cercetarii prealabile (fila 15), aceasta arata ca materialele sanitare gasite in vestiar nu erau pastrate in scop personal, neavand intentia de a-si le insusi, salariatul nefacand nicio mentiune cu privire la gasirea vreunui medicament in vestiarul utilizat.

Aceste acte se coroboreaza cu declaratiile martorilor audiati in cauza, care au arata ca nu le-au fost aduse la cunostinta anterior cercetarii disciplinare constatarile perchezitiei efectuate de organele de politie, martora M. B. aratand ca, desi a semnat procesul-verbal de perchezitie, nu l-a citit.

Prin urmare, tribunalul retine ca reclamantei, ce nu a participat la perchizitie, nu i-a fost adusa la cunostinta in etapa cercetarii disciplinare prealabile fapta pentru care a fost in final sanctionata, nefiind respectat dreptul acesteia la aparare, fiind incalcat deci art. 251 din Codul muncii.

Intrucat potrivit art. 251 alin. 1 Codul muncii aceasta lipsa de forma se sanctioneaza cu nulitatea absoluta, contestatoarea este scutita de sarcina probarii vreunei vatamari, aceasta fiind evidenta, dar si prezumata de lege. Acest viciu de forma nu poate fi acoperit prin acte exterioare deciziei de sanctionare, nici macar prin constatarea si afirmarea savarsirii abaterii retinute in sarcina angajatului.

De altfel, paratul nu s-a preocupat nici macar sa stabileasca care dintre cele doua angajate ale sale este responsabila de gasirea unei singure fiole de Mialgin in vestiarul comun.

Aceasta in contextul in care paratul a recunoscut ca la nivelul Spitalului nu exista o procedura clara, adusa la cunostinta salariatilor, de manipulare si utilizare a acestor medicamente cu regim special, invocarea ulterioara a unor norme legale neraspunzand exigentelor impuse de art. 252 alin. 2 lit. b din Codul muncii.

Conform art. 79 din Codul muncii, in caz de conflict de munca angajatorul nu poate invoca in fata instantei alte motive de fapt sau de drept decat cele precizate in decizia de concediere .

Pentru aceste considerente, instanta a admis contestatia si a anulat decizia de sanctionare disciplinara, obligand intimatul la plata catre contestatoare a sumelor retinute cu titlu de sanctiune disciplinara in baza acestei decizii. De asemenea, tribunalul a luat act ca reclamanta nu a solicitat obligarea in cauza a intimatului la plata cheltuielilor de judecata .

Impotriva sentintei a formulat apel S. Judetean de Urgenta Pitesti aratand ca in mod gresit prima instanta a retinut ca decizia prin care a fost aplicata sanctiunea disciplinara este lovita de nulitate absoluta pentru motivul ca nu este descrisa fapta retinuta in sarcina reclamantei.

In fapt, din continutul deciziei contestate rezulta ca reclamanta se face vinovata de faptul ca a incalcat prevederile legale privind regimul special de manipulare si depozitare a substantelor stupefiante.

S-a sustinut in continuare ca in decizia de sanctionare s-a aratat in mod expres ca nu au existat consecinte directe ale abaterii disciplinare savarsite, dar prin savarsirea acesteia s-au creat premisele si riscul unor astfel de consecinte cu efecte negative asupra activitatii medicale din cadrul spitalului.

Totodata, s-a aratat ca din anexa procesului verbal de perchezitie rezulta in mod cert savarsirea abaterii disciplinare, precum si faptul ca i-a fost adusa la cunostinta in etapa cercetarii disciplinare prealabile fapta pentru care a fost in final sanctionata.

Este nefondat apelul formulat pentru considerentele ce se succed.

Asa cum rezulta din considerentele sentintei atacate rezulta ca instanta fondului a retinut ca decizia contestata este lovita de nulitate absoluta intrucat nu a fost emisa cu respectarea cerintelor de forma si continut prevazute de art. 251 coroborat cu art. 252 alin. 2 din Codul muncii.

Prin urmare, raportat la temeiul de drept in baza caruia prima instanta a admis actiunea, Curtea constata ca motivele de apel trebuie sa vizeze numai critici legate de nulitatea deciziei de sanctionare si din perspectiva art. 252 Codul muncii, si anume: lipsa din cuprinsul actului de sanctionare a descrierii unei fapte care se constituie in abatere disciplinara, precum si faptul ca in procedura cercetarii prealabile, reclamantei nu i-a fost adusa la cunostinta fapta pentru care a fost in final sanctionata (fiind incalcat dreptul la aparare prev. de art. 251 din Codul muncii).

In speta, conform deciziei de sanctionare, abaterea retinuta in sarcina reclamantei consta in aceea ca a detinut o substanta stupefianta, respectiv o fiola de Mialgin in vestiarul comun, fapt interzis pentru buna desfasurare a activitatii in cadrul spitalului.

In acest context, paratul a recunoscut ca la nivelul unitatii spitalicesti nu exista o procedura clara, care sa fi fost adusa la cunostinta salariatilor in ceea ce priveste manipularea, depozitarea si utilizarea unor medicamente cu regim special, fapt care naste suspiciuni in ceea ce priveste informarea exacta a salariatilor in legatura cu conduita pe care trebuie sa o adopte in activitatea depusa la locul de munca (nerespectarea regimului special de manipulare si depozitare a substantelor stupefiante - Mialgin).

Prin urmare, Curtea retine ca in mod corect, in conditiile in care fapta nu a fost descrisa in cuprinsul actului sanctionator, in sensul ca nu s-au aratat in mod corect elementele constitutive ale acestei abateri, prima instanta a sanctionat aceasta lipsa cu nulitatea absoluta.

Simpla constatare a existentei unor deficiente in activitatea de manipulare si depozitare a substantelor stupefiante, fara ca angajatorul sa fie preocupat a stabili drepturile si obligatiile corelative ale personalului, implicit ale reclamantei in cauza, cu privire la utilizarea acestor substante, nu poate conduce la sanctionarea disciplinara a acesteia din urma, pentru ca nu se stie care trebuie sa fie conditia impusa salariatului.

Este adevarat ca aceste atributii vizand respectarea regimului special de manipulare si depozitare a substantelor stupefiante pot fi delegate sau puse in sarcina unor persoane de catre angajator, acest fapt fiind absolut necesar pentru o buna desfasurare a activitatii medicale, dar acest lucru trebuie sa rezulte in mod expres dintr-un act scris, cum ar fi fisa postului, ordinul intern sau sa fie dovedit in vreun mod faptul ca aceste atributii erau in sarcina contestatoarei si ca aceasta avea cunostinta de ele.

In aprecierea Curtii, numai in acest mod putea sa fie realizata conditia vizand descrierea abaterii disciplinare in cuprinsul actului de sanctionare, cu toate consecintele ce decurg de aici.

Prin urmare, la o analiza atenta a deciziei contestate rezulta, fara dubiu, ca lipsesc elementele esentiale vizand descrierea abaterii disciplinare de care se face vinovata reclamanta, precum si informarea contestatoarei in cadrul cercetarii disciplinare in legatura cu fapta ce i se retine in sarcina, fapt pentru care, Curtea, in temeiul art. 480 Cod de procedura civila, va respinge ca nefondat apelul declarat de intimat .

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat apelul formulat de intimatul S. JUDETEAN DE URGENTA PITESTI, cu sediul in Pitesti,, judet Arges, C. xxxxxxx, impotriva sentintei civile nr. 2329 din 9 noiembrie 2015 pronuntata de Tribunalul Arges, in dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX, intimata fiind contestatoarea S. L. S., domiciliata in Pitesti,, , , CNP xxxxxxxxxxxxx.

Definitiva.