Recurs impotriva neacordarii cheltuielilor de judecata. Justificarea cheltuielilor de judecata

Prin cererea precizata inregistrata pe rolul Tribunalului Hunedoara, reclamanta SC S. SRL a chemat in judecata pe parata SC E.S. SA solicitand instantei ca prin hotararea ce o va pronunta sa fie obligata sa-i puna la dispozitie intreaga cantitate de 150.000 mc structura in vederea demolarii si sa fie obligata aceasta la plata de penalitati de intarziere in cuantum de 1.477.715 lei.

In motivarea cererii reclamanta a aratat ca prin contractul de prestari servicii din 2008 parata s-a obligat sa-i puna la dispozitie cantitatea de 150.000 mc structura in vederea demolarii, insa aceasta refuza nejustificat sa-si indeplineasca aceasta obligatie . Reclamanta a mai aratat ca nu-si poate desfasura activitatea .

Actiunea a fost intemeiata in drept pe dispozitiile art. 969 C. civ. si art. 46 C. com.

Parata SC E.S. SA a formulat cerere de aratare a titularului dreptului, drept detinut de Primaria Municipiului Hunedoara. In motivarea cererii, parata a aratat ca dreptul de emitere a autorizatiei nu-i apartine, acest atribut revenind Primariei Municipiului Hunedoara conform art. 63 alin. (5) lit. g) din Legea nr. 215/2001 iar acest fapt a fost adus la cunostinta reclamantei.

Parata SC E.S. SA, prin intampinare a invocat exceptia de netimbrare a capatului de cerere privind penalitatile, exceptia lipsei calitatii procesuale pasive, exceptia de inadmisibilitate a cererii de chemare in judecata, exceptia de prematuritate a actiunii.

De asemenea, parata SC E.S. SA a formulat cerere reconventionala prin care a solicitat rezilierea contractului din 2008 in baza pactului comisoriu de gradul IV.

Parata Primaria Municipiului Hunedoara prin intampinare, a solicitat respingerea cererii de aratare a titularului dreptului ca tardiv formulata si ca fiind formulata impotriva unei persoane fara calitate procesuala pasiva.

Instanta a analizat cu prioritate exceptiile invocate si a retinut urmatoarele:
-exceptia de netimbrare este neintemeiata intrucat reclamanta a achitat taxa judiciara de timbru;
-exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratei SC E.S. SA este neintemeiata intrucat pretentiile solicitate de reclamanta decurg din contractul incheiat intre parti;
-exceptia de inadmisibilitate este neintemeiata intrucat motivele invocate privesc fondul cauzei;

-exceptia de prematuritate a fost apreciata intemeiata in parte, intrucat reclamanta a inregistrat cererea de chemare in judecata anterior datei fixata pentru conciliere si in acest fel nu a respectat prevederile art. 720 1 C. proc. civ.
-exceptia invocata de parata Primaria Municipiului Hunedoara a fost respinsa ca neintemeiata intrucat cererea de aratare a titularului dreptului a fost formulata o data cu intampinarea.
-exceptia lipsei calitatii procesual pasive a paratei Primaria Municipiului Hunedoara a fost apreciata ca intemeiata intrucat Primaria nu are capacitate procesuala, neavand folosinta drepturilor sale pentru a sta ca parte in judecata;
-exceptia insuficientei timbrari a cererii reconventionale a fost apreciata ca intemeiata in raport de netimbrarea acesteia, in conditiile in care reprezentantul paratei a declarat ca intelege sa nu timbreze cererea reconventionala;

Prin sentinta nr. 1035/CA din 10 iunie 2009, Tribunalul Hunedoara, sectia comerciala si de contencios administrativ, a admis in parte actiunea formulata de reclamanta, a obligat parata sa puna la dispozitia reclamantei cantitatea de 150.000 mc structura; a respins ca prematur formulata cererea de obligare a paratei la plata penalitatilor de intarziere; a anulat ca insuficient timbrata cererea reconventionala; a respins cererea de aratare a titularului dreptului.

Pe fondul cauzei, Tribunalul a apreciat ca potrivit art. 5.2 lit. d) din contractul incheiat intre parti, parata s-a obligat sa puna la dispozitia reclamantei o cantitate de structura in vederea demolarii. Obligatia de a obtine autorizatia de demolare incumba paratei in calitate de proprietar al supraedificatelor, conform art. 1 din Legea nr. 50/1991.

Impotriva acestei sentinte au declarat apel parata SC E.S. SA Hunedoara si primarul municipiului Hunedoara.

Curtea de Apel Alba Iulia, sectia comerciala, prin decizia comerciala nr. 106/A din 27 noiembrie 2009 a anulat ca netimbrat apelul declarat de parata SC E.S. SA si a respins ca nefondat apelul declarat de parata Primaria Municipiului Hunedoara.

Apelul declarat de parata SC E.S. SA a fost anulat ca netimbrat, avand in vedere neindeplinirea obligatiei de plata a taxei judiciare de timbru si a timbrului judiciar.

In ceea ce priveste apelul declarat de parata Primaria Municipiului Hunedoara, Curtea l-a apreciat ca nefondat avand in vedere ca factura fiscala depusa pentru dovedirea cheltuielilor de judecata nu reprezinta document de plata justificativ pentru acordarea cheltuielilor de judecata .

De asemenea, Curtea nu a luat act de tranzactia intervenita intre SC E.S. SA si SC S. SRL intrucat tranzactia nu a fost insusita de una dintre partile in proces, respectiv Primaria Municipiului Hunedoara si se refera la alte dosare aflate pe rolul Tribunalului Hunedoara.

Impotriva acestei decizii a declarat recurs parata Primaria Municipiului Hunedoara, in cadrul termenului legal, in temeiul motivului de nelegalitate prevazut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea recursului, modificarea in parte a deciziei recurata, in sensul admiterii apelului cu privire la acordarea cheltuielilor de judecata .

In motivarea recursului, parata a aratat ca prin intampinarea depusa la dosarul cauzei la instanta de fond a solicitat acordarea de cheltuieli de judecata, iar in intervalul dintre amanarea pronuntarii si pronuntarea deciziei a depus la dosar nota de cheltuieli . In dovedirea acestor cheltuieli s-a depus in xerocopie factura fiscala. Sustine ca nu a putut depune copia ordinului de plata pentru ca nu s-a aflat in posesia acestuia, la acel moment.

In continuare sustine ca in cuprinsul facturii fiscale este mentionat numarului contractului de asistenta juridica, acelasi numar fiind mentionat si pe delegatia de reprezentare . In aceste conditii contractul de asistenta este titlu executoriu intre partile care l-au incheiat.

Sustine ca nu exista nici o norma imperativa care sa impuna depunerea originalului inscrisului doveditor al cheltuielilor de judecata .

Recursul este nefondat, urmand a fi respins pentru urmatoarele considerente:

Inalta Curte, va examina in raport de motivul de nelegalitate prevazut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. - invocat de catre recurenta - gresita aplicare a dispozitiilor art. 274 C. proc. civ.

Astfel, dispozitiile textului legal sus mentionat, reglementeaza un aspect al raportului juridic de drept procesual, textul stabilind ca ``Partea care cade in pretentiuni, va fi obligata, la cerere, sa plateasca cheltuieli de judecata``. In cadrul acestui raport, instanta va determina cuantumul cheltuielilor de judecata, partea din vina careia s-a purtat procesul trebuind sa suporte cheltuielile facute justificat de partea castigatoare.

O componenta a cheltuielilor de judecata este constituita din onorariile de avocat, care se stabilesc pe baza reglementarii cuprinse in Legea nr. 51/1998.

Pentru a raspunde criticilor recurentei si pentru argumentarea solutiei pronuntata, Inalta Curte arata ca trebuie facuta o disociere intre raportul juridic civil, respectiv contractul de asistenta juridica, reglementat de Legea nr. 51/1995 si raportul juridic de drept procesual civil, reglementat de art. 274 C. proc. civ., raport in cadrul caruia trebuie solutionata problema lichidarii cheltuielilor de judecata .

Este adevarat ca raportul juridic dintre avocat si clientul sau (partile contractului de asistenta juridica) nu poate fi controlat in mod direct de catre nici un organ al statului, insa in situatia aplicarii dispozitiilor art. 274 C. proc. civ., acest raport nu este stinjenit in nici un mod, deoarece activitatea instantei nu stinjeneste executarea contractului de asistenta juridica -reglementat de Legea nr. 51/1995- ea fiind limitata la stabilirea cheltuielilor de judecata si nu la neacordarea onorariului avocatului.

In cadrul operatiei de determinare a cheltuielilor de judecata, instanta va analiza in ce masura cheltuielile facute de partea care a castigat procesul sunt justificate. Astfel, taxele judiciare se timbru, potrivit art. 35 din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 146/1997, fac dovada achitarii acestora numai in masura in care la dosarul cauzei a fost depus originalul sau copia conforma cu originalul a chitantei reprezentand taxa judiciara de timbru. In continuare, justificarea onorariilor expertilor se face tot prin depunerea la dosarului cauzei a originalului reprezentand chitanta prin care a fost achitat acest onorariu. In ceea ce priveste onorariile de avocat, acestea se dovedesc prin depunerea la dosarul cauzei a originalului chitantei reprezentand achitarea onorariului de avocat sau a ordinului de plata, insotite de un exemplar al facturii fiscale, care sa mentioneze numarul contractului de asistenta juridica sau numarul dosarului pentru care au fost achitate aceste sume. Justificarea acestui rationament are in vedere ca in raport de actele justificative ale platilor efectuate, instanta va acorda cheltuielile de judecata, iar dispozitivul hotararii poate fi pus in executare silita in ceea ce priveste aceste cheltuieli . Deci, dreptul de creanta al partii careia i-au fost acordate cheltuieli de judecata este stabilit prin hotararea instantei, care va constitui inscris justificativ pentru partea care a avansat aceste cheltuieli .

Critica recurentei privind natura juridica a contractului de asistenta, care este titlu executoriu in ceea ce priveste cheltuielile de judecata, vizeaza raporturile dintre avocat si clientul sau, aceste sume putand fi recuperate prin intermediul executarii silite de la client, si nu au relevanta asupra situatiei de fata, in care aceste sume au fost achitate de client, dar nu au fost justificate in fata instantei.

Revenind la speta de fata, Inalta Curte constata ca pentru justificarea cheltuielilor reprezentand onorariu de avocat, recurenta a depus in fata instantei de fond o copie transmisa prin fax a facturii fiscale din 3 iunie 2009. In cadrul caii de atac a apelului, recurenta a depus in completarea cererii privind acordarea de cheltuieli aferente judecatii in fata instantei de fond, exemplarul roz al facturii fiscale sus mentionate. In sustinerea cererii de recurs, recurenta a depus copia ordinului de plata din 9 iunie 2009, prin care Municipiul Hunedoara a achitat catre aparatorul sau onorariul de avocat.

In raport de aceasta situatie de fapt, Inalta Curte constata ca in mod legal instanta de apel a respins cererea de acordare a cheltuielilor de judecata, ocazionate de prestatia avocatului in fata instantei de fond, in conditiile in care justificarea acestor cheltuieli a fost facuta initial cu o xerocopie a facturii fiscale, iar ulterior cu factura fiscala care potrivit anexei din Ordinul Ministerului Finantelor Publice din 2006, reprezinta document pe baza caruia se intocmeste instrumentul de decontare a serviciilor prestate. Faptul ca in fata instantei de recurs a fost depusa copia ordinului de plata care atesta plata efectuata de catre Primaria Municipiului Hunedoara, nu poate conduce la schimbarea solutiei pronuntata in raport de aceasta cerere accesorie, intrucat controlul instantei de recurs are in vedere numai verificarea legalitatii deciziei din apel, pe baza probelor administrate. Art. 305 C. proc. civ., consacra regula inadmisibilitatii probelor noi in recurs, cu exceptia inscrisurilor emanate de la partile din proces, care ar fi putut avea inraurire asupra solutiei, daca ar fi fost folosite de instanta a carei hotarare s-a atacat. Ori, in situatia de fata, inscrisul nou nu a fost depus la dosarul cauzei din culpa aparatorului recurentei parate Primaria Municipiului Hunedoara, care avea obligatia de a indeplini obligatiile prescrise de lege, conform regulilor procedurale si in termenele legale.

Invocarea de catre recurenta a lipsei rolului activ (desi nu expressis verbis) din partea instantei, in raport de faptul ca in cuprinsul facturii era mentionat acelasi numar de contract ca si in cuprinsul delegatiei de reprezentare a partii, precum si faptul ca in nota de cheltuieli depusa la instanta de fond s-a strecurat o eroare materiala in sensul indicarii altui platitor al onorariului, nu poate exonera partea in culpa de indeplinirea obligatiilor stabilite prin contractul de asistenta juridica .

In raport de aceste precizari, Inalta Curte, constatand legalitatea deciziei pronuntata de catre instanta de apel, in temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., urmeaza a respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de parata primarul Municipiului Hunedoara impotriva deciziei comerciale nr. 106/A din 27 noiembrie 2009 a Curtii de Apel Alba Iulia, sectia comerciala.

Irevocabila.

Pronuntata in sedinta publica, astazi 23 aprilie 2010.