Hotararea in Cauza Ana Ionescu si altii impotriva Romaniei, din 26.02.2019

Strasbourg
Definitiva
9 septembrie 2019

Hotararea a devenit definitiva in conditiile prevazute la art. 44 A� 2 din Conventie . Aceasta poate suferi modificari de forma .
In Cauza Ana Ionescu si altii impotriva Romaniei,
Curtea Europeana a Drepturilor Omului (Sectia a patra), reunita intr-o camera compusa din:
Ganna Yudkivska, presedinte, Paulo Pinto de Albuquerque, Krzysztof Wojtyczek, Carlo Ranzoni, Georges Ravarani, Marko Bosnjak, Peter Paczolay, judecatori, si Marialena Tsirli, grefier de sectie,
dupa ce a deliberat in camera de consiliu, la 22 ianuarie 2019,
pronunta prezenta hotarare, adoptata la aceeasi data:

PROCEDURA
1. La originea cauzei se afla cererile indreptate impotriva Romaniei, introduse la Curte in temeiul art. 34 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale ("Conventia") de catre resortisanti romani, in marea lor majoritate, la diferite date indicate in tabelul anexat.
2. Guvernul roman ("Guvernul") a fost reprezentat de agentul guvernamental, doamna C. Brumar, din cadrul Ministerului Afacerilor Externe.
3. Guvernul roman a fost informat in privinta tuturor cererilor in temeiul art. 1 din Protocolul nr. 1 la Conventie; de asemenea, a fost informat in privinta unor cereri (nr. 37.487/03, 21.121/04, 13.354/05 si 35.547/07) in care au fost formulate capete de cerere si in temeiul art. 6 din Conventie .
4. Informate in privinta dreptului lor de a depune observatii scrise in temeiul art. 36 A� 1 din Conventie, guvernele francez (cererile nr. 37.487/03 si 7.174/04) si german (cererea nr. 12.838/07) nu si-au exprimat intentia de a interveni in cadrul procedurii.
5. Doamna Iulia Motoc, judecator ales sa reprezinte Romania, s-a abtinut de la judecarea cauzei (art. 28 din Regulamentul Curtii). In consecinta, presedintele a decis sa il desemneze pe domnul Krzysztof Wojtyczek, judecatorul ales sa reprezinte Polonia, drept judecator ad-hoc (art. 26 A� 4 din Conventie si art. 29 A� 1 din Regulament).

IN FAPT
I. Circumstantele cauzei
6. Lista reclamantilor si detaliile relevante ale cererilor sunt prezentate in tabelul anexat.
7. Circumstantele de fapt si de drept prezentate in cererile actuale sunt similare cu cele ale reclamantilor din Cauza Strain si altii impotriva Romaniei (Cererea nr. 57.001/00, pct. 5-18, CEDO 2005-VII), precum si ale reclamantilor Rodan, sot si sotie, din Cauza Preda si altii impotriva Romaniei (Cererea nr. 9.584/02 si alte 7 cereri, pct. 35-41, 29 aprilie 2014).
Pe scurt, reclamantii au obtinut hotarari judecatoresti definitive care constatau ca nationalizarea de catre fostul regim comunist a proprietatilor acestora fusese nelegala si ca nu au incetat sa fie titularii legitimi ai respectivelor proprietati. In pofida faptului ca titlurile de proprietate ale acestora nu au fost contestate, reclamantii nu au putut redobandi posesia asupra proprietatilor, intrucat acestea din urma fusesera vandute de catre stat unor terte parti. Reclamantii nu au primit compensatii pentru respectivele proprietati.

II. Dreptul si practica interne relevante
8. Istoricul dreptului si practicii interne relevante in ceea ce priveste recunoasterea proprietatilor nationalizate in mod nelegal vandute de catre stat catre terte parti a fost rezumat in hotararile Curtii in cauzele Brumarescu impotriva Romaniei (MC) (nr. 28.342/95, pct. 34-35, CEDO 1999-VII); Strain si altii (citata anterior, pct. 19-23); Maria Atanasiu si altii impotriva Romaniei (nr. 30.767/05 si 33.800/06, pct. 44 si urm., 12 octombrie 2010); Preda si altii (citata anterior, pct. 68-74); si Dickmann si Gion impotriva Romaniei (nr. 10.346/03 si 10.893/04, pct. 52-58, 24 octombrie 2017).

IN DREPT
I. Cu privire la conexarea cererilor
9. Avand in vedere obiectul similar al cererilor, Curtea considera oportuna examinarea acestora conexat, intr-o singura hotarare .

II. Locus standi
10. Mostenitorii unora dintre reclamanti au informat Curtea despre decesul respectivilor reclamanti si, in calitate de rude apropiate, si-au exprimat intentia de a continua procedura in locul lor. Guvernul nu a prezentat obiectii in acest sens. Avand in vedere legaturile stranse de rudenie si interesele legitime ale mostenitorilor de a continua procedura, Curtea admite ca mostenitorii reclamantilor decedati pot continua procedura in locul lor. Prin urmare, va continua sa examineze cererile respective, la solicitarea mostenitorilor (a se vedea tabelul anexat pentru detalii).

III. Cu privire la pretinsa incalcare a art. 1 din Protocolul nr. 1 la Conventie
11. Reclamantii au sustinut ca imposibilitatea de a redobandi posesia proprietatilor lor nationalizate in mod nelegal sau de a le fi asigurate compensatii, in pofida hotararilor care le-au recunoscut drepturile de proprietate, a constituit o incalcare a dreptului lor la respectarea bunurilor, in temeiul art. 1 din Protocolul nr. 1 la Conventie, care prevede:
"Orice persoana fizica sau juridica are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decat pentru cauza de utilitate publica si in conditiile prevazute de lege si de principiile generale ale dreptului international.
Dispozitiile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le considera necesare pentru a reglementa folosinta bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contributii sau a amenzilor."

A. Cu privire la admisibilitate
1. Cererile nr. 20.106/04 si 12.838/07
a) Cererea nr. 20.106/04 (Maria Magdalena Suru)
12. In 2015, partile au transmis informatii actualizate cu privire la capetele de cerere formulate de reclamanta in temeiul art. 1 din Protocolul nr. 1; aceste informatii aratau ca, la 5 martie 2014, reclamanta a primit despagubiri din partea autoritatilor interne. In special, in temeiul unei hotarari din 19 iunie 2012 pronuntate de instantele interne, care i-au recunoscut inca o data dreptul la despagubiri, reclamanta fusese invitata sa aleaga doua proprietati dintr-o lista pusa la dispozitie de autoritati. Reclamanta a facut o alegere la momentul respectiv. In acest sens, Guvernul a sustinut ca problema ridicata de prezenta cerere a fost solutionata.
13. In observatiile sale din 12 ianuarie 2015, reclamanta a aratat ca nu a putut intra in posesia proprietatilor primite ca despagubire .
14. Curtea reaminteste ca, in temeiul art. 37 A� 1 lit. b) din Conventie, poate "[...] in orice stadiu al procedurii, sa hotarasca scoaterea de pe rol a unei cereri atunci cand circumstantele permit sa se traga concluzia ca [...] litigiul a fost rezolvat [...]".
15. Curtea ia nota de sustinerile partilor si de faptul ca reclamanta a acceptat despagubirea care i-a fost acordata la 5 martie 2014. Din dosarul cauzei, inclusiv din observatiile Guvernului din octombrie 2015, reiese ca, incepand cu 16 octombrie 2015, beneficiaza de deplina posesie asupra celor doua proprietati primite ca despagubire .
16. Prin urmare, Curtea apreciaza ca aspectul care a dus la plangerea formulata de reclamanta in temeiul art. 1 din Protocolul nr. 1 a fost solutionat in sensul art. 37 A�1 lit. b) din Conventie si ca respectarea drepturilor omului, astfel cum sunt definite in Conventie si in protocoalele la aceasta, nu ii impune sa continue examinarea cererii in temeiul art. 37 A� 1 in fine. In consecinta, cauza trebuie sa fie scoasa de pe rol, in masura in care se refera la acest capat de cerere .
b) Cererea nr. 12.838/07 (Michael si Iohann Ehrmann)
17. Guvernul a sustinut, printre altele, ca reclamantii au depus cererea de restituire in 2005 si ca nu au introdus o cale de atac impotriva deciziei interne prin care li s-a respins actiunea in despagubiri . In consecinta, Guvernul a invocat neepuizarea cailor de atac interne disponibile.
18. Reclamantii au sustinut ca autoritatile ar fi trebuit sa solutioneze cererea lor de reparare integrala (restitutio in integrum) in temeiul dispozitiilor generale care reglementeaza proprietatea, astfel cum sunt prevazute de Codul civil, iar nu in temeiul legilor speciale privind restituirea proprietatilor nationalizate.
19. Curtea observa de la bun inceput ca hotararea judecatoreasca definitiva in cauza reclamantilor se limita la recunoasterea unui drept la despagubire in conformitate cu legile speciale de restituire a proprietatii si ca, in anul 2005, reclamantii au ales sa depuna o cerere de restituire in conformitate cu Legea nr. 10/2001 privind restituirile. Cu toate acestea, nu au urmat cu diligenta aceasta cale de atac.
20. Avand in vedere cele mentionate anterior, Curtea considera ca obiectia Guvernului trebuie admisa si ca acest capat de cerere trebuie respins in temeiul art. 35 A� 1 si A� 4 din Conventie pentru neepuizarea cailor de atac interne.
2. Restul cererilor
21. Guvernul a sustinut ca reclamantii nu au epuizat caile de atac interne disponibile si/sau ca acestia nu puteau pretinde ca detin o proprietate in sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 la Conventie, plangerile lor fiind, prin urmare, incompatibile rationae materiae.
22. Reclamantii au contestat aceste argumente si au sustinut ca mecanismul de compensare instituit prin legislatia interna nu era eficient.
23. Curtea reaminteste ca a luat deja pe larg in considerare si a respins aceleasi obiectii privind pretinsa inaplicabilitate a art. 1 din Protocolul nr. 1 la Conventie in situatii identice celor din prezenta cauza (a se vedea Strain si altii, citata anterior, pct. 30, 31 si 38).
De asemenea, a luat deja in considerare si a respins in repetate randuri sustinerile Guvernului in ceea ce priveste pretinsa eficacitate a legilor de restituire a proprietatii, inclusiv Legea nr. 10/2001 si Legea nr. 165/2013, in cauze in care existau titluri de proprietate valide concurente (a se vedea Strain si altii, citata anterior, pct. 54-56, Preda si altii, citata anterior, pct. 133 si 141, si Dickmann si Gion, citata anterior, pct. 72 si 78). Constata ca, in cauza de fata, Guvernul nu a invocat niciun fapt nou sau argument in masura sa o convinga sa ajunga la o concluzie diferita cu privire la admisibilitatea acestui capat de cerere . Obiectia Guvernului in aceasta privinta trebuie asadar respinsa.
24. De asemenea, Curtea observa ca aceste capete de cerere nu sunt in mod vadit nefondate in sensul art. 35 A� 3 lit. a) din Conventie si ca nu prezinta niciun alt motiv de inadmisibilitate. Prin urmare, trebuie sa fie declarate admisibile.

B. Cu privire la fond
25. Reclamantii au sustinut ca faptul ca pana in prezent nu au redobandit posesia bunurilor lor sau nu le-a fost oferita o despagubire in cazul in care redobandirea posesiei nu era posibila le-a incalcat dreptul la respectarea bunurilor.
26. Guvernul si-a reiterat obiectia privind admisibilitatea si a sustinut ca reclamantii ar fi trebuit sa urmeze procedurile prevazute de legile de restituire a proprietatii, inclusiv Legea nr. 165/2013.
27. Curtea observa ca, la fel ca in cazul reclamantilor din Cauza Strain si altii, citata anterior, si, totodata, ca in cazul doamnei si domnului Rodan din Cauza Preda si altii, citata anterior, reclamantii din prezenta cauza au obtinut hotarari definitive care recunosteau nelegalitatea confiscarii proprietatilor lor de catre stat si dreptul lor de proprietate legitim cu efect retroactiv asupra respectivelor proprietati. Aceste hotarari nu au fost contestate sau casate pana in prezent. Reclamantii nu au fost in masura, pana in prezent, sa redobandeasca posesia proprietatilor mentionate in tabelul anexat sau sa obtina despagubiri pentru aceasta lipsire de proprietate .
28. Curtea reaminteste ca in Cauza Preda si altii a constatat ca imposibilitatea reclamantilor de a redobandi posesia proprietatilor lor, in pofida hotararilor definitive care le recunosteau retroactiv drepturile de proprietate, a constituit o lipsire de proprietate in sensul celei de a doua teze a art. 1 primul paragraf din Protocolul nr. 1 si ca o astfel de lipsire, coroborata cu lipsa totala a unei despagubiri, le-a impus reclamantilor o sarcina disproportionata si excesiva, cu incalcarea dreptului lor la respectarea bunurilor, astfel cum este garantat de art. 1 din Protocolul nr. 1 (a se vedea Preda si altii, citata anterior, pct. 146, 148 si 49).
A reiterat constatarile din cauza cea mai recenta si similara, Dickmann si Gion, citata anterior (pct. 103-104).
29. De asemenea, Curtea constata ca Guvernul nu a prezentat niciun fapt sau argument in masura sa o convinga sa ajunga la o concluzie diferita in speta. In special, Legea nr. 165/2013, care, potrivit Curtii, nu ofera o cale de atac efectiva pentru situatii similare celor din prezenta cauza (a se vedea Preda si altii, citata anterior, pct. 149, Dickman si Gion, citata anterior, pct. 100-102, si supra, pct. 23), nu a fost modificata in urma hotararilor Curtii sus-mentionate. Nici Guvernul nu a sustinut ca practica instantelor interne s-a schimbat ulterior acestor hotarari pentru a interpreta Legea nr. 165/2013 astfel incat sa poata fi considerata ca oferind o cale de atac efectiva pentru reclamantii din speta.
30. Considerentele de mai sus ii sunt suficiente Curtii pentru a-i permite sa concluzioneze ca a fost incalcat art. 1 din Protocolul nr. 1 la Conventie .

IV. Cu privire la celelalte pretinse incalcari ale Conventiei
31. Toti reclamantii, cu exceptia celor din cererile nr. 37.487/03, 1.195/04, 21.121/04 si 33.435/04, au formulat, de asemenea, diverse capete de cerere in temeiul art. 6 din Conventie pe care Curtea le-a examinat cu atentie. In lumina tuturor elementelor de care dispune si in masura in care este competenta sa se pronunte cu privire la aspectele invocate, Curtea constata ca acestea nu indica nicio aparenta incalcare a drepturilor si a libertatilor stabilite in Conventie sau in protocoalele la aceasta.
32. Rezulta ca aceste capete de cerere sunt in mod vadit nefondate si trebuie respinse in conformitate cu art. 35 A� 3 lit. a) si art. 35 A� 4 din Conventie .

V. Cu privire la aplicarea art. 41 din Conventie
33. Art. 41 din Conventie prevede:
"In cazul in care Curtea declara ca a avut loc o incalcare a Conventiei sau a protocoalelor sale si daca dreptul intern al inaltei parti contractante nu permite decat o inlaturare incompleta a consecintelor acestei incalcari, Curtea acorda partii lezate, daca este cazul, o reparatie echitabila."
34. Reclamantii au depus cereri de acordare a unei reparatii echitabile la diferite date, in perioada 2006-2010. In 2015 au actualizat aceste cereri la solicitarea Curtii.
35. Guvernul a facut comentarii in replica la cererile initiale si actualizate ale reclamantilor de acordare a unei reparatii echitabile.
36. In sprijinul cererilor si sustinerilor in ceea ce priveste prejudiciul material, reclamantii si Guvernul au transmis unul sau mai multe dintre urmatoarele documente:
a) rapoarte de expertiza realizate de experti autorizati, fie ai Ministerului Justitiei sau membri ai Asociatiei Nationale a Evaluatorilor (ANEVAR), care este o asociatie recunoscuta de guvernul roman drept asociatie de interes public. Rapoartele de expertiza au estimat valoarea de piata a proprietatilor pretinse dupa vizitarea acestora (expertii reclamantilor), utilizand criteriile definite de Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 9/2008, care stabileste chiriile proprietatilor de stat, standardele si recomandarile stabilite de Asociatia Nationala a Evaluatorilor (ANEVAR) si Standardele internationale de evaluare (IVS). Expertii guvernamentali nu au vizitat proprietatile;
b) deciziile administrative in temeiul Legii nr. 165/2013 care acorda masuri compensatorii calculate potrivit criteriilor stabilite de legea mentionata sau valori estimative calculate de organele administrative competente (a se vedea art. 41 din Legea nr. 165/2013, Preda si altii, citata anterior, pct. 70);
c) copii ale contractelor de vanzare care indica pretul pe metru patrat pentru proprietatile invecinate.

A. Prejudiciu material
37. Astfel cum Curtea s-a pronuntat in mai multe randuri, o hotarare prin care Curtea constata o incalcare impune statului parat obligatia legala de a pune capat respectivei incalcari si de a-i repara consecintele astfel incat sa restabileasca pe cat posibil situatia existenta inainte de incalcare [a se vedea Iatridis impotriva Greciei (reparatie echitabila) (MC), nr. 31.107/96, pct. 32, CEDO 2000-XI, si Guiso-Gallisay impotriva Italiei (reparatie echitabila) (MC), nr. 58.858/00, pct. 90, 22 decembrie 2009].
38. Curtea considera ca, in circumstantele cauzei, restituirea proprietatilor in discutie va pune reclamantii, pe cat posibil, intr-o situatie echivalenta cu cea in care s-ar fi aflat daca nu ar fi fost incalcat art. 1 din Protocolul nr. 1.
39. In lipsa unei asemenea restituiri din partea statului parat, Curtea retine ca acesta trebuie sa plateasca reclamantilor, cu titlu de despagubire pentru prejudiciul material, o suma corespunzatoare cu valoarea actuala a proprietatilor (a se vedea Preda si altii, citata anterior, pct. 163).
40. In ceea ce priveste suma de bani pretinsa cu titlu de foloase sau beneficii nerealizate din bunurile reclamantelor, Curtea respinge acest capat de cerere . A acorda o suma de bani pe aceasta baza ar reprezenta un proces speculativ, avand in vedere ca foloasele obtinute din detinerea proprietatii depind de diversi factori [a se vedea Buzatu impotriva Romaniei (reparatie echitabila), nr. 34.642/97, pct. 18, 27 ianuarie 2005, si Preda si altii, citata anterior, pct. 164)].
41. Curtea observa discrepanta dintre estimarile reclamantilor in privinta valorii proprietatilor lor si cele avansate de Guvern.
42. Avand in vedere informatiile de care dispune referitoare la preturile bunurilor imobile pe piata locala, inclusiv documentele transmise de parti, precum si jurisprudenta sa consacrata privind cauze similare (a se vedea Maria Atanasiu si altii, citata anterior, pct. 253; Preda si altii, citata anterior, pct. 164; si Dickmann si Gion, citata anterior, pct. 113-18), Curtea considera rezonabil si echitabil, astfel cum prevede art. 41, sa acorde reclamantilor sumele indicate in tabelul anexat, pentru prejudiciul material .

B. Prejudiciu moral
43. Curtea considera ca ingerinta grava in exercitarea dreptului reclamantilor la respectarea bunurilor lor nu poate fi compensata in mod adecvat prin simpla constatare a unei incalcari a art. 1 din Protocolul nr. 1. Pronuntandu-se in echitate, in conformitate cu art. 41 din Conventie, Curtea acorda reclamantilor sumele indicate in tabelul anexat, pentru prejudiciul moral.

C. Cheltuieli de judecata
44. Unii dintre reclamanti fie nu au formulat cereri pentru rambursarea cheltuielilor de judecata, fie nu au reusit sa le justifice. In consecinta, Curtea nu considera ca exista vreun motiv pentru a le acorda vreo suma cu acest titlu (a se vedea tabelul anexat).
45. In ceea ce priveste capetele de cerere formulate de restul reclamantilor, tinand seama de documentele pe care le detine si de jurisprudenta sa, Curtea considera rezonabil sa acorde sumele indicate in tabelul anexat pentru toate cheltuielile de judecata .

D. Dobanzi moratorii
46. Curtea considera necesar ca rata dobanzilor moratorii sa se intemeieze pe rata dobanzii facilitatii de imprumut marginal, practicata de Banca Centrala Europeana, majorata cu trei puncte procentuale.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
in unanimitate,

C U R T E A:

1. decide sa conexeze cererile;
2. decide scoaterea de pe rol a capatului de cerere formulat in temeiul art. 1 din Protocolul nr. 1 la Conventie in Cererea nr. 20.106/04;
3. declara capetele de cerere formulate in temeiul art. 1 din Protocolul nr. 1 admisibile, cu exceptia capatului de cerere formulat in Cererea nr. 12.838/07, iar restul capetelor de cerere inadmisibile;
4. hotaraste ca a fost incalcat art. 1 din Protocolul nr. 1 la Conventie;
5. hotaraste:
a) ca statul parat trebuie sa restituie reclamantilor proprietatile lor, in termen de trei luni de la data ramanerii definitive a hotararii, in conformitate cu art. 44 A� 2 din Conventie;
b) ca, in lipsa unei asemenea restituiri, statul parat trebuie sa plateasca reclamantilor, in acelasi termen de trei luni, sumele indicate in tabelul anexat, plus orice suma care poate fi datorata cu titlu de impozit, cu titlu de despagubire pentru prejudiciul material;
c) ca, in orice caz, statul parat trebuie sa plateasca reclamantilor, in acelasi termen de trei luni, sumele indicate in tabelul anexat, plus orice suma care poate fi datorata de reclamanti cu titlu de impozit, cu titlu de despagubire pentru prejudiciul moral si pentru cheltuielile de judecata;
d) ca sumele de mai sus trebuie convertite in moneda nationala a statului parat la rata de schimb aplicabila la data platii;
e) ca, de la expirarea termenului mentionat si pana la efectuarea platii, aceste sume trebuie majorate cu o dobanda simpla, la o rata egala cu rata dobanzii facilitatii de imprumut marginal practicata de Banca Centrala Europeana, aplicabila pe parcursul acestei perioade si majorata cu trei puncte procentuale;

Rectificata la 13 iunie 2019: textul a fost:
"5. hotaraste:
a) ca statul parat trebuie sa plateasca reclamantilor, in termen de trei luni de la data ramanerii definitive a hotararii, in conformitate cu art. 44 A� 2 din Conventie, sumele indicate in tabelul din anexa, plus orice suma ce poate fi datorata cu titlu de impozit, sume care trebuie convertite in moneda nationala a statului parat la rata de schimb aplicabila la data platii;
b) ca, de la expirarea termenului mentionat si pana la efectuarea platii, aceste sume trebuie majorate cu o dobanda simpla, la o rata egala cu rata dobanzii facilitatii de imprumut marginal practicata de Banca Centrala Europeana, aplicabila pe parcursul acestei perioade si majorata cu trei puncte procentuale;".
6. respinge cererile de acordare a unei reparatii echitabile pentru celelalte capete de cerere formulate de reclamanti.
Redactata in limba engleza, apoi comunicata in scris la 26 februarie 2019, in temeiul art. 77 A� 2 si art. 77 A� 3 din Regulamentul Curtii.