Prin Sentinta civila nr. 116 din d ata de 06.03.2019 pronuntata de Tribunalul Teleorman a fost respinsa cererea formulata de reclamantul E.N.impotriva paratei ca fiind nefondata.
In considerentele hotararii s-a aratat ca r eclamantul a fost salariatul societatii parate, in baza contractului individual de munca inregistrat la Inspectoratul Teritorial de Munca Teleorman sub nr. x/27.09.2002, pe postul de conducator auto incepand cu 15.09.2002, iar din 01.04.2018 pe postul de lucrator comercial, pana in luna decembrie 2018, cand a incetat contractul de munca prin pensionare.
Conform specificului activitatii desfasurate in cadrul, reclamantul distribuia paine la centrele de comercializare a produselor de panificatie cu care societatea avea relatii comerciale, fiind de notorietate ca in toate aceste centre livrarea painii se face la primele ore ale diminetii. Asa cum recunosc ambele parti, programul de lucru al reclamantului incepea la ora 5:00, in fiecare zi. Din fisele de pontaj depuse la dosar rezulta ca era trecut prezent 8 ore pe zi (program normal de munca), angajatorul acordandu-i zile libere pentru activitatea desfasurata in zilele de sambata si duminica.
Tribunalul a avut in vedere dispozitiile art. 137 din Codul muncii (vezi Codul muncii comentat de avocat Marius-Catalin Predut - www.MCP-Avocati.ro), republicat: ``(1) Repausul saptamanal este de 48 de ore consecutive, de regula sambata si duminica. (2) In cazul in care repausul in zilele de sambata si duminica ar prejudicia interesul public sau desfasurarea normala a activitatii, repausul saptamanal poate fi acordat si in alte zile stabilite prin contractul colectiv de munca aplicabil sau prin regulamentul intern. (3) In situatia prevazuta la alin. (2) salariatii vor beneficia de un spor la salariu stabilit prin contractul colectiv de munca sau, dupa caz, prin contractul individual de munca``.
Reclamantul nu a dovedit faptul ca a lucrat in plus cate 3 ore zilnic fata de programul normal sau ca a desfasurat activitate inclusiv sambata si duminica, avand liber doar 2 zile pe luna, totalizand drepturi salariale pentru acestea cat si pentru cele 160 de sambete si duminici.
In conformitate cu prevederile art. 272 din Codul muncii (vezi Codul muncii comentat de avocat Marius-Catalin Predut - www.MCP-Avocati.ro), republicat, ``sarcina probei in conflictele de munca revine angajatorului, acesta fiind obligat sa depuna dovezile in apararea sa pana la prima zi de infatisare``. Parata si-a indeplinit obligatia si a depus la dosar fisele zilnice de prezenta, statele de plata a salariului lunar, actul aditional la contractul individual de munca . Din aceste inscrisuri rezulta ca angajatorul a acordat reclamantului toate drepturile prevazute de lege si cele rezultate din contractul individual de munca, iar foile colective de prezenta atesta faptul ca acesta nu a depasit norma de lucru de 8 ore zilnic, fiindu-i acordate zile libere corespunzatoare pentru zilele de repaus saptamanal in care a muncit.
Conform art. 120 alin. (2) din Codul muncii (vezi Codul muncii comentat de avocat Marius-Catalin Predut - www.MCP-Avocati.ro), republicat, ``m unca suplimentara nu poate fi efectuata fara acordul salariatului, cu exceptia cazului de forta majora sau pentru lucrari urgente destinate prevenirii producerii unor accidente ori inlaturarii consecintelor unui accident``, iar potrivit art. 121 din Codul muncii (vezi Codul muncii comentat de avocat Marius-Catalin Predut - www.MCP-Avocati.ro), l a solicitarea angajatorului salariatii pot efectua munca suplimentara, cu respectarea prevederilor art. 114 sau 115, dupa caz, fiind interzisa efectuare a muncii suplimentare peste limita din aceste prevederi legale, cu exceptia cazului de forta majora.
Munca suplimentara se compenseaza cu zile libere platite, in conformitate cu dispozitiile art. 122 din Codul muncii (vezi Codul muncii comentat de avocat Marius-Catalin Predut - www.MCP-Avocati.ro), sau prin adaugarea unui spor la salariu, stabilit prin negociere in cadrul contractului colectiv de munca sau contractului individual de munca, ce nu poate fi mai mic de 75% din salariul de baza, in conformitate cu dispozitiile art. 123 din Codul muncii (vezi Codul muncii comentat de avocat Marius-Catalin Predut - www.MCP-Avocati.ro), republicat.
In conditiile in care legislatia muncii prevede o procedura obligatorie pentru efectuarea muncii suplimentare, detaliata anterior, in cauza nu s-a facut dovada ca angajatorul a solicitat in scris salariatului sa efectueze munca suplimentara si nici ca salariatul reclamant a solicitat angajatorului, prin cerere, efectuarea muncii suplimentare. De asemenea, nici in contractul individual de munca dintre parti nu exista clauza referitoare la efectuarea muncii suplimentare peste activitatea normala si nici plata vreunui spor pentru acest tip de munca .
A considerat prima instanta ca activitatea reclamantului s-a desfasurat in conditiile art. 113 alin. (2) din Codul muncii (vezi Codul muncii comentat de avocat Marius-Catalin Predut - www.MCP-Avocati.ro), republicat. Acest text de lege prevede: ``(1) Repartizarea timpului de munca in cadrul saptamanii este, de regula, uniforma, de 8 ore pe zi timp de 5 zile, cu doua zile de repaus . (2) In functie de specificul unitatii sau al muncii prestate, se poate opta si pentru o repartizare inegala a timpului de munca, cu respectarea duratei normale a timpului de munca de 40 de ore pe saptamana``. A fost amintit si art. 114 din cod, care prevede: ``(1) Durata maxima legala a timpului de munca nu poate depasi 48 de ore pe saptamana, inclusiv orele suplimentare. (2) Prin exceptie, durata timpului de munca, ce include si orele suplimentare, poate fi prelungita peste 48 de ore pe saptamana, cu conditia ca media orelor de munca, calculata pe o perioada de referinta de 4 luni calendaristice, sa nu depaseasca 48 de ore pe saptamana``.
In consecinta, cererea reclamantului de obligare a paratului la plata unor drepturi salariale pentru munca suplimentara prestata in perioada ianuarie 2016 - decembrie 2017 a fost considerata neintemeiata si a fost respinsa.
De asemenea, a fost considerata nefondata si cererea reclamantului de acordare a unei despagubiri de 10.000 lei, pretentie fata de care nu s-a aratat o modalitate de determinare a despagubirii si nici nu s-a mentionat vreun temei de drept al cererii.
Reclamantul nu a negociat cu angajatorul clauze specifice in contractul individual de munca, in conditiile art. 20 din Codul muncii (vezi Codul muncii comentat de avocat Marius-Catalin Predut - www.MCP-Avocati.ro), republicat, respectiv o clauza de rezultat sau de obiectiv prin care sa-si asume obtinerea unui rezultat concret, prestabilit, iar angajatorul sa-si asume plata unei recompense financiare catre salariat in ipoteza indeplinirii obligatiei de rezultat.
Pentru a-i fi acordate despagubiri (daune morale) pentru disconfortul psihic, familial si social creat ``prin lipsa venitului integral pentru orele lucrate suplimentar``, reclamantul trebuie sa dovedeasca afectarea prestigiului, onoarei, reputatiei sau lezarea demnitatii prin fapta paratului. Simpla sustinere a reclamantului, fara dovada acestor aspecte, nu este suficienta pentru a da dreptul la plata unei despagubiri, atat timp cat nu sunt afectate valori personale importante, nu sunt cauzate suferinte deosebite, ce nu se justifica in mod rezonabil, pentru ca, in caz contrar, s-ar ajunge la angajarea raspunderii pentru prejudiciul moral doar in baza afirmatiilor celui interesat. In plus, nu orice prejudiciu da dreptul la o compensatie baneasca, ci numai cel de o anumita gravitate, in conditiile concrete ale faptului prejudiciabil.
Cel ce solicita astfel de despagubiri are obligatia sa dovedeasca atat existenta prejudiciului, cat si vinovatia paratului pentru producerea lui, insa in cauza nu s-a facut aceasta dovada. Daunele morale nu pot fi acordate in absenta oricarui element probator din care sa rezulte in ce masura drepturile personale nepatrimoniale ale reclamantului au fost lezate prin afectarea prestigiului, onoarei, reputatiei sau lezarea demnitatii, prin fapta angajatorului pentru ca, pe cale de consecinta, sa se poata proceda la o evaluare a despagubirii ce urmeaza sa compenseze prejudiciul. Prin urmare, fata de absenta unui minim de elemente probatorii pe acest aspect, prima instanta a respins ca neintemeiata cererea de acordare a daunelor morale.
Impotriva acestei sentinte a declarat apel reclamantul E.N.la data de 05.04.2019, fiind inregistrat pe rolul Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a VIi-a pentru cauze privind conflicte de munca si asigurari sociale la data de 12.04.2019, in Dosarul nr. x.
Prin cererea de apel s-a solicitat rejudecarea cauzei si admiterea cererii de chemare in judecata, in sensul obligarii paratei S. C. a. S.R.L. la pl ata muncii prestate in 160 de zile sambata si duminica in perioada 2016- 2017, precum si la plata unei despagubiri de 10.000 lei.
A aratat apelantul-reclamant ca instanta de fond in mod gresit nu a avut in vedere raspunsul sau la intampinare si in mod gresit a respins interogatoriul propus si proba cu acte in cadrul careia a solicitat ca intimata-parata sa depuna facturile emise in zilele de sambata si duminica pentru livrarile de paine.
Astfel, in ceea ce priveste primul capat de cerere, s-a retinut ca angajatorul i-a acordat zile libere platite pentru zilele lucrate sambata si duminica. Nu a recunoscut decat ca a avut 2 zile libere pe luna. Din fisele de pontaj depuse la dosar rezulta ca a lucrat in fiecare zi 8 ore, dar ca nu a lucrat in nici o zi de sambata sau duminica. De asemenea, din fisele de pontaj rezulta ca nu a avut nici o zi libera in cursul saptamanii pentru zilele de sambata si duminica lucrate. Instanta de fond a luat de baza sustinerile intimatei-parate, care a aratat ca a beneficiat de zile libere platite pentru zilele de sambata si duminica lucrate, insa acest fapt e contrazis chiar de fisele de pontaj depuse de angajator .
Instanta de fond a considerat ca nu a dovedit faptul ca a lucrat in zilele de sambata si duminica, dar chiar intimata-parata a recunoscut ca a lucrat in aceste zile si ca a avut zile libere.
Fata de foile colective de prezenta din care rezulta ca a lucrat de luni pana vineri cate 8 ore pe zi, arata apelantul-reclamant ca nu a cerut plata orelor lucrate suplimentar, respectiv 3 ore lucrate in plus zilnic. A cerut plata celor 160 de zile de sambata si duminica lucrate suplimentar in perioada 2016- 2017.
In ceea ce priveste al doilea capat de cerere, a aratat apelantul-reclamant ca a fost in mod gresit respins. A cerut plata unei despagubiri de 10.000 lei pentru inovatiile pe care le-a adus in timpul in care a fost angajat la, anume reteaua de distributie a painii pe care a conceput-o si care a adus profit societatii, sistemul implementat de incasare a banilor pentru painea distribuita chiar in ziua in care se facea livrarea, cu inlaturarea sistemului anterior de incasare la 15 zile .
Considera ca i se cuvine despagubirea ceruta si pentru faptul ca lucrat inclusiv sambata si duminica, fara a fi platit, pentru faptul ca era angajat ca sofer, insa a intocmit mii de facturi pe motiv ca nu exista o alta persoana disponibila din biroul de contabilitate . Daunele cerute sunt pentru disconfortul creat familiei sale care a fost lipsita de prezenta sa si pentru zilele de sambata si duminica in care nu a fost platit. In timp, lipsa venitului integral pentru orele lucrate suplimentar in cadrul firmei a produs, cu certitudine, consecinte negative asupra sa, atat pe plan psihic, prin disconfortul creat, dar si pe plan familial si social, fiind diminuat in mod evident standardul de viata. Din aceasta cauza, pensia de care beneficiaza in prezent este mai mica.
Prin intampinarea formulata de intimata-parata la data de 22.08.2019 s-a solicitat respingerea apelului ca fiind nefondat si pastrarea sentintei apelate.
s-a aratat ca solutia primei instante este corecta si in concordanta cu cele dovedite in cauza. Din inscrisurile prezentate r ezulta ca angajatorul si-a indeplinit obligatia de a tine evidenta orelor de munca prestate zilnic de catre reclamant, in programul de lucru de 8 ore pe zi prevazut in contractul individual de munca, motiv pentru care instanta de fond nici nu a admis proba cu interogatoriu solicitata impotriva acestor inscrisuri .
In conformitate cu specificul activitatii, apelantul-reclamant distribuia paine la centrele de comercializare a produselor de panificatie cu care societatea intimata avea relatii comerciale. Precum ambele parti recunosc, programul de lucru al apelantului-reclamant incepea in fiecare zi la ora 5:00 dimineata, iar pentru activitatea desfasurata in zilele de sambata si duminica i-au fost acordate zile libere platite, fiind respectate prevederile art. 137 din Codul muncii (vezi Codul muncii comentat de avocat Marius-Catalin Predut - www.MCP-Avocati.ro), republicat. Instanta de fond a concluzionat in mod corect ca nu s-a efectuat munca suplimentara.
In ceea ce prive s te cererea de acordare a despagubirii de 10.000 lei, s-a aratat ca in absenta unui minim de elemente probatorii pe acest aspect a fost in mod corect respinsa de instanta de fond .
Ape lantul-reclamant E.N. a raspuns intampinarii la data de 03.07.2019, fiind reluate aspectele prezentate in cererea de apel.
In apel a fost administrata proba cu inscrisuri, fiind prezentate la dosar contractul individual de munca, toate actele aditionale la acesta, decizia de incetare a contractului individual de munca . De asemenea, partile au prezentat note scrise cu privire la timpul efectiv de lucru zilnic, saptamanal si lunar, precum si repartizarea acestuia.
Examinand apelul declarat impotriva hotararii pronuntate de prima instanta si rejudecand fondul cauzei in limitele prevazute de art. 477 si urmatoarele din Codul de procedura civila, republicat, Curtea constata ca apelul este fondat pentru urmatoarele considerente:
In esenta, critica de nelegalitate pe care apelantul-reclamant o aduce sentintei pronuntate de instanta de fond vizeaza atat gresita stabilire a situatiei de fapt, ca urmare a neadministrarii probelor utile, cat si gresita aplicare a legii.
Din inscrisurile administrate la judecata de fond si de apel se retine faptul ca domnul E.N. a fost angajat in cadrul firmei a. S. a. incepand cu data de 15.09.2002, prin contractul individual de munca inregistrat la Inspectoratul Teritorial de Munca Teleorman sub nr. x/27.09.2002, fiind incadrat pe functia de conducator auto. Ulterior, printr-o ``anexa`` la contractul individual de munca, anexa semnata de parti la data de 26.01.2004, a fost modificat felul muncii salariatului, in sensul ca fost trecut pe functia de lucrator comercial. Contractul individual de munca a incetat de drept, incepand cu data de 01.11.2018, prin Decizia nr. 903/31.10.2018 emisa de administratorul firmei angajatoare, in temeiul art. 56 alin. (1) lit. c) din Codul muncii (vezi Codul muncii comentat de avocat Marius-Catalin Predut - www.MCP-Avocati.ro), republicat.
Rezulta, asadar, ca in perioada in litigiu, 01.01. x17, apelantul-reclamant a ocupat functia de lucrator comercial, iar pentru munca prestata a avut dreptul la un salariu brut lunar de 1.050 lei incepand cu data de 01.01.2016, de 1.250 lei incepand cu data de 01.05.2016 si de 1. 450 lei incepand cu data de 01.02.2017.
Prin primul petit al actiunii s-a solicitat obligarea angajatorului parat la plata unor drepturi salariale cuvenite pentru munca ``suplimentara`` prestata in cadrul firmei. Desi la formularea pretentiei deduse judecatii apelantul-reclamant a afirmat generic ca a lucrat suplimentar, din expunerea motivelor de fapt pe care se intemeiaza cererea (motive de drept nu au fost aratate) rezulta ca acesta pretinde fostului sau angajator plata celor 160 de zile de sambata si duminica lucrate din ianuarie 2016 pana in decembrie 2017. La descrierea activitatii dintr-o saptamana de lucru s-a aratat ca programul de 8 ore pe zi prevazut in contractul individual de munca a fost incalcat pentru ca lucra de luni pana duminica, de la ora 05:00 la orele 16:00, avand doar 2 zile libere pe luna. In acest fel, considera ca a muncit fara a fi platit in 160 de zile de sambata si duminica in cei 2 ani.
Apararile de fond ale angajatorului la judecata de fond au fost construite plecand de la specificul activitatii firmei, anume producerea de paine care se distribuie zilnic catre centrele de comercializare a produselor de panificatie cu care are relatii comerciale. In considerarea acestui specific, programul de lucru al apelantului-reclamant incepea la ora 05:00 dimineata cand, insotit de un alt salariat al firmei, pleca cu mijloacele de transport ale firmei pentru a distribui paine, circuit care era mai apoi reluat pentru a incasa banii obtinuti din vanzarea painii. Efectuarea intregului traseu se facea in aproximativ 4 ore, astfel ca dupa ora 09:00 apelantul-reclamant era liber . La interval de 2 zile se faceau 2 livrari de paine pe zi, in sensul ca dupa livrarea de dimineata se facea si o livrare dupa amiaza, intre orele 12:30 si 14:30. Pentru ca timpul de munca era inegal si pentru a ``compensa`` timpul afectat curselor de distribuire a painii efectuate in zilele de sambata si duminica, a aratat angajatorul ca a intocmit un pontaj al salariatului in program normal de lucru, adica 8 ore zilnic de luni pana vineri. s-a subliniat faptul ca salariatul nu a lucrat efectiv niciodata mai mult de 176 de ore pe luna, iar pentru munca prestata in zilele de sambata si duminica a beneficiat de timp liber corespunzator in timpul saptamanii.
In dovedirea acestor aparari, angajatorul . a prezentat foile colective de prezenta intocmite pentru salariatii din C.Comercializare in perioada ianuarie 2016- decembrie 2017. Foile colective sunt completate, sub semnatura unui salariat al angajatorului, cu prezenta salariatului E.N.la locul de munca timp de 8 ore zilnic de luni pana vineri, iar zilele de sambata si duminica sunt pontate ca zile libere, rezultand un total de 152 de ore lucrate (in aprilie 2017), de 160 de ore lucrate (in ianuarie 2016, decembrie 2016, ianuarie 2017 etc.), de 168 de ore lucrate (in februarie 2016, aprilie 2016, mai 2016 etc.), de 176 de ore lucrate (in august 2016, septembrie 2016, mai 2017 etc.) sau de 184 de ore lucrate (in martie 2016, martie 2017), in functie de numarul zilelor lucratoare din luna.
In raspunsul la intampinare formulat de partea reclamanta la judecata de fond s-a subliniat faptul ca pontajul facut de angajator pentru zilele lucratoare din saptamana este partial corect, in sensul ca lucra zilnic de la ora 05:00 la orele 16:00, ceea ce inseamna 3 ore suplimentare zilnic pe care, insa, nu le-a solicitat a fi platite. Pontajul nu este corect cat priveste munca din zilele de repaus saptamanal, cele 4 ore din aceste zile trebuind sa se regaseasca evidentiate.
Prima instanta a considerat ca proba cu inscrisuri administrata de angajator este suficienta pentru judecata cauzei, motiv pentru care a respins toate celelalte probe solicitate de salariatul reclamant (interogatoriul paratei si martori), dar si de angajatorul parat (martori, interogatoriul reclamantului, expertiza contabila) pe motiv ca nu sunt utile fata de statele de plata care permit stabilirea numarului de ore de munca prestate.
La rejudecarea cauzei in apel, Curtea de Apel Bucuresti considera ca solutia primei instante cat priveste primul petit al cererii de chemare in judecata si considerentele pe care se sprijina acesta nu sunt corecte, hotararea analizata urmand a fi reformata in aceste limite.
Mai intai, se retine ca ambele parti au afirmat prestarea muncii de lucrator comercial dupa un alt program de lucru decat cel standard de 8 ore pe zi, 40 de ore pe saptamana, repartizat uniform in 5 zile pe saptamana, cu 2 zile de repaus, adica o alta situatie faptica decat cea care rezulta din aplicarea normelor legale cuprinse in art. 112 alin. (1) si art. 113 alin. (1) din Codul muncii (vezi Codul muncii comentat de avocat Marius-Catalin Predut - www.MCP-Avocati.ro), republicat. In ciuda faptului ca partile au negociat un raport de munca in acord deplin cu normele generale de drept in materie de timp de lucru (adica 8 ore pe zi timp de 5 zile pe saptamana cu 2 zile de repaus), iar aceasta negociere a fost consemnata in contractul individual de munca, in realitate programul dupa care se desfasura munca apelantului-reclamant era mult diferit, atat ca durata zilnica a timpului de lucru, cat si ca durata saptamanala. O astfel de realitate faptica este imputabila angajatorului care era tinut sa respecte prevederile legale in materie, precum si contractul agreat cu salariatul sau, clauzele acestuia devenind legea partilor.
Apararea intimatei-parate, in sensul ca sunt aplicabile in cauza dispozitiile art. 113 alin. (2) din Codul muncii (vezi Codul muncii comentat de avocat Marius-Catalin Predut - www.MCP-Avocati.ro), republicat, nu poate fi primita. Norma juridica invocata prevede: ``In functie de specificul unitatii sau al muncii prestate, se poate opta si pentru o repartizare inegala a timpului de munca, cu respectarea duratei normale a timpului de munca de 40 de ore pe saptamana``.
Prevalandu-se de specificul unitatii, intimata-parata a sustinut ca partile au convenit un program inegal de lucru de aproximativ 4 ore zilnic de luni pana duminica, norma intreaga de munca saptamanala fiind completata cu alte curse de dupa amiaza la centrele de distributie a produselor de panificatie. O astfel de argumentatie nu poate fi acceptata fata de dispozitiile art. 116 alin. (2) din Codul muncii (vezi Codul muncii comentat de avocat Marius-Catalin Predut - www.MCP-Avocati.ro), republicat, potrivit carora ``programul de lucru inegal poate functiona numai daca este specificat expres in contractul individual de munca``. Or, in contractul semnat de parti nu s-a prevazut un program de lucru inegal, motiv pentru care nu poate fi considerat in acord cu prevederile legale si cu negocierea partilor programul concret de lucru stabilit de angajator in privinta salariatului E.N.
Nici foile colective de prezenta nu pot fi avute in vedere la stabilirea timpului efectiv de lucru al apelantului-reclamant si la repartizarea acestuia in cadrul unei saptamani deoarece angajatorul nu a respectat dispozitiile art. 119 din Codul muncii (vezi Codul muncii comentat de avocat Marius-Catalin Predut - www.MCP-Avocati.ro), republicat, potrivit carora ``angajatorul are obligatia de a tine evidenta orelor de munca prestate de fiecare salariat si de a supune controlului inspectiei muncii aceasta evidenta ori de cate ori este solicitat``. Prevederile art. 119 din Codul muncii (vezi Codul muncii comentat de avocat Marius-Catalin Predut - www.MCP-Avocati.ro) au fost modificate prin O. U. G. nr. 53/2017 (publicata in Monitorul Oficial al Romaniei nr. 644, Partea I, din 07.08.2017), primind urmatorul cuprins: ``angajatorul are obligatia de a tine la locul de munca evidenta orelor de munca prestate zilnic de fiecare salariat, cu evidentierea orei de incepere si a celei de sfarsit al programului de lucru, si de a supune controlului inspectorilor de munca aceasta evidenta, ori de cate ori se solicita acest lucru``.
Conform sustinerilor angajatorului, foile colective de prezenta a salariatilor la locul de munca intocmite pentru perioada in litigiu nu reflecta realitatea faptica, munca prestata in zilele de repaus saptamanal fiind omisa la pontaj pe motiv ca a fost trecut cu prezenta zilnica de 8 ore in celelalte zile lucratoare. Or, o astfel de intocmire a foilor colective de prezenta a salariatilor, implicit de stabilire prin statul de plata a drepturilor salariale cuvenite, goleste de continut prevederile legale in materie de timp de lucru. In plus, in masura in care foile colective de prezenta intocmite exclusiv de angajator sunt singurele probe considerate utile in litigiul de munca, instanta de fond respingand toate celelalte probe pe considerentul ca nu sunt utile cauzei, lipseste salariatul de orice posibilitate procesuala de a proba faptul afirmat al prestarii muncii in zilele de repaus saptamanal, fara a fi remunerat.
In opinia angajatorului, dreptul salariatului la repaus saptamanal a fost respectat prin timpul liber pe care acesta il avea la dispozitie in zilele in care termina cursa de distribuire a painii la ora 09:00. Fata de pretentia salariatului de a-i fi platita munca prestata in zilele de repaus saptamanal, angajatorul nu a oferit nicio explicatie referitoare la nesocotirea dispozitiilor art. 137 alin. (1) din Codul muncii (vezi Codul muncii comentat de avocat Marius-Catalin Predut - www.MCP-Avocati.ro), republicat, potrivit carora ``repausul saptamanal este de 48 de ore consecutive, de regula sambata si duminica``.
Din contra, din notele scrise intocmite de ambele parti, note scrise solicitate de instanta de apel in temeiul art. 22 alin. (2) din Codul de procedura civila si considerate necesare in vederea stabilirii duratei timpului de lucru din zilele de repaus saptamanal, rezulta ca domnul E.N. a muncit pentru angajatorul sau in fiecare zi de sambata si in anumite zile de duminica din perioada in litigiu.
Astfel, intimata-parata . a precizat in notele scrise din data de 11.12.2019 ca salariatul apelant a lucrat in fiecare saptamana de luni pana vineri, de la ora 05:00, cand prelua mijlocul de transport si marfa, pana la orele 11:00, cand se intorcea la sediul firmei cu documentele contabile si banii incasati de la centrele de comercializare a produselor de panificatie, ceea ce inseamna 6 ore zilnic (prin intampinarea de la judecata de fond a sustinut ca muncea zilnic numai 4 ore). De asemenea, a precizat ca in zilele de sambata lucra numai 5 ore, intre orele 05:00 si 10:00, iar duminica lucra alternativ cu colegul sau de echipaj, o data la 2 saptamani, timp de numai 4 ore de dimineata de la ora 05:00 pana la ora 09:00, toate documentele aferente acestor curse fiind predate lunea la sediul firmei.
In notele scrise formulate de apelantul-reclamant la data de 16.12.2019 s-a afirmat acelasi program zilnic de lucru din timpul saptamanii de luni pana vineri, anume ora 05:00 de incepere a activitatii si ora 11:00 de revenire la sediul firmei din traseul facut in a. pentru distributia painii. Diferit de pozitia angajatorului, salariatul a prezentat si un timp de lucru zilnic aferent cursei de dupa amiaza, intre orele 12:00 si 14:00. De asemenea, a afirmat ca in toate zilele de repaus saptamanal facea numai cursa de dimineata, deci avea un timp de lucru care incepea la ora 05:00 si se termina la orele 11:00.
In conditiile in care apelantul-reclamant a solicitat prin cererea de apel incuviintarea probei cu inscrisuri, dar fara a indica inscrisuri noi, precum si proba cu interogatoriul intimatei-parate si proba cu martori, la care insa a renuntat la termenul de judecata din data de 23.10.2019, manifestarea de vointa procesuala fiind facuta prin avocatul care i-a reprezentat interesele, Curtea considera ca la rejudecarea pretentiei de plata a muncii prestate in zilele de repaus saptamanal trebuie sa se tina seama de pozitiile procesuale ale partilor exprimate prin notele scrise prezentate in calea de atac. Spre aceasta finalitate, sustinerile angajatorului au valoarea juridica a unei recunoasteri atat a muncii prestate in zilele de sambata si duminica, cat si a timpului efectiv muncit de apelantul-reclamant in aceste zile . Prin urmare, in cauza pendinte, prin aplicarea prevederilor art. 348 si art. 349 din Codul de procedura civila, se considera recunoscut un program de lucru de 5 ore in fiecare zi de sambata si un program de lucru de 4 ore duminica o data la 2 saptamani.
In ceea ce priveste drepturile salariale cuvenite apelantului-reclamant pentru munca din zilele de repaus saptamanal, trebuie amintite prevederile art. 137 din Codul muncii (vezi Codul muncii comentat de avocat Marius-Catalin Predut - www.MCP-Avocati.ro), republicat: ``(1) Repausul saptamanal este de 48 de ore consecutive, de regula sambata si duminica. (2) In cazul in care repausul in zilele de sambata si duminica ar prejudicia interesul public sau desfasurarea normala a activitatii, repausul saptamanal poate fi acordat si in alte zile stabilite prin contractul colectiv de munca aplicabil sau prin regulamentul intern. (3) In situatia prevazuta la alin. (2) salariatii vor beneficia de un spor la salariu stabilit prin contractul colectiv de munca sau, dupa caz, prin contractul individual de munca . (4) In situatii de exceptie zilele de repaus saptamanal sunt acordate cumulat, dupa o perioada de activitate continua ce nu poate depasi 14 zile calendaristice, cu autorizarea inspectoratului teritorial de munca si cu acordul sindicatului sau, dupa caz, al reprezentantilor salariatilor. (5) Salariatii al caror repaus saptamanal se acorda in conditiile alin. (4) au dreptul la dublul compensatiilor cuvenite potrivit art. 123 alin. (2) ``.
Se observa ca pentru situatia in care angajatorul nu poate acorda salariatilor repausul saptamanal de 48 de ore consecutiv in zilele de sambata si duminica, remediul stabilit de legiuitor este obligatia angajatorului de a acorda acestor salariati repausul saptamanal in alte zile ale saptamanii, insa tot in formula de 48 de ore consecutiv, precum si obligatia de a plati un spor la salariu, spor care sa fie negociat prin contractul colectiv de munca sau prin contractul individual de munca . Aceste remedii trebuie acordate de angajator indiferent de modul cum a organizat timpul de lucru al salariatului din celelalte zile ale saptamanii si indiferent daca munca efectiv prestata in zilele de luni pana vineri realizeaza norma intreaga de munca de 40 de ore pe saptamana.
In cazul de fata, angajatorul intimat a suspendat cu totul repausul saptamanal al salariatului E.N., nefiind acordat in alte 2 zile ale saptamanii, si nici nu a platit acestuia vreun spor la salariu . Absenta oricaror compensatii pentru modul de organizare a timpului efectiv de lucru al apelantului-reclamant si pentru munca prestata in zilele de repaus saptamanal, obliga instanta de judecata sa aplice prin analogie nivelul minim recunoscut de Codul muncii (vezi Codul muncii comentat de avocat Marius-Catalin Predut - www.MCP-Avocati.ro) in art. 137 alin. (2) si (4) care trimite la art. 123 alin. (2), rezervat muncii suplimentare. In acest sens, la art. 123 alin. (2) din Codul muncii (vezi Codul muncii comentat de avocat Marius-Catalin Predut - www.MCP-Avocati.ro), republicat, se prevede: ``Sporul pentru munca suplimentara, acordat in conditiile prevazute la alin. (1), se stabileste prin negociere, in cadrul contractului colectiv de munca sau, dupa caz, al contractului individual de munca, si nu poate fi mai mic de 75% din salariul de baza``.
In consecinta, angajatorul . va fi obligat sa plateasca salariatului E.N.un spor de 75% din salariul de baza pentru munca prestata in 265 de ore in zilele de sambata din anul 2016, in 104 ore in zilele de duminica din anul 2016, in 260 de ore in zilele de sambata din anul 2017 si 112 ore in zilele de duminica din anul 2017, in total 741 de ore in zilele de repaus saptamanal din perioada 01.01. x17.
In ceea ce priveste al doilea petit al cererii de chemare in judecata, Curtea de Apel Bucuresti constata ca apelantul-reclamant E.N. a solicitat angajarea raspunderii patrimoniale a intimatei-parate . in temeiul art. 253 alin. (1) din Codul muncii (vezi Codul muncii comentat de avocat Marius-Catalin Predut - www.MCP-Avocati.ro), republicat, potrivit carora ``angajatorul este obligat, in temeiul normelor si principiilor raspunderii civile contractuale, sa il despagubeasca pe salariat in situatia in care acesta a suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului in timpul indeplinirii obligatiilor de serviciu sau in legatura cu serviciul``.
In cererea introductiva s-a aratat ca despagubirea pretinsa fostului angajator este evaluata la 10.000 lei, fara a se preciza daca suma in discutie se refera la un prejudiciu material sau moral. Motivele de fapt care, in opinia apelantului-reclamant, justifica raspunderea patrimoniala a intimatei-parate au fost cele referitoare la ``inovatiile`` pe care le-a adus in activitatea firmei, la reteaua de distributie a painii pe care a creat-o si la sistemul implementat pentru incasarea pretului din facturile de livrare a painii. Pentru aportul adus la imbunatatirea sistemului de munca si pentru eficientizarea activitatii compartimentului financiar, a aratat ca i se cuvine o despagubire de 10.000 lei.
Un astfel de prejudiciu afirmat de fostul salariat nu poate constitui temei pentru obligarea angajatorului la despagubire, dupa cum corect a stabilit prima instanta, cata vreme nu a fost propus si administrat niciun mijloc de proba asupra elementelor raspunderii contractuale, anume prejudiciul suferit de salariat, fapta culpabila a angajatorului, raportul de cauzalitate etc.
Pentru aceste considerente, in temeiul art. 480 alin. (2) din Codul de procedura civila, Curtea va admite apelul si va schimba in parte sentinta apelata, in sensul ca va admite in parte cererea de chemare in judecata si va obliga parata sa plateasca reclamantului drepturile salariale cuvenite pentru munca prestata in zilele de repaus saptamanal din perioada 2016- 2017, pastrand sentinta apelata cat priveste respingerea actiunii in raspunderea patrimoniala a paratei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de apelantul-reclamant E.N., cu domiciliul in, impotriva Sentintei civile nr. 116 din data de 06.03.2019 pronuntata de Tribunalul Teleorman - Sectia conflicte de munca, asigurari sociale, contencios administrativ si fiscal, in Dosarul nr. x, in contradictoriu cu intimata-parata, inregistrata la registrul comertului sub nr. Jx, CF RO6826649, cont RO71BTRL03501202F66606x deschis la Banca Transilvania - Sucursala a. , cu sediul in .
Schimba in parte sentinta apelata, in sensul ca:
Admite in parte cererea .
Obliga parata sa plateasca reclamantului drepturi salariale reprezentand un spor de 75% din salariul de baza pentru munca prestata in 741 de ore in zilele de sambata si duminica in perioada 01.01. x17.
Pastreaza in rest hotararea apelata.
Definitiva.
Pronuntata azi, 14.01.2020, prin punerea solutiei la dispozitia partilor prin mijlocirea grefei instantei.
Timpul de lucru; munca suplimentara; sarcina probei privind timpul de munca al salariatului Pronuntaţă de: Curtea de Apel Iasi, Sectia Litigii de munca si asigurari sociale, Decizia nr. 355/15.09.2020
Necomunicarea efectiva a convocarii la cercetarea disciplinara. Incalcarea dreptului la aparare a salariatului Pronuntaţă de: Curtea de Apel Bacau - Decizia civila nr. 481 din data de 14 Iunie 2019
Concedierea salariatului pe durata concediului medical. Anulare decizie de concediere. Pronuntaţă de: Curtea de Apel BACAU - Decizia nr. 481/14.06.2019
Trimiterea unei cereri de incetare a contractului de munca prin acord nu justifica absentele de la locul de munca Pronuntaţă de: Curtea de Apel Brasov - Decizia civila nr. 619 din data de 14 mai 2019
Prescrierea dreptului de a solicita plata drepturilor salariale neachitate Pronuntaţă de: Decizia Civila nr. 213/25.06.2019 � Curtea de Apel Constanta
Neplata orelor suplimentare. Incalcarea art. 159 din Codul muncii si a contractului individual de munca Pronuntaţă de: Tribunalul Constanta - Sentinta civila 257/2020
Contestare proces-verbal de control emis de ITM. Masura emisa cu nerespectarea dispozitiilor contractului colectiv de munca Pronuntaţă de: Tribunalul Constanta - Sentinta civila nr. 920 din data de 10 Iunie 2019
Necontestarea de catre angajator a drepturilor salariale pretinse de salariat. Sarcina probei in conflictele de munca Pronuntaţă de: Tribunalul Hunedoara - Sentinta civila nr. 1377 din data de 08 Septembrie 2020
Evidenta zilnica si reala a timpului de lucru. Precizarea orei de inceput si a orei de sfarsit pentru fiecare angajat Pronuntaţă de: Judecatoria Targu Jiu - Sentinta civila nr. 1803 din data de 25 Martie 2019
Dovada intervalului de timp lucrat. Neimplicarea salariatilor de catre angajator in atestarea nemijlocita a timpului de lucru Pronuntaţă de: Curtea de Apel Bucuresti - Decizia civila nr. 6084 din data de 23.12.2019
Cand il preceda in mod direct repausul zilnic se adauga la repausul saptamanal Sursa: MCP Cabinet avocati
Transportatorii rutieri nu pot transfera unor terte persoane responsabilitatea de a respecta perioadele de conducere si perioadele de repaus ale conducatorilor auto Sursa: MCP Cabinet avocati
Fenomenul muncii subdeclarate. Reglementare si probleme practice Sursa: avocat Irina Maria Diculescu | MCP Cabinet avocati
Angajatorii au obligatia de a permite salariatilor verificarea sistemului de masurare a duratei timpului de lucru zilnic Sursa: Curtea de Justitie a Uniunii Europene
Repartizarea normei de munca si a timpului de lucru al medicilor. Dispozitii legale incidente Sursa: avocat Andreea-Cristina Deaconu | MCP Cabinet avocati
Pastrati-va si protejati-va salariatii! Veti avea din nou nevoie de ei! Sursa: avocat Irina Maria Diculescu
Deplasarile in interes de serviciu. Timpul de munca Sursa: MCP Cabinet avocati