Dezbaterile asupra apelului au avut loc in sedinta de judecata din data de 29. 10.2019 si au fost consemnate in incheierea de sedinta din acea data ce face parte integranta din prezenta decizie .
Instanta, pentru a da posibilitate ambelor parti sa depuna un punct de vedere cu privire la incidenta in cauza a dispozitiilor art. 105 alin.2 Codul muncii, in conformitate cu dispozitiile art. 396 alin. 1 Cod procedura civila, a amanat pronuntarea la data de 05. 11.2019, cand a pronuntat urmatoarea solutie.
CURTEA, Asupra apelului civil de fata, constata:
Prin cererea inregistrata pe rolul Tribunalului C sub nr. 4759/ 118/2018, reclamantul D_ Nicus or, in contradictoriu cu parata S. X T_ S. R. L. , a solicitat instantei ca prin hotararea judecatoreasca ce se va pronunta: 1) sa se constate ca durata contractului de munca incheiat intre parti este de 8 h/zi; 2) sa se dispuna reconstituirea vechimii in munca a reclamantului, pentru perioada 01.08. X18; 3) sa fie obligata parata la plata contravalorii concediului de odihna aferent anului 2018; 4) sa fie obligata parata la plata catre reclamant a drepturilor salariale cuvenite si neachitate, aferente lunii iunie 2018-750 lei, suma ce urmeaza a fi actualizata cu indicele de inflatie si cu dobanda legala de la data scadentei si pana la data achitarii integrale a debitului; 5) sa fie obligata parata la plata cheltuielilor de judecata ocazionate de prezentul litigiu.
La data de 03.09.2018, cu respectarea termenului prevazut de art.204 alin. 1 C. proc. civ. , reclamantul a depus cerere completatoare, prin care a mai solicitat: 1) sa se constate ca durata contractului de munca incheiat intre el si parata este de 8 h/zi, retroactiv pentru ultimii trei ani introducerii cererii de chemare in judecata, respectiv perioada 08.08. X18; 2) sa se constate nulitatea absoluta a contractului de munca incheiat cu angajatorul daca acesta este sub 8 ore/zi; 3) sa fie obligata parata sa-i stabileasca si sa-i achite diferenta drepturilor salariate cuvenite pe ultimii trei ani, stabilite la venitul minim pe economie, actualizate cu indicele de inflatie si cu dobanda legala calculata de la data scadentei fiecarui salariu si pana la achitarea integrala a debitului.
Parata a depus intampinare, prin care a solicitat respingerea primului capat de cerere ca inadmisibil sau ca nefondat, aratand ca partile au convenit, potrivit principiului libertatii de vointa, sa incheie un contract individual de munca special, si anume cu timp partial. intrucat acest contract a fost acceptat si necontestat, derulandu-se pe parcursul a 4 ani, a apreciat parata ca este inadmisibila cererea privind constatarea duratei muncii de 8 ore/zi.
Prin sentinta civila nr. 3145 din 05 decembrie 2018 pronuntata de Tribunalul C, s-a respins ca inadmisibila cererea privind constatarea duratei contractului de munca . S-a respins ca ramas fara obiect capatul de cerere privind plata drepturilor salariale aferente lunii iunie 2018 si a c/val. concediului de odihna aferent anului 2018, corespunzator perioadei lucrate. S-a respins in rest actiunea ca nefondata, astfel cum a fost completata de catre, reclamantul D_ N in contradictoriu cu parata X T_ SRL .
Pentru a pronunta aceasta solutie, prima instanta a retinut urmatoarele :
Prin contractul individual de munca inregistrat sub nr. 107/01.08.2014 in Registrul general de evidenta a salariatilor al angajatorului _`` SRL, reclamantul D_ N a fost angajat pe durata nedeterminata, in functia de sofer, cu tip partial de munca de 4 ore/zi (20 ore/saptamana).
Ca atare, raportul juridic de dreptul muncii dintre reclamant si parata este guvernat in toate aspectele sale, deci si in ceea ce priveste incheierea si modificarea contractului individual de munca, de Codul muncii.
Conform art. 37 din Codul Muncii, drepturile si obligatiile privind relatiile de munca dintre angajator si salariat se stabilesc potrivit legii, prin negociere, ceea ce presupune acordul si consimtamantul partilor.
Totodata, potrivit art. 17 alin. 5 din Codul Muncii, ``Orice modificare a unuia dintre elementele prevazute la alin. 3 in timpul executarii contractului individual de munca impune incheierea unui act aditional la contract, intr-un termen de 20 de zile lucratoare de la data aparitiei modificarii, cu exceptia situatiilor in care o asemenea modificare este prevazuta in mod expres de lege``.
Art. 41 alin. 1 Codul Muncii instituie regula potrivit careia ``Contractul individual de munca poate fi modificat numai prin acordul partilor ``, cu privire la oricare dintre urmatoarele elemente: durata contractului, locul muncii, felul muncii, conditiile de munca, salariul, timpul de munca si timpul de odihna, iar potrivit art. 41 alin.2 Codul Muncii, ``cu titlu de exceptie, modificarea unilaterala a contractului individual de munca este posibila numai in cazurile si in conditiile prevazute de prezentul cod``.
Asadar, in conformitate cu dispozitiile legale mentionate si cu principiul simetriei actelor juridice, contractul individual de munca poate fi modificat, de principiu, in aceleasi conditii in care acesta a fost incheiat, respectiv numai prin acordul partilor, cu exceptiile prevazute de lege, cand poate fi modificat prin decizia unilaterala a angajatorului.
Contractul individual de munca cu timp partial este un tip de contract individual de munca utilizat de angajatori, pentru a incadra in munca salariati de a caror activitate nu este nevoie timp de 8 ore/zi . Astfel, incadrarea unui salariat cu fractiune de norma asigura realizarea sarcinilor specifice unui post cu activitate redusa, in baza unui contract individual de munca . Acest lucru asigura protectie ambelor parti (angajat si angajator) si o realizare optima a sarcinilor specifice postului.
La art. 103 din Legea nr. 53/2003- Codul Muncii, republicata cu completarile si modificarile ulterioare, este definit salariatul cu fractiune de norma ca fiind salariatul al carui numar de ore normale de lucru, calculate saptamanal sau ca medie lunara, este inferior numarului de ore normale de lucru al unui salariat cu norma intreaga comparabil.
Angajatorul poate incadra salariati cu fractiune de norma prin contracte individuale de munca pe perioada determinata sau nedeterminata, incheiate in mod obligatoriu in forma scrisa. Aceste contracte poarta denumirea de contracte individuale de munca cu timp partial.
Fata de cele aratate, odata stabilit faptul ca incheierea si modificarea contractului de munca se poate face numai in conditiile Codului Muncii, prin acordul partilor, tribunalul a apreciat ca cererea prin care reclamantul solicita sa se constate ca durata contractului de munca incheiat intre el si parata este de 8 h/zi, retroactiv pentru ultimii trei ani introducerii cererii de chemare in judecata, respectiv perioada 08.08. X18, nu poate fi primita.
Prin aceasta cerere se tinde la stabilirea prin hotarare judecatoreasca a unui element al contractului individual de munca-timpul de munca- diferit de cel rezultat din vointa comuna a partilor, astfel cum aceasta a fost exprimata la momentul incheierii contractului, ceea ce este inadmisibil. Instanta de judecata nu poate interveni peste vointa liber exprimata a partilor, in conditiile in care nu exista o dispozitie legala imperativa, care sa fi impus in cazul de fata incheierea contractului de munca exclusiv pentru o durata a timpului de lucru de 8 ore/zi.
in masura in care nu era multumit de clauzele initiale ale contractului, reclamantul salariat avea posibilitatea sa ceara renegocierea acestora si sa obtina modificarea lor numai in conditiile prevazute de lege, respectiv prin acordul ambelor parti, consemnat intr-un act aditional la contractual individual de munca .
in considerarea celor prezentate mai sus, prin valorificarea apararii invocate de parata prin intampinare, s-a respins ca inadmisibil petitul actiunii completate privind constatarea duratei contractului de munca incheiat intre parti ca fiind va fi respinsa ca nefondata de 8 h/zi, pentru perioada 08.08. X18.
Pe cale de consecinta, s-a respins ca nefondat capatul de cerere privind reconstituirea vechimii in munca a reclamantului pentru perioada 01.08. X18, in conditiile in care aceasta solicitare a avut ca fundament constatarea in prealabil a timpului de lucru d e 8 ore/zi.
Capatul de cerere privind plata drepturilor salariale aferente lunii iunie 2018 si a contravalorii concediului de odihna aferent anului 2018, corespunzator perioadei lucrate, a ramas fara obiect si a fost respins ca atare, avand in vedere ca pe parcursul procesului parata a facut dovada achitarii acestor drepturi, iar reclamantul a recunoscut ca le-a primit in integralitate.
Cu privire la cererea completatoare avand ca obiect constatarea nulitatii absolute a contractului de munca incheiat cu angajatorul, cerere formulata de reclamant pentru situatia in care se va respinge cererea privind constatarea duratei muncii de 8 ore/zi, tribunalul a retinut urmatoarele:
Salariatul incadrat cu contract de munca cu timp partial se bucura de drepturile salariatilor cu norma intreaga, in conditiile prevazute de lege si de contractele colective de munca aplicabile, insa drepturile salariale se acorda insa proportional cu timpul efectiv lucrat, raportat la drepturile stabilite pentru programul normal de lucru.
Prin OG nr. 4/2017, pentru modificarea si completarea Legii nr.207/2015 privind Codul fiscal, publicata in Monitorul Oficial nr. 598 din 25 iulie 2017, a fost modificata metodologia de calcul pentru CAS si CASS, in cazul contractelor de munca cu timp partial stabilindu-se ca salariatii part-time datoreaza contributiile la nivelul veniturilor obtinute, iar i n cazul castigului lunar brut realizat in baza unui contract individual de munca cu norma intreaga sau cu timp partial, al carui nivel este sub nivelul salariului minim brut pe tara garantat in plata aprobat prin hotarare a Guvernului, diferenta de contributii este suportata de angajatori.
Anterior, potrivit legii, contributiile sociale datorate de catre persoanele fizice care obtineau venituri din salarii sau asimilate salariilor, in baza unui contract individual de munca cu timp partial nu puteau fi mai mici decat nivelul contributiilor sociale calculate prin aplicarea cotelor prevazute de lege asupra salariului de baza minim brut pe tara in vigoare in luna pentru care se datorau contributiile sociale, corespunzator numarului zilelor lucratoare din luna in care contractul a fost activ .
Fata de cele aratate, s-a apreciat ca nefondata cererea reclamantului de constatare a nulitatii absolute a contractului individual de munca nr. 107/01.08.2014, pe motiv ca angajatorul ar fi fost obligat sa garanteze in plata un salariu brut lunar cel putin egal cu salariul de baza minim brut pe tara, deoarece legea nu impune o asemenea obligatie in sarcina angajatorilor care incheie contracte individuale de munca cu timp partial; dimpotriva, avand in vedere specificitatea acestor contracte, data de faptul ca drepturile salariale se acorda proportional cu timpul efectiv lucrat, cuantumul salariului brut cuvenit salariatilor se poate situa sub limita salariului de baza minim brut garantat pe tara. Prin urmare, nefiind dovedita incalcarea vreunei norme legale imperative, nu se poate retine ca raporturile de munca intre parti au fost stabilite printr-un contract lovit de nulitate.
in aceste conditii, contractul de munca analizat cuprinzand toate elementele obligatorii suplimentare impuse de lege (durata muncii si repartizarea programu lui de lucru; conditiile in care se poate modifica programul de lucru; interdictia de a efectua ore suplimentare), in lipsa carora contractul s-ar fi considerat a fi incheiat pentru norma intreaga, se impune a fi respinsa ca nefondata si cererea privind obligarea paratei la stabilirea si achitarea diferentei de drepturi salariate cuvenite reclamantului pe ultimii trei ani, prin raportare la venitul minim brut pe economie, actualizate cu indicele de inflatie si cu dobanda legala.
i mpotriva acestei sentinte a formulat apel reclamantul D_ N, invocand in esenta urmatoarele :
In mod gresit prima instanta a retinut ca odata stabilit faptul ca incheierea si modificarea contractului de munca se poate face numai in conditiile Codului muncii, prin acordul partilor, motiv pentru care cererea prin care a solicitat sa se constate ca durata contractului de munca este de 8 h/zi retroactiv pentru ultimii trei ani introducerii cererii de chemare in judecata, respectiv perioada 08.08. X18, nu poate fi primita.
Conform rationamentului eronat al instantei de fond, prin aceasta cerere se tinde la stabilirea prin hotarare judecatoreasca a unui element al contractului individual de munca - timpul de munca - diferit de cel rezultat din vointa comuna a partilor, astfel cum aceasta a fost exprimata la momentul incheierii contractului.
Sub aspectul capatului de cerere privind plata drepturilor salariate aferente lunii iunie 2018 si a contravalorii concediului de odihna aferent anului 2018, corespunzator perioadei lucrate, instanta de fond a respins acest capat ca fiind ramas fara obiect, avand in vedere ca pe parcursul procesului parata a facut dovada achitarii acestor drepturi, iar reclamantul a recunoscut ca le-a primit in integralitate.
Urmeaza a se observa ca in mod gresit, cu privire la cererea completatoare avand ca obiect constatarea nulitatii absolute a contractului de munca incheiat cu angajatorul, cerere formulata pentru situatia in care se va respinge cererea privind constatarea duratei muncii de 8 ore/zi, instanta de fond a retinut ca salariatul incadrat cu contract de munca cu timp partial se bucura de drepturile salariatilor cu norma intreaga, in conditiile prevazute de lege si de contractele colective de munca aplicabile, insa drepturile salariale se acorda insa proportional cu timpul efectiv lucrat, raportat la drepturile stabilite pentru programul normal de lucru.
A. Prima problema gresit rezolvata de instanta de fond era aceea a stabili in mod corect daca ne aflam intr-un raport contract de munca partiala sau raport de munca cu o durata de 8 ore/zi;
B. A doua problema o reprezinta imprejurarea ca s-a invocat nulitatea contractului de munca, astfel ca, codul muncii se completeaza cu codul civil;
Nu poate fi imbratisat punctul de vedere retinut de instanta de fond, care acorda prevalenta Codului muncii, deoarece incheierea si modificarea contractului de munca se poate face numai in conditiile Codului muncii, prin acordul partilor, motiv pentru care cererea prin care a solicitat sa se constate ca durata contractului de munca este de 8 h/zi retroactiv pentru ultimii trei ani introducerii cererii de chemare in judecata, respectiv perioada 08.08. X18, a fost respinsa. Dispozitiile Codului muncii se coroboreaza cu cele ale Codului civil, care arata ca orice contract incheiat cu incalcarea conditiilor cerute de lege pentru incheierea sa valabila este supus nulitatii, daca prin lege nu se prevede altfel (art. 1246 alin. 1 Cod civil), nulitatea reprezentand sanctiunea care lipseste actul juridic civil de efectele contrarii normelor juridice edictate pentru incheierea sa valabila.
in continuare au fost citate prevederile art. 56 si 57 din Codul muncii.
Lipsa de previzibilitate si claritate a Codului muncii sub aspectele analizate anterior trebuie circumstantiata si exigentelor art. 6 din Conventia europeana pentru apararea drepturilor omului.
Or, in raport cu particularitatile de reglementare raportate la datele spetei, stabilirea cadrului procesual, inclusiv din perspectiva dreptului de acces la instanta, in raport cu art. 6 din Conventia europeana a drepturilor omului, presupune determinarea admisibilitatii cererii in constatarea raporturilor de munca .
Din aceasta perspectiva, actiunea in constatarea duratei contractului de munca este singura cale procesuala deschisa partii, in sensul art. 35 din Codul de procedura civila, in conditiile in care salariatul nu are deschisa o actiune in realizarea tuturor drepturilor sale decurgand din munca prestata. In cauza a solicitat sa se constate ca durata contractului de munca incheiat intre reclamant si parata S. X T_ S. R. L. , este de 8 h/zi, retroactiv pentru ultimii trei ani introducerii cererii de chemare in judecata, respectiv perioada 08.08. X18: nulitatea absoluta a contractului de munca in cheiat cu angajatorul intrucat acesta este sub 8 ore/zi.
Complinirea cerintei legale incalcate (in speta, incheierea contractului in forma scrisa) nu poate fi subsumata actiunii in realizare, in obligarea angajatorului, cu caracter retroactiv, la perfectarea legata a contractului.
in acest sens, pronuntarea unei hotarari judecatoresti cu obiect constatarea duratei contractului de munca este recunoscuta legal si jurisprudential, pe taram obligational, ca o executare in natura a dreptului de creanta a uneia din parti.
Aspectul retinut de prima instanta, in sensul ca stabilirea prin hotarare judecatoreasca a unui element al contractului individual de munca-timpul de munca - diferit de cel rezultat din vointa comuna a partilor - este inadmisibila, este eronat, deoarece instanta nu incheie contractul individual de munca in locul partilor, ci verifica strict existenta elementelor acestuia in intelegerea partilor si, numai in masura in care acestea se regasesc, pronunta hotararea care sa constate efectele produse de un contract individual de munca nul, fara ca hotararea de constatare sa imprumute natura juridica a contractului individual de munca .
Nici actiunea in plata drepturilor salariale, subsumata dispozitiilor art. 57 alin. (5) din Codul muncii, chiar in acceptiunea extinsa a salariului (contravaloarea muncii si plata contributiilor obligatorii) ca actiune in realizare, in obligatie de a da, nu poate fi apreciata ca inlaturand aplicabilitatea prevederilor art. 35 din Codul de procedura civila.
Pe de o parte, instituirea in sarcina beneficiarului muncii a unei obligatii de a da nu echivaleaza, din punct de vedere substantial, cu recunoasterea tuturor efectelor decurgand din prestarea muncii, in sens legal (de exemplu, vechimea in specialitate), iar, pe de alta parte, insasi statuarea jurisdictionala asupra unei astfel de pretentii presupune stabilirea prealabila a naturii raporturilor juridice dintre parti si a titlului (cauzei juridice) in baza caruia paratul este tinut la plata, ceea ce echivaleaza chiar cu constatarea raporturilor juridice specifice, de dreptul muncii.
De altfel, in practica, cererea in plata drepturilor salariale este accesorie cererii principale vizand constatarea raporturilor de munca desfasurate.
Dreptul de acces al persoanei la instanta, in sensul art. 6 din Conventie, trebuie recunoscut in conditiile art. 35 din Codul de procedura civila si intreg cadrul procesual, inclusiv sub aspect probatoriu, trebuie sa fie guvernat de tipicul acestei actiuni si desprins de limitele probatiunii, ce decurg din Codul muncii, intrucat insasi cauza juridica a actiunii, in sens larg, se intemeiaza pe neindeplinirea cerintei ad validitatem pentru incheierea legala a contractului de munca .
Persoana fizica care a prestat munca pentru si sub autoritatea celeilalte parti are deschisa calea actiunii in constatarea duratei raportului de munca si implicit a efectelor produse de un contract de munca nul, in cazul pendinte intrucat desi, in cuprinsul contractului de munca, angajatorul a inserat durata programului de munca ca fiind mult mai mic, in realitate programul de munca prestat in favoarea paratei era zilnic in intervalul 06:00-18:00, 8 ore/zi si nu 4 ore/zi.
Ratiunea care sta la baza acestei orientari o constituie, pe de o parte, interesul public ce s-a urmarit a fi protejat prin normele privind protectia sociala a muncii, consacrata cu titlu de obligatie in sarcina statului prin Constitutia Romaniei (art. 41), astfel incat aceasta obligatie sa nu ramana pur formala si iluzorie; pe de alta parte, se impune a se sublinia si respectarea principiului accesului la instanta, consacrat de art.21 din Constitutia Romaniei si de art. 6 din Conventia europeana a drepturilor omului.
Conform articolului, in cazul in care contractul prevede o norma de lucru de 8 ore pe zi, acesta nu poate fi mai mic decat salariul minim pe economie, stabilit anual prin hotarare de guvern.
Chiar daca salariatul semneaza vreun act prin care accepta o remuneratie mai mica, actul respectiv este nul in instanta, iar salariatul isi poate cere oricand diferenta de bani pentru perioada lucrata. In cazul in care o persoana se angajeaza la o societate comerciala dintr-un sector economic in care exista incheiat un contract colectiv de munca salariul nu poate fi mai mic decat cel stipulat in contractul colectiv.
Astfel se arata ca a desfasurat activitate ca sofer 8 ore pe zi, efectuand zilnic curse, ocupandu-se de intretinerea autovehiculului inainte de plecarea in cursa si dupa, cu toate acestea nu a semnat un contract de munca pentru perioada lucrata, ce cunoaste este ca a semnat o conventie pentru 4 ore/zi.
A fost platit la un venit sub venitul minim pe economie, solicitand plata integrala a salariului pe cele 8 ore/zi munca, cu plata sumei actualizata cu indicele de inflatie si cu dobanda legala avand in vedere ca banii sunt fungibili, sunt purtatori de dobanda .
Avand i n vedere cele aratate anterior, solicita admiterea apelului astfel cum a fost formulat.
Intimata parata a depus intampinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat si mentinerea sentintei instantei de fond, ca legala si temeinica.
in apel nu s-au administrat alte probe noi .
Analizand apelul declarat prin prisma criticilor formulate, a prevederilor legale aplicabile si a probatoriului administrat in cauza, in conformitate cu art. 476-480 C. proc. civ. , Curtea apreciaza ca acesta este fondat, pentru considerentele ce succed:
Prin hotararea primei instante s-a retinut ca cererea avand ca obiect constatarea duratei timpului de munca este inadmisibila intrucat se aduc modificari contractului de munca in lipsa acordului de vointa al acestora.
Cu privire la admisibilitatea unei actiuni in constatare in materia dreptului muncii, se retine ca in mod intemeiat s-au invocat prin motivele de apel prevederile art. 35 C. proc. civ. si cele ale art. 6 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului. Actiunea in plata drepturilor salariale nu inlatura aplicarea prevederilor art. 35 C. proc. civ. , intrucat instituirea unei obligatii de a da nu echivaleaza cu recunoasterea tuturor efectelor decurgand din prestarea muncii (vechime in munca, drepturi de asigurari sociale s. a), iar aceasta este oricum o etapa prealabila analizarii temeiniciei obligatiei de a plati drepturile salariale pretinse.
Instanta de control judiciar, analizand inscrisurile administrate in probatiune, apreciaza ca sunt intemeiate criticile formulate cu privire solutia primei instante in ceea ce priveste exceptia de inadmisibilitate.
in acest sens, se retine ca prin Decizia 37/2016 a ICCJ- Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept s-a statuat ca ``persoana fizica care a prestat munca pentru si sub autoritatea celeilalte parti are deschisa calea actiunii in constatarea raportului de munca si a efectelor acestuia si in situatia in care respectivul raport de munca a incetat anterior sesizarii instantei ``.
in considerentele acestei decizii s-a retinut in mod relevant si pentru cauza pendinte:
``59. Prin urmare, cadrul procesual in care poate fi constatata o astfel de nulitate nu este exclusiv cel al unei actiuni in realizare (actiunea in constatarea nulitatii este o actiune in realizare) si, cum nu exista o dispozitie de lege lata in materia conflictelor de munca sau in dreptul comun, care sa se opuna admisibilitatii unei actiuni in constatarea existentei raportului de munca si a efectelor acestuia intemeiata de dispozitiile art. 35 din Codul de procedura civila, aceasta poate fi promovata, in absenta unei actiuni in realizare, pentru recunoasterea existentei raportului juridic de munca .
60. O actiune in constatare este admisibila in aceasta situatie, astfel cum a fost considerata admisibila, potrivit jurisprudentei inaltei Curti de Casatie si Justitie si in situatia constatarii incadrarii activitatii lucrate intr-o grupa superioara de munca, prin Decizia nr. 13 din 16 mai 2016 a inaltei Curti de Casatie si Justitie - Completul pentru solutionarea unor chestiuni de drept pronuntata in Dosarul nr. 4. X, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 862 din 28 octombrie 2016, retinandu-se ca ``dreptul civil da imprumut normele sale altor ramuri de drept, cand acestea nu au norme proprii pentru un caz ori aspect, ori, invers, alte ramuri de drept iau imprumut norme de la dreptul civil``.
61 . Este eronata opinia jurisprudentiala care a considerat ca o astfel de actiune in constatare este inadmisibila, intrucat, prevalandu-se de lipsa formei scrise, salariatul isi invoca propria culpa de a nu respecta dispozitiile legale in materie. S-a argumentat ca o eventuala admisibilitate a actiunii ar eluda scopul urmarit de legiuitorul care, atunci cand a modificat/abrogat partial art. 16 din Codul muncii prin Legea nr. 40/2011, a urmarit a nu mai permite, peste cuprinsul acestor dispozitii legale, a proba, in fata instantei de judecata, clauzele contractuale si prestatiile efectuate in cadrul unui pretins raport de munca cu orice mijloace de proba, astfel cum dispozitiile speciale in materie de probatiune permiteau conform reglementarii anterioare, considerandu-se ca, in lipsa inscrisului care atesta continutul conventiei, aceasta nu poate fi dovedita prin alt mijloc de proba .
62. O astfel de interpretare se limiteaza, nejustificat, la aplicarea doar a art. 16 alin. (1) din Codul muncii, fara a se avea in vedere necesitatea coroborarii acestui text de lege cu cel al art. 57 din Codul muncii, nemodificat prin adoptarea Legii nr. 40/2011. Cata vreme art. 57 alin. (1) nu reglementeaza o exceptie in ceea ce priveste cazul de nulitate a contractului individual de munca pentru incalcarea art. 16 alin. (1) din Codul muncii, regimul nulitatii de lege lata atenueaza impactul aplicarii unei atari dispozitii imperative, in sensul ca o astfel de conventie este nula, insa nulitatea produce efecte numai pentru viitor.
63. Prin urmare, este judicioasa acea opinie a jurisprudentei conform careia incheierea unui contract scris, pentru valabilitate, este o exigenta ce se impune imperativ angajatorului, insa, avand in vedere ca nulitatea opereaza numai pentru viitor, nerespectarea formei scrise nu impiedica probarea de catre salariat, prin orice mijloc, a muncii prestate in folosul angajatorului pana la incetarea raportului juridic de munca, astfel ca, atunci cand prin formularea unei actiuni se incearca a se dovedi derularea intre parti a unor raporturi de munca neatestate si formal prin act scris, instanta trebuie sa procedeze la cercetarea lor, pe baza probelor ce dau si cauza de fapt a pretentiilor.
in caz contrar ar insemna ca acest domeniu de relatii sociale sa fie sustras normelor juridice care ii guverneaza existenta, prin interzicerea accesului la instanta, pe perioada in care nu este pasibil de a i se aplica, potrivit legii, sanctiunea civila a nulitatii. Ar insemna, in egala masura, a admite in mod inacceptabil ca un angajator sa se exonereze de obligatiile care ii incumba din astfel de raporturi, refuzand in mod imputabil sa confere forma prevazuta de lege fortei de munca pe care o utilizeaza. Desi scopul legiferarii art. 16 alin. (1) este orientat spre protectia ``lucratorului``, se ajunge, prin interpretarea contrara, a fi utilizat in contra intereselor persoanei care pretinde ca, desi a prestat activitate in conditiile de fond ale unui contract de munca, acesta nu i-a fost incheiat si predat in forma scrisa. ``
in cauza de fata, dispozitiile retinute de instanta suprema pentru ipoteza in care nu exista un contract de munca incheiat in forma scrisa se aplica mutatis mutandis, intrucat se doreste dovedirea unui element al contractului de munca . Or, daca aceasta probatiune este permisa si cererea este admisibila atunci cand nu exista contract (instrumentum) cu atat mai mult este admisibila cererea cand un element esential al contractului este diferit fata de cel mentionat in scris. in acest ultim caz, nu se poate pune problema admisibilitatii cererii, ci eventual una de probatiune, respectiv in ce masura se pot face probe contra sau peste un inscris. insa aceasta chestiune este diferita si nu face obiectul analizei instantei la momentul actual. Prin urmare, strict legat de admisibilitatea cererii de constatare a unui element al raportului de munca, se apreciaza ca o astfel de cerere este admisibila si urmeaza a fi cercetata de instanta sub aspectul temeiniciei sustinerilor, prin raportare la probatoriul administrat si la dispozitiile legale incidente.
Avand in vedere ca prima instanta a solutionat aceasta cerere fara a dreptului pretins, in temeiul prevederilor art. 480 alin. 3 C. proc. civ. , instanta de apel va admite apelul si va anula in parte sentinta apelata, urmand a retine spre rejudecare cererea ce vizeaza constatarea duratei timpului de munca din contractul nr. 107/2014.
Cu privire la fondul acestei cereri, se retine ca potrivit mentiunilor din contractul de munca lit. H punctul 2 a) ``repartizarea programului de lucru se face dupa cum urmeaza : 4 ore/ flexibil - dimineata sau dupa amiaza in functie de necesitati ``.
in discutie in speta este un contract cu timp partial de munca, astfel cum s-a prevazut la pct.2 de la lit. H. , si in consecinta, in cauza devin aplicabile prevederile art. 103-107 din Codul muncii.
Potrivit art. 105 ``(1) Contractul individual de munca cu timp partial cuprinde, in afara elementelor prevazute la art. 17 alin. (3), urmatoarele:
a) durata muncii si repartizarea programului de lucru;
b) conditiile in care se poate modifica programul de lucru;
c) interdictia de a efectua ore suplimentare, cu exceptia cazurilor de forta majora sau pentru alte lucrari urgente destinate prevenirii producerii unor accidente ori inlaturarii consecintelor acestora. ``.
in ceea ce priveste indeplinirea conditiei referitoare la repartizarea programului de munca, se apreciaza ca mentiunea flexibil - dimineata sau dupa amiaza in functie de necesitati nu reprezinta in fapt o repartizare efectiva si verificabila a programului, ci una formala si echivoca, de natura sa acopere toate situatiile in ipoteza unui control asupra modului de respectare a clauzelor contractuale.
Or, repartizarea exacta a programului este necesara in astfel de contracte pentru a se verifica respectarea interdictiei de efectuare a orelor suplimentare, ceea ce in cazul de fata nu poate fi indeplinit. Sintagma ``in functie de necesitati`` lasa la latitudinea exclusiva a angajatorului repartizarea programului si nu poate conduce la identificarea unor criterii obiective in acest sens, ceea ce naste posibilitatea incalcarii tocmai a scopului pentru care au fost edictate prevederile art. 105 alin. 1 Codul muncii.
Prin urmare, nefiind respectate prevederile alin. 1 mai sus citat, devin aplicabile dispozitiile alin.2 al art. 105 C odul muncii, care statueaza ``(2) in situatia in care intr-un contract individual de munca cu timp partial nu sunt precizate elementele prevazute la alin. (1), contractul se considera a fi incheiat pentru norma intreaga. ``.
Aceasta sanctiune specifica este prevazuta expres de lege si ea capata sub aspect probator valoarea unei prezumtii legale instituite in favoarea salariatului.
Angajatorul, care are sarcina probei in litigiile de munca, potrivit dispozitiilor art.272 Codul muncii, nu a rasturnat prezumtia instituita in favoarea angajatului, acesta fiind singurul care a incercat administrarea de probe in sustinerea prezumtiei.
Prin urmare, dand eficienta acestei prezumtii legale, instanta va constata ca durata timpului de munca vizeaza o norma intreaga, care potrivit art. 112 Codul muncii este de 8 ore pe zi si de 40 ore pe saptamana.
Ca o consecinta a admiterii acestui capat de cerere, urmeaza a fi admis in mod corelativ si capatul de cerere care a vizat acordarea drepturilor salariale aferente unei norme intregi pentru ultimii 3 ani, anteriori formularii cererii de chemare in judecata .
in raport de limitele investirii instantei de apel, se constata ca motivele de apel au fost subsumate celor 3 capete de cerere, respectiv constatarea duratei timpului de munca, acordarea diferentelor salariale cuvenite pentru o norma intreaga, in functie de salariul minim pe economie, precum si cererea subsidiara de constatare a nulitatii contractului incheiat pe timp de munca sub 8 ore/zi.
in masura in care s-a retinut anterior temeinicia capatului de cerere privind constatarea duratei timpului de lucru ca fiind de 8 ore/zi, Curtea apreciaza ca nu se mai impune analizarea criticii privind nulitatea contractului, aceasta fiind formulata exclusiv pentru ipoteza in care se retine durata timpului de lucru de 4 ore/zi. Fiind o cerere cu caracter subsidiar, in raport de solutia asupra capatului de cerere principal, se apreciaza ca nu se mai impune analiza acestei cereri.
Prin urmare, dupa anularea in parte a hotararii primei instante, urmeaza a fi mentinute dispozitiile primei instante privind lipsa de obiect a drepturilor salariale aferente lunii iunie 2018 si c/v concediu de odihna aferent anului 2018, iar in acest sens sa isi produca efectele, pentru ultimii 3 ani, dispozitia data de instanta de apel privind obligatia de plata a diferentelor de drepturi intre salariul incasat si cel cuvenit, raportat la salariul minim brut garantat in plata . Instanta are in vedere in acest sens ca potrivit art. 164 alin.2 Codul muncii ``(2) Angajatorul nu poate negocia si stabili salarii de baza prin contractul individual de munca sub salariul de baza minim brut orar pe tara. ``. De asemenea, instanta are in vedere ca in categoria de diferentele de drepturi salariale drepturi care decurg din existenta acestui contract cu norma intreaga, respectiv c/v concediului de odihna sau a altor drepturi cuvenite salariatilor potrivit legii, contractelor de munca sau regulamentelor aplicabile.
Urmeaza a se mentine dispozitia primei instante privind respingerea cererii de reconstituire vechime in munca, aceasta nefiind obiect al cererii de apel. in plus, data fiind constatarea duratei timpului de munca de 8 ore/zi, o astfel de solicitare nici isi mai dovedeste finalitatea. si dispozitia de respingere a cererii de constatare a nulitatii contractului individual de munca urmeaza a fi mentinuta, in considerarea caracterului subsidiar al acestei cereri fata de cererea de constatare a duratei timpului de munca de 8 ore/zi, care a fost admisa.
in aplicarea prevederilor art. 453 C. proc. civ. , Curtea constata ca apelantul reclamant nu a facut dovada caracterului real si efectiv al cheltuielilor de judecata pretinse prin cererea introductiva si prin cererea de apel, urmand a respinge aceasta cerere in consecinta.
PENTRU ACESTE MOTIVE
iN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul civil formulat de apelantul reclamant D_ N, domiciliat in _, judetul C si cu domiciliul procesual ales la Cabinet de avocat B D, cu sediul in C, nr. 128A, _, _, judetul C, impotriva sentintei civile nr. 3145 din 05 decembrie 2018 pronuntata de Tribunalul C in dosarul nr. X, in contradictoriu cu intimata parata X T_ SRL cu sediul in Localitatea 2 Mai, . 162, judetul C.
Anuleaza in parte sentinta civila apelata nr. 3145/05. 12.2018 pronuntata de Tribunalul C in ceea ce priveste solutia de respingere ca inadmisibil a capatului de cerere privind constatarea duratei contractului de munca .
Admite in parte cererea si constata ca durata timpului de munca din contractul de munca nr. 107/01.08.2014 este una normala, de 8 ore/zi.
Dispune obligarea p aratei la plata catre reclamant a diferentelor de drepturi salariale cuvenite pentru perioada 08.08. X18, prin raportare la o norma intreaga si in functie de salariul de baza minim brut pe tara garantat in plata, diferente ce vor fi actualizate cu rata inflatiei.
Obliga parata la plata dobanzii legale penalizatoare aferente debitului principal, calculata de la data scadentei lunare a salariului pana la plata efectiva si integrala a acestuia.
Mentine celelalte dispozitii ale sentintei apelate.
Respinge ca nefondata cererea de acordare a cheltuielilor de judecata in apel.
Definitiva.
Pronuntata in sedinta publica, astazi, 05 noiembrie 2019.
In cat timp poate fi aplicata o sanctiune disciplinara unui salariat? Pronuntaţă de: Tribunalul Bucuresti
Concursul si perioada de proba. Modalitati diferite de verificare a aptitudinilor profesionale ale salariatului Pronuntaţă de: Tribunalul Bucuresti
Executarea catre salariati a obligatiilor de plata ale institutiilor publice. Care sume pot fi esalonate? Pronuntaţă de: Tribunalul Bucuresti
Conditiile speciale de munca presupun cote de contributii de asigurari sociale diferite Pronuntaţă de: Tribunalul Bucuresti
Principiul non bis in idem in ceea ce priveste sanctiunile disciplinare Pronuntaţă de: Tribunalul Bucuresti
Calculul termenului de preaviz in cazul concedierii salariatului Pronuntaţă de: Tribunalul Bucuresti
Impiedicarea salariatului de a intra in incinta unitatii justifica absenta acestuia de la locul de munca. Sanctionare disciplinara abuzaiva Pronuntaţă de: Curtea de Apel Bucuresti
Restituirea sumelor incasate de salariat ca urmare a interpretarii eronate a prevederilor legale privind salarizarea Pronuntaţă de: Tribunalul Bucuresti
Neefectuarea coprespunzatoare a cercetarii disciplinare prealabile Comportamente inadecvate sau nedrepte la locul de munca Pronuntaţă de: Tribunalul Bucuresti
Acordarea drepturilor salariale prevazute in contractul colectiv de munca Pronuntaţă de: Curtea de Apel Bucuresti
Aspecte practice privind Cercetarea disciplinara a salariatilor Sursa: MCP Cabinet avocati
Model contract de munca 2024. CIM editabil 2024! Sursa: EuroAvocatura.ro
Cand il preceda in mod direct repausul zilnic se adauga la repausul saptamanal Sursa: MCP Cabinet avocati
Transportatorii rutieri nu pot transfera unor terte persoane responsabilitatea de a respecta perioadele de conducere si perioadele de repaus ale conducatorilor auto Sursa: MCP Cabinet avocati
Concedierea Salariatilor. Modalitati de incetare a CIM si contestarea deciziei de concediere Sursa: MCP Cabinet avocati
Interdictia suprapunerii programului de lucru in cazul salariatilor cu mai multe locuri de munca Sursa: Avocat Marius-Catalin Predut
Calculul termenului de preaviz la concedierea salariatului. Aspecte practice si procedurale Sursa: MCP Cabinet avocati