Hotararea CEDO in Cauza Silviu Marin impotriva Romaniei

CURTEA EUROPEANA A DREPTURILOR OMULUI

HOTARAREA
din 2 iunie 2009

(fond)
in Cauza Silviu Marin impotriva Romaniei
(Cererea nr. 35.482/06)

In Cauza Silviu Marin impotriva Romaniei,

Curtea Europeana a Drepturilor Omului (Sectia a treia), statuand in cadrul unei camere formate din: Josep Casadevall, presedinte, Elisabet Fura-Sandstrom, Corneliu Birsan, Alvina Gyulumyan, Egbert Myjer, Ineta Ziemele, Ann Power, judecatori, si Santiago Quesada, grefier de sectie,

dupa ce a deliberat in camera de consiliu la data de 12 mai 2009,

pronunta urmatoarea hotarare, adoptata la aceasta data:

PROCEDURA

1. La originea cauzei se afla o cerere (nr. 35.482/06) introdusa impotriva Romaniei, prin care un cetatean al acestui stat, domnul Silviu Marin (reclamantul), a sesizat Curtea la data de 24 august 2006, in temeiul art. 34 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale (Conventia).

2. Guvernul roman (Guvernul) este reprezentat de agentul sau, domnul Razvan-Horatiu Radu, din cadrul Ministerului Afacerilor Externe.

3. La data de 5 martie 2008, Curtea a hotarat sa ii comunice Guvernului cererea . De asemenea, astfel cum prevede art. 29 A§ 3 din Conventie, aceasta a hotarat sa fie analizate in acelasi timp admisibilitatea si temeinicia cauzei.

IN FAPT

I. Circumstantele cauzei

4. Reclamantul s-a nascut in anul 1950 si locuieste in Slobozia.

5. Prin Decizia din 31 iulie 1991 a Primariei Amara, acestuia i s-a acordat un teren in suprafata de 800 m² in vederea construirii unei case. Decizia mentiona ca era adoptata in temeiul Legii nr. 4/1973 si al art. 8 din Decretul-lege nr. 42/1990 (vezi paragrafele 14 si 15 de mai jos); de asemenea, aceasta mentiona cele 4 proprietati limitrofe terenului, insa fara a preciza dimensiunile fiecarei laturi.

Prin Decizia din data de 25 februarie 1992, Prefectura Judetului Ialomita i-a atribuit in proprietate reclamantului un teren avand aceleasi proprietati limitrofe si o suprafata de 1.000 m². Aceasta decizie preciza dimensiunile fiecarei laturi a terenului, si anume 40 m in lungime si 20 m in latime. Aceasta era adoptata in temeiul art. 35 A§A§ 2 si 6 din Legea nr. 18/1991 (vezi paragraful 16 de mai jos).

Prin Decizia din 29 ianuarie 1993, Consiliul Judetean Ialomita a modificat Decizia din 25 februarie 1992, in sensul ca a precizat ca suprafata terenului era de 800 m². Aceasta ultima decizie mentiona in mod expres:

"Terenul in suprafata de 800 m² (...), atribuit in folosinta in vederea construirii unei locuinte proprietate privata, este atribuit in proprietate domnului Marin Silviu."

6. La o data neprecizata, Decizia din 25 februarie 1992 a fost inscrisa in registrele de proprietate imobiliara. La data de 9 martie 1993, Decizia din 29 ianuarie 1993 a fost de asemenea inregistrata.

7. La datele de 7 decembrie 1993 si 18 decembrie 1995, primaria i-a eliberat reclamantului autorizatii de construire pentru ridicarea unei case. Constructia a fost ulterior realizata efectiv pe terenul respectiv, iar de atunci reclamantul s-a bucurat netulburat de bunul sau.

8. La data de 31 octombrie 2005, prefectul judetului Ialomita a sesizat Judecatoria Slobozia cu o actiune impotriva reclamantului, a Primariei Amara si a Consiliului Judetean Ialomita, pentru a constata nulitatea absoluta a celor 3 decizii mentionate mai sus, pe care le considera contrare Legii fondului funciar nr. 18/1991. Prefectul considera ca art. 35 alin. (2) si (6) din legea mentionata mai sus au fost incalcate, avand in vedere ca, la data celor 3 decizii, locuinta reclamantului nu era inca ridicata. Atat reclamantul, cat si primaria si consiliul judetean au depus intampinare, solicitand respingerea actiunii pe motivul ca cele 3 decizii erau legale.

9. Prin Sentinta din data de 15 decembrie 2005, judecatoria a respins actiunea, retinand ca deciziile contestate erau conforme cu legea .