Hotararea CEDO in Cauza Voiculescu impotriva Romaniei

CURTEA EUROPEANA A DREPTURILOR OMULUI

HOTARAREA
din 3 februarie 2009

in Cauza Voiculescu impotriva Romaniei
(Cererea nr. 5.325/03)

In Cauza Voiculescu impotriva Romaniei,

Curtea Europeana a Drepturilor Omului (Sectia a treia), statuand in cadrul unei camere formate din: Josep Casadevall, presedinte, Corneliu Birsan, Bostjan M. Zupancic, Egbert Myjer, Ineta Ziemele, Luis Lopez Guerra, Ann Power, judecatori, si din Santiago Quesada, grefier de sectie,

dupa ce a deliberat in camera de consiliu la data de 13 ianuarie 2009,

pronunta urmatoarea hotarare, adoptata la aceasta data:

PROCEDURA

1. La originea cauzei se afla o cerere (nr. 5.325/03) indreptata impotriva Romaniei, prin care un cetatean al acestui stat, doamna Anca Carmen Voiculescu (reclamanta), a sesizat Curtea la data de 28 ianuarie 2003, in temeiul art. 34 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale (Conventia).

2. Guvernul roman (Guvernul) este reprezentat de agentul sau, domnul Razvan-Horatiu Radu, din cadrul Ministerului Afacerilor Externe.

3. Reclamanta sustine in special ca ancheta cu privire la circumstantele decesului mamei sale, lovita de un camion militar prost intretinut in timp ce traversa strada conform codului rutier, nu a fost efectiva.

4. La data de 24 noiembrie 2005, presedintele Sectiei a treia a decis sa ii comunice Guvernului cererea . In baza art. 29 A� 3 din Conventie, presedintele sectiei a hotarat ca admisibilitatea si temeinicia cauzei sa fie analizate in acelasi timp .

IN FAPT

5. Reclamanta s-a nascut in anul 1968 si locuieste in Brasov.

6. La data de 25 martie 1998, mama reclamantei a fost lovita de un camion in timp ce traversa o intersectie, iar semaforul era verde pentru pietoni. Camionul apartinea unei unitati militare si era condus de sergentul D.D., care se deplasa de la o unitate militara la alta. Victima a decedat.

7. Procesele-verbale intocmite de politie la datele de 25, 26 si 27 martie 1998, in urma accidentului, mentionau un viciu de functionare la nivelul sistemului de franare, precum si la nivelul farurilor, al luminilor de semnalizare a directiei si al claxonului.

8. La data de 30 martie 1998, politia a audiat mai multi martori .

9. La data de 12 aprilie 1998, reclamanta a adresat o plangere Ministerului Justitiei cu privire la lentoarea cu care se desfasura ancheta .

10. La data de 15 aprilie 1998, politia a transmis dosarul la Parchetul Militar Brasov, competent sa continue cercetarea penala in speta.

11. La data de 27 aprilie 1998, reclamanta s-a constituit parte civila si a solicitat audierea a 2 martori .

12. O expertiza din data de 16 septembrie 1998 a constatat ca defectiunea sistemului de franare era anterioara accidentului, ca la data de 25 martie 1998, inainte de plecarea camionului de la unitatea militara, nu se procedase la verificarea sistemului de franare si ca, din cauza starii de deteriorare a autovehiculului, verificarea sistemului de franare si a claxonului era imperios necesara la reviziile tehnice ale camionului. Expertul a estimat ca acel camion intrase in intersectie in momentul in care semaforul trecea de la culoarea galbena la culoarea rosie si ca rula cu 36 de kilometri la ora. Avand in vedere ca sistemul de semnalizare acustica nu functiona, D.D. scosese capul pe fereastra camionului pentru a-i avertiza pe pietonii care traversau la culoarea verde a semaforului ca nu putea frana. Expertul a concluzionat ca, in masura in care sistemul de franare si claxonul nu functionau, accidentul nu ar fi putut fi evitat.

13. La data de 27 noiembrie 1998, procurorul insarcinat cu ancheta a admis obiectiunile formulate de invinuiti cu privire la raportul de expertiza si a solicitat un nou raport, care a fost prezentat la data de 10 august 1999.

Cel de-al doilea expert a considerat ca era posibil ca sistemul de franare sa fi functionat intr-o anumita masura, imposibil insa de determinat cu exactitate, inainte de intrarea camionului in intersectie si ca activarea subita si puternica a franei sa fi dus la o proasta functionare a acestuia. De asemenea, expertul a apreciat ca accidentul ar fi putut fi evitat daca sistemul de franare ar fi fost verificat la reviziile tehnice ale autovehiculului.

14. In perioada 15 aprilie 1998-12 mai 2000, parchetul l-a audiat pe D.D. de 5 ori, procedand totodata la audierea unor martori si a unor salariati din aceeasi unitate militara ca si invinuitul .

15. La data de 12 mai 2000, Parchetul Militar Brasov a dispus trimiterea in judecata pentru savarsirea infractiunii de ucidere din culpa a numitilor D.D. si P.D., sergentul care, conform jurnalului de bord al camionului, procedase la revizia tehnica a acestuia la data de 23 ianuarie 1998, fara a verifica sistemul de franare.

16. La data de 8 iunie 2000, reclamanta a confirmat in fata instantei constituirea sa in parte civila.

17. Prin Sentinta din data de 9 ianuarie 2001, Tribunalul Militar Cluj a dispus restituirea cauzei la parchet in vederea completarii urmaririi penale. Instanta a apreciat ca organele de cercetare trebuiau sa identifice persoana care, conform jurnalului de bord, efectuase la data de 5 martie 1998 ultima revizie tehnica si persoana care ar fi trebuit sa verifice starea tehnica a camionului in dimineata zilei de 25 martie 1998, inainte de plecarea sa din unitatea militara. Avand in vedere faptul ca sergentul P.D. nega ca ar fi efectuat efectiv revizia tehnica din 23 ianuarie 1998, instanta a dispus si administrarea de probe pentru stabilirea veridicitatii informatiilor ce figurau in jurnalul de bord cu privire la aceasta revizie.

Prin Decizia din data de 8 martie 2001, Tribunalul Militar Teritorial Bucuresti a respins recursul parchetului militar impotriva Sentintei din data de 9 ianuarie 2001.

18. Procurorul a reluat urmarirea penala, a reaudiat inculpatii si martorii si a dispus o noua expertiza a camionului.

19. Aceasta a treia expertiza, efectuata la data de 28 septembrie 2001, a confirmat in totalitate dinamica accidentului, asa cum a fost stabilita prin expertiza din 16 septembrie 1998. Conform expertului, camionul intrase in intersectie in momentul in care semaforul a trecut de la verde la galben. Dupa ce a analizat jurnalul de bord al camionului, expertul a constatat, ca si ceilalti 2 dinaintea sa, ca sistemul de franare nu mai fusese verificat din data de 12 noiembrie 1993, cu incalcarea unui ordin al Ministerului de Interne care impunea o verificare amanuntita a sistemului de franare la fiecare 2 ani. Ca si colegii sai, el a considerat ca aceasta operatiune ar fi trebuit realizata cu ocazia reviziei tehnice din 23 ianuarie 1998 si ca o simpla inspectie vizuala nu permitea detectarea defectiunilor la sistemul de franare.

20. La data de 3 aprilie 2002, Parchetul Militar Brasov a dispus scoaterea de sub urmarire penala a inculpatilor fata de faptul ca revizia tehnica din 23 ianuarie 1998 nu ar fi permis detectarea proastei functionari a sistemului de franare si ca in jurnalul de bord al camionului ar fi inscrise informatii false cu privire la revizia din data de 5 martie 1998, fara rea intentie, de catre un tert, P.M.

21. La data de 11 iulie 2002, Parchetul Militar de pe langa Tribunalul Militar Teritorial Bucuresti a admis plangerea reclamantei si a trimis cauza la Parchetul Militar Brasov pentru completarea cercetarilor.

22. La data de 10 aprilie 2003, dupa ce a audiat din nou inculpatii si 11 martori, Parchetul Militar Brasov a dispus scoaterea de sub urmarire penala a inculpatilor. Parchetul a apreciat ca, in cauza, ar fi putut fi obtinute despagubiri de catre reclamanta in temeiul raspunderii civile delictuale.

23. La data de 14 august 2003, Parchetul Militar de pe langa Tribunalul Militar Teritorial Bucuresti a admis inca o data plangerea reclamantei si a trimis cauza la Parchetul Militar Brasov pentru completarea urmaririi penale.

24. La data de 27 octombrie 2003, Parchetul Militar Brasov a dispus din nou scoaterea de sub urmarire penala a inculpatilor, apreciind ca faptele acestora nu intruneau elementele constitutive ale unor infractiuni .

La data de 27 septembrie 2004, Parchetul Militar de pe langa Tribunalul Militar Teritorial Brasov a informat-o pe reclamanta, printr-o simpla adresa nemotivata, ca plangerea sa a fost respinsa.

25. Reclamanta a introdus la Tribunalul Militar Cluj o plangere impotriva ordonantei de scoatere de sub urmarire penala.

La data de 31 martie 2005, plangerea sa a fost respinsa ca inadmisibila printr-o sentinta ce a fost ulterior confirmata definitiv, la data de 13 octombrie 2005, in urma apelului reclamantei, de catre Tribunalul Militar Teritorial Bucuresti.