vezi Curtea Europeana a Drepturilor Omului
1. Din punct de vedere filozofic, acel fenomen care produce, genereaza efectul. Fenomenul care determina nasterea altui fenomen.
Hotararea CEDO in Cauza Tarau impotriva Romaniei
Publicata in Monitorul Oficial, Partea I nr. 37 din 18/01/2010
Curtea Europeana a Drepturilor Omului a fost instituita prin Conventia Europeana pentru Protectia Drepturilor si Libertatilor Fundamentale, adoptata la Roma in 4 noiembrie 1950. Romania a devenit parte la Conventie la 20 iunie1994.
Pana in 1998, plangerile erau examinate mai intai de Comisia Europeana pentru drepturile Omului, iar daca aceasta le admitea, stabilea daca drepturile omului au fost incalcate sau nu. Cazul putea fi transmis Curtii Europene a drepturilor Omului care remitea deciziile statului implicat si putea acorda compensatii. Nici Comisia si nici Curtea nu lucrau permanent, dar se intalneau in mod regulat pentru a examina cazurile. Plangerile care nu erau inaintate Curtii, erau remise Comitetului de Ministri ale carui decizii, ca si cele ale Curtii, erau finale si obligatorii.
De la 1 noiembrie 1998, noua Curte a Drepturilor Omului este direct accesibila unei persoane si hotararile sale sunt obligatorii pentru toate Partile Contractante. Ea functioneaza permanent si instrumenteaza cazul din fazele primare pana la sentinta definitiva.
1. Din punct de vedere filozofic, acel fenomen care produce, genereaza efectul. Fenomenul care determina nasterea altui fenomen.
1. Din punct de vedere filozofic, acel fenomen care produce, genereaza efectul. Fenomenul care determina nasterea altui fenomen.
Curtea Europeana a Drepturilor Omului a fost instituita prin Conventia Europeana pentru Protectia Drepturilor si Libertatilor Fundamentale, adoptata la Roma in 4 noiembrie 1950. Romania a devenit parte la Conventie la 20 iunie1994.
Pana in 1998, plangerile erau examinate mai intai de Comisia Europeana pentru drepturile Omului, iar daca aceasta le admitea, stabilea daca drepturile omului au fost incalcate sau nu. Cazul putea fi transmis Curtii Europene a drepturilor Omului care remitea deciziile statului implicat si putea acorda compensatii. Nici Comisia si nici Curtea nu lucrau permanent, dar se intalneau in mod regulat pentru a examina cazurile. Plangerile care nu erau inaintate Curtii, erau remise Comitetului de Ministri ale carui decizii, ca si cele ale Curtii, erau finale si obligatorii.
De la 1 noiembrie 1998, noua Curte a Drepturilor Omului este direct accesibila unei persoane si hotararile sale sunt obligatorii pentru toate Partile Contractante. Ea functioneaza permanent si instrumenteaza cazul din fazele primare pana la sentinta definitiva.
Functionar incadrat la instantele de judecata; judecatorie tribunal judetean, tribunal militar, avand atributii la pregatirea si desfasurarea activitatii de judecata.
1. Din punct de vedere economic, o cantitate dorita dintr-un anumit bun economic, care poate fi cumparata, intr-o perioada determinata, la anumite niveluri ale pretului.
Persoana care, de obicei in schimbul unui avantaj banesc, face legatura intre vanzator si cumparator sau incheie o tranzactie intre doua parti, cu imputernicirea acestora;
Este persoana care are cunostinta despre o fapta sau o imprejurare de natura sa serveasca la aflarea adevarului in procesul penal, avand obligatia de a se prezenta la chemarea organelor judiciare, de a depune marturie si de a relata adevarul si numai adevarul.
1. Persoana fizica sau juridica ce sufera un prejudiciu sau o vatamare a drepturilor sale prin fapta ilicita a unei alte persoane si care este indreptatita sa
1. Din punct de vedere filozofic, acel fenomen care produce, genereaza efectul. Fenomenul care determina nasterea altui fenomen.
Denumire generica pentru toate felurile de monede si semne ale valorii. Au aparut din necesitatea de a facilita schimburile de marfuri.
(Acord si Conventie). Prin Acordul semnat la Schengen la data de 14 iunie 1985, Belgia, Franta, Germania, Luxemburg si Olanda au convenit sa renunte treptat la controlul la frontierele comune si sa introduca libera circulatie pentru toti cetatenii statelor membre semnatare, ai altor state membre sau ai unor terte tari.
Modalitate a actului juridic, obligatie, care consta intr-un eveniment viitor si sigur, care suspenda, pana la indeplinirea lui, punerea in executare a actului sau exigibilitatea obligatiei, termen suspensiv,
Document care justifica primirea unei sume de bani. Constituie un act justificativ de inregistrare a sumelor incasate in registrul de casa si in contabilitate.
Este persoana care are cunostinta despre o fapta sau o imprejurare de natura sa serveasca la aflarea adevarului in procesul penal, avand obligatia de a se prezenta la chemarea organelor judiciare, de a depune marturie si de a relata adevarul si numai adevarul.
Inscris prin care o persoana este chemata in fata otganului de urmarire penala, a instantei de judecata penala sau civila ori a altui organ de jurisdictie in legatura cu un proces.
Institutie specializata a statului din structura M.A.I., a carei organizare si functionare este reglementata prin lege organica.
Este persoana care are cunostinta despre o fapta sau o imprejurare de natura sa serveasca la aflarea adevarului in procesul penal, avand obligatia de a se prezenta la chemarea organelor judiciare, de a depune marturie si de a relata adevarul si numai adevarul.
Institutie specializata a statului din structura M.A.I., a carei organizare si functionare este reglementata prin lege organica.
Reprezinta o faza a procesului penal, constand in activitatea desfasurata de organele de urmarire penala
(Acord si Conventie). Prin Acordul semnat la Schengen la data de 14 iunie 1985, Belgia, Franta, Germania, Luxemburg si Olanda au convenit sa renunte treptat la controlul la frontierele comune si sa introduca libera circulatie pentru toti cetatenii statelor membre semnatare, ai altor state membre sau ai unor terte tari.
Parti componente ale infractiunii.
A fost adoptat in 1968 si a intrat in vigoare la data de 1 ianuarie 1969.
Este actul procedural in care procurorul sau organul de urmarire penala consemneaza o dispozitie asupra unor acte sau masuri de urmarire penala.
Una din masurile preventive privative de libertate reglementata in Codul de procedura penala si prevazuta si de Constitutia Romaniei, revizuita.
Este actul procedural in care procurorul sau organul de urmarire penala consemneaza o dispozitie asupra unor acte sau masuri de urmarire penala.
Este instanta judecatoreasca ce judeca in prima instanta procesele si cererile date prin lege in competenta sa.
Privare de libertate a unei persoane prin arestarea sa.Arestare preventiva,
Act normativ care cuprinde principiile si regulile referitoare la desfasurarea procesului penal.
Este una din institutiile fundamentale ale dreptului penal, ce consitutie o masura de constrangere si un mijloc de reeducare a celui condamnat.
Act normativ emis de catre organul legislativ al puterii de stat (in Romania acesta este Parlamentul), ce cuprinde norme generale, de conduita, obligatorii si impersonale.
Este fapta ce prezinta pericol social, care a fost savarsita cu vinovatie si este prevazuta de legea penala.
1. Din punct de vedere filozofic, acel fenomen care produce, genereaza efectul. Fenomenul care determina nasterea altui fenomen.
Este modul de sesizare al organelor de urmarire penala facuta de catre o persoana sau organizatie publica, careia i s-a acuzat o vatamare prin infractiune.
Masura preventiva, reglementata in sectiunea III, cap. I, t. IV, C. proc. pen., partea generala.
Persoana fizica in virsta de pana la 18 ani.
Este instanta judecatoreasca ce judeca in prima instanta procesele si cererile date prin lege in competenta sa.
Este modul de sesizare al organelor de urmarire penala facuta de catre o persoana sau organizatie publica, careia i s-a acuzat o vatamare prin infractiune.
Organ de stat insarcinat cu solutionarea litigiilor dintre persoane fizice sau dintre acestea si persoanele juricide.
Persoana care face parte din parchet si care exercita atributiile ce revin acestei institutii judiciare.
Privare de libertate a unei persoane prin arestarea sa.Arestare preventiva,
Serviciu auxiliar alaturi de registratura, arhiva si biblioteca,
Organ de stat insarcinat cu solutionarea litigiilor dintre persoane fizice sau dintre acestea si persoanele juricide.
Hotarare prin care instanta rezolva unele probleme ridicate in cursul judecatii,
Este instanta judecatoreasca ce judeca in prima instanta procesele si cererile date prin lege in competenta sa.
Este organul judiciar ce face parte din structura Ministerului Public, incadrat cu procurori care exercita atributiile ce revin acestui minister.
Organ de stat insarcinat cu solutionarea litigiilor dintre persoane fizice sau dintre acestea si persoanele juricide.
Hotarare prin care instanta rezolva unele probleme ridicate in cursul judecatii,
Organ de stat insarcinat cu solutionarea litigiilor dintre persoane fizice sau dintre acestea si persoanele juricide.
Este organul judiciar ce face parte din structura Ministerului Public, incadrat cu procurori care exercita atributiile ce revin acestui minister.
Reglementata in cap. I, t. II, C. proc. pen., partea speciala, hotarare pronuntata de instanta de judecata in cursul judecatii care nu rezolva fondul cauzei, ci se pronunta asupra diverselor cereri, probleme sau exceptii ori masuri procesuale (ex. arestarea preventiva etc.) care se ivesc in timpul judecatii.
Organ de stat insarcinat cu solutionarea litigiilor dintre persoane fizice sau dintre acestea si persoanele juricide.
Sunt mijloace de convingere prin care se stabileste existenta unor acte sau fapte juridice si, automat, a unor drepturi si obligatii ce rezulta din acestea.
CURTEA EUROPEANA A DREPTURILOR OMULUI
HOTARAREA
din 24 februarie 2009
in Cauza Tarau impotriva Romaniei
(Cererea nr. 3.584/02)
In Cauza Tarau impotriva Romaniei,
Curtea Europeana a Drepturilor Omului (Sectia a treia), statuand in cadrul unei camere formate din Josep Casadevall, presedinte, Elisabet Fura-Sandstrom, Corneliu Birsan, Bostjan M. Zupancic, Alvina Gyulumyan, Egbert Myjer, Luis Lopez Guerra, judecatori, si Santiago Quesada, grefier de sectie,
dupa ce a deliberat in camera de consiliu in data de 3 februarie 2009,
pronunta urmatoarea hotarare, adoptata la aceasta data:
PROCEDURA
1. La originea cauzei se afla o cerere (nr. 3.584/02) indreptata impotriva Romaniei, prin care un cetatean al acestui stat, doamna Daniela Tarau (reclamanta), a sesizat Curtea la data de 24 decembrie 2001, in temeiul art. 34 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale (Conventia).
2. Reclamanta este reprezentata de domnul D. Mihai, avocat in Bucuresti. Guvernul roman (Guvernul) este reprezentat de agentul sau, domnul Razvan-Horatiu Radu, din cadrul Ministerului Afacerilor Externe.
3. La data de 17 noiembrie 2006, presedintele Sectiei a treia a hotarat sa ii comunice cererea Guvernului. De asemenea, astfel cum prevede art. 29 A§ 3 din Conventie, acesta a mai hotarat sa fie analizate in acelasi timp admisibilitatea si fondul cauzei.
IN FAPT
I. Circumstantele cauzei
4. Reclamanta s-a nascut in anul 1972 si locuieste in Bucuresti.
A. Inceperea urmaririi penale impotriva reclamantei
5. La o data neprecizata din anul 2000 a fost declansata o ancheta penala sub acuzatia de inselaciune impotriva conducerii si a salariatilor societatii D., care pretindea ca este o societate autorizata sa functioneze ca intermediar pentru obtinerea de contracte de munca in strainatate. Reclamanta lucrase pentru societatea D. incepand din luna iunie 2000, inainte de a fi internata in spital pentru perioada 3 iulie-1 august 2000. La data de 28 august 2000, cu ocazia audierii sale ca martor de catre Politia Bucuresti, victima V.G. a declarat ca in luna iulie 2000 persoanele acuzate in aceasta cauza ii cerusera sa le plateasca bani in schimbul obtinerii unei vize de lucru. Potrivit afirmatiilor lui V.G., reclamanta participase la discutiile in cadrul carora reprezentantii societatii i-au promis ca aceasta ii va obtine o viza Schengen intr-un termen foarte scurt. In plus, reclamanta i-ar fi dat o chitanta pentru o parte din suma platita cu aceste ocazii.
6. La data de 15 decembrie 2000, Politia Bucuresti a citat-o pe reclamanta pentru a putea fi audiata ca martor in cadrul anchetei mai sus mentionate. Dosarul nu contine nicio dovada de comunicare a citatiei, nici procesul-verbal de inmanare care sa permita sa se constate daca citatia a fost sau nu inmanata personal, fapt pe care partea interesata il contesta. Potrivit afirmatiilor partii interesate, aceasta a mers de bunavoie la politie imediat ce a aflat, in luna februarie 2001, despre necesitatea audierii sale ca martor.
7. La data de 21 februarie 2001, agentii de politie au audiat-o pe reclamanta. In aceeasi zi a fost inceputa urmarirea penala impotriva sa. Conform procesului-verbal intocmit cu aceasta ocazie, reclamanta era banuita ca ar fi inselat-o pe V.G., promitandu-i obtinerea unei vize Schengen in schimbul sumei de 1.000 USD, si ca i-ar fi ajutat pe ceilalti invinuiti sa insele mai multe persoane, promitandu-le obtinerea unor contracte de munca in strainatate in schimbul unor sume de bani, fapte ce intrunesc elementele constitutive ale infractiunii de inselaciune si de asociere in vederea savarsirii de infractiuni, pedepsite de art. 215 alin. 1 si 3 si, respectiv, de art. 323 din Codul penal .
B. Luarea si mentinerea masurii arestarii preventive a reclamantei
8. Prin Ordonanta din 21 februarie 2001, politia a dispus retinerea reclamantei pentru o perioada de 24 de ore.
9. Prin Ordonanta din 22 februarie 2001, procurorul Parchetului de pe langa Tribunalul Municipiului Bucuresti a dispus arestarea preventiva a reclamantei pana la data de 26 februarie 2001, in temeiul art. 148 lit. h) din Codul de procedura penala (CPP), astfel cum era in vigoare la data respectiva. Reclamanta fiind pusa sub acuzare, la data de 26 februarie 2001 procurorul a dispus prelungirea arestarii sale preventive de la 27 februarie pana la 23 martie 2001, in temeiul art. 148 lit. c), g) si h) din CPP. Procurorul a justificat necesitatea acestei masuri aratand ca pedeapsa prevazuta de lege pentru infractiunea in cauza era mai mare de 2 ani de inchisoare, ca lasarea in libertate a acesteia prezenta un pericol pentru ordinea publica si ca partea interesata s-a sustras urmaririi penale indreptate impotriva sa.
10. Reclamanta a formulat plangere impotriva Ordonantei procurorului din 26 februarie 2001, solicitand punerea sa in libertate sau inlocuirea masurii dispuse cu obligarea de a nu parasi localitatea [art. 136 lit. b) din CPP]. Ea a aratat ca nu avea niciun antecedent penal, ca avea un copil minor si ca avea o problema de sanatate, ca fusese, de altfel, internata in spital in luna iulie 2000, in momentul in care au avut loc faptele incriminate. Prin Decizia din data de 13 aprilie 2001, pronuntata in ultima instanta, Tribunalul Municipiului Bucuresti a respins ca neintemeiata plangerea reclamantei. Acesta a statuat in special ca, in temeiul art. 1401 din CPP, instanta verifica numai legalitatea masurii dispuse de procuror si nu motivele pe care s-a fondat ori necesitatea de a o lua, astfel incat luarea in considerare a bolilor de care suferea reclamanta nu era relevanta.
11. Prin incheierile de sedinta din 16 martie si 24 mai 2001, judecatoria a prelungit arestarea preventiva a reclamantei si a celorlalti 3 coinculpati cu 30 de zile. Guvernul nu a furnizat hotararea prin care s-a prelungit arestarea reclamantei in luna aprilie 2001, desi grefa i-a solicitat-o. In incheierile mentionate mai sus, fara a raspunde partii interesate care solicitase aplicarea art. 136 lit. b) din CPP si fara a face vreo distinctie intre coinculpati, instanta a statuat, intr-un singur paragraf, ca motivele care au justificat luarea masurii arestarii preventive subzistau si a retinut, cu privire la pericolul pentru "ordinea publica" prevazut de art. 148 lit. h) din CPP, "modalitatea concreta in care au fost comise faptele si gradul crescut de pericol social". Mentinand prima incheiere mentionata mai sus, prin Decizia din 13 aprilie 2001, Tribunalul Municipiului Bucuresti a retinut acuzatiile impotriva partii interesate si a observat ca parchetul avea in vedere sa efectueze o serie de acte de urmarire penala; instanta a constatat - fara mai multe detalii - ca erau intrunite conditiile prevazute de art. 148 lit. h) si art. 155 din CPP. In fine, in cea de-a doua incheiere mentionata mai sus, instanta a mentionat, fara niciun alt detaliu, riscul ca inculpatii sa influenteze victimele pe care parchetul dorea sa le reaudieze.
12. La data de 20 iunie 2001, procurorul a solicitat prelungirea arestarii preventive a reclamantei de la 27 iunie pana la 26 iulie 2001. Termenul a fost stabilit pentru data de 25 iunie, judecata fiind apoi amanata pentru 26 iunie 2001. La acest termen, la care reclamanta a fost asistata de M.A., avocata unui coinculpat, Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti a pronuntat in jurul orei 15,30, la sfarsitul programului instantelor, o incheiere de sedinta prin care a respins cererea procurorului si a dispus punerea in libertate a partii interesate. Analizand in mod distinct cazul reclamantei, instanta a retinut ca din probele administrate nu rezultau indicii suficiente de vinovatie si ca, avand in vedere personalitatea sa, punerea in libertate a partii interesate nu constituia un pericol pentru ordinea publica.
Interesant
