Hotararea CEDO in Cauza Mihuta impotriva Romaniei

CURTEA EUROPEANA A DREPTURILOR OMULUI

HOTARAREA
din 31 martie 2009,
definitiva la 14 septembrie 2009,

in Cauza Mihuta impotriva Romaniei
(Cererea nr. 13.275/03)

In Cauza Mihuta impotriva Romaniei,

Curtea Europeana a Drepturilor Omului (Sectia a treia), statuand in cadrul unei camere formate din: Josep Casadevall, presedinte, Corneliu Birsan, Bostjan M. Zupancic, Alvina Gyulumyan, Egbert Myjer, Ineta Ziemele, Luis Lopez Guerra, judecatori, si Santiago Quesada, grefier de sectie,

dupa ce a deliberat in camera de consiliu in data de 10 martie 2009,

pronunta urmatoarea hotarare, adoptata la aceasta data:

PROCEDURA

1. La originea cauzei se afla o cerere (nr. 13.275/03) indreptata impotriva Romaniei, prin care un cetatean al acestui stat, domnul Nicusor Mihuta (reclamantul), a sesizat Curtea la data de 4 martie 2003 in temeiul art. 34 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale (Conventia).

2. Guvernul roman (Guvernul) este reprezentat de agentul sau, domnul Razvan-Horatiu Radu, din cadrul Ministerului Afacerilor Externe.

3. La data de 3 ianuarie 2008, presedintele Sectiei a treia a decis sa comunice cererea Guvernului. Astfel cum prevede art. 29 A§ 3 din Conventie, acesta a mai decis sa se analizeze in acelasi timp admisibilitatea si temeinicia cauzei.

IN FAPT

I. Circumstantele cauzei

4. Reclamantul s-a nascut in anul 1965 si locuieste in Tarragona (Spania).

5. La data de 19 martie 2002, reclamantul a fost arestat, la ordinul procurorului de la Parchetul de pe langa Tribunalul Hunedoara, sub invinuirea ca ar fi folosit ilegal calitatea de erou al Revolutiei din Decembrie 1989 pentru a obtine avantaje fiscale. Arestarea sa preventiva a fost prelungita de tribunal la fiecare 30 de zile.

6. La data de 1 iulie 2002, prin rechizitoriul parchetului, reclamantul si alti inculpati, printre care si S.I., au fost trimisi in judecata . Printr-o incheiere de sedinta pronuntata in aceeasi zi, Judecatoria Deva a dispus mentinerea masurii arestarii preventive fata de inculpati pana la data de 29 iulie 2002, intemeindu-se pe art. 300 din Codul de procedura penala (CPP).

7. In sedinta din data de 29 iulie 2002, reclamantul a cerut amanarea judecatii pentru a-si angaja un avocat. Incuviintandu-i cererea si tinand cont de concluziile parchetului, instanta de fond a mentinut masura arestarii preventive a coinculpatilor in temeiul art. 300 din CPP.

8. La 26 august si 9 septembrie 2002 judecatoria a mentinut arestarea preventiva a reclamantului si a lui S.I., in temeiul art. 300 din CPP, avand in vedere cererile de amanare ale parchetului si alte altor coinculpati si pentru a putea delibera pe fond asupra exceptiilor ridicate.

9. In sedinta din data de 23 septembrie 2002, reclamantul a aratat ca instanta nu putea sa mentina masura arestarii preventive, ci putea numai sa o prelungeasca printr-o decizie motivata in temeiul art. 155 si urmatoarele din CPP. Acesta a solicitat punerea sa in libertate. Printr-o incheiere de sedinta pronuntata in aceeasi zi, judecatoria a statuat ca instanta putea mentine, in camera de consiliu, masura arestarii preventive si ca reclamantul putea contesta aceasta masura odata cu sentinta pronuntata pe fondul cauzei. Judecatoria i-a respins cererea de punere in libertate si a mentinut arestarea preventiva cu motivarea ca punerea in libertate a reclamantului prezenta un pericol pentru ordinea publica si ca gradul de complexitate a cauzei putea determina partile interesate sa "influenteze actele si probele" ce trebuiau prezentate in fata instantei.

10. La data de 7 octombrie 2002, reclamantul a solicitat revocarea masurii arestarii preventive motivand prin aceea ca aceasta masura nu putea fi mentinuta, ci prelungita, si ca, in orice caz, mentinerea masurii nu fusese motivata. Judecatoria a mentinut aceasta masura, indicand art. 300 din CPP.

11. In sedintele din 21 octombrie, 4 noiembrie si 2 decembrie 2002, judecatoria a respins cererile reclamantului de revocare a masurii arestarii preventive sau de inlocuire a acestei masuri cu interdictia de a parasi localitatea. Instanta a confirmat totodata arestarea preventiva a inculpatilor, aratand ca "motivele initiale care o justificau nu s-au schimbat, ca faptele imputate erau grave si ca pedeapsa prevazuta de lege era aspra".

12. La 16 decembrie 2002 si 13 ianuarie 2003 judecatoria a mentinut arestarea preventiva a reclamantului si a lui S.I., facand referire la temeiul legal al arestarii.