Hotararea CEDO in Cauza Paula Constantinescu impotriva Romaniei

HOTARAREA
din 23 iunie 2009, definitiva la 23 septembrie 2009,
in Cauza Paula Constantinescu impotriva Romaniei

(Cererea nr. 28.976/03)

In Cauza Paula Constantinescu impotriva Romaniei,

Curtea Europeana a Drepturilor Omului (Sectia a treia), statuand in cadrul unei camere formate din: Josep Casadevall, presedinte, Elisabet Fura-Sandstrom, Corneliu Birsan, Bostjan M. Zupancic, Ineta Ziemele, Luis Lopez Guerra, Ann Power, judecatori, si Stanley Naismith, grefier adjunct de sectie, dupa ce a deliberat in camera de consiliu la data de 2 iunie 2009, pronunta urmatoarea hotarare, adoptata la aceasta data:

PROCEDURA

1. La originea cauzei se afla o cerere (nr. 28.976/03) indreptata impotriva Romaniei, prin care un cetatean al acestui stat, doamna Paula Constantinescu (reclamanta), a sesizat Curtea la data de 25 august 2003 in temeiul art. 34 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale (Conventia).

2. Guvernul roman (Guvernul) este reprezentat de agentul sau, domnul Razvan-Horatiu Radu, din cadrul Ministerului Afacerilor Externe.

3. La data de 5 martie 2008 presedintele Sectiei a treia a decis sa ii comunice cererea Guvernului. Invocand prevederile art. 29 A§ 3 din Conventie, el a mai hotarat sa se analizeze in acelasi timp admisibilitatea si temeinicia cauzei.

IN FAPT

I. Circumstantele cauzei

4. Reclamanta s-a nascut in anul 1921 si locuieste in Bucuresti.

5. Printr-un contract incheiat la data de 6 decembrie 1949, reclamanta a cumparat un bun imobil compus dintr-o constructie si un teren . Conform contractului, constructia avea urmatoarea structura: subsol, parter si doua etaje.

6. In anul 1950, bunul mentionat mai sus a fost nationalizat.

7. In cursul anului 1999, reclamanta a pornit o actiune in revendicare impotriva Consiliului General Bucuresti (consiliul general). A fost efectuata o expertiza in procedura in discutie. Expertul s-a deplasat la imobil in prezenta reprezentantilor reclamantei si ai consiliului general. In raportul de expertiza intocmit, expertul arata ca imobilul avea 3 niveluri, adica parter, etaj si mansarda, si ca dimensiunile sale exterioare corespundeau cu cele ce rezultau din planurile aferente contractului de vanzare-cumparare din 1949.

8. Prin Decizia din data de 16 ianuarie 2001, Curtea de Apel Bucuresti a admis actiunea si a obligat consiliul general sa ii restituie reclamantei bunul imobil (bunul) situat in municipiul Bucuresti, str. Lipscani nr. 65 (fostul numar 67), la intersectia cu str. Hanul cu Tei, compus dintr-o cladire cu 3 niveluri, adica parter, etaj si mansarda, cladire identificata prin expertiza, precum si terenul situat sub constructie. In decizia sa, Curtea de Apel Bucuresti, a retinut ca nationalizarea bunului fusese ilegala.

9. Intre timp, printr-un contract autentic incheiat la data de 21 martie 2001, Primaria Municipiului Bucuresti a vandut unei societati comerciale cu raspundere limitata etajul si mansarda bunului. Contractul avea ca temei legal Hotararea Guvernului nr. 505/1998 pentru modificarea Hotararii Guvernului nr. 389/1996 privind transmiterea unor spatii comerciale aflate in administrarea consiliilor locale si a regiilor autonome catre actualii detinatori si pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a acesteia (paragraful 31 de mai jos). Reclamanta nu a avut cunostinta de incheierea acestui contract .

10. Decizia din data de 16 ianuarie 2001 a fost confirmata prin Decizia definitiva din data de 12 decembrie 2001 a Curtii Supreme de Justitie, care a respins recursul formulat de consiliul general, care considera ca nationalizarea bunului fusese legala.

11. Reclamanta s-a adresat in mai multe randuri Primariei Municipiului Bucuresti in vederea executarii deciziei in discutie.

12. Prin Adresa din data de 5 iunie 2003, Administratia Fondului Imobiliar (AFI), entitate subordonata consiliului general, a informat-o pe reclamanta ca, potrivit arhivelor sale, adresa postala a bunului era str. Lipscani nr. 63-65. Aceasta i-a precizat si ca zona in care era situat bunul a facut obiectul unor ample lucrari de consolidare si constructie de noi etaje incepand cu anul 1970, astfel incat suprafetele si compartimentele initiale ale bunurilor in discutie au cunoscut modificari. Referitor la situatia juridica a bunului, AFI a precizat ca subsolul si parterul bunului erau ocupate de o terta persoana in baza unui contract de inchiriere si ca o societate comerciala detinea etajul cladirii, in baza unui contract de vanzare-cumparare incheiat la data de 25 februarie 2000.

13. La data de 7 august 2003, reclamanta a solicitat primariei sa execute Decizia din data de 16 ianuarie 2001.

14. La data de 26 august 2003, primaria a informat-o ca tocmai ceruse informatii de la AFI pentru clarificarea situatiei juridice a bunului.

15. La data de 10 septembrie 2003, AFI a comunicat primariei ca nu este in masura sa identifice bunul, deoarece suprafetele retinute in expertiza erau diferite de cele existente in arhivele entitatii in discutie. AFI i-a mai semnalat primariei ca statul a fost cel care a suportat costurile lucrarilor realizate in zona respectiva.

16. La data de 1 octombrie 2003, primaria a transmis reclamantei raspunsul primit de la AFI si i-a recomandat sa se adreseze unui executor judecatoresc in vederea executarii deciziei.

17. Ulterior, reclamanta a adresat memorii Parlamentului Romaniei, Avocatului Poporului si procurorului general al Romaniei, cerandu-le asistenta . Aceste memorii au fost transmise Primariei Municipiului Bucuresti.

18. In anul 2004, reclamanta a solicitat unui executor judecatoresc sa inceapa executarea silita a hotararii judecatoresti in discutie.

19. La data de 26 aprilie 2004, executorul a intocmit un proces-verbal in care a constatat punerea in posesie a reclamantei. Aceasta punere in posesie a fost pur formala, deoarece reprezentantul partii parate a fost absent, cheile bunului nu i-au fost predate reclamantei, iar accesul sau in imobil nu a fost asigurat.