Hotararea CEDO in Cauza Vitan impotriva Romaniei

12. Reclamantul afirma ca in sediul politiei din Cluj impartea cu inca doua sau 3 persoane o celula mica, murdara, fara lumina naturala, fara apa curenta sau instalatii sanitare. O scrisoare pe care a primit-o de la sotia sa ar fi fost confiscata de procurorul I.B. De asemenea, el sustine ca i s-a interzis sa telefoneze familiei sale.

13. La data de 26 februarie 2001, reclamantul a fost transferat in arestul din Bucuresti. El sustine ca nu a avut dreptul sa foloseasca stilou si hartie si ca nu a avut nici radio sau televizor.

14. In luna aprilie 2001, reclamantul a fost transferat la inchisoarea Bucuresti-Jilava, unde scrisorile trimise de familia sa i-ar fi fost fie deschise, fie retinute de autoritati. La data de 11 iunie 2002, o scrisoare trimisa de sotia reclamantului i-ar fi fost data deschisa de catre ofiterul B.I. Acesta l-a informat ca scrisoarea fusese deschisa de ofiterul F.P.

La data de 16 iunie 2002, cu ocazia unui control efectuat in penitenciar de catre D.D., comandantul institutiei, reclamantul l-ar fi informat despre incidentul ce avusese loc cu cateva zile inainte. Potrivit afirmatiilor reclamantului, D.D. i-ar fi raspuns urmatoarele:

"Ar fi mai bine sa nu te mai plangi pentru ca, daca vreau sau daca iž«ma intereseazaiž» cineva, pot deschide orice scrisoare!"

15. Reclamantul a fost dus la Cluj pentru a asista la sedintele de judecata din 20 si 21 august 2001 (vezi paragrafele 29-31 de mai jos), apoi readus la Bucuresti intr-un vagon de transport pentru detinuti, in conditii pe care le considera precare, deoarece a impartit o cuseta de 1,5 m² cu inca 3 persoane, dintre care una era bolnava de tuberculoza. Ceilalti detinuti care imparteau cuseta cu el erau, dupa parerea sa, condamnati la pedeapsa inchisorii.

16. La data de 8 august 2002, dupa ce a fost transferat la inchisoarea din Aiud, reclamantul a depus in fata Parchetului de pe langa Tribunalul Militar Teritorial Bucuresti o plangere penala impotriva lui D.D., pe care il acuza ca ar fi incalcat secretul corespondentei si ca ar fi abuzat de functia sa.

17. Procurorul militar de pe langa Tribunalul Militar Teritorial Bucuresti a deschis o ancheta judiciara. La data de 4 august 2003, l-a audiat pe D.D., care a negat sustinerile reclamantului. La data de 11 august, procurorul militar i-a luat declaratie lui N.B., adjunctul lui D.D., care a declarat ca ofiterii B.I. si F.N. aveau dreptul sa deschida corespondenta in prezenta destinatarului, dar ca nu aveau dreptul sa citeasca continutul sau. La data de 20 octombrie 2003, procurorul l-a audiat pe ofiterul R.Z., care a confirmat ca a deschis scrisorile reclamantului in prezenta sa.

18. La data de 20 octombrie 2003, procurorul a dispus neinceperea urmaririi penale in cauza. Acesta a apreciat in mod special ca reclamantul nu dovedise faptele sustinute.

19. Reclamantul nu a contestat aceasta rezolutie de neincepere a urmaririi penale nici in fata procurorului ierarhic superior, nici in fata instantelor.

B. Trimiterea in judecata a reclamantului

20. La data de 2 februarie 2001, printr-un rechizitoriu redactat de procurorii I.B. si G.V.B., reclamantul a fost trimis in judecata in fata Tribunalului Militar Teritorial Bucuresti.

21. La data de 14 februarie 2001, in prezenta avocatului desemnat din oficiu, instanta a prelungit arestarea preventiva a reclamantului. In ceea ce il priveste pe reclamant, acesta era absent.

22. La data de 27 februarie 2001, reclamantul, asistat de avocatul sau ales, si coinculpatul, I.M., au fost adusi pentru prima oara in fata Tribunalului Militar Teritorial Bucuresti, la o sedinta de judecata in care se discuta prelungirea duratei arestarii preventive.

23. La data de 20 martie 2001, reclamantul, prin intermediul avocatului ales, a cerut punerea sa in libertate si a ridicat exceptia de nulitate a urmaririi penale, pe motivul ca procurorii I.B. si G.V.B. nu au dovedit ca au fost insarcinati legal sa inceapa aceasta urmarire . Instanta a respins cererea de punere in libertate si a amanat analiza exceptiei ridicate pentru a putea strange informatii relevante cu privire la ierarhia celor 2 procurori.

24. La data de 10 aprilie 2001, instanta, in prezenta reclamantului, care era asistat de 2 avocati alesi, a prelungit arestarea preventiva si a hotarat sa audieze 6 martori propusi de parchet. In ciuda mai multor citatii de a se prezenta sub escorta politiei, acesti martori nu s-au prezentat la sedintele de judecata din 8 si 29 mai, 6, 12 si 24 iulie 2001, la care a fost prezent reclamantul, asistat de aparatorii sai.

25. La data de 15 iunie 2001, instanta l-a audiat pe martorul L.G., in prezenta reclamantului si a aparatorilor sai. Ceilalti martori au fost si de aceasta data absenti.

26. La data de 12 iulie 2001, instanta a respins exceptia ridicata de reclamant la data de 10 aprilie 2001, considerand ca Parchetul militar de pe langa Curtea Suprema de Justitie confirmase, printr-o adresa depusa la dosar, ca procurorii fusesera desemnati legal sa conduca ancheta penala in cauza.

27. La data de 24 iulie 2001, in prezenta reclamantului si a aparatorului sau, instanta a hotarat sa tina urmatoarea sedinta, prevazuta pentru data de 20 august, la Cluj, unde locuiau martorii care refuzau in continuare sa se prezinte.

28. La termenul din 20 august 2001, cei 2 aparatori ai reclamantului au lipsit, desemnandu-se pe loc un avocat din oficiu . Reclamantul s-a opus fata de aceasta desemnare. Sotia sa a contestat si ea, la data de 20 august 2001, audierea martorilor in lipsa reprezentantului reclamantului. Totusi, instanta nu a luat in considerare aceasta plangere, nici plangerea pe care reclamantul pretinde ca ar fi formulat-o prin intermediul aparatorilor sai.

Constatand ca nu a fost formulata nicio alta cerere, instanta a procedat la audierea a 5 martori .

Reclamantul a insistat sa fie audiati si ceilalti martori si a propus, prin intermediul avocatului sau desemnat din oficiu, o lista cu 4 martori in aparare, motivand utilitatea acestei probe. 2 dintre cei 4 martori propusi au fost admisi si citati de catre instanta pentru un nou termen de judecata .

29. La data de 21 august 2001, instanta a tinut o a doua sedinta de judecata la Cluj, in care au fost audiati 4 martori ai acuzarii. In plus, instanta a citat martorii apararii pentru urmatorul termen de judecata . Reclamantul era reprezentat de acelasi avocat din oficiu ca si mai inainte. De asemenea, instanta a prelungit arestarea preventiva a reclamantului.

30. La data de 18 septembrie 2001, instanta a respins ca nedovedita cererea reclamantului de a-l audia din nou pe V.M., unul dintre martorii care s-au prezentat la data de 20 august 2001. Reclamantul, care era asistat de unul dintre avocatii sai, a solicitat fara succes punerea sa in libertate.

31. La data de 16 octombrie 2001, instanta, in prezenta reclamantului si a aparatorului sau, a audiat alti 2 martori, dintre care un martor propus de reclamant. In aceeasi zi, reclamantul a formulat cerere de recuzare impotriva presedintelui completului de judecata si a procurorului prezent la sedinta. Instanta i-a respins cererea ca nedovedita.

32. La data de 30 octombrie 2001, in prezenta reclamantului si a aparatorului sau, instanta a prelungit arestarea preventiva.

33. Prin Sentinta din data de 6 noiembrie 2001, Tribunalul Militar Teritorial Bucuresti l-a condamnat pe reclamant la 4 ani de inchisoare pentru trafic de influenta, pe baza elementelor aflate la dosar, in special a declaratiilor date de martorii L.G., M.G., F.T., G.G., C.N., P.C. si a declaratiilor reclamantului.

34. Procurorul, reclamantul si I.M. au formulat apel impotriva acestei hotarari. Reclamantul s-a plans de modul de interpretare a probelor de catre tribunal si de refuzul instantei de a-l audia din nou pe martorul V.M. De asemenea, el s-a plans de respingerea, la data de 12 iulie 2001, a exceptiei sale privind nulitatea urmaririi penale.

35. La data de 22 ianuarie 2002, Curtea Militara de Apel Bucuresti a respins toate apelurile. In ceea ce priveste apelul reclamantului, curtea a retinut ca se dovedise faptul ca procurorii fusesera desemnati in mod legal sa inceapa ancheta penala in cauza. In plus, curtea a retinut ca probele de la dosar confirmau vinovatia reclamantului, astfel cum a fost stabilita de tribunal.

36. Prin Decizia ramasa definitiva din data de 15 mai 2002, Curtea Suprema de Justitie a respins recursul introdus de reclamant. Pe baza elementelor de proba depuse la dosar, Curtea Suprema a retinut ca in mod corect instantele au analizat faptele in cauza si au individualizat pedepsele aplicate.

37. La data de 28 mai 2003, reclamantul a fost eliberat conditionat.

II. Dreptul intern pertinent

A. Reglementarea profesiei de avocat

38. Articolul relevant din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea si exercitarea profesiei de avocat prevede urmatoarele:

Articolul 38

"Avocatul este dator sa studieze temeinic cauzele ce i-au fost incredintate (...), sa se prezinte la fiecare termen la instantele de judecata (...)."

39. Statutul profesiei de avocat din 31 mai 2001, in vigoare la data evenimentelor, ii impunea avocatului sa isi asigure substituirea in caz de imposibilitate, de exemplu, de a se prezenta la un termen de judecata .

Articolul 10

"In cazul in care avocatul se afla in imposibilitate de a isi exercita atributiile, el va asigura substituirea sa de catre un alt avocat, pentru a nu aduce prejudicii clientului sau."

B. Procedura plangerii penale prealabile

40. Articolele relevante din Codul de procedura penala (CPP) in vigoare la data evenimentelor prevedeau urmatoarele: