Hotararea CEDO in Cauza Draghici si altii impotriva Romaniei

1. Argumentele partilor
18. Guvernul sustine ca obligatia unui justitiabil de a urma o procedura administrativa inainte de introducerea cererii sale in fata instantelor reprezinta una dintre limitarile dreptului de acces la o instanta admise de jurisprudenta Curtii, in cazul in care decizia administrativa astfel data poate fi supusa controlului efectiv al instantelor.
19. Apoi, Guvernul face o descriere detaliata a procedurilor administrative si judiciare prevazute de Legea nr. 10/2001 si sustine ca aceasta lege nu inlatura orice control judiciar al deciziilor administrative.
20. De asemenea, Guvernul arata ca actiunea in revendicare introdusa de reclamanti nu a fost respinsa decat dupa o analiza pe fond a pretentiilor lor.
21. Reclamantii se opun acestui argument si insista asupra faptului ca refuzul de a le analiza actiunea in revendicare constituie o incalcare a dreptului lor de acces la o instanta.
22. De asemenea, acestia considera ca procedura pusa la dispozitia lor prin Legea nr. 10/2001 nu este eficienta, dat fiind in special faptul ca organismul de plasament colectiv in valori mobiliare "Proprietatea" (Fondul Proprietatea) nu functioneaza inca intr-un mod care sa poata duce la o despagubire efectiva.
2. Aprecierea Curtii
a) Principiile aplicabile
23. Curtea s-a mai pronuntat deja asupra unor cauze ce ridicau probleme similare cu cele ale cauzei de fata.
24. Aceasta a ajuns la o constatare a incalcarii art. 6 A§ 1 in Cauza Faimblat mentionata mai sus, apreciind si ca nu este necesar sa analizeze cauza din perspectiva art. 1 din Protocolul nr. 1 la Conventie .
25. In mod special, Curtea a stabilit deja ca partilor interesate nu li se ofera nicio garantie cu privire la durata sau la rezultatul procedurii in fata Comisiei centrale pentru stabilirea despagubirilor si ca, in orice caz, Fondul "Proprietatea" nu functioneaza in prezent intr-un mod apt sa conduca la o acordare efectiva a unei despagubiri (a se vedea, printre altele, Viasu impotriva Romaniei, nr. 75.951/01, 9 decembrie 2008, A§A§ 71-72; Faimblat mentionata mai sus, A§A§ 37-38, si Matache si altii impotriva Romaniei, nr. 38.113/02, 19 octombrie 2006, A§ 42).
b) Aplicarea acestor principii in speta
26. In speta, Curtea observa ca actiunea in revendicare introdusa de reclamanti a fost respinsa in mod irevocabil la data de 25 noiembrie 2004, de catre instantele interne care au apreciat ca reclamantii trebuiau sa urmeze procedura prevazuta de Legea nr. 10/2001, desi nicio decizie administrativa nu fusese data in termenul legal de 60 de zile de la data depunerii cererii lor administrative. Modul in care instantele, dupa mai mult de 3 ani de la inceputul procedurii administrative, le-au respins reclamantilor actiunea, fara a analiza comportamentul administratiei si respectarea de catre aceasta a procedurii prevazute de Legea nr. 10/2001, pune la indoiala eficienta accesului la o instanta, conferit reclamantilor in cadrul procedurii in revendicare.
27. Curtea mai retine si ca, pana in prezent, dosarul administrativ cu care reclamantii au sesizat Regia la data de 2 iulie 2001 nu a fost solutionat.
28. Dupa ce a analizat toate elementele ce i-au fost supuse atentiei, Curtea considera ca Guvernul nu a expus niciun fapt sau argument care sa poata duce la o alta concluzie in cauza de fata decat in cele anterioare.
29. Curtea considera ca, in speta, ingerinta in dreptul reclamantilor de acces la o instanta nu a fost proportionala cu scopul urmarit: faptul ca instantele au invocat existenta procedurii prevazute de Legea nr. 10/2001 a incalcat dreptul reclamantilor de acces la o instanta in masura in care nici astazi, dupa mai mult de 8 ani de la inceperea procedurii administrative in discutie, acestia nu au primit inca nicio despagubire si nu au nicio garantie ca o vor obtine in viitorul apropiat.
Prin urmare, in speta a avut loc incalcarea art. 6 A§ 1 din Conventie .
II. Asupra celorlalte pretinse incalcari
30. Reclamantii se plang, din perspectiva art. 1 din Protocolul nr. 1 la Conventie, de faptul ca terenul lor nationalizat abuziv nu le-a fost inca restituit.
31. Tinand cont de constatarea referitoare la art. 6 A§ 1 din Conventie (paragraful 29 de mai sus), Curtea apreciaza ca acest capat de cerere trebuie considerat admisibil, dar ca nu se impune analiza faptului daca, in speta, a avut loc incalcarea acestei prevederi (a se vedea, printre altele, Laino impotriva Italiei [MC], nr. 33.158/96, A§ 25, CEDO 1999-I; ZanghAA¼ impotriva Italiei, Hotararea din 19 februarie 1991, seria A nr. 194-C, p. 47, A§ 23; Biserica catolica din Chania impotriva Greciei, Hotararea din 16 decembrie 1997, Culegere de hotarari si decizii 1997-VIII, p. 2.862, A§ 50; Glod impotriva Romaniei, nr. 41.134/98, A§ 46, 16 septembrie 2003; si Albina impotriva Romaniei, nr. 57.808/00, A§ 42, 28 aprilie 2005).
32. Reclamantii mai considera si ca respingerea actiunii lor in revendicare constituie o incalcare a art. 13 din Conventie .
33. Curtea observa ca acest capat de cerere, desi admisibil, vizeaza aceleasi fapte ca si cele analizate din perspectiva art. 6 A§ 1 din Conventie in ceea ce priveste dreptul de acces la o instanta si apreciaza ca nu este necesar sa le mai analizeze si din perspectiva art. 13, in masura in care cerintele art. 6 sunt mai stricte (conform KudA¹2a impotriva Poloniei [MC], nr. 30.210/96, A§ 146, CEDO 2000-XI).
III. Asupra aplicarii art. 46 din Conventie
34. Art. 46 din Conventie prevede urmatoarele:
"1. Inaltele parti contractante se angajeaza sa se conformeze hotararilor definitive ale Curtii in litigiile in care ele sunt parti.
2. Hotararea definitiva a Curtii este transmisa Comitetului Ministrilor care supravegheaza executarea ei."
35. Concluzia incalcarii art. 6 din Conventie releva o problema pe scara larga rezultata din deficientele legislatiei privind restituirea imobilelor nationalizate ce au fost vandute de stat unor terti. Prin urmare, Curtea apreciaza ca statul trebuie sa puna la punct in cel mai scurt timp procedura implementata prin legile de reparatie (in prezent Legea nr. 10/2001 si Legea nr. 247/2005 privind reforma in domeniile proprietatii si justitiei, precum si unele masuri adiacente), astfel incat sa devina cu adevarat coerenta, accesibila, rapida si previzibila (a se vedea, mutatis mutandis, si Katz impotriva Romaniei, nr. 29.739/03, A§A§ 35-36, 20 ianuarie 2009; Viasu, A§A§ 82-83, si Faimblat, A§A§ 53-54, hotarari mentionate mai sus).
IV. Asupra aplicarii art. 41 din Conventie
36. Conform art. 41 din Conventie,
"Daca Curtea declara ca a avut loc o incalcare a Conventiei sau a protocoalelor sale si daca dreptul intern al inaltei parti contractante nu permite decat o inlaturare incompleta a consecintelor acestei incalcari, Curtea acorda partii lezate, daca este cazul, o reparatie echitabila."
A. Prejudiciu
37. Reclamantii solicita suma de 60.000 euro (EUR) fiecare pentru prejudiciul moral pe care sustin ca l-au suferit.
38. Guvernul considera ca nu a fost stabilita nicio legatura de cauzalitate intre pretinsa incalcare si asa-zisul prejudiciu suferit si ca, in orice caz, o eventuala constatare a incalcarii ar putea constitui, in sine, o reparatie satisfacatoare a acestui prejudiciu.
39. Curtea apreciaza ca reclamantii au suferit un prejudiciu moral incontestabil.
40. In aceste circumstante, tinand cont de toate elementele aflate in posesia sa si statuand in echitate, asa cum prevede art. 41 din Conventie, Curtea le acorda impreuna reclamantilor suma de 9.000 EUR pentru prejudiciul moral suferit.
B. Cheltuieli de judecata
41. Reclamantii mai solicita si rambursarea cheltuielilor de judecata angajate, fara a specifica suma si fara a prezenta documente justificative.
42. Guvernul observa ca reclamantii nu au furnizat niciun document justificativ pentru a face dovada cheltuielilor de judecata angajate. Acesta nu se opune rambursarii cheltuielilor, cu conditia sa fie dovedite, necesare si sa aiba legatura cu cauza.
43. Curtea reaminteste faptul ca, in sensul art. 41 din Conventie, pot fi rambursate numai cheltuielile care au fost cu adevarat angajate, care au corespuns unei necesitati si al caror cuantum este rezonabil (a se vedea, printre altele, Nikolova impotriva Bulgariei [MC], nr. 31.195/96, A§ 79, CEDO 1999-II).
44. Avand in vedere faptul ca reclamantii nu si-au justificat cheltuielile de judecata angajate, Curtea hotaraste sa nu le aloce nicio suma in acest sens.
C. Dobanzi moratorii
45. Curtea considera potrivit ca rata dobanzii moratorii sa se bazeze pe rata dobanzii facilitatii de imprumut marginal a Bancii Centrale Europene, majorata cu 3 puncte procentuale.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
In unanimitate,
C U R T E A

1. declara cererea admisibila;
2. hotaraste ca a avut loc incalcarea art. 6 A§ 1 din Conventie;