Regulamentul nr. 2/2019 privind prevenirea si combaterea spalarii banilor si finantarii terorismului

b) data si locul nasterii;
c) codul numeric personal sau, daca este cazul, un alt element unic de identificare similar;
d) adresa la care locuieste si identificarea regimului juridic al acesteia, respectiv daca este domiciliu, resedinta ori alt tip de atribut de identificare de acelasi tip;
e) cetatenia.

Articolul 10
(1) In aplicarea art. 11 alin. (1), (3) si (4) si art. 15 alin. (1) lit. b) si c) din Legea nr. 129/2019, la stabilirea unei relatii de afaceri, institutiile trebuie sa obtina, pentru a determina profilul de risc al clientului persoana juridica, cel putin informatii privind:
a) denumirea;
b) forma juridica;
c) codul de identificare fiscala si/sau numarul de inregistrare de la registrul comertului sau informatia echivalenta pentru persoanele juridice straine;
d) sediul social si, daca este cazul, sediul real;
e) numarul de telefon, fax, adresa de posta electronica, dupa caz;
f) tipul si natura activitatii desfasurate;
g) informatiile prevazute la art. 9 alin. (2) pentru persoanele care reprezinta clientul in relatie cu institutia si puterile acestora de angajare a entitatii;
h) scopul si natura relatiei de afaceri cu institutia;
i) informatiile referitoare la beneficiarul real prevazute la art. 8 alin. (3).
(2) La efectuarea tranzactiilor ocazionale prevazute la art. 13 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 129/2019, institutiile obtin informatiile prevazute la alin. (1) lit. a) -d), g) si i).
(3) In cazul clientilor entitati fara personalitate juridica, dispozitiile alin. (1) si (2) se aplica in mod corespunzator.

Articolul 11
(1) In aplicarea art. 11 alin. (1) lit. a) si alin. (4) din Legea nr. 129/2019, institutiile verifica informatiile referitoare la clienti pe baza documentelor din categoria celor mai greu de falsificat sau de obtinut pe cale ilicita, cum sunt documentele de identitate care includ o fotografie a titularului, emise de o autoritate oficiala, sau, dupa caz, documentele constitutive inregistrate la registrul comertului sau o structura echivalenta sau documentele emise de aceste structuri din care rezulta existenta legala a persoanei juridice sau entitatii fara personalitate juridica ori prin mijloacele de identificare electronica prevazute de Legea nr. 129/2019.
(2) Verificarea acelor informatii prevazute la art. 8-10, care nu se pot proba potrivit alin. (1), si, dupa caz, a veridicitatii documentelor se va realiza din orice alte surse credibile si independente, ca, de exemplu, bazele de date ale Directiei Generale de Evidenta a Persoanelor, Inspectoratului General pentru Imigrari, Oficiului National al Registrului Comertului sau ale oricaror autoritati publice, baze de date private care contin informatii de la autoritati publice, autorizatii de functionare, rapoarte de audit, documente fiscale, extrase de cont .

Articolul 12
(1) In aplicarea art. 11 alin. (1) lit. b) si art. 19 alin. (10) din Legea nr. 129/2019, institutiile verifica informatiile privind beneficiarul real furnizate de clientii persoane fizice prin orice metoda corespunzatoare adaptata situatiei, iar in cazul clientilor persoane juridice, fiducii ori alte constructii similare, pe baza registrelor prevazute la art. 19 alin. (5) din Legea nr. 129/2019 sau a registrelor similare din alte jurisdictii, daca aceste surse sunt disponibile.
(2) In aplicarea art. 11 alin. (1) lit. b) si alin. (3) si art. 17 alin. (1) din Legea nr. 129/2019, institutiile verifica informatiile privind beneficiarul real al clientilor persoane juridice, fiducii ori alte constructii similare potrivit metodelor prevazute la art. 11 din prezentul regulament sau, daca astfel de verificari nu sunt posibile, prin alte metode corespunzatoare, in cazurile in care, din documentele si informatiile pe care le detin ori in raport cu plauzibilitatea informatiilor obtinute de la clienti:
a) institutiile nu pot stabili sau verifica identitatea beneficiarului real potrivit alin. (1);
b) institutiile nu pot stabili sau verifica factorii de risc specifici beneficiarului real;
c) relatia de afaceri propusa ori tranzactia ocazionala solicitata prezinta un risc sporit de spalare a banilor sau de finantare a terorismului.

Articolul 13
(1) In aplicarea dispozitiilor art. 11 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 129/2019, institutiile trebuie sa dispuna de mecanisme pentru verificarea periodica, atat in ceea ce priveste veridicitatea, cat si adecvarea, a informatiilor detinute despre clienti, inclusiv in ceea ce priveste beneficiarul real, proportional cu nivelul de risc asociat. Mecanismele stabilite trebuie sa furnizeze institutiei o asigurare rezonabila ca profilul de risc al clientului stabilit este corect si ca procesul de monitorizare este eficace.
(2) Institutiile actualizeaza profilul de risc al clientilor, cu luarea in considerare cel putin a modificarilor ce privesc informatiile despre client, oferta de produse si servicii adresata acestuia sau, dupa caz, riscurile identificate in legatura cu produsele si serviciile oferite deja clientului, precum si a modificarilor in comportamentul tranzactional al acestuia.
(3) In cazul clientilor existenti care trec intr-o categorie de clientela cu un nivel de risc mai ridicat, pentru continuarea relatiei de afaceri, institutia se asigura ca a aplicat toate masurile de cunoastere a clientelei corespunzatoare categoriei in care trec.

Articolul 14
(1) In aplicarea art. 11 alin. (7) si art. 12 din Legea nr. 129/2019, institutiile aplica cel putin masurile standard de cunoastere a clientelei in toate cazurile in care exista elemente de natura sa ridice suspiciuni de spalare a banilor sau de finantare a terorismului.
(2) In aplicarea art. 11 alin. (7), art. 12 si 14 din Legea nr. 129/2019, institutiile aplica cel putin masuri standard de cunoastere a clientelei daca exista indoieli privind veridicitatea sau adecvarea informatiilor privind cunoasterea clientelei.

Articolul 15
(1) In aplicarea art. 16 alin. (1) din Legea nr. 129/2019, institutiile pot stabili si aplica, in cazurile care, potrivit evaluarii proprii de risc, prezinta un grad de risc redus, masuri simplificate de cunoastere a clientelei, proportionale cu riscul redus stabilit, care nu deroga de la masurile prevazute la art. 11 alin. (1) si (3) din Legea nr. 129/2019.
(2) Aplicarea de masuri simplificate de cunoastere a clientelei poate consta in ajustarea de catre institutie a modului de aplicare a tuturor sau doar a unora dintre masurile prevazute la art. 11 alin. (1) si (3) din Legea nr. 129/2019, in ceea ce priveste volumul informatiilor, numarul surselor de informatii, frecventa si intensitatea monitorizarii tranzactiilor si actualizarii informatiilor.

Articolul 16
Prevederile art. 8-15 din prezentul regulament nu aduc atingere dispozitiilor art. 17 alin. (1) din Legea nr. 129/2019 privind obligatia institutiilor de a aplica masuri suplimentare, proportionale cu riscul sporit stabilit si de natura sa asigure o administrare corespunzatoare a acestuia.

Articolul 17
(1) In aplicarea art. 6 alin. (1) lit. d) si art. 17 alin. (2) din Legea nr. 129/2019, pentru toti clientii si toate tranzactiile, indiferent de incadrarea acestora in categoriile de risc, institutiile instituie sisteme de detectare a tranzactiilor complexe si a celor neobisnuite, inclusiv din perspectiva valorii si a modului de realizare a tranzactiilor raportat la profilul de risc al clientului determinat de institutie.
(2) Sistemele de detectare prevazute la alin. (1) au in vedere inclusiv stabilirea unor parametri si a unor tipare ce delimiteaza tranzactiile obisnuite derulate, cum ar fi: limite valorice pe categorie de client, produs sau tranzactie, categorii de tranzactii derulate in relatie cu diferitele categorii de clientela si, in cazul persoanelor juridice si al altor entitati, si domeniul de activitate .

Articolul 18
(1) In aplicarea art. 11 alin. (9) din Legea nr. 129/2019, institutiile nu initiaza, nu continua o relatie de afaceri si nu efectueaza o tranzactie ocazionala daca nu pot aplica masurile de cunoastere a clientelei, inclusiv in cazurile in care nu pot stabili legitimitatea scopului si natura relatiei de afaceri ori nu pot administra adecvat riscul de spalare a banilor si finantare a terorismului.
(2) In cazul relatiilor de afaceri existente care, prin natura lor, nu pot fi terminate potrivit alin. (1), precum cele ce constau in gestionarea unui contract de leasing financiar incheiat de institutie sau a unui credit acordat de aceasta, institutiile intreprind si documenteaza masuri suplimentare care sa le permita administrarea riscului de spalare a banilor si finantare a terorismului si nu mai initiaza nicio tranzactie noua.

CAPITOLUL IV
Terte parti

Articolul 19
In aplicarea art. 18 alin. (3) si (4) din Legea nr. 129/2019, institutiile pot utiliza, in scopul aplicarii masurilor standard de cunoastere a clientelei prevazute la art. 11 alin. (1) lit. a) -c) din Legea nr. 129/2019, informatii obtinute de la institutii de credit si institutii financiare care fac parte din grupul institutiei sau din afara grupului, cu exceptia urmatoarelor categorii:
a) entitati specializate ce desfasoara activitate de schimb valutar;
b) institutii de plata care presteaza numai servicii de remitere de bani si/sau servicii de initiere a platii;